OLIMPISMUL ANTIC SI MODERN

UNIVERSITATEA DE VEST “ VASILE GOLDIȘ” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, INFORMATICĂ ȘI INGINERIE

SPECIALIZAREA MARKETING -ANUL II

SEMESTRU I
FILIALA ZALĂU

DISCIPLINA: SPORT

1
 Olimpismul este conform Cartei Olimpice o filozofie a vieţii, exaltând şi combinând într-
un ansamblu echilibrat calităţile corpului, voinţei şi spiritului.

Olimpismul este un amestec de sport, cultură și educație, un stil de viață bazat pe bucurie,
construit pe efort, valoarea educativă a bunului exemplu și respectului, principii etice
fundamentale universal, modul optim de manifestare a tuturor valorilor, dar şi de apariţie a noi
valori in societate. Combinând sportul cu cultura și educația, olimpismul caută să creeze un mod
de viață bazat pe bucuria efortului, valoarea educativă a unui bun exemplu, responsabilitatea
socială și respectul pentru principiile etice fundamentale universale.
Scopul Olimpismului este să pună sportul pretutindeni în slujba dezvoltării armonioase a
omului, în vederea încurajării stabilirii unei societăţi paşnice, preocupate de păstrarea demnităţii
umane.

Valorile Olimpice - Prietenie, Excelență, Respect

 sunt generatoare de valori și conduc la cunoaştere, prietenie, loialitate, respect, egalitate de
șanse
 contribuie la promovarea valorilor culturale;
 dezvolta abilităţile de interacţiune socială şi de comunicare în cadrul unui grup;
 contribuie la asumarea de roluri şi responsabilităţi în viaţa socială
 promovează voluntariatul activ şi efficient
Astfel de valori au o foarte mare influenţă educativă, benefica asupra raporturilor interumane, a
stărilor de spirit sau afective, a calităţii vieţii.

Fairplay
 „fair play” este un termen sportiv. El înseamnă respectul faţă de reguliile sportului, respectul
faţă de adversar, faţă de arbitrii şi spectatori și a spiritului general de joc.
 fairplay-ul presupune de asemenea, acceptarea cu demnitate atât a înfrângerii, cât și a
victoriei.
Pierre de Coubertin, părintele olimpismului modern, a susţinut valoarea sportului ca
element de dialog între comunităţi, de promovare a păcii şi de încurajare a competiţiei corecte
dincolo de orice fel de discriminare şi păcăleală. În epoca noastră contemporană, jocurile
olimpice sunt considerate nu numai cea mai mare și importantă competiție sportivă dar și o
acțiune cu caracter educativ umanitar, cu mari rezonanțe în strângerea legăturilor de prietenie
și colaborare în toate țările lumii, indiferent de orânduirea socială respectivă.

2
1.

Istoria Jocurilor Olimpice se întinde pe decursul a mai multor mii de ani. Tradiţia s-a
născut în Grecia Antică. Jocurile Olimpice (Olympiakoi Agones) constau în competiţii
atletice care erau însoţite de procesiuni solemne şi jertfe închinate zeilor. Aceste jocuri aveau
şi o dimensiune politică pentru că în timpul desfăşurării lor încetau orice conflicte politice şi
militare dintre cetăţile greceşti, instituindu-se aşa-zisa „pace olimpică”. Jocurile Olimpice au
fost cele mai vechi şi au rămas cele mai importante dintre cele patru evenimente atletice
naţionale ale Greciei Antice. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile Istmice
din Corint şi Jocurile din Nemeea.
În timp ce prima ediție a Jocurilor Olimpice a avut loc în Olympia, jocurile moderne
s-au ținut în 6 aprilie 1896, la Atena, în Grecia. Erau primele jocuri olimpice organizate din
anul 393, când împăratul roman Teodosiu I a interzis aceste jocuri, pentru că, în opinia sa,
Jocurile Olimpice ar fi celebrat moștenirea păgână a Antichității.
Pe locul unei arene antice, a fost ridicat stadionul Panathinaikos, care are forma literei
U. În aprilie 1896, în Atena, Jocurile Olimpice au reunit 241 de sportivi, din 14 țări, care au
concurat în cadrul probelor presupuse de nouă sporturi. Mai mult de jumătate dintre sportivii
participanți erau greci. Jocurile Olimpice Moderne erau, în epocă, evenimentul sportiv cu cea
mai mare participare internațională, iar la ceremonia de deschidere s-au strâns 80.000 de
spectatori.
Pentru Grecia, acest eveniment era important nu doar din punct de vedere sportiv, ci și
pentru că țara celebra împlinirea a 75 de ani de la obținerea independenței față de Imperiul
Otoman. De aceea, Jocurile Olimpice aveau o importanță deosebită. Ele au fost deschise de
Regele George I al Greciei.
Jocurile Olimpice moderne au împrumutat de la cele grecești antice în primul rând,
numele în sine. A fost împrumutată și frecvența concursurilor. Unul dintre scopurile Jocurilor
Olimpice moderne este de a servi lumea, de a stabili înțelegerea reciprocă între țări. Acest
lucru este în ton cu ideile grecilor antici despre un armistițiu temporar în timpul zilelor
competiției.
Atât deschiderea, cât și închiderea Jocurilor sunt însoțite de o ceremonie grandioasă,
plină de culoare. În elaborarea scenariului sunt implicați cei mai buni organizatori de
evenimente publice. Actori și cântăreți celebri se străduiesc să participe la acest spectacol.
Difuzarea acestui eveniment internațional atrage zeci de milioane de telespectatori din
întreaga lume pe ecranele de televiziune

