Școala românească de gimnastică

 Ce este gimnastica?
Gimnastica este unul dintre cele mai vechi sporturi olimpice.
Acesta este un sport care implică o serie de mișcări ce necesită forță
fizică, flexibilitate, echilibru, rezistență și grație.
Sportul, adică gimnastica, a evoluat foarte mult în secolul al XIX-
lea, căpătând formă și accepțiune modernă în ceea ce privește în
prim-plan gimnastica, aflându-se în disputa celor două stiluri de
conflict:
- sistemul suedez (in principal grup de exercitii libere)
- sistemul german (cu ajutorul unui aparat).
Gimnastica suedeză reprezintă exerciţiile fizice sistematice şi
ritmice (sărituri şi întinderi), efectuate de obicei fără aparate.
Favorizează puterea, rezistenţa, flexibilitatea, o stare generală
bună prin solicitările regulate ale sistemului cardiovascular.
Gimnastica germană reprezintă exerciții fizice sistematice
efectuate de obicei cu aparate. Este nevoie de mare putere fizică
mai ales în brațe și echilibru.
Probele de gimnastică își au originea în Grecia Antică, alte
ramuri ale gimnasticii de performanță fiind gimnastica acrobatică
și săriturile la plasa elastică (trambulină).
Mai există și gimnastica de echipă, apărută prima oară în
Scandinavia, concursul desfășurându-se o dată la doi ani. Echipele
de competiție, sunt formate din trei categorii: echipe de femei,
bărbați și mixte, competiția în sine compunându-se în trei tipuri:
 exerciții la podea
 salturi de la mini-trambulină
 salturi acrobatice.
Alte ramuri mai puțin cunoscute sau mai puțin oficiale sunt
gimnastica stradală (parkour), gimnastica de circ, etc.

 Ce este școala românească de gimnastică?

Școala românească de gimnastică a fost una dintre cele mai bune
din lume, aducând aproximativ 330 de medalii printre care 260
feminin și 70 masculin, prima medalie fiind luată in 1958 de către Dan
Grecu.
Începând din anii 1860, programele de gimanstică din țară
noastră s-au dezvoltat prin crearea de asociații și societăți de
gimnastică, precum cele din Arad și Bistrița în 1869, și Brașov în
1861. Societăți de gimnastică au fost înființate mai târziu la
Timițoara și Craiova în 1889 și respectiv, 1890. Altele au apărut
între 1891 și 1906 la Pitești, Agnita, Târgu-Jiu, Ploiești, Galați și
Câmpulung-Mușcel.
La data de 14 septembrie 1906 a avut loc un congres al
societăților de gimnastică care a dus la crearea Federației Române
de Gimnastică, prima instituție centrală ce va coordona și conduce
peste 18 societăți existente la aceea dată în întreaga țară. Anul
1914 este anul creerii unei noi asociații în Aiud, Buzau, Lugoj și
Alexandria.
Femeile au devenit parte din programele gimnasticii între 1916-
1932, odată cu participarea la concursuri înternaționale
organizate în Franța, Italia, Iugoslavia și Cehoslovacia. Competiții
naționale, de fapt, festivaluri de gimnastică, au fost organizate în
țară la intervale regulate. |În 1932 Federației Române de
Gimnastică s-a afiliat la Uniunea Federațiilor Sportive din
România.
 Perioada anilor 1932 până la 1940 a fost caracterizată de
introducerea și dezvoltarea sistemului gimnasticii suedeze
dezvoltată de Pierre Ling, în școli, universităti, armată și la
Academia Naționala de Educație Fizică. Odată cu instaurarea
regimului comunist în România, după cel de-al doilea râzboi
mondial, sistemul sovietic a dat o calitate mai mare gimnasticii la
aparate, aceasta instaurându-se în instituțiile educaționale la fel
ca și în cluburi. În anul 1947, primul campionat național a avut loc
la Resita, în timp ce Bucureștiul a găzduit primul campionat
național școlar. Mai multe competiții bilaterale au avut loc între
1950-1951.
Între anii 1950-1964 sub îndrumarea unor mari antrenori
precum Iosif Maier, Adina Stroescu, Robert Podlaha, Nicolae
Balasu, Caius Jianu, Petre Dungaciu, Maria Simionescu și alții,
gimnastica românească a cunoscut o creștere rapidă, atât din
punct de vedere tehnic și metodologic, cât și din punctulul de
vedere al formarii specialiștilor, unii dintre ei mai activând și astăzi
în gimnastica românească.
Ediția 1964 a Jocurilor Olimpice a adus rezultate slabe pentru
România, locul IV la feminin și locul XII la masculin, fapt care a dus ca
oficialii acelei perioade să pună în discuție participarea țării noastre la
J.O. de la Mexico City, 1968. În același timp, au fost luate o serie de
inițiative pentru a îmbunătăți participarea la competiții a gimnațtilor
români, eforturi care au fost răsplătite începând cu anii 1971-1972.
Aceste măsuri au inclus contacte cu antrenori din Uniunea Sovietică și
din Japonia. Antrenori români au fost trimiși la studii în străinătate și
au fost organizate cantonamente comune cu sportivii sovietici și
japonezi. În 1969 a fost creată școala de gimnastică de la Onești, o
fortăreață pentru gimnastica feminină.
Oştirea sportului oneştean s-a lărgit în perioada 1962 – 1989 prin
înfiinţarea celor 5 cluburi sportive de performanţă, astfel:
  CLUBUL SPORTIV ŞCOLAR (CSS) înfiinţat în 1962 având ca
directori pe prof. Mihai Pintea, Gheorghe Bîrsan, Dobre Ioan,
Gheorghe Iacob şi Mircea Agapi din anul 2002
 LICEUL CU PROGRAM SPORTIV „NADIA COMĂNECI” (LPS) şi A.S.
FLACĂRA înfiinţată în 1966 şi LPS în 1969
 CLUBUL SPORTIV ONEŞTI – CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL
ONEŞTI, constituit în 01 august 1973
 CLUBUL SPORTIV MUNCITORESC BORZEŞTI înfiinţat în 1975
 CLUBUL SPORTIV ATLAS ŞI DE TURISM MONTAN înfiinţat în
1992 – 2005

