CUPRINS

CAP. 1 INTRODUCERE
1.1 Motivarea alegerii temei
1.2 Scopul si ipoteza
1.3 Importanta lucrarii
CAP. 2 EVOLUTIA OLIMPISMULUI MODERN
2.1 Primii pasi ai Olimpismului Modern
2.2. Olimpismul, Miscarea Olimpica, Activitatea Olimpica
2.3 Comitetele Nationale Olimpice
2.4 Academia International Olimpica
2.5 Comitetul International Olimpic
2.6 Principalele atributii ale Comitetului International Olimpic
2.7 Componenta Comitetului International Olimpic
CAP. 3 ORGANIZAREA JOCURILOR OLIMPICE
3.1 Congresul Olimpic
3.2 Drapelul, Emblema si Deviza Olimpica
3.3 Flacara Olimpica
3.4 Imnul Olimpic
3.5 Programul Jocurilor Olimpice
3.6 Regulile Comitetului International Olimpic
3.7 Admiterea si inscrierea la Jocurile Olimpice
3.8 Premiile si recompensele olimpice
3.9 Distinctii Olimpice acordate unor personalitati din RomaniA
CAP 4. CONCLUZII
 BIBLIOGRAFIE

CAP. 1 INTRODUCERE
Daca ar fi sa enumeram cateva din marile fenomene sociale ale
zilelor noastre, suntem indreptatiti a considera si sportul printre ele. Nu
cred ca in istoria civilizatiei se pot evidentia manifestari care sa
intruneasca un numar mai mare de spectatori cum este cel al competitiilor
sportive.
Perioada de la sfarsitul secolului al 18-lea si inceputul secolului al
19-lea marcheaza si trecerea la crearea unor sisteme de educatie fizica
inchegate, orientate multilateral, in care se observa influenta gimnaziului
grec si reluarea sub o forma sau alta, a unora dintre activitatile palestrelor
antice.
In bogata activitate sportiva de la rugby, Pierre de Coubertain
(1863-1937), parintele Jocurlor Olimpice Moderne, a vazut reluate intr-o
forma moderna unele aspecte demne de urmat din existenta Jocurilor
antice, ceea ce l-a indemnat spre concretizarea visului sau de promovare a
sportului amator pe plan international.
Infiintandu-se in sport prin intermediul lucrarilor lui Arnold si Taine
si studiindu-l in manifestarile sale concrete din scoli si colegii, Coubertain
a facut legatura cu intrecerile sportive antice care reuneau intreaga elita
greceasca si a desprins cateva idei indraznete, calauzitoare in activitatea sa
ulterioara: extinderea actiunilor sportive dincolo de granitele unei singure
tari, desfasurarea intrecerilor pe baza de reguli unice si purificarea
sportului dupa exemplul anticilor. De aici programul sau a constat in
2
instruirea unor concursuri periodice, cu participarea sportivilor din toate
tarile, indiferent de rasa, conceptii politice sau religioase, asemanatoare ca
grandoare si corectitudine cu cele existente in Grecia antica deci o
renastere a Jocurilor Olimpice pe o baza noua, in concordanta cu cerintele
epocii contemporane.
1.1 Motivarea alegerii temei
Acum dupa un secol de la renasterea Jocurilor Olimpice pe buna
dreptate se poate spune ca intrecerile olimpice au intrat definitiv in viata
omului contemporan, ca ele constituie un eveniment insemnat in activitatea
tinerei generatiide pe planeta noastra, reprezinta forumul mondial al
sportivilor.
In cei peste 100 de ani de existenta Jocurile Olimpice Moderne s-au
bucurat de o larga raspandire. Daca in prima editie din 1896 au participat
285 de sportivi din 13 tari, la Jocurile Olimpice din anul 2000 de la Sydney
au luat parte 11.084 de sportivi din 199 tari.
Astazi, pe buna dreptate, Jocurle Olimpice sunt considerate nu
numai cea mai mare competitie sportiva organizata din patru in patru ani,
dar si o actiune cu caracter umanitar, de un exceptional rasunet, si ocazie
de infratire si strangere a legaturilor de prietenie intre tinerii sportivi si
chiar intre popoare.

1.2 Scopul si ipoteza lucrarii

Scopul lucrarii este de a promova in randurile tineretului dezvoltarea
calitatilor fizice si morale, care sunt baza sportului, de a reuni din patru in
patru ani sportivii lumii la un mare festival al sportului, trezind respectul si
bunavointa internationala, contribuind astfel la construirea unei lumi mai
bune si mai pasnice.
3
 La reluarea Jocurilor Olimpice s-a avut in vedere scopul nobil, ca un
program national compus din educatie fizica si sport de competitie
dezvolta nu numai sanatatea si forta tinerilor de ambele sexe, insa, ceea ce
este poate mai important, va face din ei cetateni mai buni, deoare ca
participarea lor la sportul amator, bine organizat, poate avea o influenta
fericita asupra personalitatii lor. Sa insufle principiile de loialitate si buna
camaraderie , care ar putea fi adoptate cu mult succes si in alte domenii de
activitate. De a crea un spirit de prietenie internationala si de buna
intelegere pentru a contribui la pacea si fericirea lumii.
Ipoteza
Dezvoltarea fizica si morala a tineretului, intregirii personalitatii
acestuia, Fairplayul, tinuta si comportamentul sunt atribuite proprii miscari
olimpice, acestea facand parte integranta din regulile olimpice.
De aceea in lucrarea de fata ne propunem sa ne dam seama de
spiritul progresist al miscarii olimpice, de caracterul universal al
olimpismului, Jocurle Olimpice fiind expresia unei etici profund valabile
pentru timpurile noastre.

1.3 Importanta temei

Sportul prin esenta lui, inseamna disciplina, contribuie la
dezvoltarea unor calitati fizice si morale necesare individului in societate,
in viata de zi cu zi. In acelasi timp, prin varietatea mijloacelor si a
metodelor de care dispune, sportul este atractiv, place oamenilor, este abil
generator de sanatate, stimuland atat functiile fiziologice ale organismului,
cat si pe cele psihice. Numai astfel se explica interesul mereu sporit
inregistrat de sport pe plan mondial, el devenind unul din fenomenele
sociale majore ale secolului al 20-lea.
4
 Un rol important in dezvoltarea sportului mondial l-au avut,
desigur, olimpismul, miscarea olimpica in ansamblul si, bineinteles,
expresia acestora: Jocurile Olimpice.
In conjunctura dezvoltarii istorice a educatiei fizice si sportului de la
sfarsitul secolului al 19-lea, cand sportul isi croia drum in lumea civilizata,
a aparut necesitatea unei consultari internationale in vederea stabilirii unor
reguli general valabile pentru intrecerile sportive internationale. De fapt, in
acea perioada erau numai cateva organisme sportive internatoinale si deci
putine reguli si regulamente recunoscute pe plan international

