Istoriografia umanista n arile Romne Ca n cazul celor mai multe popoare europene, nceputurile culturiiromnesti si afla izvoarele n scrierile

cu caracter religios si n cele istorice. Autorii lor au fost figurile religioase sau diecii de la curtile domnesti care au scris n slavona veche, limba bisericii rasaritene ortodoxe, ntr-o lucrare fundamentala. Istoria literaturii romne vechi,profesorul Nicolae Cartojan prezinta desfasurarea ntregului tablou cultural romnesc din veacurile Xl-XrV si pna n secolul nfloririi culturale, veacul al XV-lea. Problema culturii romne n feudalism nu consta n faptul ca sufletulromnesc s-a exprimat n limba slava, cum spune Cartojan. ci n aceea ca acest ciclu al culturii noastre s-a ncheiat relativ trziu. Exista totusi puncte de pornire interesante privind folosirea n scris a limbii romne nainte de veacul al XVI-lea1. In ceea ce priveste natura scrierilor, cele cu caracter istoric se situeaza imediat dupa cele cu caracter religios. Seria lor e deschisa de Cronica lui Stefan cel Mare, de letopisetele de la Bistrita, Putna si Cronica moldo-polona, apoi de cronicile ntocmite de calugarii Macarie, Eftimie si Azarie Daca n privinta cronicilor muntene putem face doar supozitii dupa compilatiile trzii din secolul al XV-lea, exista nsa un moment cultural-istonc legat de numele domnitorului Neagoe Basarab (1512-l521), nvataturile lui Neagoe catre fiul sau Teodosie. Domnitorul a fost un mare ctitor de cultura (a ridicat manastirea Curtea de Arges, a ocrotit pe calugarul Macarie, caruia i datoram prima tiparnita din ara Romneasca) a sprijinit ortodoxia de peste hotare (de la Muntele Atlios). Istoriografia este interesata mai ales de scrierea nvataturile lui Neagoe catre fiul sau Teodosie (ntocmita ntre 1518l521) interesanta mai ales prin segmentele ncarcate de sensuri politice. Ea mbina reflectiile de ordin general privind arta conducerii, cu observatiile care pornesc direct din realitatile romnesti. Prin aceasta, Neagoe Basarab se articuleaza spiritului umanist. Profesoara Zoe Dumitrescu Busulenga face o remarca, probabil ndreptatita: "Dar personalitatile de marca, cele intrate n oarecare faima n N.Cartojan, noteaza urmatoarele: "E sigur ca si nainte de 1520s-a scris romneste. Se vorbeste, astfel, de un salvconduct dat n 1484de sultanul Baiazid unor negustori poloni, idiomate valachico scriptus si de juramntul oficial al lui Stefan cel Mare catre regele Cazimir al Poloniei la Colomea. pastrat cu aceasta nota: haec lfiscriptio ex valachico in latinum versa est (N.Cartojan, op.cit, Editura Minerva,Bucuresti, 1980. p.81). 61

circuitul european umanistic apartin secolelor urmatoare, de la Neagoe Basarab la Petru Cercel si Nicolae Olachus, prietenul lui Erasmus, la Miron Costin si stolnicul Constantin Cantacuzino"2. De fapt, cu Grigore Ureche (1590-l647), Miron Costin (1633-l691.) stolnicul Constantin Cantacuzino (1640-l716), Dimitrie Cantemir (1673-l723) si Ion Neculce (1672l745) istoriografia romna si cultusa romna, n genere, nregistreaza o ascensiune spectaculoasa, statornicind scrisul romnesc n operele laice, amplificnd considerabil aria eruditiei si a informatiei, dnd limbii si literaturii romne formule evoluate stilistic si expresivitati literare care retin pna astazi atentia cercetatorilor Aceste mari nume ale culturii noastre si nmoaie spiritul n undele umanismului prin cteva trasaturi pronuntate: tensiunea spre latinitate si interesul pentru scrierile autorilor antici (cu exceptia lui Neculce), instruirea n centre culturale care au fevorizat instructia si educatia (Polonia, Padova Constantinopol), elogiul autorilor umanisti din apusul sau centrul Europei etc. n acelasi timp, cronicarii romni se fac interpretii unor realitati, ale unor probleme si framntari proprii tarilor romne si ideii romnesti n genere. Ei vadesc un puternic sentiment national - facnd din latinitate nucleul acestui sentiment -, dau istoriei sensuri active si formative si configureaza o traire a istoriei nradacinata adnc n caracteristicile si n destinele poporului nostru. Grigore Ureche si Miron Cosin. ca prunii cronicari, manifesta un interes special pentru a dezvalui functia si valoarea cunoasterii istoriei, deci semnificatia constituirii unei constiinte istorice a propriului popor, lipsit pna atunci de instrumente capabile sa cristalize 414v2122e ze o asemenea constiinta. In cartea sa de capati Letopisetul Tatii Moldovei de cnd s-a descalecat tara..4, Grigore Ureche subliniaza, n introducere, rolul istoriei ca depozitar al memoriei colective, ca revelator al faptelor petrecute pe pamntul pe care l locuiesc, mai ales ca instrument de cunoastere a
2

Zoe Dumitrescu Busulenga, op.cit., p.85. Nicolae Manolescu, Istoria critica a

Mentionam, n acest sens, lucrarea lui literaturii romne., Editura Minerva, Bucuresti, 1990.
4

Textul lui Ureche, n varianta curenta, poarta titlul Letopisetul rii Moldovei, de cnd s-au descalecat tara si de cursul anilor si de viiata domnitorilor carea scrie de la Dragos Voda laAron Voda. Editiile modeme sunt intitulate Letopisetul arii Moldovei (1359-l595). 62

nceputurilor" si, totodata, ca o carte de nvatatura pentru contemporani si urmasi, de reflectie asupra celor bune si a celor rele, nct sa-i faca pe acestia sa se fereasca si sa se socoteasca despre cele rele"' si "sa urmeze pe celebune". Iata, dupa circa 1700 de ani. Ureche reia ideea lui Cicero: Historia ffiagistra vitae, teza menita sa ramna o permanenta, dincolo de contestatiile care i se aduc. Fiindca problema nu e daca oamenii cauta sau nu sa nvete ceva din ceea ce le ofera istoria, ci daca ar putea nvata n cazul n care ar voi aceasta. Grigore Ureche formuleaza nsa un enunt fundamental n "predoslovia" sa: anume scrierea istoriei bazata pe respectul adevarului .,ca sa nu ma aflu scriitoriu de cuvinte desarte, ce de dreptate"3. Legamntul fata de adevarul istoric l va face, peste aproape un veac. Ion Neculce n Letopisetul sau: "Deci va poftescu cetitorilor, pe unde ar fi gresit condeiul meu, sa priimiti, sa nu gnditi ca doara pre voia cuiva sau n pizma cuiva, ce precum s-au tmpla! cu adevar s-au scris. Doar niscaiva veleaturi a anilor de s-ar fi gresit, nsa celelalte ntru adevar s-au scris". Aceste enunturi dobndesc n sensul lui Miron Costin o mai mare complexitate. El acorda istoriei functia de oglinda a unui popor: ntre scrisul istoric care oglindeste si cititorul care "se priveste ca ntr-o oglinda" este un raport biunivoc activ. "Cauta-te dara, acum, cetitoriule. ca ntr-o oglinda si te priveste de unde esti..."''.Rolul formativ al constiintei de sine prin istorie este. cum putem observa mai sus, clar formulat. Pe un registru aproape patetic, Costin vorbeste de responsabilitatea istoricului ("eu voi da seama de ale mele. cte scriu")7. Responsabilitatea carturarului fata de sarcina de a descrie viata propriului popor este o adnca problema de constiinta. Dilema dintre a nu scrie - datorita responsabilitatii imense pe care o implica - si nevoia de a scrie pentru a lasa urmasilor un tezaur de cunoastere, o rezolva n favoarea scrierii gndita ca un imperativ. Cuvintele si gndul lui Costin n legatura cu actul nelinistii creatoare pentru Cronicari moldoveni, studiu introductiv Dan Hona Mazila selectia textelor Anatol Ghermanschi, Editura Militara,1987. p.2. Miron Costin, Opere, voi. , editie critica de P.P. Panaitescu, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1965. p. 17. Idem, Letopisetul arii Moldovei, De neamul moldovenilor Editura Junimea, 63
6