 Cantonamente

În general, cantonamentele de gimnastică sunt perioade intensive

de pregătire, unde gimnaștii se antrenează zilnic, de obicei, sub
supravegherea antrenorilor experimentați. Aceste sesiuni includ
antrenament fizic, antrenament tehnic pentru diferite aparate (cum
ar fi bârnă, sol, paralele, inele etc.), precum și aspecte de pregătire
mentală.
PROGRAMUL DE ANTRENAMENT ÎN CANTONAMENTE
Programul de antrenament în canonamentele de gimnastică
erau ( și încă sunt) în felul următor: primul antrenament începe la
ora 7:45 dimineața și durează aproximativ până la ora 10:00. După
aceea, în cazul în cre sunt copii ce trrebuie să meargă la școală,
după cursuri lu-au masa de prânz. Al doilea antrenament începea
la ora 14:30 până la aproximativ ora 18:00, urmând după aceea
recuperarea, odihnă, lecții unde este cazul depinde de fiecare
gimnastă, iar la ora 21:30 era stingerea.
 Rezultatele Ș.R.G.
Jocurile Olimpice din anul 1952 de la Helsinki au insemnat prima
participare a unor echipe romanesti, atat la masculin cat si la
feminin, dar cu rezultate modeste. Primele campionate nationale
universitare au avut loc la Arad in anul 1953 si campionul national
nu a fost altul decat actualul presedinte al Federatiei Romane de
Gimnastica, Nicolae Vieru. Aceste campionate au continuat pana
in anul 1980, cand greutati financiare au determinat intreruperea
acestora.
La București, în luna mai 1957, s-au organizat de către Federația
Române de Gimnastică Campionatele Europene de Gimnăstica, la
feminin. Gimnastele române Sonia Iovan și Elena Leuștean au
caștigat medalia de argint, respectiv bronz, la această competiție.
În anul 1956 s-au organizat, ca o repetiție pentru aceste
Campionate Europene, o competitie numita ‘Campionatele
Internaționale de Gimnastică ale României’. Este cea mai veche
competiție individuală din lume, atât la masculin cât și la feminin:
în anul 1996 s-a desfățurat o ediție comemorativă, cea de-a 4-a
ediție a acestor Campionate Internaționale.
Ediția 1964 a Jocurilor Olimpice a adus rezultate slabe pentru
România, locul IV la feminin și locul XII la masculin, fapt care a dus ca
oficialii acelei perioade să pună în discuție participarea țării noastre la
J.O. de la Mexico City, 1968. În același timp, au fost luate o serie de
inițiative pentru a îmbunătăți participarea la competiții a gimnaștilor
români, eforturi care au fost răsplătite începând cu anii 1971-1972.
Aceste măsuri au inclus contacte cu antrenori din Uniunea Sovietică și
din Japonia. Antrenori români au fost trimiși la studii în străinătate și
au fost organizate cantonamente comune cu sportivii sovietici și
japonezi. În 1969 a fost creată școala de gimnastică de la Onești, o
fortăreață pentru gimnastică feminină.
 Din 1961 s-au organizat campionate naționale pentru gimnastica
ritmică-sportivă, eforturile federației fiind încununate de succes în
competiții internaționale, continentale și mondiale. Începând cu anul
1965, România a luat parte în mod regulat la “Turneul Prietenia”, o
competiție între țările socialiste. Competiția a fost un loc de lansare
pentru numeroși campioni mondiali și olimpici.
De menționat este de asemenea faptul că echipa României a
cucerit de 3 ori consecutiv titlul mondial pe echipe în anii 1994, 1995
și 1997, participante la victorie fiind și gimnastele Alexandra
Marinescu, Claudia Presecan, Ionela Loaies, Daniela Maranduca,
Nadia Hategan, Mirela Tugurlan, Corina Ungureanu.

