Capitolul 1: Geneza Jocurilor Olimpice Antice

Olimpia
Olimpia nu era un oraş propriu-zis, ci o aşezare care timp de
trei ani stătea nelocuită, fără viaţă, pentru ca să se însufleţească în
vara celui de-al patrulea an, devenind centrul interesului pentru
întreaga ţară. Aşezarea era situată în nord-vestul Peloponesului, în
regatul Elidei, pe o campie, numită şi “dumbrava sacră”. În
timpurile străvechi, aici s-a aflat un altar al zeiţei Hera, iar în
vecinătatea lui se desfăşurau în perioada preelenică jocuri cu un
caracter local.
Invazia dorică a distrus aşezările politice ale regiunii prin
secolul al XII-leaÎ.Hr. În Olimpia au fost ridicate în decursul
secolelor numeroase construcţii. Unele aveau un caracter religios,
altele serveau pentru adăpostirea instituţiilor olimpice sau găzduiau
oaspeţii sosiţi în număr mare la celebrarea jocurilor. În centrul
Olimpiei se găsea măreţul templu al lui Zeus patronul jocurilor, iar
în interior, statuia zeului, operă a marelui sculptor al antichităţii
Phidias.
Statuia din marmură, fildeş şi aur, capodoperă a artei
greceşti antice, era consideratăuna dintre cele şapte minuni ale
lumii. Alături de templu se găsea măslinul sacru sădit conform
tradiţiei, chiar de Hercules. Din ramurile lui se confecţionau
cununile învingătorilor. În jurul tempului erau construcţiile
palestrelor, gimnaziul, stadionul, hipodromul şi un întreg oraş
format din temple, altare, statui închinate zeilor şi eroilor jocurilor,

1
 clădirile administrative.Spectatorii luau loc pe taluzuri naturale sau
artificiale, în jurul arenei pentru a se încărca cu energie telurică.1
Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru
evenimente atletice naționale care făceau parte din jocurile
periodos, sau de “circuit”. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice din
Delphi, Jocurile Istmice din Cotint şi Jocurile din Nemeea. Chiar
dacă Jocurile Olimpice antice sunt, în accepţiunea generală,
precursoarele celor moderne, probele competiţionale şi modul de
desfăşurare a acestora pot părea destul de mult diferite faţă de ceea
ce există în prezent.
Născută acum aproape 3000 de ani pe muntele Olimp,
Olimpiada a reprezentat dintotdeauna o încununare a celor mai
înalte virtuţi umane.
Intrecerile sportive şi culturale au apărut ca o consecinţă a
stabilităţii politice a cetăţilor greceşti din secolele VIII-VI i.H., şi a
adoptării idealurilor aristocrate privind continuă antrenare a minţii
şi trupului, de către toate clasele sociale.
Mesagerii plecau din Olimpia spre toate cetatile grecesti, anuntand
inceperea evenimetului care se desfasura sub patronajul lui Zeus,
zeul suprem in mitologia greaca. Chiar daca nu toate orasele au dat
un raspuns pozitiv propunerii, primele mentiuni despre Olimpiada
apar inca din 776 i.H. Febra intrecerilor sportive avea insa sa ii
cuprinda in scurt timp pe toti grecii, festivalul devenind rapid cel
mai important din vechea Elada. Urmandu-i exemplul, nu mai putin
de trei astfel de concursuri avea sa ia nastere in urmatorii ani:
Jocurile Corintice, desfasurate in Corint si inchinate zeului
Poseidon, Jocurile Nemeene inchinate lui Hercule si Jocurile
Pythice de la Delphi dedicate zeului Apolo. Evenimentele aveau loc
in ani diferiti, asa ca elenii se puteau bucura an de an de intrecerile
favoritilor.2
1
Rusu Flavia , Istoria educatiei fizice si sportului , Cluj Napoca 2006 , p. 21
2
Rusu Flavia , Istoria educatiei fizice si sportului , Cluj Napoca 2006 , p. 22

2
 Jocurile Olimpice debutau cu o impunatoare procesiune religioasa
si durau cinci zile, timp in care, pe langa competitiile sportive erau
oferite numeroase ofrande lui Zeus si celor mai importanti zei din
panteonul elen. De fapt, intregul festival era marcat de semnul
sacrului, fapt dovedit si de pacea sacra, sau ekecheiria, perioada in
care cetatilor grecesti le era interzis sa se implice in orice fel de
conflict armat.3
Castigatorii intrecerilor erau celebrati in ultima zi a jocurilor,
moment solemn in care acestia primeau cel mai ravnit trofeu din
lumea antica, cununa de lauri. Orasele sau coloniile se puteau simti
indrepatite sa creada ca au fost favorizate de zei atunci cand unul
dintre membrii lor cucerea coroana olimpica. Invingatorii erau
purtati in procesiuni fastuoase prin mijlocul multimii care nu
precupetea nimic atunci cand era vorba de rasplatirea lor. Eroii erau
scutiti de taxe si primeau mese gratuite pentru tot restul vietii.
Numele lor era mentionat in locurile publice, iar cetatea isi asuma
rolul de a le ridica statui si ode glorioase. Aceasta, platea adeseori
poeti care sa cante in poeme victoriile favoritilor. Unul dintre cei
mai cunoscuti autori de ode era Pindar, celebrul poet grec, cel care
a compus zeci de imnuri eroice timp de peste 52 de ani.
Jocurile aveau sa se desfasoare mai bine de un mileniu, pana in anul
393 d.H., atunci cand imparatul Teodosiu I, aparator fervent al
crestinismului, le va interzice ca manifestari ale unor ritualuri
pagane. De abia 1500 de ani mai tarziu, in 1896, ele aveau sa fie
reinviate din intitiativa baronului francez Pierre de Coubertin.
Intervalul dintre doua ediţii ale Jocurilor, de 4 ani, însumând 1457
zile,10 ore şi 40 de minute se numeşte olimpiadă

3
http://www.descopera.ro/sporturi/1035224-olimpiada-antica-i