CAP. 2 EVOLUTIA OLIMPISMULUI MODERN

2.1 Primii pasi ai olimpismului modern

De la aparitia unor idei privind reinvierea fenomenului olimpic si

organizarea unor actiuni menite sa conduca la reluarea intrecerilor
olimpice dupa modelul celor antice, pana la realizarea in fapt a unor
competitii sportive olimpice, cu caracter pregnant international si
fundamentate in concordanta cu realitatile epocii respective, mai era un
drum lung si plin de neprevazut. Acest drum avea sa fie insa luminat de
clarviziunea, perseverenta si indrazneala mintii unui pedagog innascut-
francezul Pierre de Coubertin. El si-a intitulat sugestiv una din lucrari, cea
in care descrie etapele succesive ale atingerii telului sau, Une campagne de
vingt et un ans, 1887-1908 (O campanie desfasurata timp de 21 de ani),
relevand ca avea numai 24 de ani atunci cand a inceput pregatirile in
vederea renasterii Jocurilor Olimpice, actiune careia i-a dedicat apoi
intreaga sa viata. La adunarea aniversara a cinci ani de existenta a Uniunii
5
Societatii Franceze a Sporturilor Atletice, din 1892, Coubertin a dezvaluit
public, pentru intaia oara, intentia de a relua JO, folosind urmatoarele
cuvinte: “Sa exportam canotori, scrimeri, alergatori, iata liberul schimb al
viitorului… “astfel cauza pacii va primi un nou si puternic spijin”. Acesta
ar fi primul pas prin intermediul caruia el putea trece de restabilizarea JO,
… pe o baza conforma cu conditiile vietii moderne”. Auditoriul nu a putut
sesiza atunci importanta covarsitoare a acestor cuvinte pentru viitorul
sportului.
Marea adunare a sportului s-a deschis sub presidentia de onoare a
rectorului Gerard, in localul Universitatii Soborna, la 16 iunie 1894, sub
denumirea de Congresul International din Paris pentru Studierea si
Propagarea Principiilor Amatorismului, intr-un mare amfiteatru, pe al carui
frotispiciu se afla si azi o placa ce aminteste de acest deosebit eveniment.
Delegati din 17 tari ale Europei si Americii si reprezentanti din 49 de
societati sportive au luat parte la lucrarile congresului. Dupa discutarea
celei de-a opta teme, intitulata, “Despre posibilitatea reststabilirii JO. In ce
conditii ar putea fie le restabilite?”, delegatii au acceptat in umanitate, idea
celebrarii de acum inainte, la fiecare patru ani si pe rand, in diferite tari, a
Jocurilor Olimpice, cuprinzand toate formele de exercitii folosite in lumea
civilizata”. Acesta a fost textul oficial sub care JO si-au facut aparitia pe
scena lumii contemporane. Dupa o intrerupere de 15 secole, in conditiile
social-economice ale sfarsitului secolului al 19-lea, ale marilor cuceriri
stiintifice si dezvoltarii legaturilor de tot felul intre tarile lumii, prin
eforturile si tenacitatea lui Pierre de Coubertin a fost posibil sa se puna
piatra de temelie a institutiei olimpice moderne.

6
 2.2. Olimpismul, Miscarea Olimpica, Activitatea Olimpica

La rascrucea secolelor al 19-lea si al 20-lea sportul a capatat noi

semnificatii. Daca pana in ultimul deceniu al secolului al 19-lea sportul s-a
dezvoltat aproape numai pe plan national, din aceasta perioada tinde sa se
internationalizeze, sa strapunga granitele nationale, organizandu-se
competitii si intreceri intre cele mai multe tari.
Nu a fost usor, perioada de pionierat a sportului competitional pe
plan national si apoi pe arena internationala a fost deosebit de dificila, cu
multe piedici din partea oficialitatilor si a unor specialisti. Principalii
adversari ai sportului insa au fost adeptii sistemului de gimnastica german,
pe de o parte, si sustinatorii si propagatorii, , gimnasticii suedeze” si ,,
metodele naturale”, pe de alta parte. Si unii si altii au vazut numai
aspectele negative ale sportului (specializarea ingusta, racilele
profesionalismului) si n-au reusit sa inteleaga valoarea educativa a
acestuia, in acceptia integrala a respectivului domeniu de activitate.
Un rol important in dezvoltarea sportului mondial l-au avut, desigur,
olimpismul, miscarea olimpica in ansamblul si, bineinteles, expresia
acestora Jocurile Olimpice.
Dand dovada de o perseverenta si de un spirit organizatoric demn de
lauda, Pierre de Coubertin concepe in linii mari, timp de un an de zile, ceea
ce urma sa devina miscarea olimpica. Astfel, la Congresul din 16-24 iunie
1894, convocat din initiativa Uniunii Societatilor Franceze a Sporturilor
Atletice, al carei secretar general el insusi, Pierre de Coubertin se prezinta
cu un interesant program de reluare a Jocurilor Olimpice. In penultima zi a
Congresului, in ziua de 23 iunie 1894, propunerile lui Pierre de Coubertin
7
sunt primite cu entuziasm, hotarandu-se renasterea JO si formarea unui
Comitet International Olimpic, insarcinat cu dezvoltarea miscarii olimpice,
iar pentru inceput cu organizarea primei editii a JO din anul 1896, la
Atena.
O data cu constituirea CIO si cu acceptarea ideii de organizare a JO
s-a nascut, practic olimpismul modern-miscarea olimpica, recunoscuta
astazi ca una dintre cele mai raspandite institutii din viata sociala a omului
contemporan. Avand in vedere aceste considerate aprecieri ca, este
imperios necesar ca inca de la inceput , sa precizam unele aspecte
terminologice care sa duca la o intelegere mai clara a fenomenului olimpic.
De aceea , ne permitem sa facem apel la o lucrare de referinte a reputatului
membru CIO pentru Romania, Alexandru Siperco. In lucrare autorul arata
ca: Olimpismul cuprinde in sfera sa ansamblul ideilor impartasite de
membrii miscarii olimpice privind modul in care sportul ar putea fi pus in
slujba dezvoltarii armonioase a omului si a construirii unei societati umane
avansate. Miscarea olimpica inglobeaza totalitatea indivizilor si a
organizatiilor din domaniul sportului care, in activitatea lor, se ghideaza
dupa principiile olimpismului. Activitatea olimpica se refera la totalitatea
actiunilor in domeniul sportului intreprinse de membrii nmiscarii olimpice,
culminand cu JO, in vederea afirmarii si promovarii olimpismului.
Acum dupa un secol de la renasterea JO, pe buna dreptate se poate
spune ca intrecerile olimpice au intrat definitiv in viata omului
contemporan, ca ele constituie un eveniment insemnat in activitatea tinerei
generatii de pe planeta noastra, reprezentand forumul mondial al
sportivilor.
Miscarea olimpica, olimpismul in ansamblul sau s-au situate in
centrul preocuparilor lui Coubertin, care a facut dovada unei dragoste
8
profunde fata de generatia in crestere. El a dorit sa-I ofere tineretului lumii
o noua institutie sportive, o noua conceptie despre sport, avand la baza
idealul olimpic antic, sa-l determine sa nu poata trai fara miscare, fara
exercitiu fizic, fara sport.

2.3 Comitetele Nationale Olimpice

Pentru ca sportivii unei tari, unui teritoriu sau al unei regiuni

geografice sa poata participa la JO, este obligatoriu ca in acea tara sau
teritoriu sa existe un CNO care sau cel putin cinci federatii internationale
ale caror sporturi figureaza in programul olimpic. Pentru a fi recunoscute
de CIO, CNO au obligatia sa-si exercite activitatea conform
regulamentelor si inaltului ideal al miscarii olimpice.
CNO au drept scop dezvoltarea si protejarea miscarii olimpice si a
sportului amator, in colaborare cu organelle conducatoare nationale ale
sportului amator (federatiile nationale) afiliate la federatiile internationale
recunoscute de CIO, care respecta regulile CIO. Numai CIO au dreptul de
a folosi drapelul si emblema olimpica, precum si termenii de olimpic si
Olimpiada, dar numai in activitatile care se refera la JO. Ele au datoria in
colaborare cu federatiile nationale sa organizeze si sa controleze
reprezentarea tarilor lor la JO, ingrijindu-se de echipamentul si cazarea
delegatiilor olimpice.
CNO sunt organe destinate incurajarii promovarii educatiei fizice,
morale si culturale a tineretului tarii.
Statul si regulile olimpice trebuie sa fie incorporate in cele ale CNO
si respectate de acestea in propriile lor tari, teritoriu sau regiuni.

9
 Date fiind importanta CNO, pastratoare ale traditiei miscarii
olimpice in tarile respective, membrii sunt alesi in urma unei selectii foarte
riguroase, si anume din randul unor personalitati marcante, cu character
integru, judecata sigura, spirit independent si avand nationalitatea tarii
respective. Membrii CNO trebuie sa aiba incredere in olimpism si sa
cunoasca perfect principiile sale.
Comitetul Olimpic National este compus din:
membrii CIO din tara respectiva, daca exista: ei trebuie sa fie cel
putin membri din oficiu ai Comitetului executiv (birou), daca exista, al
Comitetului lor olimpic.
reprezentantii federatiilor nationale membre ale federatiilor
internationale ale caror sport figureaza in programul olimpic. Acesti
reprezentanti vor fi alesi de catre federatia respectiva si va trebui sa
continuie majoritatea votanta a CNO.
Un CNO nu trebuie sa recunoasca mai mult de federatie nationala
pentru fiecare sport si aceasta federatie trebuie sa fie afiliata la federatia
internationala recunscuta de CIO.
Biroul sau membrii unui CNO sunt alesi cel putin la fiecare patru
ani, in cursul unei adunari convocate anume in acest scop.
Membrii CNO nu vor primi salarii, nici gratificatii de nici un fel ca o
compensatie pentru functiile lor. Totusi ei pot accepta sa li se ramburseze
cheltuielile de transport, cazare si alte speze justificate, impuse de
obligatiile lor.
CNO raspund de completarea membrilor delegatiilor lor, precum si
de toate pregatirile in vederea participarii la JO. Ca atare, toate
comunicarile cu privire la aceasta trebuie sa le fie adresate lor .

