RESTAURAREA JOCURILOR OLIMPICE MODERNE

ISTORICUL MIŞCĂRII OLIMPICE

CURS 7
 A doua parte a secolului al XIX-lea s-a caracterizat
printr-o accentuată dezvoltare a sportului. La început în
Anglia, ţara în care s-a cristalizat ca activitate de sine
stătătoare, cu concepţii proprie şi scopuri bine definite, apoi
în Europa şi întreaga lume.Sportul, ca activitate fizică
îndreptată spre obţinerea unor performanţe şi manifestare a
dorinţei de depăşire a unor limite nu a fost îmbrăţişată cu
entuziasm egal de către personalităţile timpului. Au existat
destule opinii critice referitoare la primejdia pe care o
reprezintă latura sportivă a culturii fizice. Într-o formă
violentă s-a manifestat această atitudine critică în Franţa,
unde cei doi reprezentanţi ai curentelor din educaţie fizică:
P.Tissié şi G. Hébert, au trecut peste adversitatea lor
tradiţională pentru a se opune la răspandirea sportului.
 Acesta era criticat de către specialiştii din domeniul educaţiei
fizice pentru că ei considerau mişcările care formau fondul motric
al disciplinelor sportive, nefiziologice şi dăunătoare pentru
organism. Dorinţa de depăşire a adversarilor şi a propriilor limite
era cotată ca un adevărat pericol, pentru că în dorinţa de obţinere a
unor performanţe deosebite organismul uman face eforturi care
determină dezechilibrarea lui. Era aspru criticată şi tendinţa spre
specializare şi profesionalism, ambele considerate fenomene
dezastruoase din punct de vedere moral şi social. Adversarii
sportului din afara domeniului, condamnau sportul pentru că îl
considerau incompatibil cu activitatea intelectuală, iar practicarea
în exces a sportului era văzută ca cea mai sigură cale spre
decăderea culturală a generaţiilor tinere.
 În ciuda acestor poziţii critice, care au susţinut nişte
idei pe care evoluţia ulterioară a fenomenului le-a infirmat
în mare măsură, sportul a cunoscut o dezvoltare
spectaculoasă.Anul 1893 marchează un eveniment foarte
important în evoluţia activităţii sportive, fiind anul în care a
avut loc la Londra primul meci internaţional de rugby, între
o echipa din Franţa şi una reprezentand Anglia. Seria
întalnirilor de acest fel continuate în anii următori la
Oxford,apoi la Paris, reprezintă începuturile activităţii
sportive internaţionale.Ideea internaţionalizării şi de fapt a
universalizării sportului şi a întrecerilor sportive îşi va găsi
reflectarea în ideile curentului de reînviere a Olimpismului
de sorginte grecească,al cărui reprezentant a fost în Franţa,
baronul Pierre de Coubertin.
 Devenit un susţinător al ideii de restaurare a Jocurilor Olimpice într-
o formă modernă, după o vizită în Grecia,realizată cand avea 26 de ani,
Coubertin îşi va dedica întreaga viaţă şi energie acestui scop: renaşterea
şi mai apoi dezvoltarea olimpismului în forma lui modernă.Descoperirea
în anii 1875-1881 a ruinelor Olimpiei de către expediţia arheologică
germană condusă de Ernst Kurtius, a contribuit la creşterea numărului
celor care considerau că timpurile moderne şi activitatea sportivă în plină
dezvoltare au nevoie şi merită o astfel de competiţie. Nu vom trece la
prezentarea evenimentelor care au condus spre decizia de restaurare a
Jocurile Olimpice, înainte de a-l prezenta pe cel care înaintea lui Pierre de
Coubertin a susţinut ideea de renaştere olimpică, cetăţeanul roman
Evanghelie Zappa. Întemeietorul olimpiadelor moderne s-a născut în
comuna Lampobo din provincial otomană Epir, actualmente în Albania.
 A emigrat în Ţara Românească, între 1830-1835 şi
s-a ocupat cu comerţul de cereale şi cu agricultura,
arendând terenuri, apoi cumpărându-le. A introdus în
practica agricolă metode moderne şi a obţinut venituri
fabuloase. A devenit cetăţean roman prin anul 1859,
iar prin atitudinea sa de "mecena" faţă de romani, greci,
dar şi albanezi, s-a comportat ca adevărat cetăţean al
Balcanilor. Sprijinirea ideii de renaştere a Jocurilor
Olimpice nu a fost singura acţiune de "mecenat"
cultural în care s-a implicat E.Zappa. În februarie 1860
el a oferit domnitorului Alexandru Ioan Cuza donaţia
de 3000 de galbeni, din care 2000 pentru întocmirea
unui dicţionar românesc, 200 pentru o gramatică şi 800
pentru realizarea unor traduceri din autori clasici.
 A donat 50.000 de galbeni pentru înzestrarea
armatei române cu o baterie de tunuri şi pentru
construirea Atheneului Român şi alţi 10.000 de galbeni
pentru tipărirea unor cărţi albaneze cu caractere latine
şi pentru primul ziar în limba albaneză.Dacă ne referim
la ideea restaurării Jocurilor Olimpice, trebuie spus că
încă din 1836,un grup de erudiţi şi entuziaşti greci au
propus ministrului de interne Ioan Coletti organizarea
anuală a Jocurilor olimpice la 25 martie (Ziua naţională
a Greciei) la Atena, Tripoli,Missolonghi şi Idra, pentru
a reaminti eliberarea de sub jugul otoman. În anul
următor,consiliul oraşului Pirgos (în circumscripţia
căruia se afla şi Olympia) şi-a arogat succesiunea
antică, dând publicităţii chiar o hotărâre în acest sens.
 Dar ruinele Olympiei, acoperite de noroi, erau improprii
organizării unor competiţii sportive.În prima jumătate a anului 1856,
E. Zappa trimitea din Bucureşti, regelui Otto de Bavaria al Greciei şi
guvernului, propunerea reînfiinţării Jocurilor Olimpice la Atena. El
dădea asigurări că va pune la dispoziţie fondurile necesare şi propunea
începerea jocurilor în1859. Regele a transmis scrisoarea ministrului de
Externe, Alexandru Rangabe. Acesta a intrat în corespondenţă cu
Zappa, însă a tergiversat luarea unei hotărâri, deoarece intenţiona ca
jocurile să nu fie pur sportive. În 1858, Zappa se adresa din nou
regelui, arătând că este gata să cedeze 400 de acţiuni la Societatea
elenă a vapoarelor, în vederea constituirii unui capital din care să
fondeze, la Atena, o instituţie care să se ocupe de organizarea jocurilor.
Mai oferea pentru început, încă 3.000 de galbeni.
 Pe 15 august 1858, regele a emis decretul prin care
primea darul lui E. Zappa şi se însărcina cu organizarea
Olimpiilor (concursuri şi expoziţii).Prima ediţie a
jocurilor iniţiate de Evanghelie Zappa a avut loc la
mijlocul luinoiembrie 1859, la Atena. Au fost incluse
probe de alergare de 200, 400 şi 800 de metri,sărituri,
aruncări, întreceri hipice, dar şi concursuri literare şi
folclorice. Au mai fost organizate expoziţii cu premii
pentru produse industriale şi agricole. Manifestările
s-au desfăşurat în pieţele Ludovic, Libertăţii, a teatrului
(Kogia), a primăriei etc. cu participarea a peste 300 de
concurenţi. Pe lista învingătorilor s-au numărat
Dimitrie Atanasiu, încoronat în proba de viteză
(probabil alergare 200 de metri) şi Constantin Cristu la
aruncări, posibil din România, după nume.
 Au mai participat, la călărie, un ministru şi doi
ataşaţi de la ambasada Marii Britanii la Atena.
Competiţia a avut un modest caracter internaţional. Au
fost acordate premii în bani, aşa cum a dorit Evanghelie
Zappa.În 1862, Evanghelie Zappa a mai făcut un
demers în vederea popularizării ideii Jocurilor
Olimpice moderne, prin publicarea la Bucureşti a unei
publicaţii "Societatea Olimpică Română". Jocurile au
fost reluate în 1870, în condiţii mai bune şi apoi
organizate din 5 în 5 ani. Dar Grecia acelor ani era o
ţară mică şi săracă, aşa că eforturile lui Zappa nu au
avut un ecou prea mare în lumea sportului din
Europa.Evanghelie Zappa a stipulat în testamentul său,
construirea unei clădiri destinate ca stabiliment
olimpic.
 Prin legea din 30 noiembrie 1869, guvernul grec a dispus
construcţia clădirii. Denumită "Zappeion" clădirea a fost inaugurată în
1888.
Baronul Pierre de Coubertin ( 1863-1937), istoric şi pedagog, s-a
născut la Paris într-o familia aristocratică. Contactele sale cu colegiile
britanice şi americane îi relevă importanţa pe care educaţia fizică şi
sportivă o are în dezvoltarea personalităţii tinerilor. Se implică în
organizarea şi conducerea unor asociaţii sportive din Franţa, ajungand
în poziţia de scretar general al "Uniunii societăţilor franceze pentru
sporturile atletice. După o vizită în Grecia, pe cand avea 26 de ani
(1889) se alătură grupului de susţinători al ideii de renaştere a vechii
competiţii antice, Jocurile Olimpice, într-o formă modernă adecvată
timpurilor şi oamenilor din secolul al XX-lea care se apropia.
 Pentru a-şi susţine planurile de restaurare a Jocurilor Olimpice,
Pierre de Coubertin foloseşte ocazia creată de organizarea la
Sorbona, Paris, în luna iunie a anului 1894, a unui Congres
Internaţional pentru studierea şi propagarea principiilor
amatorismului, la care participă delegaţi din 49 de ţări. La 16 iunie,
în faţa Conferinţei, el propune reînfiinţarea J.O. Cei 79 de delegaţi
prezenţi la acea dată la Sorbona acceptă şi susţin ideea lui Pierre de
Coubertin de a organiza la fiecare patru ani, pe rand în diferite ţări,
Jocurile Olimpice, care să cuprindă toate formele de exerciţii fizice
folosite în lumea civilizată. La 23 iunie 1894, ia fiinţă primul
Comitet Internaţional Olimpic, format din 15 membri reprezentand
13 ţări, preşedinte fiind ales grecul Demetrius Vikelas, iar secretar-
general Pierre de Coubertin.
 Acest organism avea ca sarcină pregătirea primei
ediţii a J.O moderne,care urma să se desfăşoare în anul
1896 la Atena.La jocuri puteau lua parte sportivi din
toate ţările indiferent de religie, rasă sau convingeri
politice, dorindu-se după cum spunea creatorul lor, ca
ele să devină cel mai important mijloc prin care sportul
să contribuie la dezvoltarea armonioasă a omului şi la
construirea unei societăţi umane superioare.Dacă prima
ediţie a putut fi considerată un succes, următoarele au
fost organizate cu mari eforturi şi nu au reuşit să
capteze atenţia opiniei publice. Dar, pentru Pierre de
Coubertin,devenit preşedinte al Comitetului
Intenaţional Olimpic nici un efort nu era prea mare
pentru a reuşi să impună în faţa lumii ideea
olimpismului.
 De la ediţie la ediţie, în ciuda unor evenimente care au franat
adesea evoluţia normală a societăţii umane în general (primul şi al doilea
război mondial, războiul rece, apartheid-ul, divizarea lumii în blocuri de
orientări diferite, globalizarea, terorismul, etc) mişcarea olimpică s-a
dezvoltat ajungand să fie astăzi reprezentanta celui mai important
eveniment sportiv al lumii, care mobilizează forţe şi energii din cele mai
diverse sfere de interes ale societăţii.Pierre de Coubertin a deţinut
funcţia de preşedinte al C.I.O pană în anul 1924, cand a fost înlocuit de
belgianul Henri de Baillet-Latour, păstrandu-şi însă pană la moarte
funcţia de preşedinte de onoare al mişcării olimpice. S-a stins din viaţă
în anul 1937, la Geneva înElveţia, fiind înmormantat la Lausane, unde se
găseşte sediul C.I.O, iar conform dorinţei sale,inima sa a fost îngropată
separat, în Grecia chiar în mijlocul ruinelor antice ale Olimpiei.
