Universitatea „ Dunărea de jos ” din Galaţi

Facultatea Transfrontalieră
Specialitatea: Ingineria Produselor Alimentare

Referat
Cometariul despre jocurile Olimpici moderne și
Olimpici din Republica Moldova

Studenta: Coordonator ştiinţific:

Daniel CUCEREANU, IPA, anul 1 Asist.drd. Ciprian ZANFIR

Cahul, 2022

1
 JOCURILE OLIMPICE
CUPRINS
INTRODUCERE..............................................................................................................3
EVOLUTIA OLIMPISMULUI MODERN......................................................................3
2.1 Primii pasi ai olimpismului modern.......................................................................3
2.2. Olimpismul, Miscarea Olimpica, Activitatea Olimpica........................................4
2.3 Comitetele Nationale Olimpice..............................................................................5
2.4 Academia International Olimpica...........................................................................6
2.5 Comitetul International Olimpic.............................................................................6
2.6. Principalele atributii ale CIO.................................................................................7
2.7. Componenta Comitetului International Olimpic..................................................9
ORGANIZAREA JOCURILOR OLIMPICE................................................................11
3.1 Congresul Olimpic...............................................................................................11
3.2 Drapelul, Emblema si Deviza Olimpica...............................................................11
3.3 Flacara Olimpica..................................................................................................12
3.4 Programul Jocurilor Olimpice............................................................................13
R. Moldova la Jocurile Olimpice....................................................................................13
4.1 Istoria participări olimpice a R. Moldova.............................................................14
4.2 Lista medaliatilor olimpici....................................................................................14
CONCLUZII...................................................................................................................15
BIBLIOGRAFIA............................................................................................................16

2
INTRODUCERE
Jocurile Olimpice reprezintă un eveniment multisportiv internațional care se
desfășoară o dată la patru ani.

Jocurile Olimpice Antice

Jocurile Olimpice antice (greacă Ολυμπιακοί Αγώνες; Olympiakoi Agones) au

fost atestate documentar pentru prima dată în 776 î.Hr. la Olympia, Grecia și s-au
desfășurat până în anul 393.
Jocurile Olimpice Moderne

După 1.500 de ani de întrerupere, în 1896, la Atena, au fost reluate Jocurile

Olimpice. Reconstruirea acestui eveniment sportiv s-a datorat francezului Pierre de
Coubertin. Un rol important în reînvierea Jocurilor Olimpice l-a jucat și Evanghelie
Zappa. Numărul sportivilor participanți la Jocurile Olimpice a crescut de la 241 (din 14
țări) la Olimpiada din 1896 la 11.100 (din 202 țări) la Jocurile Olimpice de la Atena.
Numărul participanților la Jocurile de iarnă este mult mai mic; la Olimpiada de iarnă
din 2006, numărul sportivilor a fost de 2.633 din 80 de țări.

EVOLUTIA OLIMPISMULUI MODERN

2.1 Primii pasi ai olimpismului modern

De la aparitia unor idei privind reinvierea fenomenului olimpic si organizarea unor

actiuni menite sa conduca la reluarea intrecerilor olimpice dupa modelul celor antice, pana la
realizarea in fapt a unor competitii sportive olimpice, cu caracter pregnant international si
fundamentate in concordanta cu realitatile epocii respective, mai era un drum lung si plin de
neprevazut. Acest drum avea sa fie insa luminat de clarviziunea, perseverenta si indrazneala
mintii unui pedagog innascut-francezul Pierre de Coubertin. El si-a intitulat sugestiv una din
lucrari, cea in care descrie etapele succesive ale atingerii telului sau, Une campagne de vingt
et un ans, 1887-1908 (O campanie desfasurata timp de 21 de ani), relevand ca avea numai
24 de ani atunci cand a inceput pregatirile in vederea renasterii Jocurilor Olimpice, actiune
careia i-a dedicat apoi intreaga sa viata. La adunarea aniversara a cinci ani de existenta a
Uniunii Societatii Franceze a Sporturilor Atletice, din 1892, Coubertin a dezvaluit public,
pentru intaia oara, intentia de a relua JO, folosind urmatoarele cuvinte: “Sa exportam
canotori, scrimeri, alergatori, iata liberul schimb al viitorului… “astfel cauza pacii va primi
un nou si puternic spijin”. Acesta ar fi primul pas prin intermediul caruia el putea trece de
restabilizarea JO, … pe o baza conforma cu conditiile vietii moderne”. Auditoriul nu a putut
sesiza atunci importanta covarsitoare a acestor cuvinte pentru viitorul sportului.
Marea adunare a sportului s-a deschis sub presidentia de onoare a rectorului Gerard, in
localul Universitatii Soborna, la 16 iunie 1894, sub denumirea de Congresul International din
Paris pentru Studierea si Propagarea Principiilor Amatorismului, intr-un mare amfiteatru, pe
al carui frotispiciu se afla si azi o placa ce aminteste de acest deosebit eveniment. Delegati
din 17 tari ale Europei si Americii si reprezentanti din 49 de societati sportive au luat parte la
lucrarile congresului. Dupa discutarea celei de-a opta teme, intitulata, “Despre posibilitatea
3
reststabilirii JO. In ce conditii ar putea fie le restabilite?”, delegatii au acceptat in umanitate,
idea celebrarii de acum inainte, la fiecare patru ani si pe rand, in diferite tari, a Jocurilor
Olimpice, cuprinzand toate formele de exercitii folosite in lumea civilizata”. Acesta a fost
textul oficial sub care JO si-au facut aparitia pe scena lumii contemporane. Dupa o
intrerupere de 15 secole, in conditiile social-economice ale sfarsitului secolului al 19-lea, ale
marilor cuceriri stiintifice si dezvoltarii legaturilor de tot felul intre tarile lumii, prin eforturile
si tenacitatea lui Pierre de Coubertin a fost posibil sa se puna piatra de temelie a institutiei
olimpice moderne.