10
 Pentru a fi recunoscute, statutul si regulamentele CNO trebuie sa fie
aprobate de CIO. In acest scop, se trimite acestuia un exemplar, certificate
al textelor, insotit de taducerea in limba franceza sau engleza, de asemenea
certificate pentru conformitate. Orice schimbare ulterioara trebuie sa faca
obiectul unui raport, in scopul de a obtine aprobarea CIO. La cererea CIO,
CNO vor copii certificate dupa procesele verbale ale sedintelor in care au
avut loc alegeri sau schimbari de membri.
In cazul in care un regulament sau act al unui CNO este in
contradictie cu regulile olimpice ori constituie obiectul unui inixtiuni
politice, membrul CIO pentru aceasta tara trebuie sa trimita presedintelui
un raport asuprsa situatiei, pentru a-I permite sa ia masurile potrivite. Daca
tara nu are delegate CIO, membrii acestui CNO au datoria de a face un
raport la CIO, al carui presedinte poate sa numeasca un membru dintr-o
alta tara pentru a ancheta si raporta.
CNO trebuie sa fie complet independente si autonome, rezistand
tuturor presiunilor politice, religioase sau comerciale.
CNO care nu se conformeaza Statutului si regulilor olimpice,
inceteaza de a mai fi recunoscute si pierd dreptul de a trimite participanti
la JO.

2.4 Academia International Olimpica

Crearea Academiei Olimpice (AIO) sub patronajul CIO a fost
propusa in 1949 de catre Jean Keteseas, membru al CIO pentru Grecia. Din
cauza unor greutati financiare, Comitetul Olimpic Grec cu sprijinul
guvernului a reusit sa organizeze prima sesiune abia in 1962.
AIO are ca scop crearea unui centru cultural international cu sediul
la Olimpia, unde s-au desfasurat Jocurile Olimpice Antice si unde au fost
11
concepute si realizate inaltele idealuri ale sportului competitional. Ea are,
de asemenea, ca obiectiv studiul si promovarea valorilor sociale, estetice si
etice ale miscarii olimpice si ale sportului in general.
In fiecare an, incepand cu 1961 au avut loc la Olimpia sesiuni la care
au participat numerosi tineri din toate colturile lumii inscrisi de catre CNO.
Profesori, experti si specialisti din diferite tari predau in conferintele pe
care le tin in limba franceza sau engleza, filosofia olimpica, istoria
Jocurilor antice si moderne, fac expuneri in legatura cu relatia dintre sport
si artele frumoase psihologia sportiva, pedagogia sportiva, medicina
sportiva, amatorismul etc.
COR fidel promovarii idealului olimpic si olimpismului in general, a
raspuns apelului lansat de CIO contribuind la impulsionarea activitatii
Academiei International Olimpice. In calitatea sa de mambru al comisiei
CIO pentru AIO, Alexandru Siperco a militat pentru dezvoltarea si
succesele acestei institutii olimpice. Un deosebit interes a prezentat
participarea, in calitate de conferentiari la AIO a multiplei recordmenere
mondiale Iolanda Balas-Soler, a campioanei olimpice Lia Manoliu si a
publicistului Victor Banciulescu. Incepand din 1966, reprezentantii COR
participa anual la sesiunile AIO, contribuind si pe aceasta cale la
raspandirea idealurilor olimpice.

2.5 Comitetul International Olimpic

CIO a fost fondat la 23 iunie 1894. Fondator : baronul Pierre de

Coubertin pe numele sau intreg Pierre de Ferdi, baron de Coubertin
(Franta), 1836-1937.
Presedintii Comitetului Internationl Olimpic:
12
 1894-1896, Demetrius Vkelas (Grecia)
1896-1925, Baronul Pierre de Coubertin (Franta)
1925-1942, contele Henride Baillet-Latour (Belgia)
1946-1952, J. Sigfrig Edstorm (Suedia)
1952-1972, Avery Brundage (SUA);
1972-1980, Michael Morris lord Killanin (Irlanda);
1980-2001, Juan Antonio Samaranch (Spania);
2001- , Jaques Rogge (Belgia).
.
Primul comitet international olimpic a avut in componenta sa
15 membri din 12 tari. In total, CIO , de-a lungul existentei sle, a avut in
componenta 612 membri, inclusiv cei decedati sau care sau retras.
In prezent CIO este compus din 127 de membri ai 83 de CNO,
Elvetia are 6 membri, Italia 5, Olanda 4membri, 12 CNO cate 3, alte CNO
cate 2 membri, iar restul de 60 de CNO cate unul.Din totalul de 200 de
comitete national olimpice 117 nu au membriin CIO.
200 de comitete nationale olimpice sunt recunoscute de CIO.
35 de federatii internationale sunt declarate olimpice, dintre
care 7 dintre ele reprezinta sporturile de iarna.
29 de federatii sportive internationale ale caror sporturi nu
figureaza in programul olimpic au informat CIO ca isi exercita activitatea
dupa normele olimpice si au fost recunoscute de CIO.
56 de organizatii internationale sunt recunoscute de CIO.
Agentii de presa sunt agreate de CIO: Agence France Presse
(AFP), Associated Press (AP) si Reuters.
114 sesiuni ale CIO au avut loc in perioada 1894-2002.
In aceeasi perioada s-au desfasurat 12 congrese olimpice.
13
 10 ceremonii de aniversare a renasterii olimpismului modern
au avut loc in perioada 1914(a 20-a aniversare) si 1996 (a 100-a
aniversare).
64 de de reuniuni ale comisiei executive a CIO cu federatiile
internationale sportive si 32 de reuniuni cu comitetele nationale olimpice
au avut loc in perioada 1946-2002.
Pe langa CIO functioneaza un Muzeu Olimpic,mutat intr-un
sediu nou in anul 1992.
Administratia CIO este formata din presedinte, director
general si secretar general, avand urmatoarele departamente: Cabinetul
presedintelui 4 persoane; Directia generala 4 persoane ; Secretariatul
general 6 persoane; Departamentul de cooperare internationala: 7
pers. ;Revista olimpica:6 pers.;Departamentul sportiv, coordonarea JO si
relatiile cu federatiile internationale 12 persoane; Departamentul de relatii
CNO 8 pers. ;Departamentul de marketing 9 persoane; Departamentul
juridic 5 persoane; Depatrtamentul de probleme tehnologice 8 persoane;
Depatramentul de control si coordonarea gestiunii:33 de persone;
Departamentul de comunicare cu presa 12 persoane.