3
 Principalul simbol al Jocurilor, drapelul. Acesta este creat din 5 inele unite între ele ce
semnifică unitatea celor 5 continente, prezente la JO: albastrul reprezintă Australia și
Oceania, negrul reprezintă Africa, galbenul Asia, roșul Americile, iar verdele Europa. Pierre
de Coubertin a preluat această idee de la Carl Jung, care a afirmat faptul că un inel
simbolizează continuitatea și ființa umană.
Imnul Olimpic este interpretat în timpul înălțării Drapelului olimpic cu
ocazia Ceremoniilor de Deschidere și Închidere ale Jocurilor Olimpice. Imnul olimpic este
o piesă muzicală compusă de Spyridon Samaras pe versurile poetului grec Palamas. Imnul a
fost cântat pentru prima dată la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice
de la Atena din anul 1896, dar nu a fost declarată ca Imn Olimpic până în anul 1957.
În fiecare ediție, emblema acesteia se schimbă, fiind reprezentat orașul și țara gazdă.
Motto-ul olimpic, „Citius, Altius, Fortius“, care înseamnă „Mai repede, mai Înalt, mai
Puternic“, a fost introdus de Pierre de Coubertin cu ocazia fondării Comitetului Internațional
Olimpic, în 1984. Motto-ul a fost utilizat pentru prima dată cu ocazia Jocurilor Olimpice de la
Paris, în anul 1924. Un alt motto, neoficial dar foarte cunoscut, preluat de către Coubertin
dintr-o ceremonie ținută de episcopul de Pennsylvania, la Jocurile Olimpice de la Londra
din 1928, constă în fraza: “Cel mai important lucru nu este să câștigi, ci să participi!”
Un alt simbol al Jocurilor este flacăra olimpică. Pentru fiecare ediție a Jocurilor,
flacăra olimpică este aprinsă la Olympia, iar atleții o aduc în orașul gazdă. Flacăra arde
neîntrerupt pe tot parcursul evenimentului și a fost introdusă în anul 1928, cu ocazia ediției de
la Amsterdam. Flacăra este privită ca un simbol al purității și a aspirației către perfecțiune și
se aprinde cu 4 săptămâni înainte de începerea Jocurilor.
Carl Diem a venit cu ideea unei torțe pentru a transporta flacăra olimpică din Grecia
până în Berlin, capitala Germaniei, unde urma să aibă loc următoarea ediție a Jocurilor
Olimpice a anului 1936. Prima torță olimpică a călătorit peste 3.000 de kilometri, cu ajutorul
a aproximativ 3.300 de persoane, în decursul a 12 zile.
Nici un joc nu a fost organizat cu mascota, cunoscut ca animăluțul care reprezintă
moștenirea culturală a țării gazdă. Prima apariție a mascotei olimpice a avut la München, în
anul 1972. Mascota este aleasă în funcție de cultura și istoria țării gazdă. De cele mai multe
ori, mascota este reprezentată de către un animal, însă aceasta poate fi și o figură umană și
este aleasă prin diverse concursuri atât la nivel național, cât și la nivel internațional.
Premiul Jocurilor Olimpice din Antichitate era o cunună din ramuri de măslin
sălbatic. Medaliile olimpice au fost introduse pentru prima dată odată cu începerea Jocurilor
Olimpice moderne. Premierea medaliilor așa cum o cunoaștem în ziua de azi, aur, argint și
bronz pentru primele trei locuri, a fost introdusă în anul 1904.
Flacăra olimpică și torța sunt simboluri ale Jocurilor Olimpice, care, desigur, au
apărut în antichitate. Grecii antici au împrumutat și unii termeni și reguli pentru desfășurarea
competițiilor.
Există, desigur, câteva diferențe semnificative între Jocurile moderne și cele antice.
Grecii antici făceau sport exclusiv în Olimpia. Astăzi Jocurile sunt organizate de fiecare dată
într-un oraș diferit. În Grecia antică, nu existau „Olimpiade de iarnă”. Și competițiile au fost
diferite. În antichitate în Olimpiada la jocuri au participat nu numai sportivi, ci și poeți.
Festivitatea de deschidere, probele, locul de desfășurare și premiile au suferit toate
modificări odată cu trecerea anilor. Un lucru a rămas la fel, pasiunea oamenilor pentru sport
și determinarea de a înfrunta adversarul. Jocurile Olimpice sunt una dintre cele mai
prestigioase competiții la nivel mondial, lucru care nu se va schimba prea curând.

4
2.

Bibliografie

Poza 1. Olympia 776 î.Hr.

Poza 2. Atlanta 1996
 https://olympic.md/
 https://www.historia.ro/
 https://romfilatelia.ro/