Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEUŞDEA CLAUDIU
TENIS
Curs în tehnologie IFR
1
© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2012
http://www.edituraromaniademaine.ro/
Editură recunoscută de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior (COD 171)
ISBN 978-973-163-887-4
2
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
TEUŞDEA CLAUDIU
TENIS
– Curs în tehnologie IFR –
3
4
CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………….. 7
Unitatea de învăţare 1
ISTORICUL JOCULUI DE TENIS
1.1. Introducere............................................................................................................................................ 9
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ................................................................................. 9
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare ................................................................................................................... 10
1.3.1. Apariţia şi evoluţia tenisului pe plan internaţional şi naţional.................................................. 10
1.3.2. Evoluţia materialelor, echipamentului de joc, sistemului competiţional de-a lungul timpului 11
1.3.3. Etapele evoluţiei tehnico-tactice.............................................................................................. 13
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................ 14
Unitatea de învăţare 2
TEHNICA JOCULUI DE TENIS
2.1. Introducere........................................................................................................................................… 17
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare................................................................................... 17
2.3. Conţinutul unităţii de învăţare ................................................................................................................... 18
2.3.1. Tehnica şi metodica predării prizelor rachetei........................................................................... 18
2.3.2. Tehnica şi metodica predării elementelor de mişcare în teren................................................... 21
2.3.3. Tehnica şi metodica predării serviciului..................................................................................... 25
2.3.4. Tehnica şi metodica predării returului........................................................................................ 27
2.3.5. Tehnica şi metodica predării loviturii de dreapta....................................................................... 28
2.3.6. Tehnica şi metodica predării loviturii de stânga......................................................................... 30
2.3.7. Tehnica şi metodica predării loviturilor de atac......................................................................... 31
2.3.8. Tehnica şi metodica predării voleului........................................................................................ 33
2.3.9. Tehnica şi metodica predării smeciului...................................................................................... 35
2.3.10. Tehnica şi metodica predării lobului......................................................................................... 37
2.3.11. Tehnica şi metodica predării passing-shotului.......................................................................... 38
2.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare........................................................................................... 39
Unitatea de învăţare 3
TACTICA JOCULUI DE TENIS
3.1. Introducere........................................................................................................................................... 42
3.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare.................................................................................. 42
3.3. Conţinutul unităţii de învăţare................................................................................................................... 43
3.3.1. Conţinutul tactic al loviturilor.................................................................................................... 43
3.3.2. Tactica jocului de simplu........................................................................................................… 47
3.3.3. Tactica jocului de dublu............................................................................................................. 54
3.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................ 60
5
Unitatea de învăţare 4
METODICA JOCULUI DE TENIS
4.1. Introducere........................................................................................................................................... 63
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ................................................................................ 64
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare.................................................................................................................... 64
4.3.1. Indicaţii metodice generale........................................................................................................ 64
4.3.2. Cum predăm un procedeu tehnic?.............................................................................................. 65
4.3.3. Etapele învăţării tehnicii şi tacticii jocului de tenis...............................................................… 66
4.3.4. Structura lecţiei de tenis............................................................................................................. 68
4.3.5. Alegerea materialelor, echipamentul de joc............................................................................... 69
4.3.6. Raportul intre antrenamente şi competiţii la copii..................................................................... 71
4.3.7. Recomandări tehnico tactice pentru jucătorii începători............................................................ 72
4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................
Unitatea de învăţare 5
REGULAMENTUL JOCULUI DE TENIS
5.1. Introducere........................................................................................................................................... 77
5.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare.................................................................................. 77
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare.................................................................................................................... 78
5.3.1. Dimensiunile terenului............................................................................................................... 78
5.3.2. Anexe permanente...................................................................................................................... 79
5.3.3. Probele jocului........................................................................................................................... 80
5.3.4. Structura meciului...................................................................................................................... 80
5.3.5. Metode alternative de ţinere a scorului...................................................................................... 81
5.3.6. Jocul continuu şi perioadele de repaus...................................................................................… 81
5.3.7. Schimbul terenului.................................................................................................................… 81
5.3.8. Mingea....................................................................................................................................... 82
5.3.9. Racheta....................................................................................................................................... 82
5.3.10. Arbitrii...................................................................................................................................... 82
5.3.11. Reguli pentru meciul de simplu............................................................................................... 83
5.3.12. Reguli pentru meciul de dublu ................................................................................................ 84
5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare........................................................................................... 84
6
INTRODUCERE
Cursul de bază este destinat studenţilor din facultăţile de educaţie fizică, fiind
elaborat în concordanţă cu cerinţele programei analitice de specialitate.
Prin structură şi conţinut, cursul are caracter practico-metodic oferind o concepţie
modernă de învăţare perfecţionare a tehnicii şi tacticii jocului de simplu, jocului de dublu, în
concordanţă cu cerinţele jocului competiţional actual.
Cursul prezintă chinograme greşeli de execuţie, soluţii de corectare ale principalelor
procedee tehnice, scheme tehnico-tactice pentru jocul de simplu, dublu, elemente de bază ale
regulamentului de joc.
Prin conţinutul referitor la tehnica, tactica şi metodica tenisului, cursul poate fi util
celor care lucrează în domeniu ,şi în mod deosebit studenţilor, oferindu-le informaţiile si
cunoştinţele necesare formării lor ca buni specialişti ai domeniului.
Obiectivele cursului
Pentru studenţi, cursul de tenis de câmp vizează formarea deprinderilor şi priceperilor
de bază necesare învăţării şi practicării tenisului de câmp, dobândirea cunoştinţelor metodice
care să permită predarea noţiunilor de bază la nivelul începătorilor şi pregătirea pentru
organizarea activităţilor competitive şi de agrement.
Competenţe conferite
Cursul dezvoltă următoarele aptitudini, competenţe:
Structura cursului
Cursul este compus din 5 unităţi de învăţare:
7
Teme de control (TC)
1. Descrieţi evoluţia materialelor, echipamentelor, sistemului competiţional de-a
lungul timpului!
2. Descrieţi etapele evoluţiei tehnico tactice ale jocului de tenis de-a lungul timpului!
3. Descrieţi tehnica unui element tehnic la alegere!
4. Prezentaţi succesiunea metodică utilizată în predarea unui element tehnic la
alegere!
5. Precizaţi conţinutul tactic al loviturilor!
6. Precizaţi fazele disputării punctului în jocul de simplu!
7. Precizaţi fazele disputării punctului în jocul de dublu!
8. Descrieţi etapele, sarcinile, mijloacele corespunzătoare procesului de învăţare
perfecţionare a tehnicii şi tacticii jocului de tenis!
9. Descrieţi conţinutul pregătirii şi raportul între antrenamente competiţii la copii!
10. Descrieţi structura şi regulile meciului de simplu!
11. Descrieţi structura şi regulile meciului de dublu!
Bibliografie obligatorie:
− Brown, J., Tenis – Trepte spre succes, Editura Teora, Bucureşti, 1997.
− Bârcu, J., Pregătirea fizică, tehnico-tactică şi mentală în tenis, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2005.
− Lăzărescu, A., Teuşdea, C., Tenis Tehnică, Tactică, Metodică. Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 1999.
− Teuşdea, C., Tenis de câmp Caiet de lucrări practice. Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, 2007.
− Teuşdea, C., Tenis Noţiuni de bază, Editura Fundaţiei România de Mâine
Bucureşti, 2007.
Metoda de evaluare:
Examenul final se susţine sub formă orală, ţinându-se cont de activitatea şi evaluarea pe
parcurs la lucrările practice a studentului.
Nota finală se stabileşte în funcţie de următoarele procentaje: 60% examen; lucrări
practice/proiect 20%; teste pe parcursul semestrului 10%; teme de control 10%.