2.6. Principalele atributii ale CIO

Conducerea miscarii olimpice si controlul JO, atat ale celor de vara
cat si ale celor de iarna, sunt privilegiul si doar de componenta CIO, care
conduce in activitatea sa dupa prevederile Cartei olimpice, elaborate de
fondatorul miscarii olimpice moderne, Pierre de Coubertin, impreuna cu
colaboratorii sai apropiati. In cea mai mare parte acestea au fost in vigoare

14
in forma adoptata la inceputurile activitatii CIO, timp de peste o suta de
ani.
La sfarsitul secolului 20-lea, dupa ceremoniile de aniversare a unui
secol de existenta a JO, miscarea olimpica internationala si CIO au trecut
printr-o criza majora. Mai multi membri CIO au fost acuzati de faptul ca in
procesul de votare a oraselor candidate pentru organizarea JO au fost
influentati de unele foloase materiale primite din partea unor reprezentanti
ai oraserlor candidate. Aceasta criza a aratat ca CIO se confrunta cu
serioase probleme privind alcatuirea, structurile, organizarea, rolul, precum
si o serie din procedurile sale, in mod deosebit desemnarea oraselor-gazda
ale JO.
Situatia creata in miscarea olimpica internationala n-a fost trecuta cu
vederea, opinia publica mondiala si mai ales mass-media internationala
criticand cu vehementa activitatea CIO. Criza mentionata a avut ca origine
faptul ca dupa succesul ultimelor editii ale JO de la sfarsitul secolului al
20-lea, organizarea lor a devenit pentru orasele gazda, o importanta sursa
de venituri, la care se adauga propaganda de care beneficiaza.
De candidatura oraselor-gazda se preocupa nu numai mediile
sportive si autoritatile publice locale, ci si numeroase cercuri economice,
cifrele de afaceri atingand sume cu multe zerouri. De fiecare data mizele
financiare au fost tot mai ridicate. In societatea actuala, cand banul joaca
un rol insemnat, exista riscul potential al vulnerabilitatii umane. Este
adevarat ca CIO s-a nascut acum peste 100 de ani, cand astfel de probleme
si riscuri nu existau.
Tocmai de aceea fondatorul miscarii olimpice moderne, Pierre de
Coubertin nu a avut cum sa prevada astfel de situatii, iar Carta olimpica
elaborata la timpul respectiv necesita inbunatatiri esentiale, a apreciat
15
atuala conducere CIO. Sfarsitul secolului 20-lea a constituit momentul
crucial al miscarii olimpice internationale. Numeroase comisii si grupe de
lucru au studiat si in final au prezentat la cea de a 110-a sesiune a CIO din
anul 1999 modificarile Cartei olimpice, aprobate dupa lungi discutii de
forul suprem al miscarii olimpice internationale.
In aceste conditii, Carta olimpica subliniaza noile prevederi ale
rolului pe care il are CIO in miscarea sportiva mondiala:
1. sa incurajeze coordonarea, organizarea si dezvoltarea
sportului si a competitiilor sportive, sa asigure promovarea si aplicarea in
practica a legaturii dintre organizatiile internationale si cele nationale, sa ia
masuri pentru intarirea si unitatea miscarii olimpice;
2. sa colaboreze cu autoritatile publice si particulare competente
pentru a face ca sportul sa fie slujba umanitatii;
3. sa se asigure celebrarea regulata a Jocurilor Olimpice;
4. sa se participe la diferite actiuni organizate in favoarea pacii,
sa lupte pentru protejarea drepturilor tuturor celor care fac parte din familia
olimpica, sa lupte impotriva tuturor discriminarilor care ar afecta miscarea
olimpica;
5. sa vegheze, prin toate mijloacele de care dispune, asupra
promovarii sportului in randul femeilor la toate nivelurile si toate
structurile organelor executive ale organizatiilor nationale si internationale,
in vederea aplicarii pricipiului egalitatii intre sexe;
6. sa sustina, sa incurajeze si sa promoveze etica sportiva;
7. sa consacre eforturile sale pentru a veghea asupra implantarii
spiritului de fairplay in miscarea sportiva si pentru eliminarea violentei in
sport;

16
 8. sa se afle in fruntea luptei contra dopajului in sport si sa
participe la masurile care iau parte pe plan international impotriva
drogurilor;
9. sa ia masurile care se impun pentru evitarea pericolelor
daunatoare sanatatii sportivilor;
10. sa se opuna prin toate mijloacele de care dispune abuzurile
politice si comerciale in sport si printre sportivi;
11. sa incite organizatiile sportive si autoritatile publice nationale
pentru a lua toate masurile posibile in vederea asigurarii viitorului social si
profesional al sportivilor;
12. sa incurajeze dezvoltasrea sportului pentru toti. Care sa
costituie baza pentru sportul de inalta performanta si totodata sa contribuie
la randul sau la promovarea sportului pentru toti;
13. sa vegheze ca Jocurile Olimpice sa se desfasoare in conditii
de deplina responsabilitate, pentru a asigura viitorul acestora, si sa
incurajeze miscarea olimpica, sa se procupe de problemele lor. Permanent
sa stea in atentia CIO preocuparile pentru stabilitatea JO, sensibilizarea
tuturor persoanelor care au tangente cu dezvoltarea durabila a intrecerilor
olimpice;
14. sa sprijine Academia International Olimpica;
15. sa sprijine si alte institutii care se consacre educatia olimpica.

2.7. Componenta Comitetului International Olimpic

Organism permanent, cu puteri legislative si unele situatii chiar

executive, CIO este format din personalitati ale vietii sportive nationale si
internationale, fosti si actuali mari sportivi, oameni de cultura, renumite
17
personalitati si mari iubitori ai sportului, alesi pe o perioada de 8 ani, cu
dreptul de a li se reinnoi mandatul
Din 8 in 8 ani pentru membri alesi cu titlul individual, iar pentru
presedintii de CNO sau FI pe perioada cat au mandatul respectiv. La
sfarsitul anului 2000, componenta CIO nu poate depasi plafonul de 115
membri, iar la 31 decemrie 2003 va putea ajunge la cifra de 130- de
membri. Dintre acestia 70 pot fi alesi membri cu titlul individual, 15
sportivi activi, 15 din randul presedintilor de CNO si dintre cei ce ocupa
functia de FI.
Factorul care a contribuit poate cel mai mult la succesul miscarii
olimpice este felul in care CIO, insarcinat sa conduca sportul olimpic
mondial, a fost constituit de catre prevazatorul sau fondator, Pierre de
Coubertin. Interesant este faptul ca primii membri ai CIO au fost
selectionati personal de Pierre de Coubertin. A tinut cont de abnegatia,
devotamentul si atasamentul lor fata de miscarea olimpica, considerandu-i
ambasadorii CIO in tarile lor si nu reprezentanti ai natiunii lor in CIO. In
momentul cand a trecut la alegerea primilor membri ai CIO, pe langa
tangenta lor cu sportul s-a gandit sa fie si oameni instariti, deci cu o
independenta financiara, si care nu desfasoara activitate olimpica. Au fost
alesi pentru internationalismul si pentru ca erau liberi de orice influenta
economica sau politica, se putea conta pe ei pentru a apara tot ce era in
interesul miscarii olimpice, chiar daca se luau hotarari impotriva
intereselor propriei lor tari sau in defavoarea sportului de care era atasati in
mod deosebit. Aceste conceptii reflectau totodata si idealismul lui Pierre
de Coubertin, unele limite ale gandirii sale, el incercand sa-l rupa pe om de
realitatile economice, politice si sociale ale mediului in care traieste.

18
Aceasta a fost si una din concluziile care au stat la baza noilor modificari
privind componenta CIO.
Membrii CIO sunt alesi dupa un ceremonial care se desfasoara, in
esenta, asa cum i-a conceput Pierre de Coubertin. Viitorii membri sunt
recomandati si alesi din randul personalitatilor cunoscute pentru sprijinul
pe care-l acorda miscarii olimpice, cu merite in activitatea sportiva,
conducatori sau sustinatori ai sportului pe plan national sau international.
Ei trebuie sa vorbeasca limba engleza sau franceza si sa fie cetateni cu
resedinta intr-o tara cu CNO recunoscut de CIO. In principiu, dintr-o tara
se alege un singur membru cu titlu individual, cu exceptia cazurilor cand
membrul respective, din aceeasi tara, este din randul sportivilor,
presedintilor de CNO sau FI, in conformitate cu numarul limita mentionat
mai sus. Asa se face ca, de la 1 ianuarie2001, Elvetia are 6 membri in CIO,
Olanda 4, 12 tari au cate 3 membri in CIO, 8 tari au cate 2membri, 60 de
tari au cate un membru in CIO.
Din considerentele expuse mai sus CIO are in componenta din doar
83 de tari, ceea ce inseamna ca 117 tari nu au in CIO personalitati din tarile
lor. Pe undeva este nedrept ca o tara cu rezultate deosebite la marile
intreceri sportive mondiale-JO, campionate mondiale si continentale cum
este si Romania, sa nu fie prezenta cu o personalitate in randul membrilor
CIO (dupa decesul lui Alexandru Siperco in 1999). Din cei 127 membri ai
CIO la 1 iulie 2002, 97 sunt fosti sau actuali presedinti ori secretari
generali de CNO sau federatii internationale, alesi pentru bogata lor
experienta in miscarea sportiva si olimpica internationala. De asemenea,
43 di totalul membrilor CIO sunt fosti campioni olimpici, mondiali sau
continentali, dand o coloratuta interesanta si utila CIO.