 Pe langă activitatea sa de organizator şi
conducător al mişcării olimpice Pierre de Coubertin nu
a încetat să pledeze pentru introducerea ideii de
olimpism în educaţie,considerand că acesta acţionează
asupra echilibrului interior şi exterior al omului,
formand caractere.
Olimpismul cuprinde ideile privind modalităţile cu
care se acţionează pentru a aşeza sportul în slujba
dezvoltării armonioase a omului.Pierre de Coubertin a
definit olimpismul prin sintagma: „Ceea ce este cultura
pentru umanitate este olimpismul pentru sport”. Nu este
singura definiţie pe care cratorul J.O.moderne a găsit-o
pentru a sublinia valoarea morală mai ales, a acestei
competiţii sportive.
 Preluand mesajul celor douăsprezece secole de civilizaţie pe care
Grecia antică le-a oferit şi prin Jocurile Olimpice, Pierre de Coubertin
considera olimpismul "un element ce tinde să întrunească într-un mănunchi
luminos toate principiile care contribuie la perfecţionarea omului”. Pentru
el, olimpismul este „o şcoală de nobleţe şi puritate morală, o religie a
sportului. Mişcarea olimpică este formată din totalitatea organizaţiilor şi a
persoanelor din domeniul sportului care-şi desfăşoară activitatea
respectand principiile olimpismului. Întreaga mişcare olimpică îşi
desfăşoară activitatea sub patronajul Comitetului Internaţional
Olimpic.Aceasta are rolul de a conduce şi promova olimpismul,
organizează şi coordonează competiţiile sportive, asigură desfăşurarea
regulată a Jocurilor Olimpice, luptă împotriva discriminării de orice fel
care ar putea afecta mişcarea olimpică, militează pentru spiritul defair-play
şi împotriva folosirii sportivilor în scopuri comerciale sau politice
 Primul Comitet International Olimpic s-a constituit cu doi ani
înaintea primei ediţii a Jocurilor Olimpice la Paris, ca organism de
conducere a mişcării olimpice. La el au aderat la început 13 ţări. Din
primul Comitet Olimpic au făcur parte Dimitrios Vikelas(Grecia),
ales preşedinte, ca un omagiu adus ţării care iniţiase cu aproape 3
milenii în urmă jocurile, iar secretar general era Pierre de Coubertin,
iniţiatorul şi sufletul Jocurilor Olimpice Moderne. În ordine
cronologică preşedinţi ai C.I.O au fost: Demetrius Vikelas, Pierre de
Coubertin, Henri de Baillet-Latour, Sigfrid Edström, Avery
Brundage, Lord Killanin, JuanAntonio Samaranch şi Jacques Rogge
în prezent. Din anul 1915, sediul Comitetului Internaţional Olimpic
este la Lausane (Elveţia),iar misiunea sa este de a conduce mişcarea
olimpică în conformitate cu Carta olimpică.
 Organismele cele mai importante ale Comitetului
Internaţional Olimpic sunt: Sesiunea – organul suprem
al Comitetului Internaţional Olimpic care
adoptă,modifică şi interpretează Carta Olimpică,
acceptă membrii, se reuneşte cel puţin o dată pe an în
sesiune ordinară sau la cererea preşedintelui în sesiune
extraordinară cu cel puţin o treime din membrii;
Comisia Executiva – se compune din 4 vicepreşedinţi
şi 6 membrii. Aceştia sunt aleşi prin vot secret şi
veghează la respectarea Cartei Olimpice. Această
comisie asigură organizarea internă şi administrarea
Comitetului Internaţional Olimpic; Presedintele – ales
prin scrutin secret pe o perioadă de 8 ani, poate fi reales
pentru perioade succesive de 4 ani, conduce toate
activităţile C.I.O şi îl reprezintă permanent.
 Limbile oficiale ale C.I.O sunt: engleza şi franceza.
La toate sesiunile traducerea simultană se face în
germană, spaniolă, rusă şi arabă.În legătură cu resursele
finaciare, trebuie menţionat că C.I.O poate accepta
donaţii,moşteniri sau orice alte resurse care să-i permită
îndeplinirea obiectivelor. De asemenea el percepe
încasări care provin din exploatarea de drepturi care-i
revin din celebrarea Jocurilor Olimpice sau drepturi de
televiziune. Aceste încasări pot fi acordate Federaţiilor
Internaţionale şi Comitetelor Olimpice Naţionale. Orice
beneficiu ce provine din celebrarea Jocurilor Olimpice
revine Comitetului Internaţional Olimpic ţi va fi utilizat
în folosul mişcării olimpice.
 Comitetul Internaţional Olimpic acordă ajutor
Comitetelor Olimpice Naţionale recunoscute prin:
• promovarea principiilor fundamentale ale mişcării
olimpice;
• dezvoltarea cunoştiţelor tehnice sportive ale
sportivilor şi antrenorilor;
• ameliorarea nivelului tehnic al sportivilor şi
antrenorilor;
• formarea de administratori;
• colaborarea cu diferite comisii ale Comitetului
Internaţional Olimpic. Jocurile Olimpice sunt competiţii
între sportivi, în probe individuale sau pe echipe şi nu
între ţări. Sportivii sunt selecţionaţi în echipele olimpice
naţionale de Comitetul Olimpic Naţional Olimpic a ţării
respective, în conformitate cu regulamentele proprii.
 Jocurile Olimpice se compun din jocurile olimpiadei ( de vara) şi
jocurile de iarnă.
Ambele au loc la fiecare patru ani. Termenul de Olimpiadă se
referă la perioada de patru ani consecutivi care debutează cu jocurile
olimpiadei şi se termină cu jocurile olimpiadei următoare. Olimpiadele
se socotesc din 1896 când a avut loc prima ediţie a Jocurilor Olimpice
Moderne.Dacă din anumite motive Jocurile Olimpice nu se desfăşoară,
olimpiada expiră după patru ani din ziua începerii sale, dată la care
începe o nouă olimpiadă. Pierre de Coubertin a acordat o mare atenţie
organizării ceremonialului şi simbolurilor olimpice deoarece fără
aceste simboluri întrecerile ar fi simple, lipsite de semnificaţii, fără
substanţă. Ele dau jocurilor o valoare estetică şi o atmosferă de
înaltăfrumuseţe şi emulaţie şi fac posibilă comunicarea între popoare.
 Simbolurile au făcut din Jocurile Olimpice un capitol
al istoriei universale. Ele au depozitat în decursul anilor o
imensă forţă spirituală şi tradiţională. Cele mai cunoscute
simboluri olimice sunt:
Deviza olimpică „Citius, Altius, Fortius” (Mai
repede, mai sus, mai puternic)
Flacăra olimpica îşi are originile în mitologia greacă
în care simboliza sacralitatea. La Jocurile antice se
organizau "curse ale lamfadoforilor" în care tinerii
alergau cu torţe aprinse în maini, iar în zilele noastre
flacăra aprinsă la Olimpia este transmisă prin diverse
mijloace adecvate timpurilor moderne şi distanţelor
imense spre locul de desfăşurare al fiecărei ediţii, într-o
emulaţie care păstrează vie ideea perenităţii şi sacralităţii
acestei competiţii care a traversat timpurile;
 Simbolul olimpic este alcătuit din 5 cercuri
înlănţuite fiecare de altă culoare: albastru,galben,
negru, verde şi roşu;
Drapelul olimpic este de culoare albă şi are în
centrul său simbolul olimpic format din cele cinci
cercuri;
Imnul olimpic - Primul imn olimpic a fost special
compus pentru prima ediţie a Jocurilor Olimpice
Moderne de compozitorul grec Kostas Palamas.
Ulterior s-a creat tradiţia ca fiecare oraş care
organizează o ediţie să-şi compună propriul imn.
 Comitetul Olimpic Român este o asociaţie autonomă organizată în
baza principiilor Cartei Olimpice şi este recunoscut oficial de Comitetul
Internaţional Olimpic din anul 1914.Data înfiinţării COR nu este
cunoscută cu exactitate. Din unele documente se poate deduce că fondarea
a avut loc în luna martie sau aprilie a anului 1914 , iar la 19 mai a fost
trimisă scrisoarea adresată Comitetului Internaţional Olimpic prin care se
făcea cunoscută înfiinţarea acestui organism şi componenţa nominală a
COR. Principalele obiective a Comitetului Olimpic Român sunt:
• dezvoltarea şi protejarea mişcării olimpice şi a sportului în România;
• promovarea principiilor olimpismului în cadrul activităţilor sportive
româneşti;
• dezvoltarea sportului pentru toţi şi a sportului de performanţă bazat pe
principia olimpice;
 • pregătirea specialiştilor din domeniul sportului;
• lupta împotriva violenţei şi a folosirii substanşelor şi procedeelor
interzise de Comitetul Internaţional Olimpic;
• organizarea selecţiei şi pregătirii sportivilor în vederea participării la
Jocurile Olimpice;
• promovarea şi sprijinirea integrării sportivilor pe plan social.
Organele de conducere a Comitetului Olimpic Român sunt:
Adunarea Generala, Comitetul Executiv, Biroul Comitetului
Executiv . Mijloacele financiare al Comitetului Olimpic Român provin
din subvenţii din partea statului,organizaţii, persoane particulare,
donaţii, fonduri rezultate din acţiuni sportive organizate sub egida
Comitetului Olimpic Român, timbre, comercializarea emblemelor şi
publicaţiilor,fonduri rezultate din sponsorizare.
 În anul 1961, la sugestia lui Jean Ketseas, Carl
Diem şi a Comitetului Olimpic Elen a fost creată
Academia Olimpica Internationala (A.O.I.), ca o
instituţie cultural însărcinată cu studiul ideilor olimpice
şi pregătirea unor specialişti care să orienteze
olimpismul în concordanţă cu evoluţia societăţii.
Înfiinţată la 22 martie 1991, în baza hotărârii adunării
generale a Comitetului Olimpic Român, Academia
Olimpică Română reprezintă un centru românesc a
olimpismului,a spiritului şi principiilor olimpice.
Obiectul de studiu al Academiei Olimpice Române îl
constituie studierea aspectelor istorice, pedagogice şi
sociologice ale mişcării olimpice naţionale şi
internaţionale.
 A.O.R. contribuie la formarea specialiştilor în
educaţie fizică şi sport în spiritul idealurilor olimpice,
promovează spiritul de fair-play, luptă împotriva
violenţei şi dopajului în sport. Celebrarea Jocurilor
Olimpice are loc în cursul primului an al Olimpiadei.
Începând cu anul 1994, la ediţia a XVII-a Jocurile
Olimpice de iarnă, acestea vor avea loc în cursul celui
de-al doilea an al Olimpiadei. Gazda Jocurilor este
aleasă de Comitetul Internaţional Olimpic prin comisia
sa executivă care supune spre aprobare alegerea
oraşului gazdă.Organizarea Jocurilor Olimpice este
încredinţată de C.IO. şi Comitetul Olimpic Naţional al
ţării gazdă.
 În acest scop Comitetul Naţional Olimpic constituie Comitetul
de Organizare a Jocurilor Olimpice (C.O.J.O.). care are obligaţia să
dirijeze toate activităţile sale conform Cartei Olimpice, îşi asumă
responsabilitatea financiară a organizării Jocurilor Olimpice,
colaborează cu C.I.O. şi primeşte instrucţiuni de la aceasta. Pentru a
asigura condiţii de reunire în acelaşi loc a tuturor
concurenţilor,oficialităţilor şi personalului echipei, Comitetul de
Organizare a Jocurilor Olimpice amenajează un sat olimpic ce
cuprinde localuri şi instalaţii pentru Federaţiile internaţionale care
coordonează disciplinele sportive incluse în programul Jocurilor
Olimpice.Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice organizează
şi un program de manifestări culturale care are menirea de a
promova relaţii de prietenie şi solidaritate între participanţi.
 Orice sportiv poate participa la Jocurile olimpice cu condiţia să se
conformeze cartei olimpice şi să fie înscris de Comitetul său olimpic pe
baza unor criterii de admitere stabilite de Federaţia Internaţională.