8
Unitatea de învăţare 1
ISTORICUL JOCULUI DE TENIS
Cuprins
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1. Apariţia şi evoluţia tenisului pe plan internaţional şi naţional
1.3.2 Evoluţia materialelor, echipamentului de joc, sistemului competiţional de-a lungul
timpului
1.3.3. Etapele evoluţiei tehnico-tactice
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
1.1. Introducere
Tenisul de câmp face parte din marea familie a
jocurilor sportive fiind un sport individual şi de echipă în proba
de dublu.
Prin procedeele tehnico-tactice utilizate în joc, precum
şi prin scopul urmărit în pregătire şi joc, tenisul reprezintă atât
un mijloc al educaţiei fizice, cât şi un sport, o disciplină
sportivă.
Tenisul de câmp este îndrăgit şi practicat astăzi în toate
colţurile lumii.
Este un mijloc accesibil tuturor vârstelor, poate fi
practicat, începând cu vârsta de 5 ani până la 70 de ani şi chiar
peste această vârstă, îşi aduce contribuţia atât la întărirea şi
păstrarea sănătăţii, cât şi la dezvoltarea armonioasă a
organismului.
9
Competenţele unităţii de învăţare:
12
organizatorii nu mai acordă nici un fel de alte condiţii cu privire
la transport şi întreţinere.
O dată cu acest mod de organizare a competiţiilor se
restrânge numărul locurilor pe tablourile finale, creându-se în
schimb competiţii de calificare şi precalificare deosebit de
dificile.
În acest mod, în vreme ce pentru un număr restrâns de
jucători se asigură locuri consistente, zeci şi uneori sute de
jucători îşi dispută dreptul de a ocupa restul de 4/8 sau 6 locuri
râmase vacante pe tabloul principal al turneului.
13
1.4. Îndrumar pentru verificare/
autoverificare
Sinteza unităţii de învăţare 1
Tenisul este un joc sportiv ce se dispută între doi sau
patru jucători, care îşi trimit mingea peste fileu cu ajutorul
rachetelor.
Jocul de tenis, ca şi alte jocuri sportive, îşi are originea în
jocul cu mingea, practicat de vechii eleni.
Primele menţiuni asupra existentei sale apar în secolul
al XIII-lea, în Franţa practicat sub numele de jocul cu palma –
jeu de paume.
Existau două variante de practicare ale acestui joc:
– longue paume, practicat de marea masă de oameni în
aer liber;
– courte paume practicat de nobilime în săli.
De ce 15-30-40? Asupra acestui subiect există două
păreri.
Prima se referă la faptul că aceste cifre ar reprezenta
valorile monezilor de 10 15 sous (veche monedă franceză) cu
care jucătorii pariau pentru fiecare schimb de mingi în partidele
de paume de la curtea regilor Franţei.
A doua părere pune notaţia pe seama sistemului cifric
dodecimal, astfel un joc valorează 60 de puncte.
Pentru a câştiga un joc erau necesare patru mingi fiecare
valorând 15 puncte, 40 fiind o abreviere a lui 45, pentru a
permite departajarea la egalitate când jucătorul mai trebuia să
câştige 2 puncte consecutiv 10 plus 10 pentru a încheia ghemul.
În 1874 s-a recunoscut oficial creaţia maiorului
W.C.Wingfield jocul de tenis.
Tenisul s-a schimbat mult datorită revoluţiei tehnico-
ştiinţifice
Efecte revoluţionare asupra evoluţiei tenisului au avut şi
au cuceririle ştiinţei şi tehnicii din ultimele decenii.
Cu precădere industria materialelor sintetice a
determinat fabricarea a noi tipuri de suprafeţe de joc, rachete,
corzi, mingi, plase, încălţăminte şi îmbrăcăminte.
Din analiza atentă a celor trei etape ale evoluţiei tehnice
şi tactice a jocului ale rezultă importanţa pe care o prezintă
apropierea de fileu şi, prin aceasta, deschiderea mare a
unghiurilor sub care poate fi trimisă mingea.
De asemenea, în timp, s-a trecut de la utilizarea prizelor
neschimbătoare la cele schimbătoare, s-a schimbat efectul
imprimat loviturilor şi biomecanica loviturilor.
Practicarea unui joc de tenis modern echivalează cu
atacul la plasă din serviciu, din voleu pregătitor, din retur, din
14
loviturile de dreapta şi de stânga din spatele terenului şi
finalizarea prin voleu sau smeci.
Teste de evaluare/autoevaluare
• Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi că propoziţia este adevărată) sau fals (dacă consideraţi
că propoziţia este falsă)!
1. Tenisul este un joc sportiv ce se dispută între doi sau patru jucători, care îşi trimit mingea
peste fileu cu ajutorul rachetelor.
2. Tenisul este un sport practicat numai de bărbaţi.
15
4) Tenisul a apărut şi, mai ales, s-a dezvoltat datorită:
a) datorită revoluţiei tehnico-ştiinţifice;
b) dezvoltării industriei materialelor sintetice;
c) dezvoltării ştiinţelor sociale.
Bibliografie obligatorie
16
Unitatea de învăţare 2
TEHNICA JOCULUI DE TENIS
Cuprins
2.1. Introducere
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
2.3. Conţinutul unităţii de învăţare
2.3.1. Tehnica şi metodica predării prizelor rachetei
2.3.2. Tehnica şi metodica predării elementelor de mişcare în teren
2.3.3. Tehnica şi metodica predării serviciului
2.3.4. Tehnica şi metodica predării returului
2.3.5. Tehnica şi metodica predării loviturii de dreapta
2.3.6. Tehnica şi metodica predării loviturii de stânga
2.3.7. Tehnica şi metodica predării loviturilor de atac
2.3.8. Tehnica şi metodica predării voleului
2.3.9. Tehnica şi metodica predării smeciului
2.3.10. Tehnica şi metodica predării lobului
2.3.11. Tehnica şi metodica predării passing-shotului
2.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
2.1. Introducere
17
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
18
Înclinaţia planului rachetei faţă de minge, direcţia în care
se deplasează înainte şi după impact determină traiectoria mingii,
rotaţia ei în timpul zborului şi ulterior contactul cu suprafaţa
terenului de joc.
În funcţie de priza rachetei, planul corzilor poate fi
perpendicular pe sol, oblic înainte (închis) sau oblic înapoi,
(deschis) faţă de traiectoria mingii.
Fig. 1
Fig. 2
Fig. 3
Fig. 4
Poziţia fundamentală
Reprezintă poziţia între două acţiuni, din care jucătorul
poate efectua cu succes deplasări în oricare direcţie în vederea
executării unei lovituri.
În poziţia fundamentală, picioarele sunt depărtate
aproximativ cât lăţimea umerilor, greutatea corpului este
repartizată pe ele, tălpile aproximativ paralele susţin greutatea
corpului, fiind sprijinite pe partea lor anterioară (vârfuri),
trunchiul uşor aplecat spre înainte, braţele îndoite din coate ţin
racheta în poziţie mediană (fig. 5).
21
Fig. 5
Deplasările
Pot fi efectuate cu următoarele procedee:
a) paşi adăugaţi se utilizează la returul. de serviciu dar şi
la loviturile din spatele terenului. Acţiunea începe cu piciorul din
partea direcţiei în care urmează să fie efectuată deplasarea,
trecându-se greutatea corpului pe acest picior, în timp ce celălalt
realizează o împingere în sol care determină deplasarea
corpului.. În timpul efectuării deplasării, jucătorul execută
răsucirea trunchiului ca o mişcare pregătitoare în vederea
executării loviturii (fig. 6).
Fig. 6
Fig. 7
Fig. 8
23
– în poziţie închisă specifică loviturilor din schimbul de
lovituri, de apărare cu trimiterea acestora în lungul liniei (fig. 9).