19
 Activitatea membrilor CIO este considerata munca obsteasca,
benevola, fara fel de revendicare din partea cuiva. Independenta lor
financiara este marcata si de faptul ca trebuie sa-si suporte personal toate
cheltuielile ocazionate de participarea lor la sesiunile CIO.
Un membru al CIO poate demisiona in orice moment. Un membru
care demisioneaza din motive de varsta sau de stare a sanatatii, si are o
indelungata si activa participare la actiunile CIO poate fi luat in
consideratie pentru alegerea sa, la propunerea Comisiei executive, ca
membru de onoare. Un astfel de membru de onoare poate fi invitat la
Jocurile Olimpice si la congresele olimpice in aceleasi conditii ca si ceilalti
membri ai CIO, bucurandu-se de acelasi protocol. Orice membru al CIO
ales dupa 1 ianuarie 2000 trebuie sa se retraga la sfarsitul anului in care
indeplineste varsta de 70 de ani. Un membru al CIO va inceta sa mai faca
parte din acest for international, daca isi schimba nationalitatea, nu mai
locuieste in tara sa, nu participa timp de 2 ani la sesiunile CIO, exceptand
eventualele cazuri de forta majora; de asemenea daca nu este in
pletitudinea facultatilor fizice sau psihice pentru a putea sa-si
indeplineasca in conditii corespunzatoare obligatiile sale de membru. Un
membru CIO, onorific sau un membru de onoare poate fi exclus printr-o
decizie a unei sesiuni a CIO, daca acesta si-a incalcat juramantul sau daca
sesiunea CIO considera ca membrul respectiv a neglijat sau a compromis,
cu buna stiinta, interesele CIO sau, intr-un anumit mod, a fost nedemn de
increderea acordata.
Decizia de excludere a unui membru, a unui membru onorific sau al
unui membru de onoare al CIO este luata la propunerea Comisiei executive
a CIO cu o majoritate de doua treimi din membrii prezenti la sesiunea
respectiva. Membrul CIO aflat in aceasta situatie, inainte de exprimarea
20
votului, se poate apara explicand circumstantele in care s-a ajuns in situatia
de a fi propus pentru excluderea din CIO. Un membru exclus nu mai poate
face parte din CIO, dintr-o asociatie a CNO sau dintr-un comitet de
organizare a JO si nu mai are dreptul sa sa redevina membru al CIO.
Orice membru al CIO care demisioneaza, avand o intensa activitate
si cu servicii de exceptie pe o perioada de minim 10 ani, poate, la
propunerea Comisiei executive a CIO, sa fie ales membru onorific al CIO.
Poate participa la sesiunile CIO, insa fara drept de vot. Mari personalitati
internationale din afara CIO, la propunerea Comisiei executive a CIO, pot
fi alese la sesiunile CIO ca membri de onoare, de asemenea, fara drept de
vot.

CAP.3 ORGANIZAREA JOCURILOR OLIMPICE

21
 3.1 Congresul Olimpic
Congresul olimpic se intruneste cand este convocat de presedintele
CIO. Locul si data sunt fixate intr-o sesiune a CIO. Presedintele CIO
conduce lucrarile congresului si rezolva toate problemele de procedura. La
congresul olimpic participa membri si membri de onoare ai CIO, delegate
ai federatiilor internationale sportive si ai CNO, reprezentanti ai altor
organizatii internationale sportive precum si persoane invitate de CIO.
Ordinea de zi este pregatita si aprobata de CIO dupa ce, in prealabil au fost
consultati toti cei interesati si in mod deosebit federatiile internationale
sportive si CNO.

3.2 Drapelul, Emblema si Deviza Olimpica

Pe parcursul JO Coubertin a adus in fata CIO nenumarate propuneri
de imbunatatire a organizarii si desfasurarii intrecerilor olimpice. Printre
aceste inovatii se numara si adoptarea de catre CIO a drapelului, emblemei
si devizei olimpice. Drapelul olimpic, conceput de Coubertin inca din anul
1913 a fost confectionat la magazinul, “Bon Marche” , situate pe strada
Oudinot din Paris, in apropierea locuintei lui.
Primul drapel olimpic este lung de 3 metri si lat de 2 metri.
Emblema olimpica este plasata in centrul drapelului si are dimensiunea de
2,06m pe 60 cm, fiind formata din 5 cercuri intretaiate, fiecare avand alta
culoare: albastru galben negru verde si rosu. Cercul albastru, asezat sus in
stanga, este cel mai apropiat de catarg.Celelalte culori sun asezate astfel;
cercul galben situate in partea inferioara uneste cercurile albastru si negru;
in aceasi pozitie este situat si cercul verde, care uneste cercurile negru si
rosu. Aceste 5 culori, la care se adauga culoarea alba a drapelului olimpic
reprezinta cele 6 culori care intra in componenta drapelelor tuturor
22
natiunilor. In necunostinta de cauza unii atribuiau celor 5 culori ale
cercurilor olimpice simbolul cate unui continent. Este o eroare de
interpretare. Iata ce spune Coubertin in aceasta privinta: “aceste 5 cercuri:
albastru, galben, negru, verde si rosu reprezinta cele 5 parti ale lumii care
au fost atrase de olimpism, gata sa accepte aceasta disputa rodnica. In plus
cele 6 culori (iclusiv fondul alb al drapelului), combinat intr-un anumit
mod, reprezinta culorile tuturor natiunilor, fara exceptie…”
Drapelul impreuna cu emblema olimpica, a fost aprobat de forul
olimpic in anul 1914, cand si-au facut si prima aparitie oficiala cu ocazia
celei de-a 20-a aniversari a renasterii JO. Inainte insa, la 5 aprilie 1914,
drapelul olimpic a fluturat la Alexandria cu ocazia Jocurilor Panegiptene.
Apoi, in anul 1915, la 18 martie. In primavera anului 1919, cu ocazia celei
de-a 17-a sesiuni a CIO de la Lausanne care marca in acelasi timp si cea
de-a 25-a aniversare a renasterii JO, drapelul olimpic a fost salutat prin
sosirea unei escadrile de 14 avioane franceze. In anul 1920 cu ocazia JO de
la Anvers drapelul olimpic a fost inaltat pentru prima oara pe un stadion
olimpic.
Pentru JO organizate in perioada actuala, Statutul si regulile
olimpice prevad obligativitatea arborarii drapelului olimpic pe stadionul
olimpic sau in imprejurimi si intercalate cu drapelele tuturor natiunulor
participante. Un drapel olimpic de o dimensiune mai mare flutura in
incinta stadionului, pe un catarg central unde este ridicat in momentul
anuntarii deschiderii si de unde este coborata sfarsitul ceremoniei de
incheiere a intrecarilor. Cu ocazia ceremoniei de deschidere a JO, un
reprezentant al orasului unde s-au desfasurat JO precedente aduce drapelul
olimpic official (din saten, brodat, donat in 1920 de Comitetul Olimpic
Belgian) si il inmaneaza presedintelui CIO. Acesta la randul sau transmite
23
drapelul olimpic primarului orasului-gazda. Acest drapel trbuie sa fie
pastrat, pana la urmatoarea editie a JO, in cladirea principala a primariei
orasului gazda a JO respective. Pentru JO de iarna exista un alt drapel
oficial, oferit in anul 1952 de catre primaria municipiului Oslo.
Drapelul, emblema si deviza olimpica sunt proprietatea exclusive a
CIO sin u pot fi folosite fara aprobarea sa. Folosirea in scopuri comerciale
este strict interzisa. Una dintre datoriile CNO este de a veghea ca aceasta
regula sa fie respectata.