2.2. Olimpismul, Miscarea Olimpica, Activitatea Olimpica

La rascrucea secolelor al 19-lea si al 20-lea sportul a capatat noi semnificatii. Daca pana
in ultimul deceniu al secolului al 19-lea sportul s-a dezvoltat aproape numai pe plan national,
din aceasta perioada tinde sa se internationalizeze, sa strapunga granitele nationale,
organizandu-se competitii si intreceri intre cele mai multe tari.
Nu a fost usor, perioada de pionierat a sportului competitional pe plan national si apoi pe
arena internationala a fost deosebit de dificila, cu multe piedici din partea oficialitatilor si a
unor specialisti. Principalii adversari ai sportului insa au fost adeptii sistemului de gimnastica
german, pe de o parte, si sustinatorii si propagatorii, , gimnasticii suedeze” si ,, metodele
naturale”, pe de alta parte. Si unii si altii au vazut numai aspectele negative ale sportului
(specializarea ingusta, racilele profesionalismului) si n-au reusit sa inteleaga valoarea
educativa a acestuia, in acceptia integrala a respectivului domeniu de activitate.
Un rol important in dezvoltarea sportului mondial l-au avut, desigur, olimpismul,
miscarea olimpica in ansamblul si, bineinteles, expresia acestora Jocurile Olimpice.
Dand dovada de o perseverenta si de un spirit organizatoric demn de lauda, Pierre de
Coubertin concepe in linii mari, timp de un an de zile, ceea ce urma sa devina miscarea
olimpica. Astfel, la Congresul din 16-24 iunie 1894, convocat din initiativa Uniunii
Societatilor Franceze a Sporturilor Atletice, al carei secretar general el insusi, Pierre de
Coubertin se prezinta cu un interesant program de reluare a Jocurilor Olimpice. In penultima
zi a Congresului, in ziua de 23 iunie 1894, propunerile lui Pierre de Coubertin sunt primite cu
entuziasm, hotarandu-se renasterea JO si formarea unui Comitet International Olimpic,
insarcinat cu dezvoltarea miscarii olimpice, iar pentru inceput cu organizarea primei editii a
JO din anul 1896, la Atena.
O data cu constituirea CIO si cu acceptarea ideii de organizare a JO s-a nascut, practic
olimpismul modern-miscarea olimpica, recunoscuta astazi ca una dintre cele mai raspandite
institutii din viata sociala a omului contemporan. Avand in vedere aceste considerate
aprecieri ca, este imperios necesar ca inca de la inceput , sa precizam unele aspecte
terminologice care sa duca la o intelegere mai clara a fenomenului olimpic. De aceea , ne
permitem sa facem apel la o lucrare de referinte a reputatului membru CIO pentru Romania,
Alexandru Siperco. In lucrare autorul arata ca: Olimpismul cuprinde in sfera sa ansamblul
ideilor impartasite de membrii miscarii olimpice privind modul in care sportul ar putea fi pus
in slujba dezvoltarii armonioase a omului si a construirii unei societati umane avansate.
Miscarea olimpica inglobeaza totalitatea indivizilor si a organizatiilor din domaniul sportului
care, in activitatea lor, se ghideaza dupa principiile olimpismului. Activitatea olimpica se
refera la totalitatea actiunilor in domeniul sportului intreprinse de membrii nmiscarii
olimpice, culminand cu JO, in vederea afirmarii si promovarii olimpismului.

4
 Acum dupa un secol de la renasterea JO, pe buna dreptate se poate spune ca intrecerile
olimpice au intrat definitiv in viata omului contemporan, ca ele constituie un eveniment
insemnat in activitatea tinerei generatii de pe planeta noastra, reprezentand forumul mondial
al sportivilor.
Miscarea olimpica, olimpismul in ansamblul sau s-au situate in centrul preocuparilor lui
Coubertin, care a facut dovada unei dragoste profunde fata de generatia in crestere. El a dorit
sa-I ofere tineretului lumii o noua institutie sportive, o noua conceptie despre sport, avand la
baza idealul olimpic antic, sa-l determine sa nu poata trai fara miscare, fara exercitiu fizic,
fara sport.

2.3 Comitetele Nationale Olimpice

Pentru ca sportivii unei tari, unui teritoriu sau al unei regiuni geografice sa poata
participa la JO, este obligatoriu ca in acea tara sau teritoriu sa existe un CNO care sau cel
putin cinci federatii internationale ale caror sporturi figureaza in programul olimpic. Pentru a
fi recunoscute de CIO, CNO au obligatia sa-si exercite activitatea conform regulamentelor si
inaltului ideal al miscarii olimpice.
CNO au drept scop dezvoltarea si protejarea miscarii olimpice si a sportului amator, in
colaborare cu organelle conducatoare nationale ale sportului amator (federatiile nationale)
afiliate la federatiile internationale recunoscute de CIO, care respecta regulile CIO. Numai
CIO au dreptul de a folosi drapelul si emblema olimpica, precum si termenii de olimpic si
Olimpiada, dar numai in activitatile care se refera la JO. Ele au datoria in colaborare cu
federatiile nationale sa organizeze si sa controleze reprezentarea tarilor lor la JO, ingrijindu-
se de echipamentul si cazarea delegatiilor olimpice.
CNO sunt organe destinate incurajarii promovarii educatiei fizice, morale si culturale a
tineretului tarii.
Statul si regulile olimpice trebuie sa fie incorporate in cele ale CNO si respectate de
acestea in propriile lor tari, teritoriu sau regiuni.
Date fiind importanta CNO, pastratoare ale traditiei miscarii olimpice in tarile respective,
membrii sunt alesi in urma unei selectii foarte riguroase, si anume din randul unor
personalitati marcante, cu character integru, judecata sigura, spirit independent si avand
nationalitatea tarii respective. Membrii CNO trebuie sa aiba incredere in olimpism si sa
cunoasca perfect principiile sale.
Comitetul Olimpic National este compus din:
membrii CIO din tara respectiva, daca exista: ei trebuie sa fie cel putin membri
din oficiu ai Comitetului executiv (birou), daca exista, al Comitetului lor olimpic.
reprezentantii federatiilor nationale membre ale federatiilor internationale ale
caror sport figureaza in programul olimpic. Acesti reprezentanti vor fi alesi de
catre federatia respectiva si va trebui sa continuie majoritatea votanta a CNO.
Un CNO nu trebuie sa recunoasca mai mult de federatie nationala pentru fiecare sport si
aceasta federatie trebuie sa fie afiliata la federatia internationala recunscuta de CIO.
Biroul sau membrii unui CNO sunt alesi cel putin la fiecare patru ani, in cursul unei
adunari convocate anume in acest scop.
Membrii CNO nu vor primi salarii, nici gratificatii de nici un fel ca o compensatie pentru
functiile lor. Totusi ei pot accepta sa li se ramburseze cheltuielile de transport, cazare si alte
speze justificate, impuse de obligatiile lor.