Fig. 9
Fig. 10
25
Serviciul cu pendulare lungă (fig.11)
Comparativ cu procedeul anterior, diferă doar pregătirea
loviturii, lovirea şi finalul sunt asemănătoare.
Pregătire
1. Priză continentală
2. Aşezare în profil faţă de fileu la 45°;
3. Mâinile coboară şi urcă simultan
4. Mingea se aruncă în sus şi înainte,
5. Racheta se retrage prin înapoi sus în buclă, cotul la
înălţimea umărului
6. Greutatea pe piciorul din spate
7. Trunchiul pivotează spre partea braţului activ, bazinul
este împins înainte.
Fig. 11
Fig. 12
Pregătire
1. Priză de dreapta
2. Aşezare cu faţa spre fileul;
3. Răsucirea trunchiul simultan cu retragerea amplă a
rachetei cu vârful deasupra umărului
Lovire
1. Mişcare amplă a rachetei spre înainte şi în sus;
2. Trunchiul pivotează spre plasă;
27
3. Păşire în minge cu piciorul din faţă simultan cu
apropierea piciorului din spate
Final
1. Racheta se deplasează pe diagonală înainte şi în sus în
faţa corpului
2. Trunchiul paralel cu fileul;
3. Piciorul din spate preia greutatea corpului, facilitând
deplasarea spre fileu.
Fig. 13
Pregătire
1. Priză de dreapta semi închisă;
2. Aşezare cu faţa spre fileul
3. Întoarcere cu umărul din faţă spre fileu simultan cu
28
retragerea rachetei;
4. Păşire către minge cu piciorul din faţă
5. Greutatea pe piciorul din spate
Lovire
1. Deplasarea rachetei spre minge paralel cu terenul;
2. Contactul cu mingea în faţa piciorului din faţă
3. Braţul opus se deplasează înainte având rol de
echilibrare şi amplificare a mişcării de lovire
4. Trunchiul pivotează spre plasă
5. Greutatea corpului, trece pe piciorul din faţă;
Final
1. Deplasarea rachetei înainte şi în sus în faţa corpului
2. Braţul opus rămâne orientat spre plasă, participând la
coordonarea mişcării
3. Reluarea poziţiei fundamentale.
Fig. 14
Fig. 15
Pregătire
1. Priză semideschisă
2. Aşezare cu faţa spre fileul
3. Retragerea rachetei se face cu mâna liberă situată pe
gâtul rachetei simultan cu pivotarea trunchiului
4. Păşire către minge cu piciorul din faţă
5. Greutatea pe piciorul din spate
30
Lovire
1. Braţul cu racheta se deplasează în direcţia mingii, de
jos în sus spre înainte,
2. Punctul de lovire situat înaintea piciorului din faţă
3. Celălalt braţ eliberează racheta şi se deplasează pe
lângă corp spre înapoi
4. Trunchiul pivotează spre plasă
5. Greutatea corpului trece pe piciorul din faţă;
Final
1. Braţul cu racheta se deplasează în continuare înainte şi
în sus,
2. Celălalt braţ se depărtează de corp, întinzându-se în
direcţia opusă loviturii.
3. Reluarea poziţiei fundamentale.
Fig. 16
Lovitura de atac
Pregătire
1. Priză de dreapta, sau de rever;
2. Aşezare cu faţa spre fileu
3. Deplasare la minge din alergare
4. În finalul deplasării greutatea pe piciorul din spate
5. Răsucirea trunchiului simultan cu retragerea rachetei pe
o traiectorie în formă de semibuclă pentru lift şi direct pentru
plat, tăiat;
Lovire
1. Mişcare amplă a rachetei spre înainte şi în sus;
2. Punctul de lovire pe traiectoria ascendentă a mingii
31
3. Trunchiul pivotează spre plasă;
4. Păşire în minge cu piciorul din faţă simultan cu
apropierea piciorului din spate
Final
1. Deplasarea rachetei pe diagonală înainte şi în sus în faţa
corpului
2. Mişcarea celuilalt braţ diferită în funcţie de procedeu.
3. Trunchiul paralel cu fileul;
4. Piciorul din spate preia greutatea corpului, facilitând
deplasarea spre fileu
32
Schimb de lovituri cu (partenerul).
– La 2-3 schimburi de lovituri de pe fundul terenului se
exersează lovitura de atac.
Exerciţii sub formă de întrecere:
– cine loveşte de mai multe ori mingea corect;
– cine loveşte de mai multe ori mingea peste plasă.
33
Voleul decisiv dreapta
Pregătire
1. Priză continentală;
2. Aşezare cu faţa spre fileu
3. Răsucirea trunchiul simultan cu retragerea scurtă a
rachetei (deschiderea braţelor)
4. Greutatea corpului pe piciorul din spate
Lovire
1.Lovirea mingii în faţa corpului prin întinderea cotului,
mişcarea rachetei de sus în jos spre înainte,
1.1. Contactul cu mingea scurt, in fata corpului intre
înălţimea soldului si umăr
2. Braţul opus orientat spre înainte, participă la
echilibrarea corpului
3. Trunchiul pivotează spre plasă;
4. Păşire în minge cu piciorul opus mâinii active în
momentul lovirii
Final
1. Braţul cu racheta continuă deplasarea spre înainte, cu
viteză crescută, finalul mişcării se face brusc, blocat.
2.Braţul opus aproape paralel cu braţul activ orientat spre
fileu.
3.Greutatea corpului este repartizată pe piciorul din faţă;
celălalt picior rămâne pe sol
4. Trunchiul uşor aplecat înainte
34
Învăţarea prizei corecte:
– explicaţie, demonstraţie prin imitare, sub controlul
antrenorului, pe perechi cu control reciproc.
Exerciţii de imitaţie
– execuţia analitică, globală de pe loc, după deplasare
(înainte, lateral).
Exerciţii la minge aruncată, lansată:
– execuţia analitică
– execuţia globală
– de pe loc, după deplasare (înainte, lateral).
Voleu contra voleu din careul de serviciu
Exerciţii sub formă de întrecere:
– cine loveşte de mai multe ori mingea corect;-
– cine loveşte de mai multe ori mingea peste plasă.
Pregătire
1. Priză continentală;
2. Aşezare cu faţa spre fileu
3. Racheta se retrage direct prin înainte sus deasupra
capului în buclă
3.1. Braţul opus trece în extensie oblic în sus spre înainte
pe direcţia sosirii mingii, contribuind la asigurarea echilibrului şi
la stabilirea momentului optim de lovire
4. Picioarele pivotează spre partea braţului activ:
– piciorul din spate (cu genunchiul îndoit) paralel cu plasa
susţine greutatea corpului
– piciorul din faţă (cu genunchiul întins) formează cu plasa un
unghi de 450 având rol de sprijin
5.Trunchiul pivotează spre partea braţului activ; axul
umerilor perpendicular pe fileu
Lovire
1.Ducerea rachetei spre minge, prin extensia braţului care
urcă în direcţia mingii, viteza rachetei maximă în momentul
impactului, punctul de lovire în dreptul braţului opus
1.1. Braţul opus coboară îndoindu-se din cot până la nivelul
şoldului.
2. Greutatea corpului trece pe piciorul din faţă, piciorul din
spate se desprinde de sol şi se apropie de cel din faţă.
3. Trunchiul pivotează spre plasă; axul umerilor paralel cu
fileul
Final
1. Racheta descrie o traiectorie descendentă înspre partea
opusă a corpului, viteza de deplasare a rachetei descreşte
uniform;
1.1. Braţul opus, îndoit din cot la nivelul şoldului
contribuie la flexia anterioară a trunchiului.
2. Piciorul din spate preia greutatea corpului (cu
genunchiul îndoit) şi efectuează un pas înainte pe direcţia
35
loviturii;
2.1. Piciorul din faţă rămas în urmă (cu genunchiul îndoit )
îndeplineşte rol de sprijin.