istoricul care face din preocuparea sa o nisiune sunt probabil cele mai frumoase din cte s-au rostit n istoriografia romna: ,,... Multa vreme la cumpana au statut sufletul nostru... - sene Costin - daca sa porneasca sa scrie despre nceputurile tarilor romne si despre laptele lor ulterioare. Sa nceapa osteneala aceasta dupa atta veci de la descalecatul tarilor cel dinti de Traiau mparatul Ramului [...] sa sparie gndul"8. Costin pune nsa cealalta ipoteza:cum ar fi daca nu s-ar apuca de sens'? "A lasa iarasi nescns - continua el - cu mare ocara nfundat neamul, iaste inimii durere" 9 . Simtul datonei se logodeste cu dragostea pentru neam si Costin conchide admirabil: "Biruit-au gndul sa ma apuc de aceasta truda, sa scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor si semintie sunt locuitorii tarii noastre Moldovei si arii Muntenesti si romnii din arile unguresti... ca toti un neam si o data discalecati sntu"10. Pe firul ideii privind menirea istoricului, Miron Costin nscrie alte doua enunturi esentiale: comunitatea romnilor si unitatea lor. Aceste doua teze, la care se adauga ideea continuitatii, formeaza stlpii de sustinere ai ideologieiistoriografiei umaniste. Toti cronicarii - Grigore Ureche, Miron Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino si Dinitrie Cantemir sustin, argumenteaza si pledeaza cu ardenta pentru aceste idei. Ele constituie nucleul iradiant al cmpului vizual al culturii umaniste romnesti. Este n fond o expresie a ideii nationale din perspectiva culturala. Am putea face proba cu zeci de extrase din scrierile cronicarilor, de la cteva enunturi mai generale ale lui Ureche, la amplele desfasurari analitice ale lui Dinitrie Cantemir n Hronicul vechimii a romano-tnoldo-vlahilor. Ureche reia n discutie conventionalitatea denumirilor Moldova si ara Munteneasca, mpletind atributele adevarului cu ale legendei. Doua tari -Moldova si ara Munteneasca acopereau aceeasi comunitate etnica: "... Ciscriu ca au fost un loc si o tara si noi aflam ca Moldova s-au descalecat mai pe urma, iar muntenii mai dinti,... ca s-au tras de la un izvod"11. Proba unitatii era sustinuta de unitatea si de latinitatea ei: .,Asijderea si limba noastra din multe limbi este adunata si ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur, macara ca de la Rm ne tragem si cu a lor
8

Ibidem, p.239. Ibidem. Ibidem. Cronicari moldoveni, ed. cit.,p.3.

1 0

1 1

64

cuvinte ni-s amestecate"12, n continuare Ureche da etimologia ctorva cuvinte spre a demonstra latinitatea acestora: "De la rmleni ce le zicem latini, pine, ei zic parus, came, ei zic caro. gaina ei zic galena, muieria. jflulier. fameia, fenuna, paraite. pater..."'13 Miron Costin prezinta mai amplu aceste chestiuni, nu numai n letopisetul arii Moldovei de la Aaron Voda de unde este parasit de Ureche Yomicul de ara de Gios, ci si n alte scrieri ale sale: De neamul moldovenilor, dm cetara au iesit stramosii lor, apoi n Cronica arii Moldovei si a Munteniei, scrisa n polona Att n Letopisetul arii Moldovei, dar mai ales n De neamul moldovenilor si Cronica arii Moldovei si a Munteniei - Miron Costin cauta sa fundamenteze latinitatea si unitatea romnilor. Pentru aceasta este necesara lamurirea nceputurilor. De aici, prezentarea razboaielor lui Traian cu dacii, apoi colonizarea romana (si risipirea dacilor dupa caderea Jui Decheval). Interesant. Miron Costin accepta ca populatia "dacilor a scos-o Traian de pre aceste locuri peste munti, n Ardeal, unde se retrasese si capeteniile dacilor cu casele lor". Altfel spus, Costin admite prezenta dacilor, macar n Ardeal, subliniind nsa preocuparea lui Traian pentru a aduce colonisti "casasi... si osteni"14. In Cronica arii Moldovei si a Munteniei (scnsa. cum am spus. n polona) Costin dezbate pe larg latinitatea Limbii romne. "Dovada cea mai vadita despre obrsia acestui popor subliniaza el - este limba lui". Recurge n acest sens la 87 de etimologii, toate exacte, care atesta factura latina a limbii15. Aspectele "primului descalecat" si ale romanitatii romnilor sunt larg dezbatute si de stolnicul Constantin Cantacuzino. Tentatia lui de a trata subiectul n chip erudit, folosind numeroase izvoare pentru descrierea evenimentelor cuceririi Daciei de catre romani, apoi despre procesul colonizarii si formarea poporului romn, aceasta tentatie datextului o anumita prolixitate.
12 1 3

Ibidem, Ibidem

Vezi Miron Costin, Letopisetul arii Moldovei; De neamul Moldovenilor. Editura Junimea, Iasi, 1984.p.260. Mai amplu asupra acestei chestiuni n N.Cartojan, op.cit, p.30l302. 15 Vezi N.Cartojan, op.cit., p.307-308. 65

Dovezi documentare sunt multe, dar stolnicul nu le supune unei sinteze epice care ar fi sporit valoarea textului. Cartea arata erudit, dar izvoarele l forteaza pe Constantin Cantacuzino la digresiuni inutile. Este drept materia sub aspectul evenimentelor, faptelor si explicatiilor e centrata pe ideea romanitatii romnilor. "Insa dara, valahii, adicate rumnii - scria stolnicul Constantin Cantacuzino cum sunt ramasitele romanilor celor ce i-au adus aici Ulpie Traian, si cum ca dintr-aceia se trag si pna astazi, adevarat si dovedit iaste de toti mai adevaratii si de crezut istoricii..."''f> n alta parte, cronicarul scrie, poate, mai lamurit: "Iara noi ntr-alt chip de ai nostri si de toti cti sunt rumni, tinem si credem, adeverindu-ne den mai alesii si mai adeveritii batrni istorici si de altii mai ncoace, ca valahii cum le zic ei, iara noi rumnii, suntem adevarati romani si alesi romani n credinta si n barbatie den carii Ulpie Traian i-au asezat aici n urma lui Decheval, dupre ce de tot l-au supus si l-au pierdut. Si apoi si alalt tot sireagul mparatilor asa i-au tinut si i-au lasat asezati aici. si dintr-acelora ramasita sa trag pna astazi rumnii acestea, nsa rumnii nteleg nu numai ccstea de aici. ce si den Ardeal, carii nca si mai neaosi sunt, si moldovenii, si toti cti si ntralta parte se afla si au aceasta limba, macara fie si cevasi mai osebita n niste cuvinte, den amestecarea ahor limbi, cum s-au zis mai sus, iara tot unii sunt. Ce dara pe acestea, cum zic, tot romani i tinem, ca toti acestia dintr-o fntna au izvort si cura"17. Bogatia informatiilor au largit aria problemelor puse de stolnicul Constantin Cantacuzino. Se disting aici aspectele continuitatii, larg discutate de stolnic, o mentiune despre formarea popoarelor neolatine - idee importanta care contextualizeaza formarea romnilor n relatie cu "ispanii, italienii, francezii"18. Intr-un chip mai apasat dect Costin ridica stolnicul Constantin Cantacuzino destinul postum al dacilor dupa cucerirea tarii lor de catre Traian. Aici stolnicul tine sa sublinieze ca romanizarea cu tot ce a reprezentat ea subaspect demografic, politic, institutional si militar nu a nsemnat golirea provinciei de daci. Acestia si-au continuat existenta pe terenul unor noi structuri institutionale: "Insa nu ca doara den dachi nici unul n-au mai ramas, ct Cronicari munteni, studiu introductiv Dan Horia Mazilu, selectia textelor Anatol Ghermarchi, Editura Militara, Bucuresti, 1988, p.33. " Ibidem, p.40. 18 Ibidem, p.29. 66
16

