INSTITUȚIA PUBLICĂ

LICEUL TEORETIC «MIHAI EMINESCU», MUNICIPIUL CAHUL

REFERAT
Ion Buzdugan

realizat: Cucereanu Daniel,

elev în clasa a XII-a /profil real/

Verificat: Vrabie Silvia,

profesor de istorie

CAHUL-2021
Ion Buzdugan (născut Ivan Alexandrovici Buzdâga, n. 9 martie 1887,
Brânzenii Vechi, județul Bălți, Imperiul Rus – 29 ianuarie 1967, București,
RSR) a fost un folclorist, poet, publicist și traducător român din Basarabia,
membru și secretar al Sfatului Țării. Ion Buzdugan a fost un poet important
al Basarabiei și un mare patriot. Dacă obținerea independenței acestei
provincii românești (de la 24 ianuarie 1918) poate fi socotită opera sa de
obște, Unirea Basarabiei cu Patria Mamă nu s-ar fi putut face fără
intervenția puternicei personalități a lui Ion Buzdugan.

Biografia
Viață timpurie

Născut într-o familie de țărani răzeși, Ion Buzdugan a studiat agronomia la

Nijni Novgorod, literele și dreptul la Universitatea din Moscova și a absolvit
seminarul pedagogic de la Camenița. Fiind ofițer în armata rusă în timpul
Primului Război Mondial, Ion Buzdugan a dat în vileag încercarea de
asasinare a regelui Ferdinand pe care o pregăteau militarii ruși în forfota
bolșevică de la Socola.

Activitatea in Sfatul Țării, România Mare

Ianuarie – iunie 1907
A participat activ la mişcarea naţională din Basarabia, făcând parte din
gruparea naţionalistă încropită la Bălţi de judecătorul Ion Pelivan. Învăţător
fiind, pleda pentru instruirea copiilor români în limba lor maternă. A
participat la Congresul învăţătorilor şi Congresul învăţătorilor moldoveni, la
care s-a pronunţat pentru naţionalizarea învăţământului şi introducerea
alfabetului latin în Basarabia.
În una dintre alocuţiunile sale spunea: „Acum, când e vorba de punerea
temeliei şcolii şi culturii româneşti în Basarabia, congresul trebuie să se
hotărască pentru alfabetul latin, care e al întregului nostru neam şi al tuturor
popoarelor surori cu noi. Prin alfabetul latin noi ne deschidem deodată porţile
spre întreaga cultură românească, de care până acum nu ne-am împărtăşit
aproape deloc”. Ion Buzdugan
ION NEGREI doctor în istorie: «În învăţământul din Basarabia, începând cu
toamna anului 1917 urma să se introducă alfabetul latin, lucru care s-a
întâmplat. În vară sunt organizate cursuri pentru învăţători, unde se fac
familiari cu acest alfabet, se tipăresc primele manuale şi în toamna anului
1917 în Basarabia începe învăţământul în limba maternă, în limba română.»

Octombrie – noiembrie 1917

A participat la Congresul Militarilor Moldoveni, fiind raportorul chestiunii
privind organizarea Sfatului Ţării. Congresul l-a desemnat deputat în organul
legislativ al Basarabiei şi îl alege membru al Biroului de organizare al Sfatului
Ţării. A luat parte la elaborarea metodologiei de repartizare a mandatelor de
deputat în Sfatul Ţării.
ION NEGREI doctor în istorie: «A avut o implicare directă şi în pregătirea
Congresului Militarilor Moldoveni. Aici a luat cuvântul pe marginea
dezbaterii a două probleme. Prima era legată de cea a autonomiei Basarabiei,
şi la Congres Buzdugan demonstrează că forma cea mai potrivită de
organizare a popoarelor din fostul Imperiu Rus este federaţia, demonstrând că
în componenţa federaţiei popoarele mici, cum erau moldovenii, pot ca să
obţină autonomie, ceea ce era un lucru foarte important în condiţiile cele din
toamna anului 1917. Al doilea moment de implicare a lui Ion Buzdugan la
Congresul Militarilor Moldoveni, este prezentarea raportului despre organul
de administrare a Basarabiei în condiţiile de autonomie. Propriu-zis, era
Vorba despre Sfatul Ţării, care elabora concepţia de alcătuire.»
22 noiembrie 1917
A fost ales secretar al Sfatului Ţării, funcţie pe care o deţine până în
momentul încheierii activităţii Parlamentului basarabean. De asemenea, a fost
ales la 22 decembrie 1917 membru al Prezidiului permanent al Sfatului Ţării.
6 – 7 ianuarie 1918
În zilele de grea cumpănă pentru cauza românească din Basarabia, împreună
cu alţi fruntaşi ai mişcării naţionale, a plecat la Iaşi, în cadrul unei delegaţii
clandestine, pentru a grăbi ajutorul militar solicitat României de către
Guvernul Republicii Democratice Moldoveneşti.
27 martie 1918
A propus, şi plenul Parlamentului a aprobat, ca votul în problema Unirii
Basarabiei cu România să fie deschis.
ION NEGREI doctor în istorie: «Ion Buzdugan, daca nu este singurul autor,
cel puţin coautor al Declaraţiei de Unire a Basarabiei cu România. Avem
exemplare ale acestei declaraţii, scrisa de mâna lui Ion Buzdugan.»
Din cuvântarea din 27 martie 1918 a deputatului Ion Buzdugan: „Las ca
poporul nostru, ţara noastră şi toată lumea să ştie că noi, românii basarabeni,
care am suferit un veac întreg sub jugul ţarismului rus, toţi dorim Unirea cu
fraţii noştri de peste Prut, că noi vroim să fim şi să rămânem pentru totdeauna
împreună cu toţi românii. Astăzi noi avem să rezolvăm definitiv prima
chestiune naţională – Unirea Basarabiei cu România.”

1918 – 1940
A desfăşurat o bogată activitate literară şi publicistică. Colecţia de texte
folclorice „Cântece din Basarabia” a fost dedicată memoriei poetului
ţărănimii George Coşbuc, fiind prefaţată de Pan Halippa. A publicat în ziarele
„Basarabia”, „Cuvânt Moldovenesc”, „Moldovanul”, “Glasul Ţării”, “Sfatul
Ţării”, “Neamul Românesc” şi multe altele. A tradus din literatura rusă.
Volumele sale de poezie “Miresme de stepă”, “Ţara mea”, “Păstor de
timpuri”, “Metanii de luceferi”, “Cântece din Basarabia” au fost cunoscute şi
apreciate de scriitorii de dincolo de Prut.
Cu referire la volumul de versuri „Miresme din stepă», semnat de Ion
Buzdugan, Nicolae Iorga scria: Cine vrea să cunoască din Basarabia realitatea
frumuseţilor ei felurite şi să vadă ce se poate desface ca poezie din fireasca
iubire către dânsa, cine vrea să-şi dea seama de ce poate da amestecul adânc
între tradiţia sănătoasă a literaturii noastre mai vechi şi între sufletul de trezire
la manifestări literare al unui om pe care viaţa în centrele mari nu l-a obosit şi
nu l-a pervertit, să ia în mână această carte de o particulară sugestie. Nu-i va
părea rău. Sunt frumuseţi noi, care se adaugă limbii româneşti. Nicolae
IORGA, revista Ramuri, an. XVII, nr. 48,1922
1940 – 27 ianuarie 1967
Odată cu ocuparea Basarabiei de către URSS, se refugiază în dreapta Prutului.
S-a stins din viaţă la Bucureşti şi a fost înmormântat de familie în Cimitirul
Bellu.