3.3 Flacara Olimpica

In istoria umanitatii, descoperirea focului a reprezentat unul din
momentele cele mai importante, constituind inca o treapta cucerita pe scara
evolutiei omului spre civilizatiiile ce aveau sa urmeze.
Grecii cunosteau alergarea cu torte, competitie intre doua echipe,
purtatorii flacarii mergand Calare sau pe jos. Dar ca si celelalte jocuri
atletice ale antichitatii, acest gen de intrecere facea parte din cermonialul
religios in cinste unui zeu. In timpul JO din antichitate, o flacara ardea pe
toata durata intrecerilor olimpice pe altarul lui Zeus, in cinstea caruia erau
organizate.
La JO moderne, flacara a aparut mai tarziu, abia la cea de-a 10-a
editie, desfasurata in anul 1936 la Berlin. Dupa ce in anul 1936 flacara a
fost aprinsa la Olimpia in acest mod, sportivii au purtat-o din mana in
mana, intr-o stafeta de cateva mii dede schimburi, pana la Berlin, unde la 1
august a fost inaltata si aprinsa intr-o cupola deasupra stadionului. Primul
traseu al flacarii olimpice, plecata de la Olimpia, a strabatut orasele Atena,
Salonic, Sofia, Belgrad, Budapesta, Viena, Praga, Dresda si apoi Berlin.
De atunci la fiecare editie a JO, flacara este aprinsa dupa acelasi
24
ceremonial si purtata apoi de sportive pana la stadionul olimpic. In
momentul in care purtatorul ultimului schimb alstafetei (de obicei un
sportive de prestigiu al tarii respective) intra pe stadion, mii de porumbei
isi iau zborul. Sportivul alearga un tur de pista, apoi se indreapta spre o
cupola situate intr-un loc vizibil si aprinde flacara olimpica. Sosirea tortei
pe stadion este unul din cele mai emotionante momente ale festivitatii de
deschidere a JO.
La JO de iarna, flacara olimpica a fost aprinsa pentru prima data in
1948, la Saint Moritz.
In anul 1972 cu ocazia JO de la Munchen, pentru prima oara in
istoria olimpismului modern, flacara olimpica a traversat, intre 13 si 17
august, teritoriul Romaniei. Venind de la Olimpia, flacara a trecut mai
intai prin Turcia si Bulgaria, apoi a intrat pe teritoriul tari noastre pe la
Giurgiu. Dup ace a raversat Bucurestiul, flacara olimpica si-a urmat cursul
spre Munchen prin Pitesti, Ramnicu Valcea, Sibiu, Alba Iulia, Hunedoara,
Deva, Arad si Timisoara si a trecut in Iugoslavia prin punctual de frontiera
Stamora Moravita. Din Iugoslavia, flacara olimpica a fost purtata prin
Ungaria, Austria si apoi in ziua de 26 august, a ajuns pe stadionul din
Munchen. Pentru a doua oara flacara olimpica a trecut prin tara noastra cu
ocazia JO de la Moscova din 1980, urmand traseul: Giurgiu, Bucuresti,
Ploiesti, Buzau, Focsani, Bacau, Roman, Iasi, Albita.

3.4..Imnul Olimpic
In memorabila zi de 5 aprilie 1896, cand pe stadionul din Atena,
regale George I al Greciei a declarat deschisa prima editie a JO moderne,
un ansamblu coral a interpretat cantata poetului Kostis Palama, pe
excelenta muzica a compozitorului Spiru Samara. Aceasta opera, compusa
25
la cererea Comitetului de organizare a JO consta dintr-o compozitie pentru
cor, fara acompaniament, reluata si sustinuta de una sau mai multe fanfare.
Imnul olimpic intonate in 1896 a fost folosit apoi,10 ani mai tarziu, la
intrecerile sportive organizate in 1906, ca un omagiu adus reluarii JO in
anul 1896.
Apoi acest imn olimpic a fost dat uitarii pana dupa JO din 1956,
cand Anna Samara, vaduva compozitorului, i-a scris varului sau Jean
Ketseas, membru CIO pentru Grecia, “ca nu are nici o pretentie la
drepturile de autor care I s-ar cuveni ca mostenitoare a sotului ei si ar fi
fost foarte bucuroasa daca acest imn s-ar adopta ca Imn Olimpic
International (Atena, 2 mai 1957)’’. Aceasta interventie a Annei Samara a
venit in momentulin care Societatea Drepturilor de Autor a cerut o suma
fabuloasa pentru Imnul compozitorului Michael Spisak, ales dintre alte 392
de partituri din 40 de tari, in urma unui concurs pentru imnul JO de la
Melbourne si astfel, pe stadionul olimpic de la Roma, in 1960, pe un
aranjament pentru fanfare de Domenico Fantini, a rasunat imnul primei
editii a JO din 1896, care a ramas in continuare imnul official a JO.

3.5 Programul Jocurilor Olimpice

De fapt, progamul olimpic, mai précis sporturile si probele la care
sportivii isi disputa intaietatea pentru cucerirea suprematiei olimpice
constituie baza desfasurarii JO. Alaturi de regula de admitere a sportivilor
la intrecerile olimpice, programul olimpic reprezinta coloana vertebrala a
intregii miscari olimpice internationale. Numai asa se explica de ce
programul olimpic intersecteaza deopotriva CNO, federatiile internationale
si mai ales CIO. Uneori, interesele se impletesc, parerile si propunerile
converg, in directia aceluiasi scop, dar sunt situatii cand nu coincide, ceea
26
ce creeaza, la un moment dat, puncte de vedere diametral opuse, pe care, in
unele cazuri, tot amanand discutarea lor, numai timpul le rezolva. La toate
acestea se mai adauga si luarile de pozitie ale comitetelor de organizare a
JO, care, conform prevederilor regulilor olimpice, au latitudinea sa
propuna in programul olimpic cel putin 15 sporturi din cele recunoscute de
CIO. Deci comitetul de organizare a unei editii a JO, in functie de
dezvoltarea anumitor sporturi in tara respectiva, poate sa includa in
programul olimpic toate sporturile recunoscute de CIO sau numai 15, la
alegere. Astfel , la JO din 1964, de la Tokio, a aparut pentru prima oara in
programul olimpic, judo; in 1972, la Munchen, probele de slalom nautic si,
dupa o intrerupere de 52 de ani, tirul cu arcul (ultima data a figurat in
programaul olimpic la JO de la Anvers, in 1920); in sfarsit la JO din 1988,
de la Seul, afost present si tenisul de masa. Cele mai spectaculoase
modificari ale programului au avut loc la JO 1988-2000. La aceste JO s-a
modificat substantial ponderea probelor feminine fata de cele mascduline.
Au aparut sporturi total noi: softball, taekwondo, basball, haltere feminine,
polo feminin, fotbal feminine etc.
O trasatura esentiala a programului olimpic o reprezinta insa faptul
ca are, in cele mai multe cazuri, o influenta hotaratoare in orientarea si
dezvoltarea sportului respectiv in lume. Un sport sau proba inclusa in
programul olimpic se bucura de o atentie deosebita din partea forurilor
sportive nationale si internationale. Federatia sportive internatonala al carei
sport sau proba a fost inclusa in programul olimpic foloseste toate
mijloacele de care dispune pentru a-I asigura o raspandire cat mai larga in
lume. Pe de alta parte, CNO, in scopul reprezentarii mai onorabile, iau
masuri pentru drzvoltarea sportului sau probei respective in tara lor. Astfel,
uneori indirect, dar de cele mai multe ori cu tendinta, programul olimpic
27
contribuie la raspandirea sportului de performanta pe toate meridianele
globului.
La toate acestea se mai adauga si faptul ca JO, prin ecoul lor in
randul cetatenilor de toate varstele si profesiile, mai ales cu concursul
televiziunii, creeaza premisele atragerii unui numar din ce in ce mai mare
de tineri si varstnici spre practicarea sportului, a exercitiilor fizice, ca
mijloace importante de intarire a sanatatii. Pentru tineret, in mod deosebit,
intrecerile olimpice, frumusetea luptei sportive, onestitatea participantilor
la sporturile si probele olimpice sunt un exemplu demn de urmat, cu
repercursiuni positive in viata sociala.