niistiindu-se de tot, si nemairamnnd nimeni cine a locui aceste pamnturi, au pus Traian si au asezat romani, ci numai a lor craie sa nu mai fie, nici capete dintr-nsii poruncitori sa nu ramie. nici al lor nume de stapnire sa nu se auza ci numai de romanu. Iara si den iei altii au mai ramas"19. n chip diferit formuleaza problema Dinitrie Cantenir, dominat de ideea puritatii latine a romnilor, idee n numele careia a revarsat o vasta eruditie (folosind n chip partizan destule stiri). Asupra operei nvatatului domnitor vom reveni. Privind dintr-o perspectiva mai larga aspectele comune, generale ale cronicarilor, vom distinge ca trasatura unificatoare spiritul polemic. Cronicarii nu sunt firi concesive preocupau de propriul discurs si de tezele pe care urmaresc sa le ntemeieze fara sa nu riposteze polemic, n forme adesea categorice, ideilor si persoanelor pe care le cred rau intentionate sau eronate, chiar daca nu neaparat intentionat. Aceasta atitudine polemica nu este de factura temperamentala. La un prim nivel teoreticintelectual, spiritul polemic este generat de nevoia dezbaterii. Mai n adncime, spiritul polemic este ecoul unui atasament caruia i confera o expresie vie. militanta: sentimentul patriotic. Miron Costin porneste seria critica ndreptata mpotriva celor care denatureaza adevarul, fara simtul raspunderii si buna credinta. El respinge categoric interpolarile lui Sinion Dascalii si Misail Calugaru facute n Letopisetul lui Ureche n care lansasera teza colonizarii Daciei de catre Traian cu delincventi si alte elemente de scursura de la Roma, dati ..ntru ajutorul hii L,aslau, craiul unguresc"20. Dincolo de orice presupozitie, afirmatia ca romanii ar fi dat ajutor craiului Laslau (Vladislav - an.), este o enormitate cronologica. Dupa ce subliniaza ca asemenea stiri nu suntconfinnate de vreun istoric antic sau modera, Miron Costin noteaza: .Acest Sinion Dascalii, ce el se numeste aici, mai mult se vede ca au amestecat si au turburat istoria dect au lucrat cevasi pentru Ureche Vornicul... caci SinionDascalii de multa nestiinta si de putina minte este". La fel a procedat si Misail Calugaru nct cele scrise de ei "nu letopisete, ce ocari suntu ... de aceste basne sa dea seama ei si de aceasta ocara" '.
[

" Ibidem, p.15-l6. arii Moldovei; De neamul moldovenilor, Editura

Miron Costin, Letopisetul Junimea, 1984, ]).241.

2 1

20

Ibidem, p.24l-242. 67

Dupa izbucnirea potrivita unor asemenea denaturari. Miron Costul formuleaza celebra lui asertiune asupra responsabilitatii si a ntemeiem scrisului pe adevar: "Nici ieste saga a sene ocara vecinica unui neam. caciscrisoarea ieste un lucru vecinicu. Cnd ocarasc ntr-o zi pe cineva, ieste greu a rabda; dara n veci? Eu voi da seama de ale mele. cte scriu"22. Stolnicul Constanta Cantacuzino este indirect polemic, prin forta lucrurilor: facnd un adevarat slalom printre multi istorici si nvatati, el este selectiv, vrnd-nevrnd. n afara de izvoarele interne el atrage atentia si asupra problemei inexactitatilor din scrierile autorilor straini cu pnvire la arile Romne. Unii fac aceasta n necunostinta de cauza; altii cu buna stiinta. ..Savai ca cti am gasit si la mna mea pna astazi au venit (este vorba de autorii straini n.n.) vad ca pe scurt si ei de dnsa pomenesc... ci numai ct le trebuie a o pomeni zic apropiindu-se cte undevasi de ale lor lucruri ce pe larg istorisesc si povestesc. Pentru care nca si ct fee multumita trebuie sa le dam... Macar ca unii dintr-acei ce scriu de dnsa, ca niste streini ce sunt si si voitori de rau unii, nu adevarul scriu, ci-i micsoreaza lucrurile si pe lacuitoni ei rau i defaima, si multe hule le gasesc. Si pot avea ei direptate zic, a face asa, daca aceia alt mai bine nici stiu, nici pot face. Si pentru ca n stepenea (situatia, nivelul - n.n.) ce astazi se afla... n carea ticaloasa si jalnica iaste, cine cum i iaste voia poate si zice si scrie"23. Altfel spus: neadevarurile rostite de istoricii straini la adresa tarii sunt un fapt previzibil; ele pot proveni si din necunoasterea realitatilor; nu se poate astepta la respect o tara intrata pe panta decaderii. Stolnicul reia polemica lui Costin mpotriva lui Sinion Dascalu. El arata ca unii istorici greci ("nestiutii greci") pot sa fbuleze n legatura cu conditiile colonizarii romanilor n Dacia. Dar spre mirarea stolnicului, el a gasit asemenea fabulatii si n interpolarile lui Sinion Dascalu citind cronica lui Ureche pe cnd se afla n Moldova24. Cel mai ascutit spirit polemic a fost nsa Dimitrie Cantemir. El sustine latinitatea integrala a romnilor, cu o ardenta care anunta Scoala Ardeleana. Pe Surdon Dascalu l numeste "teaca minciunilor"25.
22

Ibidem, p.242. Cronicari munteni, Editura Militara, Bucuresti. 1988. p.5. vechimii a romcaw-

23

Dimitrie Cantemir, Hronicul moldovlahilor. Editura Albatros, 1982, p.7. 68

23

Folosind un imens numar de izvoare, el selecteaza, desigur, ceea ce crede ca i serveste pozitia; uneori interpreteaza textele n sensul dont. Unde observa rea-vointa Cantemir o denunta categoric: "Pismaluitori sunt multi,scria el. Iara noi odihnndu-ne (adica tiescriindu-ne istoria n.n.) altii au scornit tot felul de basme. Dar unii ntr-un suflet armele dreptei ratuiri (aparari) apucnd, mpotriva blojaeritorilor (clevetitorilor - n.n.) cu adevarata si aieve a biruintei nadejde de drept razboi pentru noi sa apuca"26. Am putea amplifica aprecierile de acest tip care nvedereaza ca momentul polemic a fost provocat n istoriografia romneasca nca din secolul al XVII-lea. Ion Neculce, ultimul din seria marilor cronicari moldoveni, sena si el: ..Mai socotita-au si din letopisetul lui Eustratie logofatul si al lui Simion dascalului si al lui Misail calugarului neste cuvinte cteva, de nu le-au lasat sa nu le sene, ci le-au sens. macar ca dumnealui Miron logofatul si cu Nicolai fuu-sau nu le-au sens si-i ocaraste. Si se cade sa-i ocarasca, unde face ca sunt moldovenii din tlhari. Bine face ca-i ocaraste si dzice ca sunt basne"27. Momentul care focalizeaza critica purtata de cromcan este legat, cum observam, mai ales de procesul genezei poporului romn. Sa ne mai miram ca aceasta tema a fost mereu reluata polemic n istonografia romna pna nzilele noastre? Un alt aspect de ordin general care ne introduce n ambianta scrisului cronicarilor romni si care tine ntr-un fel de stratunle adnci existentiale ale poporului nostru este sentimentul nestatorniciei lucrurilor (fortuna labilis), al soartei mereu schimbatoare, al efemeritatii si impactului mprejuranlor asupra conditiei societatii si vietii poporului nostru. Cronicarii exprima aici ceva mai adnc dect situatia propriei existente. Reflectia lor cauta sa descifreze adncunle destinului unui popor pe care l vad adesea supus mprejurarilor, mai mult nefavorabile dect favorabile, mereu nevoit sa accepte si sa se plece circumstantelor. Pe acest teren miscator romnii au trebuit sa-si cladeasca istoria. Ei ti-au putut sa dobndeasca din aceasta cauza sentimentul de stapni, spiritul ofensiv si siguranta colectivitatilor carora, cum se spune, le-a mers "din plin.