Ediţiile Jocurilor Olimpice moderne:
Ediţia I - 1896 – Atena, Grecia in program au fost incluse 9 discipline
sportive cu 43 de probe numai masculine de alergări, sărituri, aruncări,
gimnastică (care includa halterele şi tragerea frânghiei), scrimă, lupte, tir,
sporturi nautice (nataţie, polo pe apă, canotaj,yachting), ciclism şi călărie.
Au participat 285 de sportivi (numai bărbaţi) din 13 ţări: Anglia,Australia,
Austria, Bulgaria, Chile, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, S.U.A.,
Suedia,Ungaria şi binenţeles Grecia. Cursa de maraton a fost poate cea
mai spectaculoasă. Ea a fost câştigată de grecul Spiridon Louys, care a
parcurs distanţa de la Marathon la Atena în 2 h şi48 de minute.
 Ediţia a II-a 1900 - Paris, Franţa
Ediţia a fost numită simbolic “Olimpiada lui
Coubertin”. Jocurile au coincis cu organizarea
“Expoziţiei Universale" iar din motive financiare ele au
făcut parte din programul acestei manifestări. Pentru a
răspunde cerinţelor impuse de organizatori, competiţia
olimpică s-a desfăşurat prin întreceri diverse care au
avut loc prin toate colţurile Parisului şi care au durat
mai mult de trei luni (20 mai- 28 octombrie).La start au
fost prezenţi 1066 de sportivi din 21 de ţări, iar din
aceştia, 6 au fost femei participante la întrecerile de
tenis şi golf. Este prima participare a femeilor la
întrecerile olimpice. În program au fost incluse 18
discipline sportive cu 86 de probe.
 Această ediţie înseamnă pentru Romania prima participare a unui
sportiv la J.O., prin persoana lui George Plagino care a concurat la tir,
în proba de talere, unde s-a clasat al 13-lea din 51 de concurenţi.
Ediţia a III-a - 1904, Saint-Louis - S.U.A.
Americanii au caştigat cinstea de a organiza J.O datorită
comportării lor deosebite la primele ediţii. Dar şi de această dată
jocurile sunt umbrite de organizarea în aceeaşi perioadă a “Expoziţiei
Universale”, iar din cauza distanţelor mari participarea sportivilor din
Europa şi din alte părţi ale lumii a fost slabă. Jocurile s-au desfăşurat
în perioada 1 iulie- 23 noiembrie. La ele au participat sportivi din 21
de ţări, iar numărul disciplinelor sportive a fost de 15, cu 87 de probe.
Pentru prima dată au fost incluse ca sporturi olimpice boxul şi
baschetul.
 Ediţia a IV-a - 1908 - Londra, Marea Britanie
S-a desfăşurat tot în cadrul unei expoziţii, de data
asta franco-britanică, dar cu toate acestea a fost mult
mai bine organizată decat cele anterioare. A fost
construit chiar un nou stadion care pe langă întrecerile
de atletism putea găzdui: curse cicliste, întreceri de
înot, lupte, box, gimnastică, tir cu arcul. Au luat parte
2034 de sportivi din 22 de ţări. Deschiderea întrecerilor
s-a desfăşurat cu mult fast, marcand începuturile
instaurării adevăratului ceremonial olimpic. Atletul
clujean Ştefan Somodi care a participat la această ediţie
a reuşit clasarea pe locul al 2-lea la săritura în înălţime
cu 1,88 metri.
 A V-a ediţie - 1912 - Stockholm, Suedia
Întrecerile s-au desfăşurat în perioada 5 mai - 22 iunie şi
au cuprins întreceri la 15 discipline şi 102 probe.
Organizarea a fost foarte bună, întrecerile s-au desfăşurat
după regulamente deja precis stabilite de C.I.O., nivelul
tehnic fiind de asemenea ridicat. Boxul a fost scos din
programul deoarece legile suedeze interziceau practicarea
lui, în schimb au apărut pentru prima dată întrecerile pe
aparate de gimnastică. Acestea au fost amplasate chiar în
incinta stadionului olimpic. A fost reintrodusă călăria,
absentă la Londra şi pentru prima dată pentatlonul modern,
creat la iniţiativa baronului Pierre de Coubertin pentru a
continua tradiţia vechiului pentatlon antic grecesc.
 A fost construit un stadion nou şi un bazin de înot
unde pentru prima dată s-au întrecut şi femeile.
Atletismul a fost disciplina sportivă care a dominat prin
nivelul performanţelor şi al dramatismului întrecerilor
această ediţie. S-a remarcat atletul american Jim
Thorpe, indian Sioux, care a caştigat pentatlonul atletic
şi decatlonul cu rezultate deosebite. Dar după o scurtă
perioadă de timp, medaliile olimpice i-au fost retrase pe
considerentul că atletul american a fost cu caţiva ani
mai înainte jucător profesionist de baseball. Acest fapt
era contrar regulilor de atunci ale olimpismului care
impuneau ca la această competiţie să ia parte numai
sportivii amatori.
 Deşi sancţiunea era foarte aspră şi chiar nedreaptă,
avand în vedere că Jim Thrope a participat la J.O la altă
disciplină sportivă decat cea pe care o practicase ca
profesionist, abia după 70 de ani a fost reparată, cand
C.I.O. a restituit medaliile olimpice urmaşilor acestui
mare atlet. Ediţia suedeză a mai avut parte şi de alte
episoade dramatice, printre care meciul de lupte dintre
un luptător rus şi unul finlandez care a durat 11 ore,
terminandu-se la egalitate,sau acela al cursei de
maraton în care un sportiv portughez a murit de
insolaţie. În probele de nataţie protagonişti au fost
germanii, suedezii şi australienii, iar la tir,suedezii şi
americani. La canotaj, conform unei vechi tradiţii, cei
mai buni au fost sportivii englezi, iar la yahting s-au
impus sportivii nordici.
 Tot în spiritul tradiţiei, suedezii au dominat concursul de gimnastică la
aparate.Această ediţie a J.O., prima după cea inaugurală care nu s-a desfăşurat
sub patronajul vreunei expoziţii universale.
A VI-a ediţie, a J.O era programată să se desfăşoare în anul 1916, la
Berlin, dar din cauza declanşării primului război mondial nu a mai avut loc.
A VII-a ediţie a J.O. 1920 - Anvers, Belgia
Reluarea atat de promptă a jocurilor,imediat după încetarea primului război
mondial a demonstrat lumii întregi că ideea olimpismului era deja stabilizată şi
puternică în mintea şi inima tineretului din întreaga lume.Organizarea J.O. de la
Anvers nu a fost uşoară din nici un punct de vedere: financiar cheltuielile nu au
putut fi suportate în întregime de guvernul belgian care a apelat la concursul
unor sponsori, iar pentru recuperarea fondurilor alocate a stabilit preţuri mari la
biletele de intrare, astfel că numărul spectatorilor nu a fost cel aşteptat.
 Ceremonia de deschidere a avut loc în data de 14 august, deşi
întrecerile începuseră la 20 aprilie şi au durat pană la 12 septembrie.
Pentru prima dată este arborat drapelul olimpic, creaţie a lui Pierre de
Coubertin şi se rosteşte pentru prima dată jurămantul olimpic. În
randurile sportivilor care au defilat nu sunt prezenţi reprezentanţii
ţărilor învinse şi nici cei ai proaspetei Uniuni Sovietice. Competiţia
olimpică la care s-au întrecut 2066 de sportivi din 29 de ţări, din care 63
de femei, a cuprins 23 de sporturi cu 158 de probe, din care 8 erau
feminine. Toate recordurile anterioare privind numărul ţărilor
participante, a concurenţilor, a disciplinelor şi probelor sportive au fost
depăşite la această ediţie. Cu toate că întrecerile au avut loc în condiţii
materiale aproape rudimentare, s-au obţinut şi cateva rezultate sportive
remarcabile. S-au stabilit recorduri mondiale şi 13 recorduri olimpice.
 Cei mai buni s-au dovedit a fi la atletism,americanii, dar şi spre
surpriza tuturor, sportivii din Finlanda care au cucerit aurul olimpic în
probele de aruncări şi alergări pe distanţe lungi prin Kolehmainen şi
Paavo Nurmi. La înot au dominat americanii, la călărie şi pentatlon
modern suedezii, iar la canotaj englezii au fost învinşi de aceiaşi
neobosiţi sportivi americani. La scrimă aproape toate medaliile au fost
caştigate de doi fraţi italieni: Nedo şi Aldo Nadi.
A VIII-a ediţie - 1924 - Paris, Franţa
Dorinţa exprimată de preşedintele C.I.O.,Pierre de Coubertin era de
a reabilita ediţia din 1900. Dar şi de data aceasta autorităţile franceze
au alăturat jocurilor şi alte manifestări sau serbări fapt ce a dus la
extinderea perioadei de desfăşurare a J.O. la aproape trei luni, din 4
mai pană la 27 septembrie.
Un fapt benefic pentru buna desfăşurare a jocurilor a fost
construirea pentru prima dată a unui aşezămant special pentru
sportivii participanţi, satul olimpic, devenit de atunci un simbol al
acestei manifestări sportive universale. Numărul ţărilor participante
a fost un nou record: 44,iar sportivii de asemenea au fost în număr
foarte mare: 3075, dintre care 136 de femei. S-au desfăşurat
întreceri la 18 discipline sportive cu 126 de probe din care 10
feminine.Atletismul a prilejuit din nou dispute spectaculoase şi noi
recorduri obţinute de sportivii americani şi de cei finlandezi. Printre
aceştia se detaşa ca o figură aparte, Paavo Nurmi. Caştigător a
patru probe: 1500 m, 5000 m, cros şi 3000 m pe echipe, a fost
numit de ziarişti “finlandezul cu chipul de piatră”, “miracolul
curselor de alergare” sau “omul cronometru”.
 La nataţie au fost doborate toate recordurile
olimpice şi cateva dintre cele mondiale.Celebrul Johny
Weissmuller a caştigat trei probe: 100, 400, şi 4x100 de
metri, iar Franţa a caştigat turneul de polo pe
apă.Romania este de această dată reprezentată şi ea de
o adevărată delegaţie sportivă formată din 51 de
sportivi numai bărbaţi, care au concurat la patru probe:
rugby, fotbal, tenis şi tir. Echipa de rugby se clasează
pe locul al 3-lea (e drept că din tot atatea echipe
participante) obţinand şi prima medalie de bronz din
istoria olimpică a Romaniei. Pentru prima dată la
ceremonia de închidere sunt înălţate trei drapele: al
Franţei, al Greciei şi al Olandei, viitoarea
organizatoare, spre cinstirea în egală măsură a
trecutului, prezentul şi viitorul J.O.
A IX-a ediţie a J.O - 1928 - Amsterdam, Olanda
C.I.O. a luat de data asta dintimp măsuri pentru buna organizare şi
desfăşurare a competiţiei, limitand durata desfăşurăriila 15 zile şi
reducand numărul disciplinelor sportive la 15. Organizatorii olandezi au
amenajat un complex olimpic care cuprindea un stadion cu pistă de 400 de
metri pentru alergări şi una de 500 de metri pentru întrecerile de ciclism.
Alături se găseau bazine de înot,săli de luptă şi de scrimă. La această
ediţie mai apare un element care va intra în simbolistica olimpică de aici
înainte: flacăra olimpică, care va arde într-o cupolă imensă pe toată durata
jocurilor. Au participat 46 de reprezentative naţionale, 2971 de sportivi
din care 290 au fost femei. Ca şi la ediţiile precedente, întrecerile atletice
au fost dominate de americani şi finlandezi, primii la probele de sărituri şi
aruncări, iar ceilalţi la alergările de durată şi la decatlon.
Istoria olimpică consemnează la aceste întreceri un gest deosebit de
sportivitate şi spirit olimpic a marelui atlet Paavo Nurmi, care în
proba de 3000 obstacole şi-a ajutat adversarul (pe francezul
Duquesne) să se ridice din groapa cu apă în care căzut, trecand
împreună cu el umăr la umăr, linia de sosire.La nataţie, americanul de
origine romană J.Weissmuller domină din nou întrecerile,alături de
concurenţi din Japonia şi Germania.