Personalități importante în lumea gimnasticii:

1. Gheorghe Moceanu a fost un profesor de educație fizică din
Transilvania și apoi din România, care a fost unul dintre pionierii
activității sportive din România.
A predat gimnastica, scrima și dansurile populare în școlile
românești și a contribuit în mod decisiv la introducerea practicării
gimnasticii în școli și în armată, formând peste 40 de profesori de
educație fizică pentru școlile statului și punând astfel bazele predării
educației fizice în România.
2. Béla Károlyi născut pe data de 13 septembrie 1942 și este un
antrenor de gimnastică maghiar din România, stabilit în 1981 în
Statele Unite ale Americii. A devenit celebru ca antrenor al multiplei
campioane olimpice Nadia Comăneci. La Jocurile Olimpice din 1980 a
fost antrenorul lotului olimpic de gimnastică al României, cu care a
obținut două medalii de aur (Comăneci), trei de argint (Comăneci,
Eberle, echipe) și 2 de bronz (Rühn).La alegerile legislative din 2008
Béla Károlyi a fost candidatul UDMR pentru un mandat de senator în
colegiul uninominal care cuprinde America de Nord, America de
Sud,Orientul Mijlociu, Asia, Australia și Noua Zeelandă. El împreună
cu soția sa s-au mutat din România în anul 1981.
3. Octavian Ioan Atanase Bellu născut în data de 17 februarie
anul 1951este un antrenor român de gimnastică, care coordonează
activitatea lotului olimpic de gimnastică feminină, pe care l-a mai
antrenat în perioada 1981 - 2005. A absolvit Institutul de Educație
Fizică și Sport (IEFS), promoția 1974, specializarea gimnastică. Fost
practicant al atletismului, voleiului și baschetului, el și-a început
cariera ca profesor de educație fizică la Valea Călugărească între anii
1974-1978
În anul 1981, este solicitat să lucreze, la Deva, ca antrenor la lotul
olimpic feminin de gimnastică, iar în 1990 devine antrenor
coordonator. El a pregătit loturile olimpice, participând la 6 ediții ale
Jocurilor Olimpice, 16 ediții ale Campionatelor Mondiale, 13 ediții ale
Campionatelor Europene, 5 ediții de Cupă Mondială, 11 ediții ale
Campionatelor Europene de Juniori. A antrenat lotul feminin de
gimnastică al României până în anul 2005.
Pe perioada cât a fost antrenor federal al lotului olimpic feminin de
gimnastică a obținut cu acesta 279 medalii (106 de aur, 86 de argint și
87 de bronz).
4. Viorica Daniela Silivaș născută la data de 9 mai 1972 . Ee o
gimnastă română de valoare mondială, retrasă actualmente din
activitatea competițională, celebră pentru cucerirea a șase medalii
(trei de aur, două de argint și una de bronz) la Jocurile Olimpice de
vară din 1988 la Seul, Coreea de Sud. A început gimnastica la vârsta
de 6 ani și a fost antrenată de antrenorul Béla Károlyi, timp de șase
ok până în anul 1881. În 1980 a câștigat campionatul școlii iar în 1981
când antrenorul ei a părăsit România, ea a devenit Campioană
Națională de Junioare.
După ce a câștigat Campionatul National, nu a petrecut mult timp în
liga juniorilor. În 1985, Federația Română de Gimnastică i-a schimbat
anul nașterii din 1972 în 1970 pentru a-i permite participarea la
Campionatele Mondiale de la Montreal.Falsificarea a fost suspectă,
dar nu a fost niciodată complet verificată până în 2002 când însăși
Daniela Silivaș a admis acest lucru. Ea a spus că nu a fost niciodată
întrebată de acest aspect, iar oficialitățile din România pur și simplu i-
au dat un nou pașaport, i-au atras atenția asupra datei nașterii și au
informat-o că are acum vârsta de 15 ani.Deși avea doar 13 ani la
Campionatele Mondiale din 1985, aceasta a obținut nota 10 în
drumul spre cucerirea titlului mondial la bârnă, învingând-o pe