Ibidem, p. 8. ?7 Ion Neculce, Letopisetul arii Moldovei, editie lorgu Iordan, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1968, p.8. 69

Fatalismul este un dat al experientei, iar supunerea o forma a evitarii dezastrelor, poate si mai mari dect cele de care au avut parte. Intr-un fel, supunerea a fost generata nu numai de mprejurarile exterioare cu care tarile romne au venit n atingere. Ea a fost inoculata si de natura raporturilor sociale care au caracterizat si au dominat prea mult istorianoastra - sub forma relatiei tararu-stapni de mosie. Cronicarii nu se preocupa nsa n chip special de acest aspect; ei se gndesc la destinul tarilor lor ndeobste. La faptul ca Moldova - cum spunea Ureche - se afla ..n calca rautatilor". Iar Miron Costin scria, n De neamul moldovenilor, de "cumplite vremi anilor nostri"28 nadajduind cndva "n mai sloboade veacuri". Vremea sa o vedea n nesiguranta si nestatornicie. Celebrul sau aforism "Iara nu sntu vremile supt crma omului, ce bietul om supt vremi" 9. Acest dicton repeta aidoma pe Herodot, probabil fard sa cunoasca spusa naintasului sau. In fapt, ideea acestui dicton este pentru Costin obsesiva. El exemplifica nu o data cu fapte din istoria traita de el ct de labil este cursul lucranlor si destinul oamenilor. Reflectia lui are n smbure un sens general asupra existentei umane, pndita mereu de capcane. Dar aceste capcane, aceasta nestatornicie a lucrurilor slefuieste sentimentul trairii propni n pnmul rnd n cazul societatilor fragile. Ii putea oferi altceva istoria Moldovei cnd. n 65 de ani din epoca sa, s-au perindat 22 de domnii si nici una - cum arata profesorul Cartojan - nu s-a ncheiat n liniste. "Miron Barnovski - scrie Cartojan -, decapitat la Constantinopol; Vasile Lupu, nchis n fioroasa temnita a celor sapte turnuri; Antonie Ruset, dus n fiare la Adnanopol si caznit cu fel si fel de munci. Iar pe deasupra campamente de trupe turcesti n tara, podgheazuri polone si invazii tatarasti dupa jaf si prjol'00. Am putea adauga la aceasta surghiunul boierilor, fuga lor peste hotare - cum au trebuit sa faca mai toti cronicarii dintre care doi, straluciti, au sfrsit decapitati. Miron Costin a fost ridicat chiar de la ceremonia de nmormntare a sotiei si sortit sa piara n 1691, iar stolnicul Constantii) Canmcuziiio decapitat la Constantinopol n 1716.

Miron Costin, Letopisetul moldovenilor, Junimea, 1984, p.243.

arii

Moldovei, De

neamul

70

30

Ibidem, p. 152. N. Cartojan, Istoria literaturii romne vechi, editie 1980, p.293.

Asa nct Miron Costin avea temei sa spuna: ..O! nestatatoare si jjjceodata ncredintate lucrunle a lumii, cum vrsteadza toate si tulbura si face kcmrumpotriva!"'31 n legatura cu domnia lui Bamovski Voda. Miron Costin noteaza: Nestiutor gndul omenescu singur de sine la ce merge si la ce tmplari apoi soseste"32- Iar despre sfrsitul domniei lui Vasile Lupu, domnie pe care o desene pe larg si o socoteste una norocoasa la nceput "de bn sug si ndestulare pentru tara"'. Miron Costin rosteste la sfrsitul ei: "Precum muntii cei nalti si malurile cele nalte, cnd sa naruiescu de vreo parte, pre ct sntu mai nalti, pre atta sidurt (zgomot) tacu mai mare... asea si casele cele nalte si ntemeiate cu ndelungate vremi cu mare razsipa purcegu Ia cadere cnd cad. Intr-acela clup si casa lui Vasilie-voda, de attia ara ntemeiata, ai mare cadere si razsipa si apoisi la deplina stingere au purces de atuncea33. Cronicarii tineau sa Iaca din scrierile lor nu numai povestirea ntmplarilor trecute. Slova lor contine si consideratii morale formulate explicit. Punctul cel mai vulnerabil al oamenilor si binenteles al domnitorilor ntruchipnd ideea de putere este, dupa cronicari, pofta de marire, dorinta de a se urca tot mai sus. altfel spus trufia. Asa pomeneste Grigore Ureche pe Matei Corvin si Radu cel Frumos ("domnul muntenesc de ce are. de ce pofteste mai mult), dar cel care insista asupra acestei idei. invocnd-o ca pe un"memento" pentru once stapnitor, este Miron Costin. Pofta de marire si domnie - istoriseste Miron Costin- l-a dus pe Miron Bamovski la moarte. Pe cnd se afla n Polonia, n loc sa fi ascultat statul "unui leah megies" care-l "sfatuia sa nu mearga, sa nu dea viata fara griji pe cea cu griji, Bamovski a raspuns: Dulce este domnia de Moldova. Iara leahul catre dnsul: Iara si obedzale turcesti nca sunt grele. Miron Costin ncheie: "Si apoi asea au iesitu cuventele leahului cum au dzis"34. Cele ntmplate cu Bamovski, dupa cum am amintit l tac pe Miron Costin sa exclame: "Nestiutor gndul omenesc singur de sine la ce merge si Ia ce tmplari apoi soseste". Intr-un alt pasaj celebra, vorbind de luptele lui Mihai Viteazul "acel vestit ntre domni". Miron Costin nu-si stapneste gndul ca marirea poate pe oameni la pieire: "O nestinsa hirea domnilor spre latire si avutie

31

Cronicari moldoveni,... editie 1987, p. 142. /Z>/<fem n.144. T, : , iijiw.in, (j. itt.
M

#7/bn, n. 160.

o. Ibidem, p. 144. 71

oarba. Pe ct se mai adauga pe atta rahneste. Poftile a domnilor si a mparatilor n-au hotar. Avnd mult cum n-ar avea nemica le pare"3'\ Un sens similar despre patima lacomiei lui Vasile Lupu da si Ion Neculce n vestitele lui O sama de cuvinte:"Vasilie voda, aproape de mazilie. au gresit lui Dumnezeu, ca i s-au ntunecat mintea spre lacomie..."36 Ca si umanistii apuseni, cronicarii romni au avut prilejul sa se educe, au fost preocupati de formarea lor spirituala, au facut din cultura un tel a! vietii... Grigore Ureche era fiu de mare boier moldovean care a trecut cu familia spre sfrsitul secolului al XVI-lea n Polonia, din motive politice Grigore a urmat cursurile unei scoli superioare la Camenita, n Polonia. A cunoscut scrierile vestitilor cronicari polonezi (folosind n opera sa, n special, cronicile lui Bielski si Piasetki), a avut bune cunostinte de limba latina. S-a ntors n Moldova dupa o sedere de circa 20 de ani n Polonia. A fost spatar si vornic n ara de Jos pna la moartea sa, prin 1647. Grigore Ureche era. asadar, un mare boier cu preocupari carturaresti. cunostea miscarea culturala din Polonia si era introdus n datele clasicitatii latine. Miron Costin a trecut de mic prin avatarurile exilului. La 5 ani i s-a acordat indigenatul polonez. A nvatat la colegiul iezuit din Bar; s-a instruit intens n Polonia cunoscnd nu numai cultura tarii. Stia bine opera unor autori latini si scrierile unor umanisti italieni. Citeaza pe Enea Silvio Piccolonini (Papa Pius al Il-lea), Bonfini si pe Laurentiu Topeltin. nvatatul din Medias, autor al unei valoroase cronici n limba germana. i erau cunoscute lui Costin si marile figuri ale antichitatii clasice. Descrierea Italiei - ca loc de pornire a lui Traian mpotriva lui Decebal - este tacuta n pur spirit renascentistj7.
35

Ibidem, p. 145.

1. Neculce, Opere - Letopisetul arii Moldovei si O sama de cuvinte. Editie critica de Gabriel Strempel, Editura Minerva, Bucuresti, 1982, p. 180. "ara Italiei, scrie Miron Costin, de aicea de la noi, dreptu spre apusul soarelui ieste, nu asa departata de tara noastra... Ieste tara Italiei plina, cum se zice, ca o rodie, plina de cetati si orasa iscusite, multime si desime de oameni, trguri vestite, pline de toate bivsuguri, si pentru mare iscusenii si frumuseturi a pamntului aceluia i-au zis raiul pamntului, a caruia pamntu, orasile. gradinile, tocmelile la casile la' cu mare deslataciune traiului omenesc nu are toata lumea, supt ceriu blnd, voios si sanatos, nici cu caldura prea mare, nici ierni grele". (Miron Costin,Letopisetul Tarii Moldovei. De neamul moldovenilor, prefata Elvira Sorohan, Editura Junimea, 1984, p.244-245). 72
37