Echipa olimpică a Uruguayului cucereşte titlul la fotbal, iar cea a
Indiei la hochei pe iarbă. Reprezentanţii Elveţiei sunt protagoniştii
concursului de gimnastică, iar la box italienii şi argentinienii îi înving
pe americani şi pe englezi care erau cotaţi ca favoriţi.Ţara noastră a
luat parte la această ediţie cu o echipă formată din atleţi şi
scrimeri,avand 26 de componenţi, dintre care două erau femei.
Clujul sportiv a avut o contribuţie importantă la formarea echipei
olimpice prin atleţii Peter Ladislau, Tiberiu Rus şi Berta Jikely, care au
reprezentat onorabil culorile sportului romanesc deşi rezultatele lor nu
au fost remarcabile.
A X-a ediţie a J.O. - 1932 - Los Angeles, S.U.A
În ciuda dificultăţilor economice prin care trecea S.U.A. ca urmare a
crizei economice din anii 1929-1930, americanii au reuşit organizarea
în condiţii destul de bune a jocurilor. J.O. au debutat la 30 iulie şi au
durat pană la14 august. 38 de ţări, cu 1331 de sportivi (127 de femei ) s-
au întrecut la probele cuprinse încele 15 discipline olimpice.Atletismul
a fost ca de obicei "sportul rege", întrecerile fiind urmărite de un număr
mare de spectatori, iar sportivii reuşind să doboare nu mai puţin de 25
de recorduri olimpice şi 16 recorduri mondiale.
La nataţia s-au impus de această dată sportivii japonezi, iar la canotaj
medaliile le-au împărţit echipajele ţărilor cu tradiţie în acest sport: Anglia şi
S.U.A. Surprinzătoare a fost însă victoria americanilor la gimnastică în
dauna unor ţări care porneau favorite: Italia şi Ungaria. Întrecerile hipice au
fost dominate de sportivii francezi. Romania nu fost reprezentată la această
ediţie a J.O..
A XI-a ediţie a J.O. - 1936 - Berlin, Germania
Alegerea locului de desfăşurare a jocurilor olimpice devenea o problemă din
ce în ce mai dificilă pentru membrii C.I.O., din cauza numărului mare de
oraşe care doreau să aibă onoarea de a le organiza. De data această alegerea
s-a făcut dintre oraşele Alexandria, Barcelona, Buenos Aires, Roma şi
Berlin. A caştigat Berlinul, în ciuda protestelor unor ţări care nu vedeau cu
ochi buni organizarea acestei competiţii care se vroia un simbol al păcii, de
către o ţară în care militarismul şi autocraţia erau în plină ascensiune.
 După obţinerea dreptului de organizare autorităţile
germane au depuse forturi deosebite pentru a crea
condiţii cat mai bune de desfăşurare a jocurilor în care
ei vedeau şi un prilej de creştere a influenţei mondiale a
Germaniei. Pentru prima dată flacăra olimpică este
aprinsă de la soarele Olimpiei, iar torţa ajunge la Berlin
purtată prin ştafetele care de acum înainte vor face
parte din ceremonialului olimpic.Au participat 4069 de
sportivi (328 de femei) din 49 de ţări, întrecerile
desfăşurandu-se în perioada 1-16 august. Sporturile
incluse în program au fost în număr de 20. Întrecerile
de atletism au fost dominate de sportivii americani de
culoare, spre disperarea organizatorilor germani.
 Eroul acestei ediţii a fost Jesse Owens, care a
cucerit patru medalii de aur la: 100, 200 şi 4x100 metri
şi la săritura în lungime. Sportivii germani au dominat
întrecerile de gimnastică şi cele hipice, iar japonezii şi
americanii pe cele de nataţie. În schimb la probele
feminine de înot sportivele din Olanda au caştigat
aproape toate probele. Pentru prima dată este inclus în
program jocul de handbal în 11 jucători, competiţie la
care participă şi o echipă din ţara noastră. Pe langă
jucătorii de handbal, Romania a mai fost reprezentată
de sportive care au luat parte la întrecerile de
gimnastică, călărie, box, scrimă, lupte, atletism. Cele
mai bune rezultate ale delegaţiei formată din 71 de
sportivi romani au fost locul 5 obţinut de handbalişti şi
medalia de argint a lui Henri Rang la călărie.
 O medalie inedită a fost caştigată la aceste jocuri,
nu sportivi, ci de parcul sportiv “Regele Carol” din Cluj
( astăzi, Parcul sportiv universitar Dr. Iuliu Haţieganu,
unde îşi are sediul Facultatea de Educaţie Fizică şi
Sport a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca).
Creaţie a Prof.dr. Iuliu Haţieganu, ajutat de
arhitectul Bell şi inginerul Iuliu Kovacs, parcul a fost
inaugurat în anul 1935, iar planurile şi fotografiile care
au luat parte la concursul denumit“Pentatlonul
Muzelor”, secţiunea arhitectură şi construcţii sportive
au fost apreciate cu medalia de bronz.
Următoarele două ediţii, cea de a XII-a şi a XIII-
a,programate pentru anii 1940 şi 1944 la Tokio şi
respectiv Helsinki nu s-au desfăşurat din cauza celui de
al doilea război mondial.
 A XIV-a ediţie a J.O. - 1948 - Londra, Marea
Britanie
După 40 de ani, naţiunii engleze, greu încercată de
războiul abia încheiat, i se încredinţează pentru a doua
oară cinstea de a organiza J.O. Condiţiile de
desfăşurare au fost modeste, alimentele erau
raţionalizate,satul olimpic a fost amenajat în foste
cazărmi militare. Cu toate acestea 58 de naţiuni ale
lumii şi-au dovedit încă odată ataşamentul faţă de
olimpism, participand cu 4062 de sportivi (358 de
femei) la întrecerile olimpice. Pentru două săptămani,
29 iulie-14 august, stadionul “Empire Stadium” a
devenit templul sportului amator din lume. Numărul de
discipline sportive a fost stabilit la 18.
Atletismul ca de obicei a fost în centrul atenţiei, ediţia
londoneză consacrandu-l pe alergătorul ceh Emil
Zatopek, “omul locomotivă”, care s-a remarcat prin
uşurinţa cu care a caştigat două probe de mare fond:
5000 şi 10.000 de metri.La nataţie majoritatea probelor
atat masculine cat şi feminine au fost caştigate de
sportivii americani. Aceştia au mai cucerit laurii olimpici
şi la baschet. Cicliştii au adus medalii olimpice Franţei şi
Italiei, canoiştii Cehoslovaciei, scrimerii Italiei şi
Ungariei, boxerii Argentinei. Romania nu participă nici
la această ediţie.
 A XV-a ediţie a J.O. - 1952 - Helsinki, Finlanda

La fel ca şi la ediţia din anul 1912 din Suedia,

popoarele nordice demonstrează că în această parte a
lumii exerciţiile fizice şi sportul se bucură de toată
atenţia şi preţuirea. Finlanda a pregătit pentru această
ocazie un stadion cu o capacitate de 70.000 de locuri,
alături de care se găseau bazinul de înot şi săli pentru
sporturile de interior. Sportivii au fost găzduiţi în trei
sate olimpice, iar pentru că numărul lor era foarte mare,
o parte au fost cazaţi în casele unor cetăţeni care şi-au
pus locuinţele proprii în folosul organizatorilor
J.O.Participarea a fost numeroasă, 5867sportivi, dintre
care 573 de femei, din 70 de ţări.
 Pentru prima dată participă la întrecerile olimpice
U.R.S.S, cu o echipă numeroasă şi bine pregătită. S-au
obţinut rezultate sportive bune, stabilindu-se 49 de
recorduri olimpice şi 15 recorduri mondiale. La
atletism eroul întrecerilor a fost din nou cehul Emil
Zatopek, care şi-a învins detaşat adversarii la probele
de 10.000, 5.000 şi maraton. Soţia sa, Dana, a caştigat
şi ea o medalie olimpică de aur, la proba de aruncare a
suliţei. Atletele sovietice au dominat copios aproape
toate probele, iar dintre atleţii romani s-au remarcat
Ioan Soter, la săritura în înălţime şi Lia Manoliu la
aruncarea discului, ambii clasaţi pe locul al 6-lea. La
nataţie, probele masculine au fost dominate de
americani iar cele feminine de sportivele din Ungaria.
 Sportivii sovietici au fost protagoniştii principali ai
întrecerilor de haltere, box, lupte, gimnastică, baschet şi
tir. Ţara noastră a fost reprezentată de o delegaţie
numeroasă de 83 de sportivi, care au luat parte la
aproape toate disciplinele sportive. Cel mai bun rezultat
a fost obţinut la tir, unde sportivul Iosif Sarbu, a
cucerit prima medalie olimpică de aur pentru Romania
în proba de pistol viteză. O medalie de argint a obţinut
boxerul Tita Vasile, iar Fiat Gheorghe la box şi
Lichiardopol Gheorghe la tir, au obţinut cate o medalie
de bronz. Dintre sportivii clujeni care au luat parte la
aceste jocuri olimpice putem aminti atletele Emma
Konrad şi Alexandra Taifas-Sicoe, boxerul Ferenc
Ambrus, gimnastele Olga Gollner şi Ileana Gyarfas,
scrimerii Adalbert Gurath şi Zoltan Uray.
 Prima prezenţă postbelică a Romaniei la J.O. a fost
încununată de trei medalii, iar în clasamentul neoficial
pe naţiuni delegaţia noastră s-a clasat pe locul 23 din 43
de ţări participante.
A XVI-a ediţie a J.O.- 1956 - Melbourne,
Australia
O lege autohtonă interzicea cu stricteţe intrarea
cailor străini pe teritoriul Australiei. Din acest motiv
C.I.O. a decis ca întrecerile hipice din programul
olimpic al anului 1956 să se desfăşoare în Suedia, la
Stokholm. Această derogare organizatorică de la
regulamentul de organizare al întrecerilor olimpice a
fost singular în istoria J.O. moderne. La întrecerile de
călărie din Suedia au participat reprezentativele
naţionale din 29 de ţări, în timp ce la Melbourne
numărul ţărilor participante a fost de 67.
Cei 3539 de sportive dintre care 533 erau femei au fost găzduiţi în
satul olimpic special amenajat, format din 841 de căsuţe. Întrecerile
s-au desfăşurat pe stadionul “Melbourne Cricket Ground”, iar
probele de nataţie în piscina din Olympic Park, care era marea
mandrie a australienilor. În program au fost incluse 18 discipline
sportive care au cuprins 151 de probe, dintre care 26 erau pentru
participantele de gen feminin. Publicul australian a participat cu
destul interes la spectacolul sportiv, dar din cauza cunoştinţelor
reduse despre sportul internaţional, entuziasmul lor nu s-a
manifestat decat atunci cand protagoniştii concursurilor erau
compatrioţi de ai lor.În întrecerile atletice, probele de sprint au fost
caştigate de atletul american Robert Morrow,demn urmaş a lui
Jesse Owens.
 În întrecerile feminine, sovieticelor care au dominat concursul li s-
au adăugat şi două sportive australience caştigătoare a probelor de
alergare pe distanţe scurte. Nataţia a fost sportul unde gazdele au
monopolizat succesul, caştigand 8 titluri olimpice din 13. La
gimnastică masculină ediţia australiană a prilejuit lansarea în arena a
sportivilor sovietici, care au cucerit 15 medalii. Pentru Romania
episodul Melbourne este una dintre cele mai frumoase pagini de
istorie olimpică. Sportivii noştri au cucerit 13 medalii dintre care 5
de aur prin: canoiştii Leon Rotman (2), Alexe Dumitru şi Ismailciuc
Simion, boxerul Nicolae Linca şi Ştefan Petrescu latir. Celelalte
medalii de argint şi de bronz au fost cucerite la box, scrimă,
gimnastică feminină,lupte greco-romane. În clasamentul final
neoficial, ţara noastră a ocupat locul 11 între naţiuni.