deținătoarea titlului Olimpic la acest aparat, Ecaterina Szabo, colega
sa de echipă. A terminat în urma gimnastei din Rusia Yelena
Shushunova în concursul la individual compus și s-a impus imediat ca
lideră a echipei României.
5. Maria Bitang este o renumită antrenoare federală de
gimnastică a României, actualmente ocupând postul de Consilier de
stat pentru promovarea sportului.
Între anii 1992-2005, a activat ca antrenoare federală al Lotului
Olimpic feminin de gimnastică al României. În această calitate, a
participat la pregătirea tinerelor gimnaste olimpice ale României.
În perioada cât a lucrat ca antrenor al Lotului Olimpic feminin de
gimnastică a obținut 152 de medalii. În august 2005 a cerut rezilierea
contractului cu Federația Română de Gimnastică, după ce
conducerea acestui for a decis să desființeze lotul olimpic de
gimnastică feminină al României.
La data de 18 ianuarie 2006, Mariana Bitang a fost numită în funcția
de consilier de stat pentru promovarea sportului la Departamentul
pentru Relația cu Autoritățile Publice si Societatea Civilă al
Administrației Prezidențiale a României.
În 2007, Mariana Bitang și-a prezentat demisia din funcție în semn de
solidaritate cu suspendarea președintelui Băsescu de către Parlament
și a declarat că pentru viitor are mai multe opțiuni, tot în domeniul
sportului, dar nu în organisme care să aibă treabă cu imixtiunea
politică.
6. Dan Grecu este antrenorul coordonator al Lotului olimpic
masculin de gimnastică, vicepreședinte al Federației Române de
Gimnastică, arbitru internațional de gimnastică și fost gimnast român
de valoare mondială, medialiat cu bronz la Jocurile Olimpice de vară
de la Montreal 1976 la inele.
A inceput sa practice gimnastica la varsta de 12 ani, la Iasi, sub
indrumarea profesorului Octav Ungureanu. In 1963, a fost legitimat la
Clubul Sportiv Viitorul, din Bucuresti, de unde s-a transferat la Clubul
Sportiv Dinamo Bucuresti, la ambele cluburi avandu-l ca antrenor pe
Mircea Rădulescu. A inceput sa practice gimnastica la varsta de 12
ani, la Iasi, sub indrumarea profesorului Octav Ungureanu. In 1963, a
fost legitimat la Clubul Sportiv Viitorul, din Bucuresti, de unde s-a
transferat la Clubul Sportiv Dinamo Bucuresti, la ambele cluburi
avandu-l ca antrenor pe Mircea Radulescu.
S-a retras din activitatea competitionala dupa Jocurile Olimpice de la
Moscova, din 1980, dupa accidentarea suferita (ruptura musculara) in
timpul exercitiului de la inele. A devenit antrenor si arbitru
international de gimnastica. Ca tehnician, a activat mai intai la sectia
de gimnastica a CS „Dinamo”, iar apoi la lotului national masculin de
gimnastica al Romaniei.A primit titlurile de Maestru al Sportului,
Maestru Emerit al Sportului si Antrenor Emerit. I-a fost conferit
Ordinul National „Serviciul Credincios” in grad de cavaler.
7. Marian Drăgulescu este un fost gimnast român.
La Campionatele Europene din 2004 a câștigat patru medalii de aur,
devenind astfel unul dintre principalii pretendenți l
medaliile olimpice la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena.
La Olimpiada de la Atena, Drăgulescu și-a ajutat echipa la câștigarea
medaliei de bronz. De asemenea, a câștigat medalia de argint la sol și
medalia de bronz la sărituri.
Drăgulescu și-a anunțat retragerea din activitatea
competițională în 2005, dar a revenit asupra deciziei sale participând
la Campionatele Mondiale din 2005 de la Melbourne (Australia) unde
a câștigat medalia de aur la sărituri.
În 2012 Federația Română de Gimnastică a decis să nu-l includă pe
lista participanților la Jocurile Olimpice de la Londra.
8. Viorica Daniela Silivaș născută la data de 9 mai 1972 . Ee o
gimnastă română de valoare mondială, retrasă actualmente din