3.6. Regulile Comitetului International Olimpic

Asa cum s-a subliniat in capitolul respectiv, CIO guverneaza
intreaga miscare olimpica internationala, dupa regulile elaborate de acest
for conducandu-se si organizandu-se atat JO de vara, cat si cele de iarna.
Desemnarea sporturilor si probelor pentru desfasurarea intrecerilor
olimpice este numai de competenta CIO. La propunerea unor membri CIO,
la sugestia federatiilor sportive internationale sau CNO se pot rintroduce
noi sporturi sau probe sportive care sa faca parte ulterior din programul
JO.Prin traditie de la o editie la alta a JO, in programul olimpic s-au pastrat
o serie de probe ”clasice”; pe de alta parte , unele probe au fost scoase, iar
altele introduse. Practic, lucrurile se petrec astfel in sesiunile
premergatoare acordarii dreptului de organizare, CIO pune in discutia
membrilor sai propunerile inaintate de orasele candidate, de federatiile
internationale si chiar de catre unele CNO cu privire la sporturle si probele
care sa fie introduce sau scoase din programul olimpic avand la baza
programul precedentei editii a JO.
28
 La cerinta companiilor tv de ase introduce in programul olimpic
sporturi cat mai spectaculoase sau introdus probe ca: triatlonul la JO de
vara, startul in bloc la schi fond in JO de iarna etc.
Inca din faza in care se discuta si se aproba orasul-gazda al JO, deci
cu 7 ani inaintea desfasurarii lor, programul olimpc este fixat de catre
sesiunea CIO, dupa care nu mai poate intervene nici o modificare decat in
cazuri exceptionale.Cu ocazia acestei sesiuni a CIO viitoarele orase gazda
ale JO de vara si de iarna propun sa fie incluse in programul olimpic
minim 15 sporturi din cele 28 recunoscute pentru editia de vara la alegere
dintre urmatoarele: atletism, badminton, baschet, baseball, box, caiac-
canoe, canotaj, calorie, ciclism, fotbal, gimnastica, haltere, handball, hochi
pe iarba, iahting, jodo, lupte, natatie, pentathlon modern, scrima, softball,
taekwondo, tennis, tennis de masa, tir, tir cu arcul, triathlon si volei; pentru
JO de iarna, urmatoarele 7 sporturi: biathlon, bob , curling, hochei pe
ghiata, patinaj, sanie si schi.
Pentru a pune ordine si a reglementa, totusi unele aspecte ale
sistemului de programare a sporturilor si a probelor la JO asa cum s-a
aratat la inceputul acestei prezentari, Comisia de programare a CIO a
studiat aceasta problema pornind de la urmatoarele principii:
actualul program olimpic intocmi pe baza traditiei JO, trebuie
sa se restructureze pentru a corespunde procesului inregistrat de miscarea
sportive mondiala;
programul olimpic, trebuie sa cuprinda cele mai raspandite si
populare sporturi fata de care CIO san u faca nici un fel de discriminare;
este necesar sa se creeze un echilibru intre sporturi in ceea ce
priveste numarul de probe, numarul de participanti si de reserve;

29
 jocurile sportive care corespun ca raspandire si popularitate
cerintelor CIO sa ramana in programul olimpic, garantandu-se, in acelasi
timp, ca finala acestor jocuri va atinge valoarea existenta si in alte sporturi;
introducerea treptata a sporturilor si probelor feminine, cu
conditia ca ele sa corespunda cerintelor de raspandire si popularitate in
lume;
in sporturile la care este posibil, federatiile internationale sa
introduca baremuri, turtnee de calificare etc, avand drept scop ca la JO sa
participle sportive si echipe de un inalt nivel ethnic si spectacular.
Din dorinta ca aceste principii sa nu ramana de domeniul teoriei,
Comisia respectiva a elaborat si unele propuneri concrete referitore la aria
de raspadire si dezvoltare pe plan mondial al sportului propus sa faca parte
din programul olimpic. Astfel la sesiunile a 69-a si a 21-a ale CIO
(Amsterdam 1970, respective Luxemburg 1971), regula respectiva din
Regulile olimpice a fost substantial modificata, facandu-se precizari
importante. Pentru ca un sport masculin sa poata fi inclus in programul JO
de vara trebuie sa existe certitudinea care o larga raspandire in lume si se
practica in cel putin75 de tari si pe 4 continente, iar un sport feminin in 40
de tari si pe 3 continente.
In cadrul programului pe care il propune Comitetul de organizare, al
unei editii a JO avea dreptul pana la JO din 1996, sa ceara CIO
introducerea si a 1-2 sporturi demonstrative, dintre cele cunoscute ca
sporturi olimpice. Intrecerile olimpice la aceste sporturi demonstrative
puteau fi si cu caracter international, deci si cu invitarea unor sportivi din
alte tari. Programul de desfasurare acestor sporturi, intocmit si dupa
consultarea federatiilor internationale respective, trebuia sa fie cat mai
concentrat si sa poarte amprenta de demonstratie. Intrucat nu fac parte din
30
programul oficial al JO, sportivii practicanti ai acestor sporturi nu
beneficiau de facilitatile respective (premiere, protocol etc). In schimb
inscrierile trebuia sa respecte preceptele CIO, formularele de inscriere sa
fie semnate de CNO si de federatia nationala respectiva. Sesiunea CIO din
1997 a hotarat ca la JO san nu mai figureze sporturi demonstrative.