3. Trunchiul aplecat înainte, axul umerilor paralel cu fileul.
Fig. 21
36
2. 3.10. Tehnica şi metodica predării lobului
Pregătire
1. Priză de rever cu o mână sau de dreapta;
2. Aşezare cu faţa spre fileu
3. Alergare şi fixarea piciorului din faţă;
4. Retragere scurtă (lob defensiv);
4.1. Retragere completă (lob ofensiv) simultan cu flexia
accentuata în articulaţia genunchilor
Lovire
1. Planul rachetei „deschis” (lobul plat, tăiat)
1.1. Deplasarea în faţă a rachetei, de jos în sus, oblic
înainte
2. Planul rachetei semideschis, semiînchis (lobul liftat)
2.1. Mişcare accelerată a rachetei de jos în sus oblic înainte
simultan cu extensia în articulaţia genunchilor
Final
1. Deplasarea rachetei înainte sus deasupra capului (lobul
plat, tăiat);
2. Racheta se deplasează oblic înainte sus deasupra capului
(lobul liftat)
3. Revenire în poziţia de aşteptare pentru lovitura următoare.
Lobul de rever
Fig. 22
Pregătire
1. Priză de rever
2. Aşezare în profil faţă
de fileul prin încrucişarea picioarelor;
3. Deplasare spre minge cu piciorul opus direcţiei de
deplasare printr-un impuls in sol coordonat cu trecerea greutăţii
pe piciorul din spate
4. Răsucirea trunchiului simultan cu retragerea scurtă şi
liniară a rachetei
Lovire
1. Mişcare amplă a rachetei spre înainte şi în sus;
2. Braţul opus eliberează racheta şi se deplasează pe lângă
corp spre înapoi
3. Trunchiul pivotează spre plasă;
4. Păşire spre minge cu piciorul care a realizat pasul
încrucişat iniţial simultan cu trecere înainte cu piciorul opus
Final
1. Deplasarea rachetei pe diagonală înainte şi în sus în faţa
corpului, mişcarea braţului opus în jos spre înapoi
2. Trunchiul paralel cu fileul;
3. Deplasare spre un nou plasament.
Fig. 23
Teste de evaluare/autoevaluare
• Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi ca propoziţia este adevărată) sau fals (dacă consideraţi
ca propoziţia este falsă).
40
• Alegeţi varianta corectă!
Bibliografie
– Brown, J., Tenis – Trepte spre succes. Editura Teora, Bucureşti, 1997.
– Lăzărescu, A., Teuşdea, C., Tenis Tehnică, Tactică, Metodică. Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, 1999.
– Teusdea, C., Tenis de câmp Caiet de lucrări practice. Editura Fundaţiei România de Mâine
Bucureşti, 2007.
– Teuşdea, C., Tenis Noţiuni de bază. Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.
41
Unitatea de învăţare 3
TACTICA JOCULUI DE TENIS
Cuprins
3.1. Introducere
3.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
3.3. Conţinutul unităţii de învăţare
3.3.1. Conţinutul tactic al loviturilor
3.3.2. Tactica jocului de simplu
3.3.3. Tactica jocului de dublu
3.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
3.1. Introducere
42
– cunoaşterea, înţelegerea, utilizarea noţiunilor tactice de
bază specifice tenisului
43
adversarului prin trimiterea de mingii lungi alternativ în lungul
liniei şi în diagonală, către colţurile terenului, împiedică
declanşarea atacului advers şi favorizează trimiterea de către
acesta a mingilor semi scurte care reclamă declanşarea propriilor
acţiuni decisive
C) traiectoria mingii;
Dirijarea înălţimii loviturilor se face prin trimiterea
acestora în aşa fel încât înălţimea traiectoriei mingilor să
corespundă situaţiei tactice din momentul respectiv.
La începutul disputării punctului înălţimea traiectoriei
mingilor deasupra plasei se recomandă a fi între 20-30 cm..
În timpul schimbului de lovituri executate din apropierea
liniei de fund, înălţimea traiectoriei mingilor deasupra plasei se
recomandă a fi între 50-80 cm.
În declanşarea atacului la plasă, înălţimea traiectoriei
mingilor deasupra plasei se recomandă a fi între 30-40 cm.
În faza de finalizare înălţimea traiectoriei mingilor
deasupra plasei se recomandă a fi între 10 20 cm.
În faza de apărare pot fi adoptate mai multe soluţii şi
anume:
– trimiterea mingilor razant peste plasă în lungul liniei
laterale, scurt în diagonală sau la picioarele adversarului;
– trimiterea de loburi ofensive la 3-4 m înălţime care să-l
depăşească pe adversarul aflat prea aproape de plasă;
– trimiterea de loburi defensive la peste 5m înălţime este
recomandabilă a fi utilizată când jucătorul aflat în apărare a fost
îndepărtat din terenul de joc, când smeciul adversarului nu este
eficient sau când adversarul joacă cu faţa la soare.
D) viteza mingii;
Trimiterea loviturilor cu înălţimi variate are influenţă
directă asupra vitezei ce se imprimă mingii. şi efectului.
Loviturile razante se trimit cu viteză mare se execută plat
sau cu efect liftat.
Loviturile cu traiectorie semiînaltă sau înaltă pot fi
executate plat, liftat sau tăiat.
Viteza loviturilor în timpul jocului poate varia astfel:
* creşterea treptată a vitezei loviturilor;
* alternarea loviturilor rapide cu cele lente;
* alternarea loviturilor lungi şi rapide cu lovituri scurte şi
lente;
* schimbarea ritmului loviturilor.
Prin aceste modalităţi se pot aplica în joc schimbări
eficiente, pentru a provoca greşeli în acţiunile adversarului.
Modificările vitezei mingii sunt specifice diferitelor faze
ale disputării punctului şi sunt influenţate de suprafaţa de joc.
La începutul disputării punctului viteza mingii poate fi
mare sau moderată.
În timpul schimbului de lovituri pregătitor, viteza mingii
este redusă, urmărindu-se cu precădere lungimea şi precizia
loviturilor.
În faza de pregătire a atacului a finalizării şi a apărării
mingea poate fi trimisă cu viteză moderată sau mare. Totodată,
este deosebit de important ca jucătorii să ştie să primească
44
mingea, indiferent de viteza acesteia
E) efectul imprimat mingii;
Efectul mingii este determinat de:
– priza rachetei;
– poziţia planului rachetei în momentul loviturii;
– direcţia în care se deplasează racheta în mişcarea de
lovire;
– locul pe suprafaţa mingii, unde racheta ia contact cu
mingea raportat la axele verticale şi orizontale;
– finalul mişcării.
În teoria jocului se cunosc următoarele efecte:
Efectul liftat constă din mişcarea de rotaţie a mingii în
sensul deplasării ei. Acest efect se obţine cu o mişcare de lovire
executată de jos în sus înspre înainte. Racheta ia contact cu
mingea în partea din spate şi sub centrul de greutate al acesteia
(Fig.24).
Fig. 24
Fig. 25
Fig. 26
45
Astfel lovită, mingea are o traiectorie întinsă, zborul lent,
iar după contactul cu terenul de joc, o săritură joasă (fig. 27).
Fig. 27
Fig. 28
48
vedere următoarele cerinţe:
– să ocupe plasament cât mai avantajos;
– să anticipeze direcţia şi efectul mingii din observarea
locului de unde serveşte, modul cum adversarul îşi aruncă
mingea, cum loveşte mingea.
– să trimită mingea în limitele terenului advers;
– să nu ofere servantului posibilităţi de atac sau finalizare.
La primirea serviciului, jucătorul se plasează în zona
liniei de fund a terenului, uşor deplasat spre stânga faţă de
traiectoria unghiului format de locul unde se află servantul şi
extremităţile laterale ale careului de serviciu în care va servi
(Fig.29).