5
 CNO raspund de completarea membrilor delegatiilor lor, precum si de toate pregatirile in
vederea participarii la JO. Ca atare, toate comunicarile cu privire la aceasta trebuie sa le fie
adresate lor .
Pentru a fi recunoscute, statutul si regulamentele CNO trebuie sa fie aprobate de CIO. In
acest scop, se trimite acestuia un exemplar, certificate al textelor, insotit de taducerea in
limba franceza sau engleza, de asemenea certificate pentru conformitate. Orice schimbare
ulterioara trebuie sa faca obiectul unui raport, in scopul de a obtine aprobarea CIO. La
cererea CIO, CNO vor copii certificate dupa procesele verbale ale sedintelor in care au avut
loc alegeri sau schimbari de membri.
In cazul in care un regulament sau act al unui CNO este in contradictie cu regulile
olimpice ori constituie obiectul unui inixtiuni politice, membrul CIO pentru aceasta tara
trebuie sa trimita presedintelui un raport asuprsa situatiei, pentru a-I permite sa ia masurile
potrivite. Daca tara nu are delegate CIO, membrii acestui CNO au datoria de a face un raport
la CIO, al carui presedinte poate sa numeasca un membru dintr-o alta tara pentru a ancheta si
raporta.
CNO trebuie sa fie complet independente si autonome, rezistand tuturor presiunilor
politice, religioase sau comerciale.
CNO care nu se conformeaza Statutului si regulilor olimpice, inceteaza de a mai fi
recunoscute si pierd dreptul de a trimite participanti la JO.

2.4 Academia International Olimpica

Crearea Academiei Olimpice (AIO) sub patronajul CIO a fost propusa in 1949 de catre
Jean Keteseas, membru al CIO pentru Grecia. Din cauza unor greutati financiare, Comitetul
Olimpic Grec cu sprijinul guvernului a reusit sa organizeze prima sesiune abia in 1962.
AIO are ca scop crearea unui centru cultural international cu sediul la Olimpia, unde s-au
desfasurat Jocurile Olimpice Antice si unde au fost concepute si realizate inaltele idealuri ale
sportului competitional. Ea are, de asemenea, ca obiectiv studiul si promovarea valorilor
sociale, estetice si etice ale miscarii olimpice si ale sportului in general.
In fiecare an, incepand cu 1961 au avut loc la Olimpia sesiuni la care au participat
numerosi tineri din toate colturile lumii inscrisi de catre CNO. Profesori, experti si specialisti
din diferite tari predau in conferintele pe care le tin in limba franceza sau engleza, filosofia
olimpica, istoria Jocurilor antice si moderne, fac expuneri in legatura cu relatia dintre sport si
artele frumoase psihologia sportiva, pedagogia sportiva, medicina sportiva, amatorismul etc.
COR fidel promovarii idealului olimpic si olimpismului in general, a raspuns apelului
lansat de CIO contribuind la impulsionarea activitatii Academiei International Olimpice. In
calitatea sa de mambru al comisiei CIO pentru AIO, Alexandru Siperco a militat pentru
dezvoltarea si succesele acestei institutii olimpice. Un deosebit interes a prezentat
participarea, in calitate de conferentiari la AIO a multiplei recordmenere mondiale Iolanda
Balas-Soler, a campioanei olimpice Lia Manoliu si a publicistului Victor Banciulescu.
Incepand din 1966, reprezentantii COR participa anual la sesiunile AIO, contribuind si pe
aceasta cale la raspandirea idealurilor olimpice.