36

Un nvatat cu largi cunostinte istorice, format n spiritul antichitatii clasice si al umanismului polonez si european, dornic sa-si etaleze eaiditia mai curnd dect sa sintetizeze cele stiute, a fost fiul lui Miron Costin. Nicolae. ntr-o viata plina de peripetii (1660-l712), dar mngiat cel mai adesea de dregatorii nseninate, Nicolae Costin a omit sa lase opere capitale, cum ar fi Letopisetul arii Moldovei de la zidirea lumii pna la 1601. Textul n care tinde sa mbratiseze istoria lumii de la geneza pna n vremea autorului pare vetust si stufos, iar ceea ce tine de istoria Moldovei este preluat mai de graba de la tatal sau. nct Nicolae Costin n-a reusit sa realizeze o mare istorie a neamului, cum ar fi dont. Tentatia latinista a grevat si ea stilul operei lui Nicolae Costin. lipsit de expresivitatea, dulceata si forta de sugestie a lui Miron Costin. Nici cu opera Ceasornicul domnilor Nicolae Costin n-a fost mai norocos. Eruditia n-a tinut nici aici locul fortei de creatie, iar tema era una mult prea cultivata spre a avea pretentii de originalitate. Mai reusita este Cronica domniei lui Nicolae Mavrocordat si a lui Dimitrie Cantemir. Nicolae Costin scrie despre Mavrocordat pe un ton encomiastic; n cronica se ntlnesc nsa parti realizate cu nerv dramatic si se pun n lumina unele momente din prima domnie a domnitorului fanariot. Despre stolnicul Constantin Cantacuzino. att contemporanii - romni sau straini -, ct si exegetii ulteriori au vorbit ca despre un mare nvatat. A studiat la Constantinopol si la Padova cu profeson vestiti si a manifestat npermanenta un adevarat nesatm pentru lectura. Biblioteca lui era printre cele vestite n anle Romne. Printre disciplinele pe care le-a audiat au rost logica, psihologia, fizica si matematica si, nu n ultimul rnd, istoria si geografia. Stia multe limbi ntre care. foarte bine, greaca si latina. Ca geograf a ntocmit o harta a arii Romnesti. Ea s -a bucurat de faima n epoca si a fost apreciata, peste timp, ca un document valoros. Avea ntinse lecturi din autorii antici. A cunoscut, de asemenea, bine PS cei bizantini, n Istoria arii Rumnestiel i foloseste - uneori cu exces de fastuoasa eruditie - largind cercul izvoarelor care privesc primele secole ale formarii poporului romn. Textul lui Cantacuzino e literalmente ntesat de trimiteri. Asaltat de izvoare, stolnicul a aglomerat textul n dauna cursivitatii expunerii. Intr-un fel, fraza lui seamana cu cea a lui Nicolae lorga prin multimea Perioadelor si multitudinea stirilor cu care o ncarca. Nu are nsa supletea si 73

expresivitatea stilistica a frazei lui lorga. Scrisul lui Constantin Cantacuzi.no este. de ce sa n-o spunem, greoi, inert, calat pe topica latina, desi are uneori surprinzatoare luminisuri expresive, atunci cnd este vorba de o zicala, de vingnd transparent, ndatorat vorbirii populare. Altfel, prin scrisul sau strabate aerul umanist, nu n latura stilistica a umanistilor occidentali, ci n vastitatea eruditiei, n atasamentul tta de unele vestigii romane38 si, binenteles, prin multimea autorilor umanisti pe care i citeaza. Carturar de vaza al timpului, frate de domn si unchi al lui Constantin Brncoveanu, stolnicul Constantin Cantacuzino n-a rezistat tentatiei de a se amesteca n intrigile politice ale vremii care l-au dus ia pieire peBrncoveanu. Peste doi ani aveau sa cada jertfa acelorasi intrigi, attate de centrul de putere otoman, att nvatatul stolnic, ct si fiul sau Stefan, nscaunat, dupa Brncoveanu, domn al arii Romnesti (1714-l716). Personalitate coplesitoare ca eruditie si multilateralitate a preocuparilor n perioada trecerii de la umanism spre Uuminismul romnesc a fost Dimitrie Cantemir (1673-l723). fiu si frate de domn. el nsusi domnitor n Moldova vreme de aproape un an, produs al culturii europene, dar si al celei orientale (turco-persane), prin mprejurarile sederii sale la Constantinopol vreme de 22 de ani. Cantemir a fost ales membm al Academiei din Berlin si nalt consilier al lui Petru cel Mare, tarul Rusiei. Un portret celebru l nfatiseaza n tinuta de senior apusean. nvatatul principe a fost atent la toate curentele politice-militare ale timpului sau, am spune la fenomenele geostrategice ale sud-estului european. A cultivat numeroase domenii de ordin cultural, invedernd un veritabil spirit enciclopedic. A scris studii de logica si metafizica, de filosofic politica (se citeaza, de pilda, textul Cercetare naturala a monarhiilor -Monarchianan physica exatniwitio) O carte de educatie crestina si de reflexie filosofica - Divanul sau Glceava nteleptului ai lumea a fost raspndita n copii numeroase, introducnd n cultura romna interesul pentru destinul nestatornic si disputa dintre suflet si trup. Este semnificativa sensibilitatea stolnicului pentru podul de peste Dunare ndicat din porunca lui Traian "Acest pod mare minune si mare lucm au fos! si ;ii semn iaste de nespusa-i putere ce au avut acea mparatie'. (Cronicari munteni, 1988, p. 11). 74
38

Opera literara cea niai importanta a lui Dimitrie Cantemir este Istoria ieroglifica (1705), roman alegoric legat de lupta pentru domnie n partidele boieresti. "Probabil ca prima opera literara n deplinul nteles al cuvntului"39. Observatie psihologica, scene pitoresti si inedite, tablouri naturale viguroase cu rezonante cosmice, sesizarea tipologiei umane (sub nvelis animalier), nimic nu lipseste acestui roman spre a smulge admiratia multor generarii de istorici literari. ..Literatura noastra medievala - sene Nicolae .*!/") Manolescu - mi cunoaste o opera comparabila cu acest roman cult' . Publicarea Istoriei iewgliftce s-a facut foarte trziu. Paradoxala sub acest aspect a fost si situatia lucrarii de exceptie a Iui Dimitrie Cantemir Descriptia Moldaviae (Descrierea Moldovei). Ea a fost premiata de Academia beriineza n timpul vietii autorului. A aparut n limba germana, pe ia 1760, si a fost editata n traducere romneasca la 1851. Opera lui Cantemir este o sursa exceptionala de informatii cu caracter geografic si etnografic, politic-institutional si cultural, un compendiu al civilizatiei romnilor. Era destinat cunoasterii pamntului, locuitorilor si obiceiurilor acestora, a institutiilor lor politice si a vietii sociale de catre lumea savanta din Apusul Europei. Descriptia Moldaviae a servit unor generatii de istorici, etnografi si literati din tara noastra, atragnd mereu atentia prin informatiile pe care le contine si prin sugestiile pe care le ofera pentru comentarii suplimentare. Cartea care l-a plasat pe Dimitrie Cantemir n seria celor mai cunoscute personalitati stiintifice romne a fostIstoria incretnentorum atque decrementorwtt Aulae otlwmanicae (1714-3716) Istoria cresterii fi descresterii in>per'mlui Otoman. A fost tradusa la nu mult timp dupa aparitie n engleza si franceza ( 1734; 1743), apoi n germana. Aceasta tema a cresterii si descresterii, deopotriva filosofica, dar si concret istorica, avea sa fie reluata de Montesquieu. Consideratii asupra maririi romanilor si cauzelor decaderii lor ( 1734), apoi de Edward Gibbon.Istoria declinului fi a prabusirii Imperiului roman (1770l788) si de multi alti istorici de mai trziu. Cantemir reia n cea mai mare parte, n lucrarea sa. textul unui autor oriental, I-a adaugat reflectii si consideratii, precum si note proprii. Lucrarea " Nicolae Manolescu, Istoria critica Editura Minerva, Bucuresti, 1990, p. 77. Ibidem, p.92. a literaturii romne, I,