A XVII-a ediţie, 1960 - Roma, Italia
Prin tot ce s-au străduit să organizeze, italienii au dorit să demonstreze că
alegerea lor ca gazde a J.O. nu a fost întamplătoare. Ei au reuşit să creeze
un cadru şi o atmosferă unică pentru manifestările olimpice prin
desfăşurarea întrecerilor la cele 18 discipline olimpice. Valorificand la
maximum frumusţea şi măreţia vechilor construcţii antice ei au organizat
întreceri chiar în spaţiul oferit de aceste vestigii: Termele lui Caracalla,
sau zidurile Bazilicii lui Maxenţiu. Un moment de apogeu al întrecerilor
a fost cursa de maraton desfăşurată pe via Apia şi încheiată la lumina
torţelor în apropierea Colosseumului, sub arcul lui Constantin. Flacăra
olimpică, aprinsă cu tot ceremonialul antic la Olimpia în Grecia, a ajuns
la Roma în 24 august, iar a doua zi ea a fost dusă pe stadionul olimpic
marcand deschiderea oficială a ediţiei “romane” a jocurilor.
 Participarea a întrecut toate aşteptările: delegaţiile a
84 de ţări, cuprinzand aproape 6000 de sportivi şi-au
disputat întaietatea la cele 150 de probe, iar rezultatele
au fost şi ele pe măsură. Este greu de desemnat vreun
erou al acestei ediţii. S-au stabilit 73 de recorduri
olimpice şi 31 de recorduri mondiale. Atletismul, ca de
obicei a fost sportul rege al jocurilor, iar unii dintre
atleţi au intrat în legendă. Printre ei: maratonistul
etiopian care a alergat desculţ Bikila Abebe sau atleta
numită “gazela neagră”, Wilma Rudolph care a caştigat
proba da 100 m cu timpul 11,0secunde. Ca de obicei,
atleţii sovietici obţin rezultate de excepţie atat la
întrecerile masculine,cat şi la cele feminine.
Romania s-a întors acasă cu un bilanţ bun: 3 medalii de aur caştigate de:
Iolanda Balaş la săritura în înălţime, Dumitru Parvulescu la lupte greco-romane
şi Ion Dumitrescu la tir. S-au mai cucerit o medalie de argint şi 6 medalii de
bronz la atletism, box, gimnastică,lupte, scrimă şi canoe. Delegaţia formată din
109 sportivi a reuşit să se claseze pe locul 10 în clasamentul naţiunilor
participante.
A XVIII-a ediţie - 1964 - Tokio, Japonia
Poporul nipon s-a dovedit a fi o gazdă atentă care pe langă competiţiile
sportive, a avut grijă să organizeze şi o serie de alte manifestări, mai ales
culturale. Doza de inedit a acestei ediţii a fost sporită de condiţiile geografice şi
climatice naturale ale Japoniei: taifunul Wilda care şi-a făcut simţită prezenţa
sau mişcările seismice care au mutat locuinţele din satul olimpic.Această ediţie
a programat întreceri la 20 de discipline sportive, cele mai noi sporturi intrate
în familia olimpică la această ediţie fiind voleiul şi judo-ul.
 S-au întrecut 5586 de sportivi (732 de femei) din
90 de ţări. Pe drept cuvant ediţia japoneză a fost
numită, ediţia recordurilor, pentru că au fost stabilite 76
de noi recorduri olimpice şi 45 de recorduri mondiale.
Cei mai reprezentativi sportivi au fost americanul Don
Hollander cucele 4 medalii de aur cucerite la înot,
maratonistul etiopian Bikila Abebe, dar şi romanca
Iolanda Balaş care a cucerit din nou titlul olimpic,
stabilind şi un nou record olimpic la săritura în
înălţime. Cea de a doua medalie de aur a delegaţiei
romane a fost cucerită de o atletă în varstă de numai 17
ani, Mihaela Peneş. Bilanţul olimpic romanesc a fost
unul foarte bun, cele 12 medalii (2 de aur, 4 de argint şi
6 de bronz) situand ţara noastră pe locul 12 în
clasamentul general.
 A XIX-a ediţie a J.O. - 1968 - Ciudad de Mexico,
Mexic
Încredinţarea spre organizare a întrecerilor
olimpice unui oraş situat la o altitudine de 2260 de
metri, a fost un act de mare curaj din partea C.I.O.
Multe voci şi-au exprimat convingerea că altitudinea
ridicată va constitui un impediment serios în
organizarea şi buna desfăşurare a întrecerilor. Contrar
părerii pesimiştilor, această ediţie s-a dovedit una în
care performanţele deosebite şi recordurile au fost
foarte numeroase. Mai mult chiar, unele dintre ele s-au
menţinut decenii în şir. Pentru desfăşurarea
concursurilor gazdele au pregătit numeroase
 
 Au participat 6626 de sportivi (768 de femei ) din 113
tari, care au reusit la aceasta editie sa doboare un numar
dublu de recorduri mondiale fata de editia precedenta.
La atletism, americanii s-au impus la sprint, dar
alergarile pe distanta lungi au fost dominate de atletii
etiopieni si kenieni. Probele de sarituri s-au desfasurat în
general sub auspiciile recordurilor, dar performanta cea mai
uluitoare a fost cea a lui Bob Beamon, la saritura în lungime
cu 8,90 metri. Acest record va fi doborat abia dupa un sfert
de veac. La saritura în înaltime, americanul Dick Fosbury
introduce o noua tehnica, cea cu rasturnare dorsala, care va
fi cunoscuta sub denumirea de "flop" si va fi adoptata de tot
mai multi atleti în viitorii ani, înlocuind clasica saritura
"ventrala".
Concursurile de lupte greco-romane au fost dominate de sportivii din
Ungaria, Bulgaria, Germania.
În fruntea clasamentului general s-a situat reprezentativa S.U.A. urmata de
cea a U.R.S.S., Romania clasandu-se pe locul 10. Cele mai bune rezultate
ale sportivilor romani au fost realizate la urmatoarele discipline sportive:
Atletism: medalii de aur - Lia Manoliu la aruncarea discului si Viorica
Viscopoleanu la saritura în lungime; medalii de argint - Mihaela Penes la
aruncarea sulitei si clujeanca Ileana Silai la proba de 800 de metri;
Caiac-canoe: medalia de aur - echipajul format din Ivan Patzaichin si
Serghei Covaliov;
Box: medalie de argint- Ion Monea si medalie de bronz - Calistrat Cutov;
 A XX-a editie a J.O. - 1972- Munchen,
Germania

Capitala Bavariei s-a pregatit minutios pentru acest

mare eveniment sportiv. Au fost construite baze
sportive noi care s-au înglobat complexului
Oberwiesefeld, iar pentru ca toate aceste baze se gaseau
aproape una de alta, editia müncheneza a fost numita
"olimpiada distantelor scurte". Complexul sportiv
cuprinde stadionul, palatul sporturilor, bazinul de înot,
velodromul si sala de box.
J.O s-au desfasurat în perioada 26 august - 11
septembrie. Au fost prezenti 7894 de sportivi (1171 de
femei ) din 123 de tari, care si-au disputat întaietatea la
21 de discipline sportive, mai precis la 195 de probe
din care 43 au fost pentru femei.
Editia aceasta a fost din pacate marcata si de un eveniment care nu ar fi
trebuit sa aiba loc si care a însemnat anularea oricarui spirit olimpic: atacul
terorist din satul olimpic al unui comando arab îndreptat împotriva
sportivilor din Israel, soldat cu rezutate tragice.
Pe plan sportiv, în competitia atletica s-a remarcat sovieticul Valeri Borzov
castigator al probelor de sprint si atletii din Finlanda care au castigat
alergarile de semifond si fond. La femei, atletele germane au dominat net
toate probele. Concursurile de caiac-canoe au fost dominate de sportivii
sovietici si de cei romani. Întrecerile de scrima s-au disputat între polonezi,
unguri, sovietici si italieni. La gimnastica feminina toate medaliile au
revenit sportivelor sovietice si germane, dar prezenta romancelor s-a facut
si ea simtita. La masculin, gimnastii japonezi care au introdus în exercitiile
lor elemente originale si dificile, au devenit campioni olimpici. La natatie,
eroii au fost americanul Mark Spitz si australianca Shane Gould.
Turneele de jocuri sportive au avut drept castigatori: echipa
Yugoslaviei la handbal (Romania clasandu-se pe locul al 3-lea, cea a
U.R.S.S la baschet, reusind sa detroneze reprezentativa S.U.A.
castigatoare a tuturor editiilor precedente, iar la fotbal echipa Poloniei.
Romania cu delegatia sa formata din 169 de sportivi (39 de femei) a
reusit sa obtina 16 medalii si locul 12 în clasamentul general pe
natiuni. Rezultatele de exceptie au fost realizate de : Gheorghe
Berceanu si Nicolae Martinescu la lupte si Ivan Patzaichin la canoe,
campioni olimpici. Medalii de argint au obtinut atleta Argentina
Menis, canoistul Serghei Covaliov, caiacistii Atanasie Sciotnic, Roman
Vartolomeu, Aurel Vernescu si Mihai Zafiu. Medalii de bronz au fost
aduse acasa de catre sportivii de la caiac si canotaj, de la lupte greco-
romane si libere, scrima si handbal.
A XXI-a editie a J.O.- 1976 - Montreal, Canada
Natiunea canadiana a demonstrat la superlativ modul de organizare a unei
manifestari sportive de asemenea amploare. Peste 100.000 de persoane,
colaboratori permanenti sau temporari ai C.I.O. au fost implicate în reusita
acestei editii a J.O.. Organizatorii au pus la dispozitia competitorilor baze
sportive ultramoderne si mijloace de transport rapide, iar ziaristii au avut
parte de un sistem informational de foarte modern si bine pus la punct.
Flacara olimpica a fost transmisa din Grecia spre continentul american
printr-o modalitate inedita. A fost aprinsa la Atena, în incinta stadionului
Averoff unde a avut loc prima editie moderna a jocurilor. Printr-un sistem
special cu raze laser a fost transmisa prin satelit în Canada, la Quebec. Aici,
flacara olimpica s-a aprins în creuzetul construit pentru aceasta ceremonie si
a fost apoi dusa la Montreal, de un baiat si o fata, reprezentand cele doua
natiuni conlocuitoare ale Canadei (engleza si franceza).
Întrecerile olimpice s-au desfasurat în perioada 17 iulie - 1 august 1976,
avand o larga participare: 6189 de sportivi (1274 de femei) care au
reprezentat 88 de tari. Competitiile s-au desfasurat la 21 de discipline
sportive cu 198 de probe, din care 49 feminine.
La cele 37 de probe atletice au participat aproape un sfert din numarul
sportivilor prezenti la întrecerile olimpice, surprizele fiind produse mai ales
de atletii si atletele din R.D.G. care au obtinut 11 medalii de aur, 7 medalii
de argint si 9 de bronz. Atletii americani au cîstigat doar 4 titluri olimpice.
Surprizele nu a lipsit nici la alte discipline sportive. Echipele sovietice de
volei nu au reusit sa devina campioane olimpice, cedand în finale în fata
echipei japoneze la feminin, respectiv în fata polonezilor la masculin.
Pentru delegatia Romaniei formata din 166 de sportivi dintre care 59 femei,
cele 27 de medalii, care le-au adus locul al 6-lea în clasamentul general pe
natiuni au fost obtinute de:
• gimnasta Nadia Comaneci care a fost fara nici o discutie eroina acestei
editii a J.O. atat prin cele 5 medalii cucerite, dintre care trei de aur, dar si
prin executiile sale formidabile care au revolutionat gimnastica feminina;
• Vasile Dîba castigator al titlului de Campion olimpic la caiac;
• Simion Cutov si Mircea Simion la box, Gheorghe Danilov si
Gheorghe Simionov la canoe, Teodora Ungureanu si echipa feminina de
gimnastica, echipa masculina de handbal, Gheorghe Berceanu, Nicu
Ginga si stefan Rusu la lupte greco-romane - medalii de argint;
• Boxerii Alec Nastac si Costica Dafinoiu, echipajul de canotaj 4+1,
Vasile Dîba si echipajul Policarp Malihin si Larion Serghei, la caiac,
gimnastii Dan Grecu, Nadia Comaneci si Teodora Ungureanu, luptatorii
Stelian Morcov, Roman Codreanu si Ladislau Simon, echipa masculina de
sabie - medalii de bronz.
A XXII-a editie a J.O. - 1980 - Moscova, U.R.S.S.