Fig. 29
50
Fig. 30
Fig. 31
Fig. 32
D) Finalizarea
Se realizează cu precădere prin efectuarea unui voleu
decisiv sau a smeciului.
Voleul decisiv se trimite, în cazul în care adversarul a
fost atras spre unul din colţurile terenului, lateral în partea opusă,
în lungul liniei pe contre-pied sau se execută stop voleul pentru
a-l surprinde pe acesta.
52
În cazurile când, la mingea de atac adversarul răspunde
cu lovitură înaltă (lob), finalizarea se realizează prin smeci. În
aceste situaţii este recomandabil ca smeciul să fie efectuat direct
din zbor, iar mingea să fie trimisă lung, puternic către partea de
teren liberă.
Din apropierea plasei, smeciul se trimite lateral, iar cu
cât se execută mai departe de plasă, mingea se trimite lung spre
unul din colţurile terenului.
Jucătorii trebuie să reţină că orice lob ne smeciat poate
determina schimbarea situaţiei. În situaţiile când lobul este foarte
înalt şi vizibilitatea mingii este redusă în special de soare, se
recomandă efectuarea smeciului după contactul mingii cu solul.
Se impune, în această situaţie ca înainte de efectuarea
loviturii, să se urmărească plasamentul adversarului.
Se recomandă finalizarea tuturor mingilor lente şi înalte
din zona plasei prin lovituri decisive sau din atac trimise spre
partea de teren liberă.
Finalizarea punctului este influenţată de suprafaţa de joc
Pe suprafeţe rapide datorită vitezei cu care ricoşează
mingea din sol, majoritatea punctelor se câştigă cu ajutorul
serviciului, voleului şi smeciului.
Pe suprafeţe lente punctul poate fi finalizat prin soluţiile
tactice prezentate la schimbul de lovituri pregătitor dar şi cu
lovituri decisive executate din zona liniei de fund a terenului de
joc.
Recomandăm orientarea jucătorilor către concepţia de
joc ofensivă, bazată pe finalizarea punctului din zona plasei cu
ajutorul voleului şi smeciului.
E) Apărarea.
Împotriva adversarului care atacă, în funcţie de modul
cum acţionează acesta, de situaţiile concrete de joc şi,
posibilităţile proprii, jucătorul în apărare trebuie să aleagă soluţii
care să împiedice finalizarea.
Cele mai eficiente soluţii sunt:
– passing-shotul în lungul liniei;
– passing-shotul în diagonală (scurtă lungă),
-passing-shotul median;
– lovitura căzută spre picioarele adversarului care
atacă.
– lobul.
Loviturile în apărare se execută cu viteză mare, efect
liftat, plat şi razant.
Passing-shotul în lungul liniei necesită o mare precizie,
dar este foarte eficientă, fiind greu de interceptat. se foloseşte cu
precădere când atacul s-a iniţiat de aceeaşi parte în care se trimite
lovitura de apărare.
Dacă după efectuarea loviturii de atac, adversarul nu
reuşeşte să ajungă în plasament median avansat, passing-shotul
în diagonală scurtă sau lungă trimis de adversar îl va surprinde,
oferind câştig de cauză jucătorului din apărare.
Împotriva jucătorului care atacă la plasă după efectuarea
serviciului, returul trimis uşor, căzut la picioare sau înspre acesta
este foarte eficient. În această situaţie cel care atacă greşeşte
53
voleul, sau uneori, fiind obligat să lovească de jos, ridică mingea,
caz în care câştigarea punctului devine o formalitate pentru
jucătorul în apărare.
Dacă jucătorul aflat în apărare este scos mult în afara
terenului se recomandă trimiterea unei mingi înalte lob defensiv
spre zona liniei de fund., pentru câştigarea timpului necesar
reluării plasamentului corect,
Se mai recomandă utilizarea lobului ofensiv în situaţiile
când adversarul se apropie prea mult de plasă sau când acesta
dovedeşte slăbiciuni în execuţia smeciului.
Jocul în apărare necesită mare precizie, fapt ce obligă
jucătorii să stăpânească foarte bine jocul de picioare şi să fie
înarmaţi cu pregătire fizică deosebită.
Fig. 33
Plasamentul australian
Caracteristic acestui plasament este aşezarea partenerul
servantului la plasă în aceeaşi jumătate de teren cu servantul. Se
utilizează pentru a-l surprinde pe adversarul care returnează bine
în diagonală (Fig. 34).
Fig. 34
55
Plasamentul median -este plasamentul în care partenerul
servantului se aşează la plasă pe linia mediană ce împarte
careurile de serviciu.
În disputarea punctului, ca unitate de bază în structura
jocului de dublu , distingem faze al căror scop şi mijloacele prin
care se realizează ele se diferenţiază şi condiţionează în
succesiune astfel:
A) Începerea disputării punctului
B) Atacul la plasă
C) Jocul la plasă
D) Finalizarea
E) Apărarea.
A) Începerea disputării punctului
Serviciul atac la fileu este unul din mijloacele de bază
ale jocului de dublu.
De regulă, pierderea ghemului pe serviciu echivalează cu
pierderea setului.
Principala calitate a serviciului trebuie să fie siguranţa,
lungimea şi precizia şi nu forţa, astfel încât să fie urmat de atacul
la plasă şi să nu permită trecerea în atac a echipei adverse.
Serviciul se dirijează spre reverul adversarului, cu efect
liftat sau tăiat. Desigur că pentru a-l deranja şi pentru a-l
surprinde pe adversar procedeul şi direcţia serviciului pot fi
alternate.
În multe cazuri, odată cu execuţia serviciului începe
favorizarea acţiunilor partenerului, adică aducerea lui în joc
(Fig.35)
Fig. 35
56
Returul de serviciu se dirijează către zona spre care
înaintează servantul. Cele mai indicate direcţii către care este
indicat să se dirijeze returul sunt:
– scurt în diagonală;
– căzut spre picioarele servantului care avansează spre
plasă;
– razant şi puternic pe mijlocul ternului;
– lob peste partenerul servantului.
Cele mai indicate procedee de a returna serviciul sunt
returul blocat cu efect liftat, tăiat şi returul lovit cu înaintare spre
minge, care se trimite plat.
De regulă, returul serviciului nu se trimite în direcţia
partenerului servantului, aflat la plasă, pentru că se deschid
unghiurile către o mare zonă de teren, imposibil de apărat.
În situaţiile când partenerul servantului îşi părăseşte
frecvent zona pentru a intercepta returul, este recomandabil să se
trimită, din când în când, returul puternic, razant, în lungul liniei
din culoarul de dublu.
Primitorul se plasează pe teren, respectând regula
unghiurilor, adică să ocupe o poziţie pe bisectoarea unghiului
format de locul ocupat de servant şi extremităţile propriului
careu de serviciu.
Serviciul poate fi returnat prin lovitură plată, liftată sau
prin o lovitură blocată (fig. 36).
Fig. 36
B) Atacul la plasă
Se realizează din serviciu, voleu pregătitor şi din retur,
respectându-se regulile tactice ale atacului.
Jucătorii aflaţi la plasă îşi modifică plasamentul,
deplasându-se uşor către partea de teren unde au trimis mingea.
C) Jocul la plasă.
Determină în mare măsură echipa învingătoare, ca o
consecinţă a situaţiilor generate de serviciu sau returul acestuia,
rezultă o varietate de posibilităţi de care trebuie să profite
jucătorii, în vederea finalizării punctului.
Se desfăşoară din toate plasamentele cunoscute, din care
derivă alte două aşezări în care: un cuplu se află la plasă şi
celălalt în zona liniei de fund sau ambele cupluri se află în zona
plasei (fig37).