75

Iui Dhnitrie Cantemir a ramas pentru aproape un secol una dintre cele mai intens folosite opere despre Imperiul Otoman. Pentru istoriografia noastra cea mai importanta scnere a Iui Dimitrie Cantemir este, asa cum am amintit,Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor (1719-l722), scrisa de autor n limba romna. Pna la ntocmirea operei lui Gheorghe Sincai. Hronica romnilor f/' a mai multor neamuri scrierea lui Cantemir a fost cea mai erudita si cea mai savanta. Autorul a apelat la circa 150 de izvoare. Fara calitati stilistice deosebite, marcata de transpunerea topicii latine n romna, preocupata de argumentarea tezelor sale, cartea lui Cantemir este un monument de eruditie. Textul graviteaza n jurul problemei formarii poporului romn. Ca majoritatea istoricilor umanisti si ca reprezentantii iluminismului romnesc. Dimitrie Cantemir sustine latinitatea pura a romnilor. nsusi titlul lucrarii este semnificativ: ntre romani si moldo-vlahi exista o identitate. De aici articularea romano-moldo-vlahilor. "Caci noi de la noi ctu-i negru sub unghe nu von dzice, precum (ca) cea dinti a romanomoldo-vlahilor n Dachia descalecatura sa fi fost de la Traian Marele mparat"41, n sprijinul acestei idei Cantemir aduce o imensadocumentare. El citeaza autori greci sau bizantini, ca si cum toti ar sustine latinitatea, permanenta locuirii si unitatea romnilor, desi unii autori bizantini mpartaseau, de pilda, ideea emigrarii populatiei daco-romane. Aveau nsa n Cantemir un adversar inflexibil. Descalifica mai ales pe Sinion Dascalu si pe Misail Calugaru "teaca minciunilor'1, pe cei care contestau nobletea latina a originii romnilor. Era nevoie de o hotarta riposta data "blojeritorilor", ntruct acestia, speculnd pasivitatea romnilor, au raspndit tot felul de neadevaruri: "Pizmaluitori sunt multi... dara noi tacnd si odihnindu-ne" altii au pornit sa scrie. Dupa attea "scorniri" era firesc sa ia "armele ratuini"' (apararii) cei dornici sa restabileasca dreptatea mpotriva clevetitorilor "ca adevarati si aieve a biruintei nadejde de drept razboi pentru noi sa apuca"42. n critica si n punctele de vedere ale lui Cantemir este evident spiritul ofensiv. El i desfide si i considera lipsiti de buna credinta pe autorii care cred Dimitrie 1981,p.8-9.
42 4 1

Cantemir, Hronicul

vechimii

moldo-vlahilor, Editura Albtres,

Ibidem.

76

ca Dacia a fost colonizata de oameni de strnsura sau de elemente rau famate. ,Deciu voi marturisi precum poporul romano-moldo-vlahilor nu din glogozala a nasteri de strnsura sa fie scornit ce din cetateni romani, din ostasi veterani si din mn familii sa fie ales". ,,De atunci romnii si pazesc evghenia"' (nobletea). Atitudinea critica, viziunea care sta la temelia lucrarii lui Cantemir, ntreaga explorare si argumentatia pe care o sustine sunt strabatute de un patriotism intens, militant. Principele e un om cu inima calda, uneori cu o exploziva forta a sentimentelor. Pentru Dirrritrie Cantemir toate sustinerile sale sunt ireprosabile, exprima adevaruri de necontestat. Chiar si atunci cnd sustine latinitatea exclusiva a romnilor, cnd afirma teza exterminarii dacilor sau cnd crede nvechimea unui stat independent din care s-au desfacut apoi cele trei parti statale romnesti. Se defineste astfel n textul cantemirian si o unitate politica, nu doar etnica a romnilor. Sunt puncte de vedere care nu se sustin. Dincolo de neadevarul lor sta nsa o idee nalta: nevoia de a nchega constiinta unui neam n cteva repere esentiale ale existentei sale. Aceste repere urmau sa calauzeasca si sa dea vigoare faptelor contemporane, singurele care i cinstesc pe urmasi. Trecutul semnifica modelul, dar nu acopera scaderile prezentului. Istoria este. n acest sens. o carte de nvatatura care cuprinde imaginea trecutului. A ne oglindi n ea nseamna a ne asuma responsabilitati pentru ca oamenii si comunitatile sa se ridice la naltimea stramosilor. "Slujeasca-se dara cu ostenintele noastre neamul moldovenesc si ca ntr-o oglinda curata cinstea neamului sau privrndu-i, l sfatuiesc nu n trudele mosilor si stramosilor sa se mndreasca, ce n ce au scazut din calea vredniciei, chiar ntelegnd urma si barbatia lor rvnind". Dimitrie Cantemir a cuprins n raza scrisului sau fenomenul romnesc de pretutindeni si a cautat sa plaseze istona romnilor n cadrul celei universale. Opera lui Cantemir prezinta interes si prin consideratiile asupra metodei de cercetare n istorie4". El a atras atentia asupra necesitatii de a sustine propriile opinii cu ct mai multe informatii Dictum unius, dictwn s suna un dicton latinesc, nsemnnd: o spune unul, n-o spune nimeni. " Problema metodei istorice la Cantemir si a atitudinii fata de izvoare la P.P. fanaitescu, Dimitrie Cantemir. Viata si opera, Editura Academiei, 1958, p. 233-236. 77

n sensul ca o singura marturie este prea putin credibila. Din doua izvoare referitoare la aceleasi fapte ce mai credibil este izvorul mai apropiat n timp de faptul sau evenimentul investigat. Daca lipsesc stirile directe, cum se spune de mna nti, atunci vom recurge la relatarile din lucrarile altor cercetatori, n cazul n care un eveniment nu este dect partial acopent de informatii, putem sa facem inteligibil ntregul prin extrapolarea stirii de rare dispunem asupra "partii ascunse", cu conditia de a pastra logica interna a totalitatii, a construi deductia potrivit ratiunii ntregului. Privita n ansamblu, opera lui Dirritrie Cantemir propune o ntreita semnificatie: a) Ea a adus o contributie substantiala la abordarea erudita a istoriografiei romne; b) A adus scrisul cronicaresc pna n pragul trecerii iaistoriografia iluminista. ,flronicul reprezinta o sinteza ntre traditia cronicarilor moldoveni si rigorile istoriografiei europene a vremii'"44, n domeniul literar Istoria ieroglifica este considerata, cum am amintit. .,pruna opera literara romneasca n deplinul nteles al cuvntului"4"; c) Opera iui Dimitrie Cantemir a nscris creatia spirituala romneasca n circuitul culturii europene. Daca Dimitrie Cantemir semnifica ipostaza eruditii a spiritului romnesc, Ion Neculce (1673-l745) ne arata fata de mester nentrecut al limbii romne cronicaresti. A fost. ca si ceilalti cronicari de vaza moldoveni, un mare dregator, a avut ca si ei o viata agitata, aflndu-se n refugiu n Rusia, ca hatman al ostirii moldovene si apropiat al lui Dimitrie Cantemir. Retras apoi n Polonia s-a ntors n patrie pe la 1720 aratnd ca lucrul cel mai mngietor este "sa tii de tara ta". "Orict ai fi n cinste la vreun domn, bine iaste i-a-i slujesti cu dreptate, ca si de la Dumnezeu ai plata. Iar cu domnul niciodata sa nu pribegesti. Ce sa-i slujesti n tarata...'46. Neculce nu era un om cu vasta pregatire carturareasca. Citise operele naintasilor, avea lecturi din scrierile ecleziastice, probabil si din autori straini. A pribegit chiar n Muntenia, n casa lui Constantin Cantacuzino, apoi nRusia si sapte ani n Polonia. Nicolas Manolescu, op.cit., p. 77 45 Dictionarul literaturii romne de la origini pna la 1900, Editura Academiei, Bucuresti, 1979. p. 153. Ion Neculce, Opere, letopisetul arii Moldovei si O sama o'e cwinle. editie Gabriel Stempel, Editura Minerva,982. p. 619-620. 78
A6