Pentru prima data cand J.O se desfasoara într-o tara socialista. Organizatorii au
depus eforturi deosebite pentru amenajarea bazelor sportive si a satului olimpic,
dar din pacate "razboiul rece" era înca în plina desfasurare.
Cu toate ca au lipsit multi dintre sportivii de mare valoare ai momentului au fost
stabilite 76 de recorduri olimpice si 36 de recorduri mondiale. si numarul
spectatorilor a fos unul record, cele 203 probe pentru care s-au organizat întreceri
la 21 de discipline olimpice au fost urmarite de peste 5 milioane de spectatori.
La atletism s-au înregistrat 7 recorduri mondiale si 16 olimpice. Întrecerile de
caiac-canoe si canotaj i-au adus în prim plan pe sportivii romani care au concurat
de la egal cu cei din R.D.G. si U.R.S.S. si la lupte, box si scrima sportivii romani
au fost printre protagonistii întrecerilor, alaturi de bulgari, sovietici si cubanezi.
Natatia a fost dominata categoric de sportivele est germane si de înotatorii
sovietici.
 Jocurile sportive au dat ocazia unor turnee echilibrate si
de buna valoare. La handbal, dupa ce a depasit într-un meci
dramatic echipa U.R.S.S. nationala Romaniei a cedat în
finala în fata Yugoslaviei, iar echipa de volei masculin a
reusit sa obtina medaliile de bronz.
La gimnastica, desi au avut probleme deosebite cu
arbitrajul care le-a fost total ostil, sportivele noastre si-au
demonstat valoarea. Nadia Comaneci a obtinut doua medalii
de aur si una de argint, Emilia Eberle o medalie de argint,
iar echipa s-a clasat pe pozitia doua în clasament.
În total delegatia Romaniei formata din 239 de sportivi,
dintre care 76 de femei, a reusit sa cucereasca 25 de medalii,
clasandu-se pe locul al VI-lea în clasamentul general.
A XXIII-a editie - 1984- Los Angeles, S.U.A
“Orasul îngerilor" are pentru a doua oara onoarea de a gazdui marea
manifestare sportiva mondiala, ca raspuns la boicotul editiei moscovite,
tarile din sistemul socialist nu participa la aceasta editie, cu exceptia
Romaniei si a Yugoslaviei.
Permisiunea acordata de C.I.O. de a folosi publicitatea, o schimbare în
principiile si regulile olimpismului motivata de costurile din ce în ce mai
mari de organizare, a creat posibilitatea implicarii financiare a marilor firme
de a crea conditii materiale perfecte pentru competitori, ziaristi si spectatori.
În interiorul marelui stadion "Los Angeles Memorial Coliseum", complet
refacut si modernizat s-a instalat un adevarat "creier electronic", care putea
oferi date despre viteza si directia vantului, timpii intermediari si de sosire,
iar camerele de vederi care împanzeau stadionul înregistrau "finisul" cu 100
de imagini pe secunda.
Ceremonia de deschidere a fost un spectacol impresionant care a marcat
debutul întrecerilor desfasurate în perioada 27 iulie - 12 august, cu participarea
sportivilor din 140 de tari.
Sportul rege al întrecerilor olimpice, atletismul a fost la el acasa, întrecerile
fiind dominate de atletii tarii gazda, urmati de cei din Marea Britanie, R.F.G. si
Italia. Reprezentantele noastre, atletele Doina Melinte, Maricica Puica,
Anisoara Cusnir, Mihaela Loghin, Vali Ionescu, Florenta Craciunescu,
Cristiana Cojocaru si Fita Lovin au fost si ele la mare înaltime, cucerind 10
medalii olimpice.
La canotaj si caiac-canoe, alaturi de sportivii din S.U.A, romanii au fost
protagonistii întrecerilor, cucerind 4 medalii.
Gimnastica, mai ales cea feminina este din nou autoarea unui mare succes:
cucerirea titlului olimpic în proba pe echipe si a medaliilor de aur la sol, sarituri
si barna prin Ecaterina Szabo, precum si înca 2 medalii de argint si 2 de bronz.
Halterele au adus celor 10 sportivi romani 8 medalii: 2 de aur, 5 de
argint si una de bronz. La lupte sportivii nostri au cîstigat 5 medalii.
Scrimerele au ajuns în finala unde au cedat în fata sportivelor din
R.F.G., iar echipa de sabie a castigat medaliile de bronz.
La probele de natatie s-au stabilit 10 recorduri mondiale si 37
olimpice, nare parte dintre ele de catre sportivii americani. Pentru
prima data în programul olimpic a fost inclusa si proba de înot sincron.
La încheierea întrecerilor olimpice, delegatia tarii noastre formata din
127 de sportivi a avut un palmares format din 53 de medalii, din care
20 de aur, 16 de argint si 17 de bronz, clasandu-se pe locul al 2-lea pe
natiuni dupa echipa S.U.A. Acest rezultat, cel mai bun din istoria
olimpica a încununat cei 60 de ani care trecusera de la prima
participare oficiala a Romaniei la J.O., din anul 1924.
A XXIV-a editie a J.O.- 1988- Seul- Coreea Participantii la aceasta
editie organizata "la capatul lumii" au descoperit o metropola moderna în
care locuitorii se bucurau de un foarte bun nivel de trai, cu cladiri, sosele,
baze sportive impresionante prin modernismul lor.
Editia J.O. de la Seul a fost un eveniment care a anuntat sfarsitul
"razboiului rece" si începutul unei noi perioade din istoria multor tari.
Dupa multa vreme nu este o editie boicotata, iar C.I.O numara în randurile
sale mai multe tari membre tari Organizatia Natiunilor Unite. La întreceri
se aliniaza 161 de tari, dar numarul sportivilor este mai mic decat la
editiile anterioare, 1626 de sportivi, datorita restrictiilor impuse de C.I.O.
în efortul de a controla fenomenul de gigantism al jocurilor.
La aceasta editie, desi media de varsta a sportivilor a fost una dintre cele
mai scazute, s-au înregistrat performante sportive de valoare exceptionala.
J.O. de la Seul au facut din atletii Florence Griffity-Joyner, Jan Zelezni si
Carl Lewis, adevarati "zei" ai sportului. În acelasi timp au fost propulsati
spre ierarhia mondiala si Marlene Ottey, Gwen Torrence, Paula Ivan, Heike
Drechler, Alina Astafei, Stefka Konstandinova. Editia de la Seul a fost si
editia cu cel mai rasunator caz de dopaj, cel la canadianului Ben Johnson,
recordman mondial al sprintului.
La gimnastica feminina s-a relansat disputa olimpica dintre echipele
U.R.S.S., S.U.A. si Romania. Au castigat de data asta gimnastele sovietice
urmate de cele din echipa Romaniei.
Pentru sportul din Coreea, întrecerile olimpice au însemnat o adevarata
lansare pe drumul marilor performante, locurile fruntase pe care s-au situat
echipele de handbal masculin (medalia de aur) si feminin (medalia de
argint), medaliile obtinute de judocani si boxeri, constituind rezultate
deosebit de valoroase.
Delegatia putin numeroasa a tarii noastre, formata doar de 63 de sportivi
a obtinut un total de 24 de medalii, dintre care 7 de aur, 11 de argint si 6
de bronz. Trei medalii de aur a cucerit gimnasta Daniela Silivas, iar cate
una, atleta Paula Ivan, luptatorul Vasile Puscasu, canotoarele Rodica
Arba si Olga Homeghi, precum si Sorin Babii la tir. Medaliile de argint
au fost obtinute la înot, de Noemi Lung, de echipa feminina de
gimnastica si de Daniela Silivas la individual compus, de sportivii de la
canotaj si caiac-canoe: Elisabeta Lipa, Veronica Cogeanu, Dimitrie
Popescu, Ioan Snep, Valentin Robu, Vasile Tomoioaga, Danut Dobre,
Doina Balan, Veronica Nicula, Mihaela Armasescu, de halterofilul Nicu
Vlad si boxerul Daniel Dumitrescu. Medaliile de bronz au fost castigate
la gimnastica si canotaj. Cu acest bilant Romania s-a clasat pe locul al 8-
lea în clasamentul general al natiunilor participante.
A XXV-a editie a J.O - 1992 - Barcelona, Spania
În seara zilei de 21 iulie, în incinta imensului stadion catalan, peste 150.000 de
spectatori au urmatit deschiderea J.O. Peste 15.000 de artisti printre care unii
de faima mondiala si-au dat concursul pentru reusita spectacolului: Montserat
Caballe, Placido Domingo, Josse Carreras, Freddy Mercury. În tribuna un
public la fel de celebru: regele Juan Carlos si familia regala, sefi de state,
ministri.
Flacara olimpica care a parcurs cei 5000 de km. dintre Olimpia si Barcelona
purtata de stafete ale tinerilor, este aprinsa prin tragerea cu arcul de catre fostul
arcas spaniol Antonio Rebolo.
Desi congresul C.I.O care a precedat J.O. a hotarat reducerea numarului de
concurenti pentru a nu se depasi posibilitatile satului olimpic, la aceasta editie
numarul participantilor este imens, 10.570 de sportivi reprezentand 173 de tari.
Unele dintre delegatiile tarilor africane erau la prima participare olimpica.
Întrecerile atletice au fost ca de obicei viu disputate, iar numarul mare de
sportivi cu rezultate bune a facut ca întrecerile sa ramana deschise oricarui
rezultat. Englezul Linford Christie a castigat proba de 100, specialitate
americana pana atunci. Probele de semifond si fond au fost monopolizate de
atletii din Kenya si Etiopia. Editia "catalana" i-a consacrat pe atletii Javier
Sotomayor, Marlene Ottey, Marie Jose Perec, Sully Gunnel. Se spera ca
duelul saritorilor în lungime Carl Lewis si Mike Powell va duce la depasirea
legendarului record a lui Bob Beamon datand din anul 1968, dar nu a fost
asa, cei doi reusind doar 8,07 si 8,64 m. În general la atletism a fost o editie
a marilor surprize, adesea sportivii consacrati nereusind sa urce pe podium.
La natatie s-au înregistrat 10 recorduri mondiale, protagonistii fiind sportivii
americani, maghiari, si ca o noutate, cei chinezi. Acestia din urma se pare ca
profitau din plin de cunostintele din toate domeniile, inclusiv cel
"farmaceutic' al antrenorilor din fosta R.D.G..
Gimnastica feminina le are în prim plan pe romanca Lavinia Milosovici,
americana Shanon Miller, maghiara Henriette Onodi si chinezoiaca Li Lu.
La baieti eroul este gimnastul bielorus, Vitali Scherbo, castigator a 6
medalii de aur, iar la tenis întrecerile olimpice aduc în arena cei mai buni
jucatori ai momentului: Jim Courier, Arantxa Sanchez, Andre Agassi,
Steffi Graf.
Delegatia Romaniei s-a întors de la Barcelona cu 18 medalii: 4 de aur, 5 de
argint si 8 de bronz. Medaliile de aur au fost cucerite de gimnastele Lavinia
Milosovici si Cristina Bontas, de canotoarea Elisabeta Lipa si echipajul
masculin de canotaj 4+1. Medalii de argint au obtinut: atleta Alina Astafei,
echipa de gimnastica feminina, echipajele masculine si feminine de
canotaj, iar medalii de bronz, halterofilul Traian Ciharean, luptatorul
Grigoras, boxerul leonard Doroftei, echipa feminina de floreta, tragatorul
Sorin Babii si canotorii din proba de doua persoane.
A XXVI-a editie a J.O. - 1996 - Atlanta, S.U.A
Editia jubiliara care marcheaza trecerea unui veac de cand Jocurile
Olimpice ele au fost reînfiintate a fost încredintata spre organizare S.U.A.,
desi lumea sportiva a fost umanim de acord ca C.I.O. trebuia sa acorde
aceasta onoare orasului Atena care-si depusese si el candidatura. Dar
puterea financiara a orasului Atlanta, capitala Georgiei si a concernului
Coca-Cola, a primat înaintea traditiei si a respectului pentru poporul care a
dat lumii conceptul de "Kalos kai agatos" si Jocurile Olimpice antice.