2.5 Comitetul International Olimpic

CIO a fost fondat la 23 iunie 1894. Fondator : baronul Pierre de Coubertin pe numele sau
intreg Pierre de Ferdi, baron de Coubertin (Franta), 1836-1937.
6
Presedintii Comitetului Internationl Olimpic:
1894-1896, Demetrius Vkelas (Grecia)
1896-1925, Baronul Pierre de Coubertin (Franta)
1925-1942, contele Henride Baillet-Latour (Belgia)
1946-1952, J. Sigfrig Edstorm (Suedia)
1952-1972, Avery Brundage (SUA);
1972-1980, Michael Morris lord Killanin (Irlanda);
1980-2001, Juan Antonio Samaranch (Spania);
2001-prezent, Jaques Rogge (Belgia).
.
Primul comitet international olimpic a avut in componenta sa 15 membri din 12 tari.
In total, CIO , de-a lungul existentei sle, a avut in componenta 612 membri, inclusiv
cei decedati sau care sau retras.
In prezent CIO este compus din 127 de membri ai 83 de CNO, Elvetia are 6 membri,
Italia 5, Olanda 4membri, 12 CNO cate 3, alte CNO cate 2 membri, iar restul de 60 de
CNO cate unul.Din totalul de 200 de comitete national olimpice 117 nu au membriin
CIO.
200 de comitete nationale olimpice sunt recunoscute de CIO.
35 de federatii internationale sunt declarate olimpice, dintre care 7 dintre ele
reprezinta sporturile de iarna.
29 de federatii sportive internationale ale caror sporturi nu figureaza in programul
olimpic au informat CIO ca isi exercita activitatea dupa normele olimpice si au fost
recunoscute de CIO.
56 de organizatii internationale sunt recunoscute de CIO.
Agentii de presa sunt agreate de CIO: Agence France Presse (AFP), Associated Press
(AP) si Reuters.
114 sesiuni ale CIO au avut loc in perioada 1894-2002.
In aceeasi perioada s-au desfasurat 12 congrese olimpice.
10 ceremonii de aniversare a renasterii olimpismului modern au avut loc in perioada
1914(a 20-a aniversare) si 1996 (a 100-a aniversare).
64 de de reuniuni ale comisiei executive a CIO cu federatiile internationale sportive si
32 de reuniuni cu comitetele nationale olimpice au avut loc in perioada 1946-2002.
Pe langa CIO functioneaza un Muzeu Olimpic,mutat intr-un sediu nou in anul 1992.
Administratia CIO este formata din presedinte, director general si secretar general,
avand urmatoarele departamente: Cabinetul presedintelui 4 persoane; Directia
generala 4 persoane ; Secretariatul general 6 persoane; Departamentul de cooperare
internationala: 7 pers. ;Revista olimpica:6 pers.;Departamentul sportiv, coordonarea
JO si relatiile cu federatiile internationale 12 persoane; Departamentul de relatii CNO
8 pers. ;Departamentul de marketing 9 persoane; Departamentul juridic 5 persoane;
Depatrtamentul de probleme tehnologice 8 persoane; Depatramentul de control si
coordonarea gestiunii:33 de persone; Departamentul de comunicare cu presa 12
persoane.

7
2.6. Principalele atributii ale CIO

Conducerea miscarii olimpice si controlul JO, atat ale celor de vara cat si ale celor de
iarna, sunt privilegiul si doar de componenta CIO, care conduce in activitatea sa dupa
prevederile Cartei olimpice, elaborate de fondatorul miscarii olimpice moderne, Pierre de
Coubertin, impreuna cu colaboratorii sai apropiati. In cea mai mare parte acestea au fost in
vigoare in forma adoptata la inceputurile activitatii CIO, timp de peste o suta de ani.
La sfarsitul secolului 20-lea, dupa ceremoniile de aniversare a unui secol de existenta a
JO, miscarea olimpica internationala si CIO au trecut printr-o criza majora. Mai multi
membri CIO au fost acuzati de faptul ca in procesul de votare a oraselor candidate pentru
organizarea JO au fost influentati de unele foloase materiale primite din partea unor
reprezentanti ai oraserlor candidate. Aceasta criza a aratat ca CIO se confrunta cu serioase
probleme privind alcatuirea, structurile, organizarea, rolul, precum si o serie din procedurile
sale, in mod deosebit desemnarea oraselor-gazda ale JO.
Situatia creata in miscarea olimpica internationala n-a fost trecuta cu vederea, opinia
publica mondiala si mai ales mass-media internationala criticand cu vehementa activitatea
CIO. Criza mentionata a avut ca origine faptul ca dupa succesul ultimelor editii ale JO de la
sfarsitul secolului al 20-lea, organizarea lor a devenit pentru orasele gazda, o importanta sursa
de venituri, la care se adauga propaganda de care beneficiaza.
De candidatura oraselor-gazda se preocupa nu numai mediile sportive si autoritatile
publice locale, ci si numeroase cercuri economice, cifrele de afaceri atingand sume cu multe
zerouri. De fiecare data mizele financiare au fost tot mai ridicate. In societatea actuala, cand
banul joaca un rol insemnat, exista riscul potential al vulnerabilitatii umane. Este adevarat ca
CIO s-a nascut acum peste 100 de ani, cand astfel de probleme si riscuri nu existau.
Tocmai de aceea fondatorul miscarii olimpice moderne, Pierre de Coubertin nu a avut
cum sa prevada astfel de situatii, iar Carta olimpica elaborata la timpul respectiv necesita
inbunatatiri esentiale, a apreciat atuala conducere CIO. Sfarsitul secolului 20-lea a constituit
momentul crucial al miscarii olimpice internationale. Numeroase comisii si grupe de lucru au
studiat si in final au prezentat la cea de a 110-a sesiune a CIO din anul 1999 modificarile
Cartei olimpice, aprobate dupa lungi discutii de forul suprem al miscarii olimpice
internationale.
In aceste conditii, Carta olimpica subliniaza noile prevederi ale rolului pe care il are CIO
in miscarea sportiva mondiala:
1. sa incurajeze coordonarea, organizarea si dezvoltarea sportului si a competitiilor
sportive, sa asigure promovarea si aplicarea in practica a legaturii dintre organizatiile
internationale si cele nationale, sa ia masuri pentru intarirea si unitatea miscarii
olimpice;
2. sa colaboreze cu autoritatile publice si particulare competente pentru a face ca sportul
sa fie slujba umanitatii;
3. sa se asigure celebrarea regulata a Jocurilor Olimpice;
4. sa se participe la diferite actiuni organizate in favoarea pacii, sa lupte pentru
protejarea drepturilor tuturor celor care fac parte din familia olimpica, sa lupte
impotriva tuturor discriminarilor care ar afecta miscarea olimpica;
5. sa vegheze, prin toate mijloacele de care dispune, asupra promovarii sportului in
randul femeilor la toate nivelurile si toate structurile organelor executive ale
organizatiilor nationale si internationale, in vederea aplicarii pricipiului egalitatii intre
sexe;
8
 6. sa sustina, sa incurajeze si sa promoveze etica sportiva;
7. sa consacre eforturile sale pentru a veghea asupra implantarii spiritului de fairplay in
miscarea sportiva si pentru eliminarea violentei in sport;
8. sa se afle in fruntea luptei contra dopajului in sport si sa participe la masurile care iau
parte pe plan international impotriva drogurilor;
9. sa ia masurile care se impun pentru evitarea pericolelor daunatoare sanatatii
sportivilor;
10. sa se opuna prin toate mijloacele de care dispune abuzurile politice si comerciale in
sport si printre sportivi;
11. sa incite organizatiile sportive si autoritatile publice nationale pentru a lua toate
masurile posibile in vederea asigurarii viitorului social si profesional al sportivilor;
12. sa incurajeze dezvoltasrea sportului pentru toti. Care sa costituie baza pentru sportul
de inalta performanta si totodata sa contribuie la randul sau la promovarea sportului
pentru toti;
13. sa vegheze ca Jocurile Olimpice sa se desfasoare in conditii de deplina
responsabilitate, pentru a asigura viitorul acestora, si sa incurajeze miscarea olimpica,
sa se procupe de problemele lor. Permanent sa stea in atentia CIO preocuparile pentru
stabilitatea JO, sensibilizarea tuturor persoanelor care au tangente cu dezvoltarea
durabila a intrecerilor olimpice;
14. sa sprijine Academia International Olimpica;
15. sa sprijine si alte institutii care se consacre educatia olimpica.