3.7 Admiterea si inscrierea la Jocurile Olimpice

Admiterea unui sportiv la JO, in afara performantelor care il
recomanda , este reglementata de artcolul 45 al Cartei olimpice.
Mentionam cu satisfactie contributia Comitetului Olimpic Roman
(COR) atat la initierea acestei actiuni, cat si pe parcursul noii reguli. S-a
ajuns la actualul articol 45, deoarece inca din 1966-1967 reprezentantii
COR au cerut cu insistenta, la reuniunile Comisiei executive a CIO cu
delegate CNO ca acestea sa fie consultate si sa li se ceara parerea asupra
principalelor probleme care framanta miscarea olimpica internationala.
Propunerea COR a fost sustinuta iar ca rezultat, la cea de-a 67-a sesiune a
CIO in 1968 cu ocazia JO din Mexico sau format 5 comisii mixte care au
studiat unele probleme de baza ale miscarii olimpice. Una dintre comisii, a
doua, denumita comisia de admitere a avut ca presedinte pe Alexandru
Siperco, vicepresedinte al COR membru al CIO.
La 14 martie 1971, Comisia executiva a CIO a adoptat noul text al
regulii reconfirmat la cea de-a 71-a sesiune a CIO desfasurata in
septembrie la Luxemburg.
Pentru a fi admis la JO un concurent:
trebuie sa indeplineasca si sa respecte Carta si regulile CIO,
precum si regulile federatiei internationale, respective, aprobate de CIO,
chiar daca regulile acesteia sunt mai stricte decat cele ale CIO.
31
 nu poate sa fie remunerate sau sa obtina avantaje materiale
pentru practicarea sportului, in afara de situatiile specificate in textul
amendamentului care completeaza prezenta regula.
in noile prevederi ale Cartei olimpice regula 26 a devenit
regula 45, sub denumirea de “Codul de admitere”. Aceasta stipuleaza: un
sportive ca sa fie admis sa participle la JO trebuie sa respecte spiritual de
fairplay si de nonviolenta, sa se abtina de folosirea de substante interzise si
sa respecte codul de antidoping al miscarii olimpice. De asemenea:
Fiecare federatie internationala redacteaza o regula de
admitere proprie, in concordanta cu specificul sport respective; text care
trebuie aprobat insa de catre comisia executive a CIO.
Raspunderea asupra respectarii regulii 45 a CIO si a textului
regulii de admitere elaborate de federatiile internationale si aprobat de
Comisia executiva a CIO revine federatiilor internationale si CNO
interesate.
Toate cazurile de incalcare a prevederilor regulii 45 si a
regulii de admitere elaborate de federatiile internationale vor fi
comunicate CIO de catre federatiile internationale sau CNO respective.
Fara aprobarea comisiei executive a CIO, nici un participant
la JO nu trebuie sa permita ca numele sau, imaginea sa sau performanta sa
sa fie exploatate pe durata JO.
Inscrierea sau participarea unui sportiv la JO nu poate fi
conditionata de obtinerea unor avantaje materiale.
Inscrierea si participarea sportivilor la JO nu se face intamplator dar
nici nu sunt ingradite de reguli rigide. Inscrierea sportivilor la intrecerile
olimpice este reglementata de regula 49. In conformitate cu aceste reguli,
drepturle de a se inscrie sportive la JO il au numai CNO, care la randul sau
32
analizeaza propunerile si, in cazul in care este de accord cu listele
nominsle inaintate, le transmite mai departe Comitetului de organizare a
JO. Inscrierile se fac pe formulare speciale aprobate de CIO si editate de
catre sporturi si probe, trebuie sa ajunga la Comitetul de organizare a JO cu
cel putin 8 saptamani inaintea deschiderii acestora. Inscrierea nominala in
privinta careia nu mai pot intervene modificari, trebuie sa parvina
Comitetului de organizare cu cel putin 10 zile inainte de data desfasurarii
primei probe sportive a fiecarui sport. Formularele de inscriere numerica a
sporturilor, probelor, sportivilor si oficialilor sunt semnatede presedintele
sau secretarul general al CNO, iar formularele de inscriere nominala, in
afara de semnatura ceruta pe formularele de inscrierea numerica, mai
trebuie contrasemnate si de presedintele sau secretarul general al federatiei
nationale respective.
Conform regulii 49 numarul maxim de inscrieri pe fiecare natiune,
la fiecare proba este fixat de CIO, avand asentimentul si intelegerea cu
federatia internationala interesata. Numarul maxim de inscrieri nu va putea
sa depaseasca, pentru probele individuale, 3 concurenti de tara (fara
reserve). In regula 46 se prevede ca pot fi aduse modificari fata de cele
specificate ami sus, cu conditia ca propunerile respective sa fie aprobate de
CIO. De la o editie la alta a JO, numarul maxim de sportive cu care o tara
are dreptul sa participle la sporturile si probele incluse in programul
olimpic a suferit modificari, uneori spectaculoase.
Avand in vedere situatiile statistice, aceste analize cu profunde
inplicatii in alcatuirea programului olimpic pentru satisfacerea tendintelor
si intereselor tuturor celor implicate, la care se adauga mostenirea de peste
100 de ani de traditie, ne putem da seama de dificultatea acestei probleme,
a controverselor create de numarul de sportivi pe care fiecare federatie
33
internationala sau CNO doreste a inscrie la JO. Dupa cum este cunoscut
Carta si Regulile olimpice obliga Comitetele de organizare a JO sa
amenajeze un “sat olimpic” separate pentru barbati si femei, unde sunt
cazati si iau masa sportivii si oficialii prezenti la intrecerile olimpice. In
conformitate cu prevederile articolului 49 si Cartei olimpice, in satul
olimpic, in afara sportivilor admisi la JO, mai pot locui si insotitorii
acestora, denumiti oficiali, personal medical sau personal tehnic, nu mai
mult de 5000 de persoane. Arbitrii, judecatorii, cronometrorii etc. care
asigura buna desfasurare a competitiilor olimpice desemnati de federatiile
internationale, nu locuiesc in satul olimpic. Numarul acestora nu va trebui
sa depaseasca insa cifra fixata de catre CIO si federatiile internationale.
3.8 Premiile si recompensele olimpice
Premiile olimpice -medalii si diplome- sunt confectionate si puse la
dispozitie de catre Comitetul de organizare al JO. Pentru primul loc se
acorda o medalie de argint aurit, pentru locul 2 o medalie de argint si
pentru locul 3 o medalie de bronz. Medaliile sunt gravate pe o fata cu un
episode din sportul respectiv, iar pe cealalta cu emblema JO si anul, fiind
prinse de o panglica pentru a putea fi puse in jurul gatului sportivului.
Concurentii care s-au clasat pe locurile 4, 5, 6,7 si 8 daca este cazul,
primesc cate o diploma fara medalie. Medaliile au un diametru de minim
60 mm si pogrosime de 3mm. Medaliile pentru locul 1 si 2 sunt din argint,
avand puritatea de cel putin 925/000, iar medalia pentru locul 1 este aurita
cu cel putin 5g de aur fin.
Numele tuturor campionilor olimpici este gravat pe unul din zidurile
stadionului principal unde au loc JO.
Diplome si medaliile comemorative primesc toti sportivii neclasati
pe primele 6 locuri, precum si oficialii atasati pe langa echipele olimpice.
34
Arbitrii, judecatorii, cronometrori, inspectorii, arbitrii de tusa primesc de
asemenea o diploma si o medalie comemorativa.
Comitetul International Olimpic mai ofera urmatoarele recompense:
Ordinul Olimpic –cea mai inlta distinctie olimpica, se acorda unor
personalitati in viata care au aderat la idealurile olimpice, au merite
deosebite in domeniul sportului sau au adus servicii remarcabile cauzei
olimpice fie prin realizarile personale.
Cupa Olimpica – atribuita unei institutii sau asociatii cu caracter
larg si dezinteresat, care a facut servicii inseminate cauzei sportului sau a
cotribuit cu succes la propagarea ideii olimpice.
Diploma Olimpica de Merit – este decernata unei personalitati care
indeplineste aceleasi conditii ca cele specificate pentru Cupa olimpica. In
afara de acestea mai poate fi decernata membrilor onorifici ai CIO.
Cupa Fearnley – are ca scop sa recmpenseze un club sportiv pentru
meritele deosebite de care a dat dovada in slujba olimpismului.
Trofeul Mohamed Thaher Pacha – este rezervat unui atlet care a
participat sau nu la competitiile olimpice si ale carui merite sportive
deosebite atesta contributia sa la propagarea olimpismului.
Nici una din recompensele de mai sus nu se acorda unei federatii
internationale sau nationale, unui CNO, presedintilor acestor organizatii,
nici unui membru al CIO.
Trofeul Bonacossa- este atribuit unui CNO care a servit in mod
special cauza olimpismului.
Trofeul orasului Tokio-este decernat unui sportiv sau unui grup de
sportivi a carui comportare in timpul JO poate fi citata ca exemplu de
fairplay.

35
 Premil Recunostintei Olimpice- se decerneaza pentru numerosii ani
de serviciu in cadrul unui CNO.

3.9 Distinctii Olimpice acordate unor personalitati din

Romania
Iolanda Balas-Soter Trofeul Mohamed Taher Pacha 1966
Lia Manoliu Premiul Fairplay 1973
Lia Manoliu Ordinul Olimpic de Bronz 1975
Marin Dragnea Ordinul Olimpic de Argint 1983
Nadia Comaneci Ordinul Olimpic de Argint 1984
Haralambie Alexa Ordinul Olimpic de Argint 1984
Victor Banciulescu Meritul Olimpic 1984
Hero Lupescu Ordinul Olimpic de Argint 1984
Nicolae Ceausescu Ordinul Olimpic de Aur 1985
Gavrila Barani Ordinul Olimpic 1987
Ioan Kunst-Germanescu Ordinul Olimpic 1990
Ivan Patzaichin Ordinul Olimpic 1990
Lia Manoliu Medalia “Femeia in Sport” 1990
Lia Manoliu Trofeul Centenarului CIO
1994
Cristian Topescu Diploma de onoare
1994
Cristian Topescu Ordinul Olimpic de Aur
1998
Octavian Vintila Trofeul Sport si Universitate
2000

36
 CAP. 5 CONCLUZII

In esenta, conceptul olimpismului, pe care CIO, l-a elaborat si l-a

adancit in continuare, inseamna considerarea sportului ca un puternic
factor educativ, de perfectionare multilaterala a finite umane, punerea lui
in mod constient si activ, in slujba idealurilor umaniste in interesul lor cel
mai larg, atat in domeniul relatiilor intre indivizi, cat si al celor intre
popoare, si anume:
dezvoltarea fiintei umane, echilibrata din punct de vedere
fizic, psihic si spiritual;
promovarea unor relatii de “sportivitate” fata de adversar pe
terenul de sport;
eliberarea sportivului de conditionarea materiala;
formarea unei atitudini morale elementare in viata sociala ;
afirmarea universalitatii umane, stabilirea unor relatii de
respect si prietenie intre oamenii de pretutindeni, in vederea intrarii pacii si
bunei intelegeri intre popoare.
Astfel ne dam seama de spiritual progresist al miscarii olimpice de
caracterul universal al olimpismului, JO fiind expresia unei etici profound
valabile pentru timpurile noastre.

37
 BIBLIOGRAFIE
1."Sporturile: Enciclopedia Larousse"

Editura RAO, Traducator: Pavelescu Mihai - Dan

2.Internet

a) www.netsport.ro/infosport/11/JocurileOlimpice_istorie

b) www.cor.ro/olimpiade

c) www.discovery.ro/grecia_antica/JocurileOlimpice

d) www.torino2006.org/ENG/OlympicsGames

e) www.tacihni.lx.ro

38