Organizarea întrecerilor a constituit o adevarata provocare pentru orasul
Atlanta, dar toata lumea a recunoscut ca întrecerile olimpice, organizate de
acest oras american, s-au desfasurat pe cele mai moderne baze sportive din
lume, cu dotari de exceptie. Capacitatea satului olimpic amenajat aici a
fost de 15.000 de locuri, cea mai mare din istoria J.O.
La competitia desfasurata în perioada 19 iulie- 4 august, au participat
echipele olimpice din 197 de tari, care s-au întrecut în 270 de competitii
organizate pentru 33 de discipline sportive. În total au luat parte la întreceri
10.305 sportivi (6809 barbati si 3496 de femei). Rezultatele obtinute la
aceasta editie au evidentiat evolutia fara precedent a performantelor
sportive, ca rezultat al noilor tehnologii si metodologii aplicate în procesul
de pregatire.
Romania a participat cu o delegatie de 168 de sportivi. Canotajul si
gimnastica si-au facut din nou datoria. La canotaj s-au obtinut 2 medalii de
aur prin echipajele feminine la proba de 2 vasle si proba de 8+1. La
gimanstica s-a castigat o medalie d aur, 4 de argint si 5 de bronz.
La floreta feminin Laura Badea a devenit Campioana Olimpica, iar echipa
de floreta s-a clasat pe locul al 2-lea, aceasta disciplina sportiva obtinand cel
mai bun rezultat din istoria participarii sale la întrecerile olimpice.
A XXVII-a editie a J.O. - 2000 -Sydney, Australia
Dupa 44 de ani de la editia desfasurata la Melbourne, Australie este din nou
gazda Jocurilor Olimpice, ultimele ale mileniului al doilea. De aceasta data
onoarea i-a revenit orasului Sydney, renumit port al emisferei sudice, asezat
pe coasta estica a Australiei, capitala Statului New South Wales.
La aceasta editie desfasurata în perioada 15 septembrie -1 octombrie, au fost
prezente delegatii din toate cele 199 de tari invitate de catre C.I.O. Numarul
sportivilor a fost de trei ori mai mare decat cel de la precedenta editie
australiana (Melbourne, 1956), ridicandu-se la impresionanta cifra de 11.084
de sportivi, dintre care 4254 de femei, reprezentand 38 la suta din numarul
participantilor. S-au organizat 300 de competitii la 37 de discipline sportive.
Delegatia pe care Romania a deplasat-o la antipozi a fost alcatuita din 156
sportivi ( 76 barbati si 80 femei) care au concurat la 16 discipline sportive.
Gimnastica si-a afirmat înca o data valoarea incontestabila. La feminin
echipa formata din Andreea Raducan, Simona Amanar, Maria Olaru si
Claudia Presecan
s-a clasat pe primul loc, castigand în fata traditionalelor sale adversare. La
individual compus podiumul castigatoarelor în finala probei de individual
compus a fost exclusiv romanesc pe el urcandu-se Andreea Raducan,
Simona Amanar si Maria Olaru. Chiar daca dupa incidentul bizar în care
gimnasta Andrea Raducan a fost depistata ca "dopata" cu Nurofen si i s-a
retras medalia de aur, în memoria noastra campioana Olimpica la
individual compus ramane Andrea Raducan. Gimnastele au mai obtinut 2
medalii de argint si una de bronz. Pentru prima data în istoria jocurilor si
gimnastica masculina are un Campion Olimpic, în persoana lui Marius
Urzica. Acesta a castigat finala în proba de cal cu manere, dupa o evolutie
exceptionala.
Canotajul feminin a confirmat din nou ca este cel mai bun din lume,
castigand trei medalii de aur prin echipajele:
– Georgeta Damian si Doina Ignat în proba de 2 rame;
– Angela Alupei si Constanta Burcica în proba de 2 vasle;
– Georgeta Damian, Doina Ignat, Veronica Cochelea, Liliana Gafencu,
Magda Dumitrache, Viorica Susanu, Ioana Olteanu, Elena Georgescu
si Elisabeta Lipa în proba de 8+1.
La natatie, Diana Mocanu, înotatoarea de numai 15 ani a uimit pe toata
lumea castigand doua medalii de aur, primele din istoria natatiei
romanesti, în probele de 100 si 200 m spate. Succesul a fost completat
de Beatrice Caslaru, care a ocupat locul al doilea, intrand in posesia
medaliei de argint la proba 200 m mixt si a medaliei de bronz la proba
de 400 m mixt.
La atletism, Gabriela Szabo reuseste sa castige medalia de aur în proba de
5000 m, la care adauga o medalie de bronz în proba de 1500 m. Proba în
care Violeta Beclea -Szekely s-a clasat pe locul al II-lea. Lidia simon
cucereste medalia de argint în proba de maraton.
În întrecerile de canoe echipajul Florin Popescu - Mitica Pricop la C - 2 M,
1000 m, devine Campion Olimpic, iar pe distanta de 500 m se claseaza pe
locul al III-lea. La caiac, Sanda Toma, Mariana Limbau, Andreea Ionita si
Elena Radu au cucerit de asemenea o medalie de bronz la proba de K - 4 M
/ 500 m. Scrima a adus din nou un titlu de Campion Olimpic, de data asta
la proba de sabie, prin Mihai Covaliu, iar boxul a contribuit la palmaresul
olimpic prin medaliile de argint si de bronz cucerite de fratii Simion
Dupa o comportare remarcabila, echipa olimpica a Romaniei s-a clasat pe
locul al XI-lea în ierarhia olimpica.
A XXVIII-a editie a J.O. - 2004 -Atena, Grecia
Prin acordarea dreptului de organizare a acestei editii orasului Atena,
C.I.O a oferit o reparatie morala poporului grec, creatorul jocurilor
olimpice antice. La 108 ani de la prima editie din timpurile moderne,
întrecerile olimpice s-au reîntors acasa. Pentru prima data condus de
o femeie, Comitetul de organizare al jocurilor a reusit în ciuda
pronosticurilor pesimiste sa termine la timp (chiar daca pe ultima
suta de metri) constructiile si amenajarile necesare desfasurarii la un
nivel corespunzator al întrecerilor olimpice. Un efort suplimentar a
fost necesar pentru asigurarea protectiei participantilor si
preîntampinarea evenimentelor neplacute, în contextul unei situatii
politice în care "armistitiul olimpic" nu mai este demult decat o
pretioasa amintire.
Competitia olimpica s-a desfasurat în perioada 13 August- 29 August
2004 si la ea au participat echipe reprezentand 202 tari. Numarul
disciplinelor sportive si al competitiilor nu s-a modificat fata de editia
precedenta: 37 de discipline si 300 de competitii. Numarul total de
participanti a fost mai mic decat la Sydney, ca urmare a
reglementarilor C.I.O. de stopare a fenomenului de gigantism: 10.500
de sportivi (6200 barbati si 4300 femei).
Romania a deplasat la Atena un lot de 112 sportivi care au fost
înscrisi la competitiile organizate pentru urmatoarele discipline
sportive: atletism, box, canotaj, calarie, ciclism, gimnastica, haltere,
înot, judo, kaiac-canoe , lupte, sarituri în apa, scrima, tenis, tenis de
masa si tir. La încheierea întrecerilor s-au obtinut un numar de 19
medalii: 8 de aur, 5 de argint si 6 de bronz.
Gimnastica a oferit cele mai mari satisfactii contribuind la bilantul olimpic cu 9
medalii: 3 de aur, 3 de argint si 3 de bronz. În apropierea gimnasticii s-a aflat
canotajul cu 3 medalii de aur. Celelalte discipline sportive care au contribuit la
zestrea olimpica a delegatiei au fost: atletismul cu 2 medalii de argint si 1
medalie de bronz, natatia cu 1 medalie de aur si 1 medalie de bronz si boxul cu
1 medalie de bronz. Cu acest bilant Romania s-a clasat pe locul 14 in
clasamentul general pe medalii.
Medalii de aur: Camelia Potec (natatie 200 m liber), Georgeta Damian
Andrunache, Viorica Susanu (canotaj 2 rame), Angela Alupei, Constanta
Burcica (canotaj, 2 vasle categoria usoara), Rodica Florea, Aurica Barascu,
Doina Ignat, Viorica Susanu, Ioana Papuc, Elisabeta Lipa, Liliana Gafencu,
Georgeta Damian Andronache, Elena Georgescu (canotaj 8 + 1), Catalina
Ponor, Silvia Stroescu, Daniela Sofronie, Monica Rosu, (echipa feminina de
gimnastica), Catalina Ponor (gimnastica sol), Monica Rosu (gimnastica sarituri).
 Medalii de argint: Marian Dragulescu
(gimnastica sol), Marius Urzica (gimnastica cal cu
manere), Marian Oprea (atletism triplusalt), Daniela
Sofronie (gimnastica sol), Ionela Ţarlea Manolache
(atletism 400 m);
Medalii de bronz: Marius Urzica, Marian
Dragulescu, Ioan Suciu, Daniel Potra, Razvan selariu,
Daniel Popescu (echipa de gimnastica), Razvan
Florea (natatie 200 m spate), Marian Dragulescu
(gimnastica, sarituri), Alexandra Eremia (gimnastica
barna), Gheorghe Ionut (box), Maria Cioncan
(atletism 1500 m).
 A XXIX-a editie a jocurilor olimpice – Beijing 2008
România a cucerit opt medalii la Olimpiada de la Beijing, din 2008, patru
de aur, una de argint şi trei de bronz, ocupând locul 17 în clasamentul general
pe medalii.
România a avut în China o delegaţie de 102 sportivi, care au concurat la 16
discipline, portdrapelul la ceremonia de deschidere fiind handbalista Valeria
Beşe. A fost cea mai mică delegaţie a României de după revoluţia din 1989.
Alina Dumitru a reuşit să cucerească aurul la judo (cat. 48 kg), în timp ce o
surpriză uriaşă a reuşit atleta Constantina Diţă-Tomescu, învingătoare la
maraton.
Echipa feminină de gimnastică a obţinut medaliile de bronz, în timp ce Sandra
Izbaşa a luat aurul la sol.
Canotoarele Viorica Susanu şi Georgeta Andrunache au cucerit şi ele aurul, la
dublu rame fără cârmaci.
 Aceasta editie a Jocurilor Olimpice poate fi considerata,
pentru Romania, cea mai slaba de la editia Helsinki 1952, cand
delegatia tricolora a adus acasa 4 medalii, 1 aur, 1 argint, 2 bronz.
De la acea editie, romanii au cucerit tot timpul mai mult de 10
medalii. Cea mai buna prezenta la o Olimpiada pentru delegatia
noastra a fost cea de la Los Angeles 1984, cand Romania s-a intors
acasa cu 53 de medalii, din care 20 de aur. La Los Angeles 1984,
Romania a fost reprezentata de 127 de sportivi si a obtinut un
record de medalii, 53 (20 aur, 16 argint, 17 bronz).
 România nu a luat nicio medalie la kaiac-canoe, dar Niculae Flocea şi Constantin
Ciprian Popa au terminat pe locul 4 la C-2 1.000 m. Şi trăgătorul Alin Moldoveanu a
ratat podiumul – locul 4 la puşcă cu aer comprimat 10 m. Înotătoarea Camelia
Potec, campioană olimpică la Atena, în 2004, a terminat pe locul 4 la 800 m liber.
Medaliaţii României:
• AUR: Alina Dumitru (judo, 49 kg), dublu rame feminin fără cârmaci (canotaj –
Georgeta Andrunache, Viorica Susanu), Constantina Diţă-Tomescu )atletism –
maraton), Sandra Izbaşa (gimnastică – sol)
• ARGINT: Ana Maria Brânză (scrimă – spadă)
• BRONZ: Mihai Covaliu (scrimă – sabie), echipa feminină de gimnastică (Andreea
Acatrinei, Gabriela Drăgoi, Andreea Grigore, Sandra Izbaşa, Steliana Nistor,
Anamaria Tămârjan), echipajul feminin de 8+1 (canotaj, Constanţa Burcică, Viorica
Susanu, Rodica Şerban, Eniko Barabas, Simona Muşat, Ioana Papuc, Georgeta
Andrunache, Doina Ignat, Elena Georgescu).