2.7. Componenta Comitetului International Olimpic

Organism permanent, cu puteri legislative si unele situatii chiar executive, CIO este
format din personalitati ale vietii sportive nationale si internationale, fosti si actuali mari
sportivi, oameni de cultura, renumite personalitati si mari iubitori ai sportului, alesi pe o
perioada de 8 ani, cu dreptul de a li se reinnoi mandatul
Din 8 in 8 ani pentru membri alesi cu titlul individual, iar pentru presedintii de CNO sau
FI pe perioada cat au mandatul respectiv. La sfarsitul anului 2000, componenta CIO nu poate
depasi plafonul de 115 membri, iar la 31 decemrie 2003 va putea ajunge la cifra de 130- de
membri. Dintre acestia 70 pot fi alesi membri cu titlul individual, 15 sportivi activi, 15 din
randul presedintilor de CNO si dintre cei ce ocupa functia de FI.
Factorul care a contribuit poate cel mai mult la succesul miscarii olimpice este felul in
care CIO, insarcinat sa conduca sportul olimpic mondial, a fost constituit de catre
prevazatorul sau fondator, Pierre de Coubertin. Interesant este faptul ca primii membri ai CIO
au fost selectionati personal de Pierre de Coubertin. A tinut cont de abnegatia, devotamentul
si atasamentul lor fata de miscarea olimpica, considerandu-i ambasadorii CIO in tarile lor si
nu reprezentanti ai natiunii lor in CIO. In momentul cand a trecut la alegerea primilor membri
ai CIO, pe langa tangenta lor cu sportul s-a gandit sa fie si oameni instariti, deci cu o
independenta financiara, si care nu desfasoara activitate olimpica. Au fost alesi pentru
internationalismul si pentru ca erau liberi de orice influenta economica sau politica, se putea
conta pe ei pentru a apara tot ce era in interesul miscarii olimpice, chiar daca se luau hotarari
impotriva intereselor propriei lor tari sau in defavoarea sportului de care era atasati in mod
deosebit. Aceste conceptii reflectau totodata si idealismul lui Pierre de Coubertin, unele
limite ale gandirii sale, el incercand sa-l rupa pe om de realitatile economice, politice si

9
sociale ale mediului in care traieste. Aceasta a fost si una din concluziile care au stat la baza
noilor modificari privind componenta CIO.
Membrii CIO sunt alesi dupa un ceremonial care se desfasoara, in esenta, asa cum i-a
conceput Pierre de Coubertin. Viitorii membri sunt recomandati si alesi din randul
personalitatilor cunoscute pentru sprijinul pe care-l acorda miscarii olimpice, cu merite in
activitatea sportiva, conducatori sau sustinatori ai sportului pe plan national sau international.
Ei trebuie sa vorbeasca limba engleza sau franceza si sa fie cetateni cu resedinta intr-o tara cu
CNO recunoscut de CIO. In principiu, dintr-o tara se alege un singur membru cu titlu
individual, cu exceptia cazurilor cand membrul respective, din aceeasi tara, este din randul
sportivilor, presedintilor de CNO sau FI, in conformitate cu numarul limita mentionat mai
sus. Asa se face ca, de la 1 ianuarie2001, Elvetia are 6 membri in CIO, Olanda 4, 12 tari au
cate 3 membri in CIO, 8 tari au cate 2membri, 60 de tari au cate un membru in CIO.
Din considerentele expuse mai sus CIO are in componenta din doar 83 de tari, ceea ce
inseamna ca 117 tari nu au in CIO personalitati din tarile lor. Pe undeva este nedrept ca o tara
cu rezultate deosebite la marile intreceri sportive mondiale-JO, campionate mondiale si
continentale cum este si Romania, sa nu fie prezenta cu o personalitate in randul membrilor
CIO (dupa decesul lui Alexandru Siperco in 1999). Din cei 127 membri ai CIO la 1 iulie
2002, 97 sunt fosti sau actuali presedinti ori secretari generali de CNO sau federatii
internationale, alesi pentru bogata lor experienta in miscarea sportiva si olimpica
internationala. De asemenea, 43 di totalul membrilor CIO sunt fosti campioni olimpici,
mondiali sau continentali, dand o coloratuta interesanta si utila CIO.
Activitatea membrilor CIO este considerata munca obsteasca, benevola, fara fel de
revendicare din partea cuiva. Independenta lor financiara este marcata si de faptul ca trebuie
sa-si suporte personal toate cheltuielile ocazionate de participarea lor la sesiunile CIO.
Un membru al CIO poate demisiona in orice moment. Un membru care demisioneaza din
motive de varsta sau de stare a sanatatii, si are o indelungata si activa participare la actiunile
CIO poate fi luat in consideratie pentru alegerea sa, la propunerea Comisiei executive, ca
membru de onoare. Un astfel de membru de onoare poate fi invitat la Jocurile Olimpice si la
congresele olimpice in aceleasi conditii ca si ceilalti membri ai CIO, bucurandu-se de acelasi
protocol. Orice membru al CIO ales dupa 1 ianuarie 2000 trebuie sa se retraga la sfarsitul
anului in care indeplineste varsta de 70 de ani. Un membru al CIO va inceta sa mai faca parte
din acest for international, daca isi schimba nationalitatea, nu mai locuieste in tara sa, nu
participa timp de 2 ani la sesiunile CIO, exceptand eventualele cazuri de forta majora; de
asemenea daca nu este in pletitudinea facultatilor fizice sau psihice pentru a putea sa-si
indeplineasca in conditii corespunzatoare obligatiile sale de membru. Un membru CIO,
onorific sau un membru de onoare poate fi exclus printr-o decizie a unei sesiuni a CIO, daca
acesta si-a incalcat juramantul sau daca sesiunea CIO considera ca membrul respectiv a
neglijat sau a compromis, cu buna stiinta, interesele CIO sau, intr-un anumit mod, a fost
nedemn de increderea acordata.
Decizia de excludere a unui membru, a unui membru onorific sau al unui membru de
onoare al CIO este luata la propunerea Comisiei executive a CIO cu o majoritate de doua
treimi din membrii prezenti la sesiunea respectiva. Membrul CIO aflat in aceasta situatie,
inainte de exprimarea votului, se poate apara explicand circumstantele in care s-a ajuns in
situatia de a fi propus pentru excluderea din CIO. Un membru exclus nu mai poate face parte
din CIO, dintr-o asociatie a CNO sau dintr-un comitet de organizare a JO si nu mai are
dreptul sa sa redevina membru al CIO.