Dincolo de orice, Ion Neculce are aerul unui om ntelept, a trait mult. a gndit asupra rosturilor vietii. Sunt nenumarate pasajele cronicii sale care "nvedereaza o reflexie ncarcata de experienta vietii, un gnd care deslusestetlcul acesteia. Oricum, Ion Neculce era pregatit sa zugraveasca epoca pe care o cuprinde Letopisetul ani Moldovei, de la1661. domnia lui Dabija Voda si nana la lon-voda Mavrocordat (1743), cu ctiva ani nainte de a muri. Perioada cuprinde opt decenii. Cinci dintre acestia au fost traiti de Neculce ca martor al timpului, nct descrierea lor este mai mult o opera de amintire. Neculce scrie: ..Iara de la Dabija-voda nainte ndemnatu-s-au si Ion Neculce, biv-vel-vormc de ara de Sus a scrie ntru pomenirea domnilor, nsa pna la Duca-voda cel batrn4' l-ani scris de pe neste izvoade ce am aflat la unii si ia altii si din auzitele celor batrni boiari; iara de la Duca-voda cel batrn nainte, pna unde s-a vide, la domnia lui lonvoda Mavrocordat. nici de pre un izvod a nemarui. ce am sens singur, dintru a sa stiinta, ct s-au tmplat de-au fost n viata sa. Nu i-au mai trebuit istoric strein sa citiasca si sa scrie, ca au fost scrisa n inima sa. Deci va poftescu cetitorilor sa primiti si sa nu gnditi ca doara pre voia cuiva, ce, precum s-au tmplat. cu adevar s-au scris"4*. De altfel, o buna parte a letopisetului este consacrata domniei lui Dimitrie Cantemir. evenimentelor legate de razboiul ruso-moldo-turcesc pe Prut, la Stamlesti (1711). n care Neculce a fost nu doar spectator, ci l-a trait ca actor, fiind hatman al ostirii moldovene. Aceasta nu-l mpiedica sa descrie ntmplarile cu detasare si sa dea scrisului acelasi aer de picturalitate ca ntregii materii a letopisetului sau. Nota distinctiva a sensului sau este. asadar, darul descrierii, capacitatea de a capta cititorul prin cuvntul plin de miez, prin expunerea sfatoasa, molcoma ca a unui vrstnic linistit si ntelept. Scrierea lui Ion Neculce face opera educativa fara sa fie didactica si tinde spre obiectivitate, fara sa faca din aceasta o virtute.

Este vorba de Gheorghe Duca. A fost de trei on domn al Moldovei, ultima domnie fiind cuprinsa ntre 1678-l883. Neculce avea n anul mortii lui Gh.Duca doar 10 ani, nct este greu de admis ca ntelegea suficient de bine lucrurile ca sa sene din amintiri. Putea lace aceasta mai curnd dupa ultima domnie a lui Constantin Duca (1693-l695), cnd Neculce era deplin matur. Ion Neculce, Letopisetul arii Moldovei precedat de O seama de cminte, itie Gabiei Stempel, Editura Mnerva, 1982, p. 158. 79

in letopiset se ntlnesc si scene de viata de la marile curti si fenomene ca fuga taranilor de pe mosii, si ntmplari proprii vremii: secete cumplite sau navala lupilor peste oameni n tinutul Neamtului. Acestea sunt, desigur, scene palpitante carora Neculce nu le imprima intensitati dramatice. Descrierea lui curge ca o apa linistita pe hotarele Moldovei, cronicarul ntelegnd ca vremea aducea n curgerea ei si timpuri de cumpana si lacomia turcilor si domni mai buni, si zile de strnsoare. fn mare, Letopisetul lui Neculce este realmente o opera cu virtuti literare si 0 carte de nvatatura istorica. Reflectia lui este de alt tip dect a umanistilor clasici, dar are n tesatura ei nenumarate fibre umaniste. Parca pentru a da mai multa savoare letopisetului, Neculce l-a precedat de O sama de cuvinte, mici nsemnari care puncteaza o serie de momente insolite din viata Moldovei, a oamenilor ei, ncepnd cu Stefan cel Mare. Sunt scene inedite, atitudini si reactii ale unor personaje ale vremii, ntmplari neasteptate, fapte ramase n umbra. Neculce le renviaza si le da o noua prospetime. O istorie orala, bine valorificata de cronicar, mai ales n latura semnificatiei umane a trecutului. Cronicarul atrage atentia: poate nu toate cele relatate sunt veridice, dar marea lor majoritate s-au petrecut aievea. Importanta este nu att veridicitatea sau neveridicitatea faptului n sine. ct rasfrngerea n imaginar a acestuia. Moldova a parcurs, prin urmare, n secolul al XVTI-lea si la nceputul celui urmator un arc cultural de o deosebita semnificatie n viata spirituala a poporului nostru. Este o epoca de renastere si elan. de definire a unor reperecentrale ale culturii noastre si de constituire a unui capitol din care se revendica miscarea istoriografica si literara ulterioara. Sa nu uitam, n acest context, ca Moldova a dat si un carturar de seama care nu se integreaza matricei cronicaresti propriu-zise, dar care participa cu valori si contributii demne de elogiu la constituirea ansamblului umanismului romnesc. Este vorba de Nicolae Milescu, spatarul, (1636l708) poliglot-carturar, calator cu itinerarii ntinse (de la Constantinopol n Apusul Europei si de acolo la Moscova), diplomat si explorator al Siberiei n solia pe care a facut-o de la Moscova la Pekin A scris n domeniul teologiei si filosofici, a tradus ntia data n limba romna Vechiul Testament si s-a facut cunoscut mai ales prin scrierile prilejuite de "momentul chinez": peregrinarile sale 80

fundurile Siberiei incluznd Jurnalul de calatorie de la Tobolsk la Nerdnsk. descriere a Chinei si un raport diplomatic: Documentele de stai ale soliei lui tficolue Spatarii n China. Ele formeaza de fapt un ansamblu si propun un tablou impunator pnn vastitatea spatiilor prezentate, prin arta descrierii care mentine mereu viu interesul pentru lumea, civilizatia si specificul Curtii imperiale chineze. Operele lui Nicolae Milescu au circult n copii si n traducere greceasca n timpul vietii lui, dar au fost editate abia trziu, n limba romna, prima versiune, dupa o copie greceasca, s-a realizat doar n 1888. Ulterior s-au ntocmit editii rara ca nvatatul Nicolae Milescu sa se bucure de un monument editorial la nivelul operei sale, desi s-au ntreprins destule exegeze asupra scrierilor si activitatii spatarului.

In Muntenia istoriografia medievala si umanista (cu exceptia operei lui Constantin Cantacuzino) s-a izbit de dificultati mn49. Cronicile mai vechi nu s-au pastrat nct primele scrieri sunt detectabile abia din secolul al XVI-lea, Iara sa parvina n forma initiala pna la noi. S-au pastrat texte de interes literar-religios ca de pilda Viata lui Nifon, ntocmita de Gavril Protul (superiorul comunitatii atomte), care consemneaza evenimente petrecute n ara Romneasca ntre1504-l520. De la 1545 si pna la 1591 (de la Mircea Ciobanul pna spre urcarea pe tron a lui Minai Viteazul) ar ficontinut seria istorica un alt cronicar; despre Mihai Viteazul si domnia lui s-au sens cronici (n romna a logofatului sau. Theodosie Rudeanu. apoi ale lui Balthazar Walter si Stavrinos) ultimii aflati n apropierea marelui domnitor. Unele dintre acestea sunt inspirate, se crede, dupa cronica interna a lui Tlieodosie Rudeanu. fii al doilea deceniu al secolului al XVlI-lea a lasat nsemnari Matei, egumenul manastirii Dealului, grec de origine si totodata mitropolit al Mirelor (de aici numele sau Matei al Mirelor ). Istoria celor petrecute n ara Romneasca (1602-l618), a lui Matei al Mirelor. a fost tiparita de mai multe on laVenetia si tradusa, probabil, si n lunba romna n secolul al XVII-lea. .
lc

--- " istoriografia arii romnesti are valoare de referinta lucrarea lui olae Cartojan, Istoria literaturii romne vechi..,, p. 369-488. 81

O intensificare a preocuparilor istoriograrice a avut loc n vremea domniei lui Matei Basarab, care a promovat o bogata opeia culturala. Particularizata pnn anumite trasaturi care poarta o mai apasata pecete a ortodoxiei traditionale, mplinirile din vremea lui Matei Basarab se conjuga cu remarcabilele realizari din Moldova lui Vasile Lupu, nscriind un moment semnificativ n dezvoltarea vietii culturale romnesti. Traditia istoriografica din ara Romneasca pastrata n fragmente lacunare datorita vicisitudinilor vremii, s-a reluat, asadar, n timpul lui Matei Basarab cu interes sporit. Dar abia peste doua decenii si jumatate aceasta recolta a putut ii valorificata n cteva letopisete care au ajuns pna la noi. Cele mai importante dintre ele sunt asa-zisul Letopiset cantacuzinesc (titlul original fiind Istoria arii Rumnesti de cnd au descalecat pravoslavnicii crestini) si Istoriile domnilor rii Rumnesti de Radu Popescu. Se adauga aici, binenteles. Istoria arii Rumnesti (1700) a stolnicului Constantin Cantacuzino. Cei mai multi specialisti atribuie Letopisetul cantacuzinesc lui Stoica Ludescu, logofat la curtea cantacuzinilor. Cum perioada n care s-au scris cronicile n ara Romneasca a fost framntata de rivalitatile dintre factiunile boieresti, de un moment de vrf al "regimului nobiliar", se ntelege ca situatia s-a rasfrnt si asupra orientarii cronicarilor, apropiati de o tabara rivala sau de alta. Partizanatul si-a pus amprenta pe felul n care a fost nfatisata mai ales perioada apropiata n timp de cei care au scris (1660-l720): Un Letopiset al Balenilor si o Cronica a luiRadu Greceanu dedicata epocii lui Constantin Brncoveanu, precum si o Cronica anonima tot despre Brncoveanu. Sigur. aceste cronici sunt encomiastice. Prezinta pe domn si faptele sale ntro lumina favorabila, punctnd pe ani (cum o face Radu Greceanu) evenimentele mai importante, initiativele domnului, opera sa culturala,mprejurarile ridicarii palatelor si ctitoriilor. Se relateaza, binenteles. meandrele raporturilor lui Brncoveanu cu Poarta otomana si cu alte puteri nvecinate (Austria si Rusia), se subliniaza calitatile sale de negociator. supletea politicii sale externe. Autorii evita sa vorbeasca de fiscalitatea excesiva a domnitonilui-impusa, este drept, de dublarea haraciului catre Poarta, dar si de arghirofilia domnitorului cu copii multi, curte bogata si costisitoare, dar si cu mosii si cirezi de vite, cu vocatia milosteniei, a nzestrarii manastirilor si bisericilor 82