 
Editia din 2008 a Jocurilor Olimpice a avut parte si ea de sportivi
fenomenali, care au stabilit recorduri si au detronat mituri. Natatia l-a
avut pe americanul Michael Phelps (23 de ani), un adevarat erou, el
cucerind 8 medalii de aur: 400 metri mixt (4:03.84-record mondial), 200
metri liber (3:08.24-record mondial), 100 metri fluture (50.58-record
olimpic), 200 metri fluture (1:52.03-record mondial), 200 metri mixt
(1:54.23-record mondial), 4x100 metri liber (3:08.24-record mondial),
4x200 metri liber (6:58.56-record mondial), 4x100 metri mixt (3:29.34-
record mondial). Cu aceasta performanta, Phelps a stabilit un nou record,
depasindu-l pe Mark Spitz care la Munchen 1972 a castigat 7 titluri
olimpice. Atletismul a avut si el un recordman, pe jamaicanul Usain Bolt,
care a egalat performanta americanului Carl Lewis, de la Olimpiada din
1984, reusind sa se impuna atat la proba de 100 metri, cat si la cea de 200
de metri.
 Jamaicanul, alaturi de Nesta Carter, Michael Frater si Asafa Powell, a stabilit un
nou record mondial in proba de 4x100 metri. Pe langa Bolt, atletismul a mai avut-
o si pe Constantina Dita, care la varsta de 38 de ani a cucerit medalia de aur la
maraton, devenind astfel cea mai varstnica detinatoare a unui titlu olimpic la
aceasta proba. La Beijing au fost efectuate aproximativ 5.000 de teste anti-doping
si au fost depistati pozitiv sase sportivi. Primul caz a fost cel al ciclistei ibericei
Maribel Moreno (EPO), dupa care au urmat reprezentantul Coreei de Nord la tir,
Kim Jong-su (betablocant), gimnasta vietnameza Do Thi Ngan, apoi atleta din
Grecia, Fani Halkia (metiltrienolon), heptatlonista Liudmila Blonska din Ucraina
(metiltestosteron) si halerofilul din aceeasi tara, Igor Razoronov (nandrolon). La
cursele hipice au fost depistati patru cai dopati, fapt ce a dus la decalificarea
jocheilor lor. La capitolul natiuni, China a cucerit tot ce s-a putut, ea ocupand
primul loc in topul tarilor castigand 100 de medalii, dintre care 51 de aur, 21 de
argint si 28 de bronz
 
 A XXX-a ediție a J.O. Londra -2012

Se va desfășura în perioada 27 iulie - 12 august 2012 Londra devenind

astfel primul oraș din istoria modernă care organizează Jocurile Olimpice
de vară pentru a treia oară, după cele din 1908 și 1948. La 6 iulie 2005
orașul a fost ales drept gazdă a Jocurilor Olimpice din 2012, de către
membrii Comitetului Internațional Olimpic, la cea de-a 117-a sesiune de la
Singapore, învingând Moscova, New York-ul, Madridul și Parisul, după
patru sesiuni de votare. Delegația londoneză a fost condusă de Sebastian
Coe. Pentru Jocurile Olimpice s-a solicitat reamenajarea mai multor locuri
din Londra în care să se țină jocurile, în scopul durabilității crescute. Deși
părerile bugetarilor au fost negative, pentru Jocurile Olimpice se vor folosi
locuri precum stadionul Wembley si arena O2.
 În prezent, se știe că la a XXX-a ediție a Jocurilor Olimpice au
participat aproximativ 10.500 de sportivi, veniți din 146 de țări. Au fost în
total 302 probe sportive la 26 sporturi. Ceremonia de deschidere a avut loc la
27 iulie 2012, iar ceremonia de închidere la 12 august 2012. Centrul probelor
sportive a fost Stadionul Olimpic, capacitatea acestuia fiind de 80.000 de
locuri. Costurile construirii stadionului ridicandu-se la 486 milioane de lire
sterline. Pentru Jocurile Olimpice și Paralimpice din 2012 s-a folosi o
mixtură de locuri noi de desfășurare, locuri deja existente și zone cu un
istoric (precum Parcul Hyde și Horse Guards Parade. Majoritatea locurilor de
desfășurare au fost împărțite în trei zone din Londra Mare:zona Olimpică,
zona Râului, și zona Centrală. Există și excepții necesare cum ar fi la
Academia Națională de Navigație din Weymouth și Portland, de pe insula
Portland din Dorset unde se vor desfășura probele de navigație, la
aproximativ 200 de km de parcul Olimpic.
 Construirea parcului Olimpic a început în decembrie 2006, când o sală
de sport din Eton Manor a fost demolată. Construcția satului atleților din
Portland s-a terminat în luna septembrie al anului 2011. Unul din cele mai
importante elemente la selecția unui oraș pentru J.O., este transportul public,
care a primit un scor mic la evaluarea inițială a Comitetului Olimpic
Internațional. Totuși, s-a crezut că dacă îmbunătățirile ar surveni în timpul
pregătirilor pentru J.O., Londra ar putea face față în timpul evenimentului.
Transport for London (TfL) a adus numeroase îmbunătățiri în pregătirile
pentru anul 2012, inclusiv lărgirea liniei de est a Londrei, din cadrul metroului
londonez, precum și introducerea unui nou serviciu de trenuri de mare viteză,
poreclit “Suliță”, folosind trenurile tip “glonț” ale corporației Hitachi.
Membrii Comitetului Olimpic Internațional, care s-au reunit la cea de-a 117-a
sesiune de la Singapore, au decis să elimine baseball-ul și softbalul din lista
sporturilor de la J.O. de vară din 2012, reducând astfel numărul lor la 26.
 Numărul de sporturi nu va rămâne neapărat fix, ci doar numărul de
probe sportive (302) și numărul atleților (10.500). Tot la aceeași sesiune,
C.I.O. a respins cererile pentru cinci noi sporturi olimpice: golful, mersul
cu rolele, rugby-ul cu 7 jucători, care au fost eliminate la prima votare,
apoi karate și squash-ul care au fost votate în proporție de 51 % dar nu au
atins pragul necesar de două treimi.
Americanul Michael Phelps a devenit in 2012 cel mai medaliat sportiv
din istoria Jocurilor Olimpice, Inotatorul Michael Phelps in schimb a
participat la 4 olimpiade pana acum – 2000 (Sydney), 2004 (Atena),
2008 (Beijing) si 2012 (Londra), castigand medalii doar la ultimele trei
dintre ele dar mai multe decat orice alt sportiv participant la Jocuri: 22
medalii dintre care 18 de aur, 2 de argint si 2 de bronz. Dincolo de acest
record, Phelps mai detine si alte performante legate de Jocurile Olimpice:
• ele mcai multe medalii de aur castigate la o singura Olimpiada: 8 in 2008
la Beijing
• cele mai multe medalii de aur castigate in competitii individuale la o
singura Olimpiada: 5 in 2008 la Beijing
• cele mai multe medalii de aur castigate de un sportiv la Jocurile Olimpice:
18
• cele mai multe medalii de aur castigate in competitii individuale la Jocurile
Olimpice: 11
• cele mai multe medalii (indiferent de metal) castigate la o singura
Olimpiada: cate 8 in 2004 la Atena si in 2008 la Beijing
• cele mai multe medalii (indiferent de metal) castigate in competitii
individuale la Jocurile Olimpice: 13
 
 Pentru performanta nemaiintalnita din 2008 de la
Beijing, Michael Phelps a fost numit drept Sportivul Anului
de catre revista Sports Illustrated, de asemenea o strada din
orasul sau natal, Baltimore, a fost redenumita in Michael
Phelps Way. Sportivul si-a anuntat retragerea din toate
competitiile si activitatile sportive, dupa terminarea
intrecerilor de natatie de la Jocurile Olimpice 2012 de la
Londra: “Nu voi mai concura in nicio competitie de natatie,
niciun concurs demonstrativ sau orice altceva de acest gen, a
venit momentul sa ma retrag.
Kenyanul David Rudisha obţinea un timp fabulos în
finala de la 800 de metri. Cu timpul de 1:40.91, Rudisha a
devenit primul atlet din istorie care coboară sunt 1 minut şi
41 de secunde la 800 m.
 Timpii intermediari au fost uimitori: 23,4 secunde pe primii 200 de
metri, 25,88 secunde pe următorii 200 şi, în fine, 25.02 şi 26.61 pe ultimele
două porţiuni de 200 de metri. Ritmul a fost atât de rapid încât al doilea
clasat, Nigel Amos, a fost preluat de pe pistă de o brancardă, fiind epuizat",
nota site-ului Federaţiei Internaţionale de Atletism. Rudisha are cei mai buni
şapte timpi din istoria probelor de 800 de metri.
În calificările probei de puşcă 10 metri aer comprimat, Alin George
Moldoveanu a egalat recordul olimpic al disciplinei, 599 de puncte. În
finala care a urmat, românul a cucerit medalia de aur, primul aur olimpic al
României la Jocurile Olimpice 2012.
Epke Zonderland a devenit primul sportiv olandez medaliat olimpic la
gimnastică şi chiar mai mult decât atât: a cucerit aurul la Jocurile Olimpice
2012 cu un exerciţiu incredibil de greu, în care a reuşit trei desprinderi
consecutive de bară.
 Olandezul zburător a reuşit o notă care apare doar în
manualele de gimnastică: 16.533, depăşind sportivi
formidabili. Germanul Fabian Hambuchen a cucerit argintul
cu 16.400, iar bronzul a revenit chinezului Zou Kai, 16.366.
Alergătorul britanic,Mohamed Farah, născut în Somalia
a câştigat atât cursa olimpică de 5.000 de metri cât şi pe cea
de 10.000 de metri. După aceste victorii, Mohamed Farah
(29 de ani) a anunţat că se gândeşte serios să treacă la
maraton.
Usain Bolt a cucerit trei medalii de aur la Jocurile
Olimpice 2012 (100 m, 200 m şi 4X100 m). În ultima dintre
aceste probe, ştafeta Jamaicăi a realizat un nou record
olimpic. Bolt a reuşit astfel să devină singurul atlet din lume
care reuşeşte să câştige toate marile curse de viteză de la
Jocuri.
 Unul dintre cele mai vechi recorduri din lumea sportului a căzut.
Recordul la 4X100 de metri feminin, stabilit de alergătoarele din
Germania de Est în 1985, a fost învins cu mai bine de jumătate de secundă
de echipa americană Tianna Madison, Allyson Felix, Bianca Knight,
Carmelita Jeter. Acestea au alergat distanţa în 40 secunde şi 82 sutimi.
După ce echipa feminină de volei a Braziliei a cucerit aurul, băieţii sud-
americani erau şi ei aproape de succes, conducând Rusia cu 2-0 în finala
olimpică. Ruşii au revenit însă fantastic, în mare parte datorită unui
formidabil sportiv în vârstă de 37 de ani (Tetiukov) şi au reuşit să câştige
următoarele trei seturi.
Floretista Shin Lam a fost victima unei uluitoare greşeli de arbitraj în
semifinala olimpică a disciplinei. A fost, fără îndoială, cea mai mare
controversă a Jocurilor Olimpice 2012.
 În lupta dintre Shin Lam şi germanca Britta Heidemann,
cronometrul a fost oprit atunci când mai era o secundă din "minutul de
aur", un minut de prelungire dictat atunci când scorul este egal la capătul
timpului regulamentar. Atunci când arbitrii au dictat reluarea duelului,
germanca Heidemann a avut şansa să atace de 4 ori într-o secundă! Şi
asta pentru că oamenii care se ocupau de ceas au uitat să îl pornească din
nou. Germanca a reuşit să puncteze cu al patrulea atac şi a câştigat
meciul şi locul în finala. Coreanca a rămas o oră aşezată pe suprafaţa de
joc, aşteptând rezultatul unei contestaţii depuse de delegaţia sud-
coreană, însă rămasă fără rezultat. În meciul pentru bronz, coreana a
pierdut cu 15-11. Comitetul Olimpic i-a oferit lui Shin Lam o medalie de
consolare, pe care sportiva a refuzat-o cu fermitate.