10
 Orice membru al CIO care demisioneaza, avand o intensa activitate si cu servicii de
exceptie pe o perioada de minim 10 ani, poate, la propunerea Comisiei executive a CIO, sa
fie ales membru onorific al CIO. Poate participa la sesiunile CIO, insa fara drept de vot. Mari
personalitati internationale din afara CIO, la propunerea Comisiei executive a CIO, pot fi
alese la sesiunile CIO ca membri de onoare, de asemenea, fara drept de vot.

ORGANIZAREA JOCURILOR OLIMPICE

3.1 Congresul Olimpic

Congresul olimpic se intruneste cand este convocat de presedintele CIO. Locul si data
sunt fixate intr-o sesiune a CIO. Presedintele CIO conduce lucrarile congresului si rezolva
toate problemele de procedura. La congresul olimpic participa membri si membri de onoare
ai CIO, delegate ai federatiilor internationale sportive si ai CNO, reprezentanti ai altor
organizatii internationale sportive precum si persoane invitate de CIO. Ordinea de zi este
pregatita si aprobata de CIO dupa ce, in prealabil au fost consultati toti cei interesati si in mod
deosebit federatiile internationale sportive si CNO.

3.2 Drapelul, Emblema si Deviza Olimpica

Pe parcursul JO Coubertin a adus in fata CIO nenumarate propuneri de imbunatatire a

organizarii si desfasurarii intrecerilor olimpice. Printre aceste inovatii se numara si adoptarea
de catre CIO a drapelului, emblemei si devizei olimpice. Drapelul olimpic, conceput de
Coubertin inca din anul 1913 a fost confectionat la magazinul, “Bon Marche” , situate pe
strada Oudinot din Paris, in apropierea locuintei lui.
Primul drapel olimpic este lung de 3 metri si lat de 2 metri. Emblema olimpica este
plasata in centrul drapelului si are dimensiunea de 2,06m pe 60 cm, fiind formata din 5
cercuri intretaiate, fiecare avand alta culoare: albastru galben negru verde si rosu. Cercul
albastru, asezat sus in stanga, este cel mai apropiat de catarg.Celelalte culori sun asezate
astfel; cercul galben situate in partea inferioara uneste cercurile albastru si negru; in aceasi
pozitie este situat si cercul verde, care uneste cercurile negru si rosu. Aceste 5 culori, la care
se adauga culoarea alba a drapelului olimpic reprezinta cele 6 culori care intra in componenta
drapelelor tuturor natiunilor. In necunostinta de cauza unii atribuiau celor 5 culori ale
cercurilor olimpice simbolul cate unui continent. Este o eroare de interpretare. Iata ce spune
Coubertin in aceasta privinta: “aceste 5 cercuri: albastru, galben, negru, verde si rosu
reprezinta cele 5 parti ale lumii care au fost atrase de olimpism, gata sa accepte aceasta
disputa rodnica. In plus cele 6 culori (iclusiv fondul alb al drapelului), combinat intr-un
anumit mod, reprezinta culorile tuturor natiunilor, fara exceptie…”
Drapelul impreuna cu emblema olimpica, a fost aprobat de forul olimpic in anul 1914,
cand si-au facut si prima aparitie oficiala cu ocazia celei de-a 20-a aniversari a renasterii JO.
Inainte insa, la 5 aprilie 1914, drapelul olimpic a fluturat la Alexandria cu ocazia Jocurilor
Panegiptene. Apoi, in anul 1915, la 18 martie. In primavera anului 1919, cu ocazia celei de-a
17-a sesiuni a CIO de la Lausanne care marca in acelasi timp si cea de-a 25-a aniversare a
renasterii JO, drapelul olimpic a fost salutat prin sosirea unei escadrile de 14 avioane
franceze. In anul 1920 cu ocazia JO de la Anvers drapelul olimpic a fost inaltat pentru prima
oara pe un stadion olimpic.