Fig. 37
D) Finalizarea punctului
Echipa care serveşte de regulă are avantajul iniţiativei, în
majoritatea cazurilor aceasta se concretizează în câştigarea
punctelor şi a ghemurilor. În multe cazuri partenerul servantului
interceptează returul lent sau înalt al adversarului şi finalizează
prin lovitură de voleu sau smeci.
Intercepţia se realizează când jucătorul de la plasă
anticipează direcţia în care va trimite adversarul lovitura şi
acţionează în momentul când acesta loveşte mingea şi nu mai
poate modifica direcţia şi traiectoria acesteia.
Partenerii pot să stabilească anumite semne prin care să-
şi comunice intenţiile şi acţiunea pe care o vor întreprinde, caz în
care intercepţia poate fi considerată organizată. În acest caz,
acţiunea este condusă de către jucătorul de la plasă. De regulă,
această combinaţie o realizează formaţia care serveşte.
58
În cazul în care un cuplu se află la plasă şi celălalt în
zona liniei de fund, finalizarea se realizează prin trimiterea:
– voleului decisiv în cros scurt;
– smeciului decisiv în cros scurt sau median.
Când cele două cupluri se află în zona plasei, executând
succesiune de voleuri până la câştigarea punctului de către una
din echipe. finalizarea se realizează astfel:
– voleu se trimite scurt sau lung diagonal, median sau
către picioarele unuia dintre adversari,
– din voleu se poate trimite un lob care surprinde şi
determină retragerea adversarilor din zona plasei.
Răspunsul la o asemenea acţiune este de obicei un lob
care poate favoriza finalizarea cu smeci decisiv în cros scurt sau
median.
În toate cazurile se urmăreşte constrângerea adversarilor
la acţiuni de apărare.
Adversarul este obligat să trimită lovituri din voleul de
jos, demivoleu sau o lovitură cu o traiectorie înaltă, care
favorizează loviturile decisive.
E) Apărarea
Se realizează prin passing-shoturi trimise rapid, puternic
pe mijloc, lovituri scurte în diagonală sau razant către picioarele
adversarilor şi loburi.
Loburile defensive trimise lung şi înalt spre zona liniei
de fund a terenului se folosesc în situaţiile când unul din jucători
este scos mult în afara terenului pentru câştigarea timpului
necesar reluării plasamentului median.
Se recomandă utilizarea lobului ofensiv în situaţiile când
adversarul se apropie prea mult de plasă sau când acesta
dovedeşte slăbiciuni în execuţia smeciului.
În cazul când unul din jucătorii de la plasă este depăşit,
cu un lob partenerul său este cel care aleargă în diagonală înapoi
pentru a respinge mingea. Acesta comunică intenţia partenerului
său care trebuie să schimbe partea, retrăgându-se şi el într-o
poziţie paralelă cu coechipierul. cu faţa la adversari.
Pentru evitarea neînţelegerilor dintre parteneri este
indicat ca în diverse situaţii de joc să se respecte următoarele
reguli:
– mingile trimise median se resping de jucătorul care
loveşte cu lovitura de dreapta;
– în duelul de voleuri din apropierea plasei, mingile
sosite median le respinge jucătorul care a lovit anterior;
– loburile mediane le respinge jucătorul de pe partea
stângă;
– împotriva unei echipe formată din un jucător dreptaci
şi unul stângaci, majoritatea loviturilor se trimit median;
– loviturile în diagonală le respinge jucătorul aflat în
partea spre care a fost trimisă mingea;
– nu se recomandă utilizarea în joc a loviturilor scurte
sau a stop-voleului.
Jocul de dublu este influenţat de calitatea suprafeţei de
joc.
59
Pe suprafeţele lente serviciul se returnează cu mai mare
regularitate şi precizie, se impune ca servantul să înainteze spre
plasă şi să execute cu precizie şi decisiv voleul sau smeciul.
Deoarece eficienţa loviturilor din apărare este crescută,
intercepţia se realizează mai dificil.
Pe terenurile rapide se amplifică eficienţa serviciului
voleului, smeciului simultan cu scăderea eficienţei returului,
loviturilor din apărare. Partenerul servantului, aflat în apropierea
plasei, poate acţiona eficient prin intercepţii la returul
adversarului.
60
Concepte şi termeni de reţinut
Teste de evaluare/autoevaluare
• Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi ca propoziţia este adevărată) sau fals (dacă consideraţi
ca propoziţia este falsă).
1. Tactica constă din tehnica raţional utilizată, respectându-se regulamentul de joc şi spiritul
de sportivitate. în scopul obţinerii victoriei.
2. Conţinutul tactic al loviturilor este reprezentat de fazele disputării punctului.
61
Bibliografie
– Brown, J., Tenis – Trepte spre succes, Editura Teora, Bucureşti, 1997.
– Lăzărescu, A., Teuşdea, C., Tenis Tehnică, Tactică, Metodică. Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, 1999.
– Teusdea, C., Tenis de câmp Caiet de lucrări practice, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2007.
– Teuşdea, C., Tenis Noţiuni de bază, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.
62
Unitatea de învăţare 4
METODICA JOCULUI DE TENIS
Cuprins
4.1. Introducere
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare
4.3.1. Indicaţii metodice generale
4.3.2. Cum predăm un procedeu tehnic
4.3.3. Etapele învăţării tehnicii şi tacticii jocului de tenis
4.3.4. Structura lecţiei de tenis
4.3.5. Alegerea materialelor, echipamentul de joc
4.3.6. Raportul intre antrenamente şi competiţii la copii
4.3.7. Recomandări tehnico tactice pentru jucătorii începători
4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
4.1. Introducere
63
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– formarea unui ansamblu de cunoştinţe teoretice despre
metodica predării jocului de tenis, structura lecţiei de tenis,
metodele de alegere a materialelor, echipamentelor de joc, modul
de pregătire la nivelul începătorilor;
– cunoaşterea, înţelegerea, utilizarea noţiunilor metodice
specifice tenisului.
65
a.3.-explicarea importanţei procedeului
a.3.1.-oferiţi motive pentru învăţarea procedeului şi
descrieţi cum acesta ajută pe jucători să progreseze şi se leagă cu
alte procedee.
B Demonstrarea
b.1.-utilizaţi forma corectă
b.2.-demonstraţi procedeul de mai multe ori.
b.3.-demonstraţi. lent pentru ca sportivii să poată vedea toate
momentele mişcării
b.4.-demonstraţi din diferite unghiuri pentru ca sportivii să aibă
o perspectivă cât mai largă
b.5.-demonstraţi pe ambele părţi atât pe partea dreaptă cât şi pe
cea stângă
C Explicarea
c.1.-în explicaţie se utilizează termeni simpli
c.2-explicaţia este însoţită de demonstraţie
c.3-.legaţi explicaţia de un alt procedeu însuşit anterior.
c.4.întrebaţi sportivi dacă au înţeles descrierea dumneavoastră
c.5.-puneţi-i să repete explicaţia dumneavoastră
c.6.-puneţi întrebării:
– Ce facem prima oară ?
– Ce facem în continuare ?
c.7.-urmăriţi execuţia subiecţilor sesizaţi greşelile, corectaţi şi
repetaţi explicaţia însoţită de demonstraţie
c.8.-utilizaţi cuvinte diferite pentru ca subiecţii să poată
înţeleagă din perspective diferite.
D Asigurarea exersării
d.1.-acordarea ajutorului subiecţilor sub aspectul:
– deplasării la minge,
– momentelor loviturii,
– efectului imprimat.
d.2.-observarea continuă a execuţiei subiecţilor:
– corectaţi şi repetaţi explicaţia însoţită de demonstraţie.
d.3.-asiguraţi ajutor individual.
66
orientarea copiilor spre o anumită concepţie de joc.