activitatea competițională, celebră pentru cucerirea a șase medalii
(trei de aur, două de argint și una de bronz) la Jocurile Olimpice de
vară din 1988 la Seul, Coreea de Sud. A început gimnastica la vârsta
de 6 ani și a fost antrenată de antrenorul Béla Károlyi, timp de șase
ok până în anul 1881. În 1980 a câștigat campionatul școlii iar în 1981
când antrenorul ei a părăsit România, ea a devenit Campioană
Națională de Junioare.
După ce a câștigat Campionatul National, nu a petrecut mult
timp în liga juniorilor. În 1985, Federația Română de Gimnastică i-a
schimbat anul nașterii din 1972 în 1970 pentru a-i permite
participarea la Campionatele Mondiale de la Montreal.Falsificarea a
fost suspectă, dar nu a fost niciodată complet verificată până în 2002
când însăși Daniela Silivaș a admis acest lucru. Ea a spus că nu a fost
niciodată întrebată de acest aspect, iar oficialitățile din România pur
și simplu i-au dat un nou pașaport, i-au atras atenția asupra datei
nașterii și au informat-o că are acum vârsta de 15 ani.Deși avea doar
13 ani la Campionatele Mondiale din 1985, aceasta a obținut nota 10
în drumul spre cucerirea titlului mondial la bârnă, învingând-o pe
deținătoarea titlului Olimpic la acest aparat, Ecaterina Szabo, colega
sa de echipă. A terminat în urma gimnastei din Rusia Yelena
Shushunova în concursul la individual compus și s-a impus imediat ca
lideră a echipei României.
9. Nadia Comăneci este o fostă gimnastă română care a devenit
celebră la nivel mondial pentru performanțele sale remarcabile în
gimnastică artistică. Ea s-a născut pe 12 noiembrie 1961 în
Gheorgheni, România.
Nadia a atras atenția lumii sportive la Jocurile Olimpice de
Vară din 1976 de la Montreal, Canada. La vârsta de doar 14 ani, a
obținut nota perfectă de 10.0 pentru exercițiul la bârnă, un lucru
considerat atunci imposibil. A fost prima gimnastă din istoria Jocurilor
Olimpice care a primit nota perfectă. În total,
Nadia Comăneci a obținut șapte note de 10.0 la aceste Jocuri
Olimpice și a câștigat trei medalii de aur (la bârnă, sol și individual
compus), o medalie de argint și o medalie de bronz.
Performanțele sale uluitoare au cucerit inimile oamenilor din
întreaga lume și au consacrat-o ca una dintre cele mai mari gimnaste
din istoria sportului. Ea a continuat să concureze la nivel înalt pentru
o perioadă de timp și a participat la alte competiții majore.
După retragerea din gimnastică, Nadia Comăneci a emigrat în
Statele Unite ale Americii și a devenit o personalitate cunoscută la
nivel internațional. Ea a fost inclusă în diferite săli ale faimei și a
continuat să promoveze sportul și gimnastica în calitate de
antrenoare și ambasadoare sportivă.
10. Andrei Vasile Muntean, născut la 30 ianuarie 1993 în Sibiu,
România, este un gimnast român cu o carieră notabilă. A început
gimnastica artistică sub îndrumarea antrenorilor Ciprian Baiaș și
Carmen Roșianu în Sibiu, apoi s-a transferat la Bistrița în lotul olimpic
de juniori. În 2009, a obținut argint la sol și bronz pe echipe la
Festivalul Olimpic al Tineretului European.
 În 2010, Andrei Muntean a devenit primul campion olimpic de
tineret din România, câștigând aurul la inele la Jocurile Olimpice de
Tineret. În același an, a obținut și aur la paralele la Europenele pentru
juniori de la Birmingham. În 2011, s-a alăturat lotului de seniori din
București, iar în 2014 a câștigat primul său titlu național la individual
compus. În anul următor, s-a clasat pe locul 3 la inele la Cupa
Mondială de la Doha.

Informații luate de pe siteurile :

https://old.romgym.ro/media/istoria-gimnasticii/

https://www.enciclopedie.info/gimnastica-din-romania/