11
 Pentru JO organizate in perioada actuala, Statutul si regulile olimpice prevad
obligativitatea arborarii drapelului olimpic pe stadionul olimpic sau in imprejurimi si
intercalate cu drapelele tuturor natiunulor participante. Un drapel olimpic de o dimensiune
mai mare flutura in incinta stadionului, pe un catarg central unde este ridicat in momentul
anuntarii deschiderii si de unde este coborata sfarsitul ceremoniei de incheiere a intrecarilor.
Cu ocazia ceremoniei de deschidere a JO, un reprezentant al orasului unde s-au desfasurat JO
precedente aduce drapelul olimpic official (din saten, brodat, donat in 1920 de Comitetul
Olimpic Belgian) si il inmaneaza presedintelui CIO. Acesta la randul sau transmite drapelul
olimpic primarului orasului-gazda. Acest drapel trbuie sa fie pastrat, pana la urmatoarea
editie a JO, in cladirea principala a primariei orasului gazda a JO respective. Pentru JO de
iarna exista un alt drapel oficial, oferit in anul 1952 de catre primaria municipiului Oslo.
Drapelul, emblema si deviza olimpica sunt proprietatea exclusive a CIO sin u pot fi
folosite fara aprobarea sa. Folosirea in scopuri comerciale este strict interzisa. Una dintre
datoriile CNO este de a veghea ca aceasta regula sa fie respectata.

3.3 Flacara Olimpica

In istoria umanitatii, descoperirea focului a reprezentat unul din momentele cele mai
importante, constituind inca o treapta cucerita pe scara evolutiei omului spre civilizatiiile ce
aveau sa urmeze.
Grecii cunosteau alergarea cu torte, competitie intre doua echipe, purtatorii flacarii
mergand Calare sau pe jos. Dar ca si celelalte jocuri atletice ale antichitatii, acest gen de
intrecere facea parte din cermonialul religios in cinste unui zeu. In timpul JO din antichitate,
o flacara ardea pe toata durata intrecerilor olimpice pe altarul lui Zeus, in cinstea caruia erau
organizate.
La JO moderne, flacara a aparut mai tarziu, abia la cea de-a 10-a editie, desfasurata in
anul 1936 la Berlin. Dupa ce in anul 1936 flacara a fost aprinsa la Olimpia in acest mod,
sportivii au purtat-o din mana in mana, intr-o stafeta de cateva mii dede schimburi, pana la
Berlin, unde la 1 august a fost inaltata si aprinsa intr-o cupola deasupra stadionului. Primul
traseu al flacarii olimpice, plecata de la Olimpia, a strabatut orasele Atena, Salonic, Sofia,
Belgrad, Budapesta, Viena, Praga, Dresda si apoi Berlin. De atunci la fiecare editie a JO,
flacara este aprinsa dupa acelasi ceremonial si purtata apoi de sportive pana la stadionul
olimpic. In momentul in care purtatorul ultimului schimb alstafetei (de obicei un sportive de
prestigiu al tarii respective) intra pe stadion, mii de porumbei isi iau zborul. Sportivul alearga
un tur de pista, apoi se indreapta spre o cupola situate intr-un loc vizibil si aprinde flacara
olimpica. Sosirea tortei pe stadion este unul din cele mai emotionante momente ale festivitatii
de deschidere a JO.
La JO de iarna, flacara olimpica a fost aprinsa pentru prima data in 1948, la Saint Moritz.
In anul 1972 cu ocazia JO de la Munchen, pentru prima oara in istoria olimpismului
modern, flacara olimpica a traversat, intre 13 si 17 august, teritoriul Romaniei. Venind de la
Olimpia, flacara a trecut mai intai prin Turcia si Bulgaria, apoi a intrat pe teritoriul tari
noastre pe la Giurgiu. Dup ace a raversat Bucurestiul, flacara olimpica si-a urmat cursul spre
Munchen prin Pitesti, Ramnicu Valcea, Sibiu, Alba Iulia, Hunedoara, Deva, Arad si
Timisoara si a trecut in Iugoslavia prin punctual de frontiera Stamora Moravita. Din
Iugoslavia, flacara olimpica a fost purtata prin Ungaria, Austria si apoi in ziua de 26 august, a
ajuns pe stadionul din Munchen. Pentru a doua oara flacara olimpica a trecut prin tara noastra

12
cu ocazia JO de la Moscova din 1980, urmand traseul: Giurgiu, Bucuresti, Ploiesti, Buzau,
Focsani, Bacau, Roman, Iasi, Albita.