Orientarea jucătorilor spre o anumită concepţie de joc se
realizează în funcţie de particularităţile morfofuncţionale care
apar între indivizi şi care reclamă individualizarea orientării
tactice după vârsta pubertăţii.
Eficienţa concepţiei tactice este determinată de
includerea în planul de învăţare a tuturor elementelor specifice
jocului ofensiv; de aceea jucătorii trebuie să deprindă până la
vârsta de 13-14 ani toate elementele specifice fiecărei etape din
fazele disputării punctului în jocul de simplu şi în jocul de dublu,
menţionate la unitatea de învăţarea 3.
În anii de pregătire, copiii şi juniorii trebuie să deprindă
mijloacele cu ajutorul cărora să poată realiza conţinutul şi
sarcinile fazelor disputării punctului în jocul de simplu şi în jocul
de dublu prezentate anterior la unitatea de învăţare 3.
Procesul de învăţare perfecţionare a tehnicii şi tacticii
jocului de tenis este condiţionat de următorii factori prezentaţi în
continuare:
1. Succesiunea învăţării loviturilor:
1.1.
– dreapta, reverul,
– serviciul, returul,
– atacul,
– voleul, smeciul,
– stopul,– demivoleul
– passing-shotul, lobul
1.2.
2. Condiţiile de exersare: uşurate; izolate; cu adversar.
3. Numărul de subiecţi :în grup; cu partener; individual.
4. Structura mişcării: analitică; globală.
5 .Structura motrică: de pe loc; din mers; din alergare.
6. Locul de execuţie: careul de serviciu; linia fund.
7. Efectul imprimat mingii: plat; liftat; tăiat; top-spin.
8. Direcţia: median; lung de linie; cros (lung, scurt).
67
ducerea mingii pe rachetă;
ţinerea mingii pe rachetă;
ridicarea mingii de pe sol cu ajutorul rachetei.
1.2. Obişnuirea cu terenul de joc
Sarcini:
acomodarea cu dimensiunile terenului;
învăţarea formelor de deplasare în teren;
învăţarea urmăririi, deplasării în vederea lovirii mingii;
învăţarea aşezării în teren;
învăţarea plasamentelor.
Mijloace:
deplasări cu prinderea mingii rostogolite;
deplasări cu prinderea mingii din aer, după contactul cu
solul;
schimbări de direcţie;
evantaiul; evantaiul cu pivotare.
2. Învăţarea mecanismului de lovire
Sarcini:
deprinderea loviturii propriu-zise şi finalul loviturii;
deprinderea pregătirii loviturii.
Mijloace:
exerciţii pregătitoare cu mingea;
exerciţii de imitaţie ( priza, procedeul respectiv);
exerciţii individuale la minge oferită, aruncată, lansată;
exerciţii cu partener;
exerciţii sub formă de întrecere;
utilizarea aparatelor ajutătoare.
68
solicitare la efort, lecţia are un anumit volum,
complexitate şi o anumită intensitate.
Eşalonarea exerciţiilor în lecţie, succesiunea lor
determină o anumită structură a lecţiei.
Lecţia este structurată pe 3 părţi: pregătitoare,
fundamentală , încheiere, legate în mod unitar.
Partea pregătitoare – de încălzire urmăreşte
introducerea treptată în efort a colectivului cu care se
lucrează şi realizarea unei excitabilităţi optime a
sistemului nervos, volumul intensitatea şi complexitatea
efortului mică spre medie.
Conţinut:
variante de mers, variante de alergare, complexe de
gimnastică generale, specifice (cu racheta);
jocuri de mişcare, concursuri, ştafete (cu racheta);
exerciţii de imitaţie cu racheta, de pe loc, din mers, din
alergare;
lovituri de la linia de fund efectuate cu intensitate şi ritm
moderat.
Partea fundamentală – rezolvă sarcinile lecţie prin
mijloacele selecţionate.
La început se pot efectua exerciţii pentru dezvoltarea
vitezei şi îndemânării, sau exerciţii privind învăţarea sau
perfecţionarea anumitor lovituri.
Spre sfârşit jocurile cu temă şi fără temă.
Prima parte a jocului va avea o anumită temă, iar în
continuare jocul va decurge normal, dându-se indicaţia
aplicării în joc a celor învăţate sau perfecţionate în prima
parte a lecţiei.
Volumul intensitatea şi complexitatea efortului maximă.
Partea de încheiere urmăreşte prin mijloacele utilizate o
revenire aproape de normal a organismului şi realizarea
unei stări de bună dispoziţie. Volumul intensitatea
complexitatea efortului scăzută.
Se fac aprecieri de către antrenor asupra comportării
executanţilor precum şi asupra gradului de realizare a
temei şi sarcinilor lecţiei.
Conţinutul părţii de încheiere:
– exerciţii cu mingea pe terenul de joc, stretching, jocuri
de mişcare, exerciţii cu caracter de forţă şi rezistenţă.
69
a) degetul mare şi inelarul să nu atingă podul palmei în
momentul strângerii rachetei.
b) vârful degetului mare în momentul strângerii rachetei.
să atingă prima articulaţie a degetului mijlociu.
c) măsurarea distanţei din vârful inelarului până la a
doua linie a palmei, distanţa obţinută trebuie să fie apropiată de
circumferinţa mânerului. (118-180mm)
d) ţineţi racheta în mâna cu care jucaţi, forma mânerului
trebuie să se potrivească conturului mâinii trebuie să o simţiţi
confortabil şi să o manevraţi uşor.
e) încercaţi o rachetă dacă se răsuceşte în mână în
momentul loviturii, este posibil ca mânerul să fie prea mic dacă
mâna şi braţul vă obosesc s-ar putea ca acesta să fie prea mare.
Greutatea, lungimea rachetei trebuie aleasă
corespunzător vârstei de începere, sexului,.
La copii se recomandă ca racheta să fie uşoară în cap.
Ca lungime racheta trebuie să fie scurtă la 5 ani, medie la
6 ani, junior 7 ani, normală la 8 ani.
La juniori seniori, veterani se poate alege de la început o
rachetă normală.
Determinarea echilibrului rachetei se realizează prin
aşezarea rachetei pe degetul arătător.
Dacă racheta rămâne imobilă, echilibrarea este bună.
Dacă se înclină în partea mânerului ea este uşoară în cap,
dacă se înclină în partea capului este grea în cap.
Cu o rachetă uşoară în cap mânuirea este mai uşoară dar
controlul este mai dificil. Cu o rachetă grea în cap forţa
loviturilor va fi crescută de masa de inerţie ceea ce va atenua
vibraţiile , dar cu un risc de oboseală crescut la nivelul
articulaţiei mâini, cotului ,umărului.
Un echilibru bun la centru este la o rachetă a cărui braţ
are cca 34cm.
Cordajul rachetei pentru un debutant este indicat un
racordaj de nailon solid şi care suportă o tensiune de 18kg forţă.
La avansaţi, performanţă se pot folosi racordajele din
fibre naturale, care sunt sensibile la umiditate, cu fragilitate la
lovituri, dar prezintă avantajul de a fi mai suple şi suportă o
tensiune de 28 32 kg forţă pentru maximum de forţă şi control
asupra mingii.
Determinarea tensiunii cordajului rachetei. -se
realizează prin apăsarea cu ambele degete în acelaşi timp în sus,
în jos, în centrul cordajului, ţinând cadrul cu ambele mâini,
tensiunea trebuie să fie identică pe toată suprafaţa cordajului.
Ţinuta jucătorului, jucătoarei este compusă din şort,
tricou, fuste, rochii. Este bine ca acestea să fie alese astfel încât
să nu deranjeze în mişcări şi din bumbac întrucât este cel mai
eficace absorbant al transpiraţiei.
Alte accesorii necesare: manşete, banderole din bumbac
absorbante, şapcă pentru protecţia împotriva soarelui.