ridicate n tara sau dincolo de hotarele ei (de exemplu la Smbata, n Ardeal) a promovarii unor remarcabile fapte de cultura. Cele mai interesante scrieri istorice din epoca sunt Letopisetul cantacuzinesc si Istoriile domnilor arii Rumnesti de Radu Popescu. Nu ntreg textul acestor cronici este opera originala a autorilor. Ele includ masiv parti din scrieri mai vechi: Viata lui Nifon, nsemnari istorice ale lui Matei al Mirelor etc. Ambele cronici cauta sa reconstituie istoria arii Romnesti de la ntemeiere. Pana n secolul al XVl-lea, naratiunile sunt nsa lacunare si aproximative. Ambele admit ideea ntemeierii prin descalecarea din ara Fagarasului a lui Radu Voda (1290). ambele fac referiri la ctiva domnitori importanti (Mircea cel Batrn, Vlad epes etc.), dar ambele opereaza cu date imaginare privind durata domniilor, succesiunea domnitorilor etc. Ambele expun nsa amplu domnia lui Mihai Viteazul si a lui Matei Basarab, cu date si amanunte indispensabile privind activitatea lor politica si diplomatica. Cronicile transmit senzatia maretiei si curajului marelui voievod, energia lui clocotitoare si statornica n atingerea telului propus. Descriind batalia de la Calugareni, Radu Popescu arata: ..Ca Mihai Voda ca un fulger umbla pen oaste..."J Iar n Letopisetul cantacuzinesc ntlnim frumoasa metafora a mortii lui Mihai Viteazul, pe Cmpia Turzii: .,Si cazu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru ca nu stmse. nici mpnlejise sabia lui cea iute n mna lui cea viteaza""1. In legatura cu Matei Basarab, cronicile prezinta amplu nfruntarile dintre domnitorul muntean si Vasile Lupu, opera de ctitor al manastirilor si bisericilor care mpnzesc pna astazi Muntenia (n special, n judetul Vlcea) si rascoala seimenilor si darabanilor (dorobantilor) de la sfrsitul domniei lui Matei Basarab. Istoria lui Radu Popescu priveste trecutul arii Romnesti ntr-o larga perspectiva a raporturilor Valahiei cu Moldova, cu Principatul Ardealului si cu puterile vecine. Austria, Polonia, Rusia si cazacimea si, binenteles, cu "oarta Otomana. Probabil ca n aceasta privinta Istoria lui Radu Popescu, este lucrarea cu cel mai larg orizont, de pna la el. asupra contextului international a! arilor romne. Mai mult, nsereaza n text si stirea cu privire

50

Cronicari, editie 1988, p. 169. Ibidem, p.108.

51

83

la descoperirea Americii: "America, lumea cea noao, o au aflat Cristov Columbul, calugar frncescu, cu cheltuiala spaniolului; care au fost nestiuta de noi. si lumea noastra de ei nestiuta"52. n genere, desi a avut o viata cu suisuri si caderi spectaculoase, umbrita de multe ncercari, Radu Popescu, fiul marelui boier, vistierul Hlizea, pastreaza n scris o nota de obiectivitate (n ciuda accentelor polemice) desi Cantacuzinii si Constantin Brncoveanu i-au fost adversari (macar din vreme n vreme). Poate ca de aceea a tnjit dupa vremuri mai linistite, asa cum au fost n vederile lui domnia lui Patrascu cel Bun: "Patrascu-voda acesta au venit domn de la turci, si au domnit tara bine, si boian tara vrajbi. tara morti, tara prazi, precum tuturor place; pentru aceia si bun l-au numit, pentru bunatatile lui ce avea"53. Cronicarul a avut norocul sa traiasca mult. A continut istoriile sale cu domnia lui Nicolae Mavrocordat, pe care-l prezinta ntr-o lumina favorabila si pentru ca domnitorul i-a fost un veritabil binefacator. In timpul razboiului austro-turcncheiat prin Pacea de la Passarovitz (1718). Radu Popescu uita de faptul ca ntr-o vreme s-a aflat n tabara austriaca si acceptase demiterea lui Nicolae Mavrocordat S-a rentors nsa la Bucuresti si a redevenit un apropiat al domnitorului. Cronicarul tine sa arate spiritul tolerant al lui Nicolae Mavrocordat si doua initiative realmente importante ntreprinse de el: scaderea cuantumului haraciului si interzicerea refularii turcilor "brailem" si silistreni dincolo demarginile raialelor pe care le detineau54. O realizare pe care cronicarul o subliniaza este zidirea manastirii Vacaresti,(1716-l722) remarcabila opera arhitectonica, lipsita n etapele ulterioare de ngrijirea care i s-ar fi cuvenit. ajungnd sa fie demolata sub Nicolae Ceausescu. ncolo, cronica mpleteste descrierea faptelor domestice (casatoria fiicei si fiului lui Nicolae Mavrocordat) cu faptele de arme din vremea razboiului turco-austriac (1716l718), precum si cu stiri petrecute pe scena mai larga a istoriei europene: moartea mparatesei Ecaterina a Q-a. abdicarea regelui Spaniei si urcarea pe tron a regelui Angliei, George IV (1820l (Gheorghie August)55.

35

Ibidem, p. 160. Ibidem, p.162. Ibidem, p. 224. n Istorii apare o inadvertenta vorbindu-se de Gheorghie I si Gheorghie al lea (op.dt.) p.250). 84

Nicolae Balcescu a editat o parte a cronicii lui Radu Popescu n ..Magazin istoric pentru Dacia" si a folosit textul cronicii n redactarea operei sale Romnii supt Mihai Voievod Viteazul. n Istoria Romniei n date, coordonata de Constantin C. Giurescu, se subliniaza ca Istoriile domnilor arii Rumnesti "este ultima opera istoriografica de amploare a culturii muntene din perioada de apogeu a epociivechi"''6. Profesorul Giurescu are dreptate. Istoriografia munteana a facut progrese nsemnate n epoca de nflorire culturala din vremea lui Matei Basarab si Constantin Brncoveanu. Fata de realizarile din acest timp. mai ales din acea frumoasa perioada de nflorire sub domnia lui Constantin Brncoveanu. ntre care putem numara minunate ctitorii, palate, scoli de aleasa tinuta, tiparituri religioase - inclusivBiblia lui Serban Cantacuzino - obiecte de arta, broderii, carti ferecate n aur si bijuterii de pret. scrieri sapientiale si codice de legi, istoriografia nu a reusit performante pe masura. Totusi raptul ca s-a pus ct de ct ordine n traditia cromcareasca din ara Romneasca si s-a facut lumina n cteva din manie perioade ale istoriei tarii - Mihai Viteazul. Matei Basarab, Constantin Brncoveanu - ne dau masura unor contributii care au permis trecerea spre noi realizari n acest domeniu. Aveau sa urmeze nsa decenii n sir pna sa se nfiripe noi cristalizari istoriografice nu numai n ara Romneasca, dar si n Moldova. Stafeta va fi preluata si purtata cu succese remarcabile de Scoala Ardeleana n deceniile care vor ncheia veacul al XVIII-lea.