3.4 Programul Jocurilor Olimpice

De fapt, progamul olimpic, mai précis sporturile si probele la care sportivii isi disputa
intaietatea pentru cucerirea suprematiei olimpice constituie baza desfasurarii JO. Alaturi de
regula de admitere a sportivilor la intrecerile olimpice, programul olimpic reprezinta coloana
vertebrala a intregii miscari olimpice internationale. Numai asa se explica de ce programul
olimpic intersecteaza deopotriva CNO, federatiile internationale si mai ales CIO. Uneori,
interesele se impletesc, parerile si propunerile converg, in directia aceluiasi scop, dar sunt
situatii cand nu coincide, ceea ce creeaza, la un moment dat, puncte de vedere diametral
opuse, pe care, in unele cazuri, tot amanand discutarea lor, numai timpul le rezolva. La toate
acestea se mai adauga si luarile de pozitie ale comitetelor de organizare a JO, care, conform
prevederilor regulilor olimpice, au latitudinea sa propuna in programul olimpic cel putin 15
sporturi din cele recunoscute de CIO. Deci comitetul de organizare a unei editii a JO, in
functie de dezvoltarea anumitor sporturi in tara respectiva, poate sa includa in programul
olimpic toate sporturile recunoscute de CIO sau numai 15, la alegere. Astfel , la JO din 1964,
de la Tokio, a aparut pentru prima oara in programul olimpic, judo; in 1972, la Munchen,
probele de slalom nautic si, dupa o intrerupere de 52 de ani, tirul cu arcul (ultima data a
figurat in programaul olimpic la JO de la Anvers, in 1920); in sfarsit la JO din 1988, de la
Seul, afost present si tenisul de masa. Cele mai spectaculoase modificari ale programului au
avut loc la JO 1988-2000. La aceste JO s-a modificat substantial ponderea probelor feminine
fata de cele mascduline. Au aparut sporturi total noi: softball, taekwondo, basball, haltere
feminine, polo feminin, fotbal feminine etc.
O trasatura esentiala a programului olimpic o reprezinta insa faptul ca are, in cele mai
multe cazuri, o influenta hotaratoare in orientarea si dezvoltarea sportului respectiv in lume.
Un sport sau proba inclusa in programul olimpic se bucura de o atentie deosebita din partea
forurilor sportive nationale si internationale. Federatia sportive internatonala al carei sport sau
proba a fost inclusa in programul olimpic foloseste toate mijloacele de care dispune pentru a-I
asigura o raspandire cat mai larga in lume. Pe de alta parte, CNO, in scopul reprezentarii mai
onorabile, iau masuri pentru drzvoltarea sportului sau probei respective in tara lor. Astfel,
uneori indirect, dar de cele mai multe ori cu tendinta, programul olimpic contribuie la
raspandirea sportului de performanta pe toate meridianele globului.
La toate acestea se mai adauga si faptul ca JO, prin ecoul lor in randul cetatenilor de
toate varstele si profesiile, mai ales cu concursul televiziunii, creeaza premisele atragerii unui
numar din ce in ce mai mare de tineri si varstnici spre practicarea sportului, a exercitiilor
fizice, ca mijloace importante de intarire a sanatatii. Pentru tineret, in mod deosebit,
intrecerile olimpice, frumusetea luptei sportive, onestitatea participantilor la sporturile si
probele olimpice sunt un exemplu demn de urmat, cu repercursiuni positive in viata sociala.

13
R. Moldova la Jocurile Olimpice
Prima participare a Republicii Moldova la Jocurile Olimpice a fost la Jocurile Olimpice
de iarnă de la Lillehammer (1994). Începând de atunci, statul moldovean nu a ratat nici o
participare la jocurile olimpice.

Până în prezent, șase sportivi din Republica Moldova au câștigat un total de 5 medalii
olimpice (2 de argint și 3 de bronz), dintre care cele mai multe medalii au fost obținute la
box. Nici un sportiv din Republica Moldova nu a fost medaliat la Jocurile Olimpice de iarnă.

4.1 Istoria participări olimpice a R. Moldova

În calitate de stat component al URSS, RSS Moldovenească a trimis reprezentanți la

Jocurile Olimpice desfășurate între anii 1952 și 1988. Aceștia au făcut parte din echipa
olimpică a URSS.

Comitetul Național Olimpic al Republicii Moldova a fost fondat la 29 ianuarie 1991, el

fiind recunoscut în 1993 de către Comitetul Internațional Olimpic. Comitetul a fost condus de
către următorii președinți: Efim Josanu (1991-2001) și Nicolae Juravschi (din 2001).

În anul 1992, 11 sportivi din Republica Moldova au participat la Jocurile Olimpice de

vară de la Barcelona (1992), aceștia fiind incluși în componența echipei unificate a CSI.
Reprezentanții moldoveni au obținut rezultate valoroase: Tudor Casapu - campion olimpic la
haltere - cat. 75 kg (mijlocie), Iurie Bașcatov - medaliat cu argint la înot - în ștafeta de 4x100
m liber, Natalia Valeeva - dublă medaliată cu bronz la tir cu arcul (individual și pe echipe) și
Sergiu Mariniuc - medaliat cu bronz cu echipa de polo a CSI.

4.2 Lista medaliatilor olimpici

Medalie Nume Jocuri Olimpice Sport Întrecere

Nicolae Juravschi Canoe 2 -

Atlanta 1996 Caiac-canoe
Victor Reneischi 500 m

Lupte greco-
romane - cat.
Serghei Mureico Atlanta 1996 Lupte
100-130 kg
(supergrea)

10 metri țintă
Oleg Moldovan Sydney 2000 Tir
mobilă

14
 cat. 67 kg
Vitalie Grușac Sydney 2000 Box
(semimijlocie)

Veaceslav Gojan Beijing 2008 Box

Cristina Haltere femei

Londra 2012 Haltere
Iovu (descalificată) 53 kg

Anatolii Haltere
Londra 2012 Haltere
Cîrîcu (descalificat]) bărbați 94 kg

Serghei Tarnovschi Tokyo 2020 Caiac-canoe C-1 1000 m

CONCLUZII
In esenta, conceptul olimpismului, pe care CIO, l-a elaborat si l-a adancit in
continuare, inseamna considerarea sportului ca un puternic factor educativ, de
perfectionare multilaterala a finite umane, punerea lui in mod constient si activ, in
slujba idealurilor umaniste in interesul lor cel mai larg, atat in domeniul relatiilor intre
indivizi, cat si al celor intre popoare, si anume:
dezvoltarea fiintei umane, echilibrata din punct de vedere fizic, psihic si
spiritual;
promovarea unor relatii de “sportivitate” fata de adversar pe terenul de sport;
eliberarea sportivului de conditionarea materiala;
formarea unei atitudini morale elementare in viata sociala ;
afirmarea universalitatii umane, stabilirea unor relatii de respect si prietenie
intre oamenii de pretutindeni, in vederea intrarii pacii si bunei intelegeri intre
popoare.
Astfel ne dam seama de spiritual progresist al miscarii olimpice de caracterul universal
al olimpismului, JO fiind expresia unei etici profound valabile pentru timpurile noastre.

15
BIBLIOGRAFIA
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/
Republica_Moldova_la_Jocurile_Olimpice#Lista_medaliaților_olimpici
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Jocurile_Olimpice
3. https://timpul.md/articol/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-l-35589.html
4. https://ru.scribd.com/document/145266471/Jocurile-Olimpice-Antice-Si-
Moderne

16