Încălţămintea trebuie aleasă cu o jumătate de număr mai
mare, astfel încât să permită purtarea a 2 perechi de ciorapi sau a
unei perechi speciale prevăzute cu o supra-căptuşeală pentru
protecţia degetelor şi călcâielor.
70
În alegerea încălţămintei trebuie să se ţină seama şi de
suprafaţa pe care se joacă:
– pe suprafeţele dure se recomandă încălţăminte cu talpă
netedă;
– pe suprafeţele lente se recomandă încălţăminte cu talpă
în relief antiderapantă.
Mingiile de antrenament şi de concurs trebuie alese în
funcţie de suprafaţa de joc:
– mingile cu presiune mare pe suprafeţe lente
– mingile cu presiune medie, mică pe suprafeţe medii,
suprafeţe rapide.
Mingiile trebuie schimbate în caz de uzură deoarece
schimbă tehnica loviturilor.
71
lovituri noi. Se continuă dezvoltarea calităţilor menţionate
anterior şi aplicarea probelor şi normelor de control periodic.
Angrenarea în competiţii 10 maxim-la grupa de vârstă
respectivă plus maxim 4 la categoria superioară din volumul
întregii activităţi.
La 11-12 ani se consolidează, perfecţionează jocul de
simplu în ambii ani de activitate. În primul an se predau
elementele tehnico tactice de bază ale jocului de dublu, urmând
ca în anul următor să se consolideze, perfecţioneze procedeele
respective. Se continuă dezvoltarea calităţilor menţionate
anterior şi aplicarea probelor şi normelor de control. periodic
Angrenarea în competiţii 12 maxim-la grupa de vârstă respectivă
plus maxim 4 la categoria superioară din volumul întregii
activităţi.
La 13-14 ani, elementele de bază ale jocului de simplu
dublu trebuie stăpânite şi să se contureze concepţia de joc către
care se orientează jucătorul Volumul activităţii competiţionale la
aceste categorii de sportivi se cifrează la 30-45 acţiuni pe an.
Angrenarea în competiţii 14 maxim-la grupa de vârstă respectivă
plus maxim 4 la categoria superioară din volumul întregii
activităţi.
Ponderea trebuie să cadă pe competiţiile de casă, locale,
naţionale, internaţionale, cu participare atât la simplu cât şi la
dublu.
72
4.4. Îndrumar pentru verificare/
autoverificare
73
Alegerea materialelor şi echipamentelor de joc se
realizează după anumite criterii prezentate în continuare: vârstă,
sex, suprafaţă de joc etc.
Principiul călăuzitor în stabilirea raportului dintre
antrenamente şi activitatea competiţională a jucătorilor de tenis
este acela al creşterii volumului activităţii competiţionale în
raport direct proporţional cu creşterea clasificării sportive.
Recomandările tehnico tactice pentru jucătorii începători
vizează în principal practicarea tenisului de procentaj,
respectarea pauzelor dintre puncte conform regulamentului 20
secunde, păstrarea concentrării pe toată durata antrenamentului,
meciului.
– Metodica, metodă; procedeu; modalitate; manieră, factor element, principiu; etapă; fază;
conţinut; lecţia; alegerea; raport.
74
Teste de evaluare/autoevaluare
• Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi ca propoziţia este adevărată) sau fals (dacă consideraţi
ca propoziţia este falsă).
75
Bibliografia
– Brown, J., Tenis – Trepte spre succes. Editura Teora, Bucureşti, 1997.
– Lăzărescu, A., Teuşdea, C., Tenis Tehnică, Tactică, Metodică. Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, 1999.
– Teusdea, C., Tenis de câmp Caiet de lucrări practice, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2007.
– Teuşdea, C., Tenis Noţiuni de bază. Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.
76
Unitatea de învăţare 5
REGULAMENTUL JOCULUI DE TENIS
Cuprins
5.1. Introducere
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare
5.3.1. Dimensiunile terenului
5.3.2. Anexe permanente
5.3.3. Probele jocului
5.3.4. Structura meciului
5.3.5. Metode alternative de ţinere a scorului
5.3.6. Jocul continuu şi perioadele de repaus
5.3.7. Schimbul terenului
5.3.8. Mingea
5.3.9. Racheta
5.3.10. Arbitrii
5.3.11. Reguli pentru meciul de simplu
5.3.12. Reguli pentru meciul de dublu
5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
5.1. Introducere
78
Fig. 38
79
5.3.3. Probele jocului
Fig. 39
81
astfel de set este par, în care caz schimbarea nu se face
până la terminarea primului joc al setului următor.
5.3.8. Mingea
5.3.9. Racheta
5.3.10. Arbitrii
82
Fig. 40
84
care i-a primele 3 seturi, la 2-2 la seturi se dispută setul
decisiv.
Setul este compus din 6 ghemuri, câştigă setul cel care
ajunge primul la 6 la diferenţă de 2 ghemuri.
Jocul de tiebrea k – se desfăşoară când scorul ajunge
„şase jocuri egal” în oricare set cu excepţia celui decisiv, în afara
situaţiei în care s-a hotărât şi anunţat altfel la începutul meciului.
Ghemul este compus din 4 puncte:
15, 30, 40, la al 4 punct câştigat se termină ghemul;
la 40 egal 40, se dispută încă 2 puncte pentru terminarea
ghemului.
Avantaj Serviciu plus 1 punct câştigat se termină
ghemul.
Avantaj Primire plus 1 punct câştigat se termină
ghemul.
Arbitrul de scaun anunţă:
15-0, 30-0, 40-0, Avantaj Serviciu plus 1 punct câştigat,
ghem dacă servantul câştigă punctele.
0-15,0 30-0,0 40, Avantaj Primire plus 1 punct câştigat,
ghem dacă primitorul câştigă punctele.
În meciurile de tenis oficiază o brigadă de arbitri
compusă din arbitrul central de scaun, arbitrii de linie,
arbitrul de greşeală de picior (fig. 40).
Jucătorii trebuie să schimbe părţile de teren la sfârşitul 1,
al celui de la 3 şi al fiecărui din două în două jocuri ce
urmează în fiecare set, precum şi la sfârşitul fiecărui set,
în afara situaţiei în care numărul total de jocuri dintr-un
astfel de set este par, în care caz schimbarea nu se face
până la terminarea primului joc al setului următor.
Pentru jocul de dublu terenul trebuie să fie lat de (10,97
m), adică mai mare cu (1,37 m) pe fiecare latură faţă de terenul
pentru jocul de simplu.
Regulile privind încălzirea, tragerea la sorţi şi modalităţi
de câştigare a punctului sunt similare de la jocul de simplu.
Dimensiunile terenului; anexe permanente; meci competiţie; dublu mixt; scorul; set; tiebreak;
arbitru de linie; arbitru de scaun; arbitru principal oficial.
85
– Precizaţi dimensiunile rachetei!
– Precizaţi componenţa şi rolul brigăzii de arbitrii!
– Care sunt regulile pentru meciul de simplu, dublu.
Teste de evaluare/autoevaluare
• Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi ca propoziţia este adevărată) sau fals (dacă consideraţi
ca propoziţia este falsă).
1. Tiebreak modalitate de încheiere a unui set, în situaţia în care ambii jucători (sau ambele
echipe) au câştigat fiecare şase ghemuri.
2. Terenul de tenis are formă pătrată.
86
Bibliografie
– Brown, J., Tenis – Trepte spre succes, Editura Teora, Bucureşti, 1997.
– Bârcu, J., Pregătirea fizică, tehnico-tactică şi mentală în tenis. Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, 2005.
– Lăzărescu, A., Teuşdea, C., Tenis Tehnică, Tactică, Metodică, Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, 1999.
– Teuşdea, C., Tenis de câmp Caiet de lucrări practice. Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2007.
– Teuşdea, C., Tenis Noţiuni de bază. Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.
87
RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE
88