MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE

“ALEXANDRU CEL BUN”

FACULTATEA ȘTIINȚE MILITARE

CATEDRA PREGĂTIREA SPORT ȘI FIZICA

REFERAT

TEMA: « Istoria jocurrilor olimpice antice»

Realizat:

Std.Gurușciuc .M.

Conducător:

Lt.col. Emil GUȚU

Chișinău, 2021
 Cuprins
Introducere..............................................................................................3
Cultura fizica.......................................................................................3-4
1.Desfăşurarea jocurilor olimpice….
2. Sărbătorirea si celebrarea invingătorilor ….
3.Importanța politica a jocurilor olimpice ..
4.Concluzie… …
5.Bibliografie…
 Jocurile Olimpice Antice

Jocurile olimpice antice s-au născut din dorinţa de a

oferi un stimulent pentru cei care practicau la un nivel
înalt exerciţiile fizice.

Jocurile olimpice antice, denumite originar Jocuri

olimpice (Olympiakoi Agones), au constat dintr-o serie de competiții
atletice care aveau loc pe o arenă între diferite orașe ale Greciei Antice.
Acestea au început în anul 776 î.Hr. în Olympia, Grecia, și s-au serbat
până în anul 393 când au fost desființate de împăratul roman Teodosiu
I. Unele surse consideră anul 884 î.Hr. ca dată probabilă a primelor
Jocuri Olimpice, totuși, pentru istorici începând cu anul 776 î.Hr. există
o cronologie exactă a jocurilor

Competiţiile olimpice erau deschise tuturor cetăţenilor de sex masculin.

Sportivii participanţi apăreau cu trupurile complet goale. De altfel, din
cuvântul grecesc “gol” (‘gymnos’) provine ‘gymnasium’. Femeilor le
era interzis cu maximă stricteţe să urmărească aceste jocuri, iar
participarea lor la întreceri era cu desăvârşire exclusă.
De la o întâlnire de o singură zi, cu o singură cursă, până în anul 471
î.e.n., Jocurile Olimpice evoluaseră, ajungând să cuprindă 10
evenimente, derulate pe o perioadă de peste cinci zile. Pe lângă cursa de
alergare, evenimentele sportive incluse erau lupte corp la corp, box,
curse de cai (atât călare, cât şi cu care de luptă), aruncarea discului şi a
suliţei, precum şi un tip de săritură în lungime, pe muzică. Mai exista şi
un pentatlon, alcătuit din probe de sărituri, alergare, aruncarea suliţei, a
discului şi lupte corp la corp. Un alt eveniment era pankration-ul, o
combinaţie violentă de lupte corp la corp şi box, în care practic nu
existau nici un fel de reguli, iar învingătorul era primul luptător care se
recunoştea învins.
Jocurile Olimpice se încheiau cu o cursă de alergare bizară şi
extenuantă, în care participanţii alergau îmbrăcaţi în costume complete
de armură.Popularitatea Jocurilor Olimpice a dăinuit în întreaga lume
antică, mult după prăbuşirea Imperiului Grec. Dar în anul 393 e.n., când
a avut loc cea de-a 293-a Olimpiadă, deci la 1170 ani după prima ediţie a
Jocurilor Olimpice, Jocurile au fost interzise de către împăratul roman
Theodosius I, care declarase ilegală orice formă de adorare a idolilor în
sanctuare.

Jocurile se desfășurau la fiecare patru ani, vara, în zilele sărbătorilor

lui Zeus, în nord-vestul Peloponesului, în câmpia Olimpia. Participau
doar bărbații de origine grecească în timp ce femeilor nu le era permisă
prezența nici ca spectatoare. De asemenea, doar cetățenii liberi erau
admiși, sclavii fiind excluși.
Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor și decernarea premiilor
se făceau de către magistrați numiți Helladonike. Jocurile durau
cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă și cu jertfe, cu defilarea
concurenților și jurământul olimpic. În ziua a doua avea loc întrecerea
tinerilor de 18-20 ani după care, în ziua a treia întreceri de alergare,
lupte, pugilat și pancrațiu. Cea mai disputată probă, cea
de pentatlon avea loc în ziua a patra urmată de întrecerile
„hoplitodorilor” (oameni înarmați), alergările de care și călăria. De-a
lungul timpului, ordinea întrecerilor s-a modificat de nenumărate ori. În
ziua a cincea erau premiați învingătorii (Olimpionike, învingător la
Olimpia) care primeau o cunună din ramuri de măslin sălbatic. Cei care
își mențineau titlul de campion la mai multe ediții succesive sau erau
câștigători a mai multor jocuri care se desfășurau pe teritoriul Greciei se
numeau periodonikes.
Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru evenimente
atletice naționale care făceau parte din jocurile periodos, sau de
„circuit”. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile
Istmice din Corint și Jocurile din Nemeea.
 O deosebire importantă dintre Jocurile grecești și cele moderne este că
toate evenimentele atletice indiferent de gradul de importanță erau
organizate sub patronajul unei divinități. La Delphi era onorat zeul
Apollo, iar în Corint și Nemeea zeul Poseidon. Se credea că zeii le dau
atleților forța fizică și abilitatea necesară pentru a putea participa cu
succes la Jocuri, și drept urmare, atleții se închinau la zeitățile
respective.
Exista și o competiție mai brutală numită pankraion în care era
permisă strângerea de gât, dar era interzisă mușcarea, scoaterea ochilor
sau ruperea degetelor.
În timpul jocurilor olimpice încetau orice conflicte politice și militare
dintre cetățile grecești, instituindu-se așa-zisa „pace olimpică”.
Intervalul dintre două ediții se numea „olimpiadă”. Evenimentele
importante din istoria acestei perioade sunt exprimate prin numărul de
ordine al Olimpiadei: de exemplu, lupta de la Termopile a avut loc în
primul an al Olimpiadei 75 (480 î.Hr.).
În anul 776 î.Hr. a fost consemnat în Olimpia numele câștigătorului
primei curse pe stadion, bucătarul Koroibos din Elis, și se presupune că
acest an marchează începutul Jocurilor Olimpice, deși data reală a
primelor jocuri este necunoscută.
Tradiția spune că începând cu anul 720 î.Hr. at huttoleții concurau
dezbrăcați .
Ultima ediție a jocurilor a avut loc în anul 392, fiind interzise doi ani
mai târziu printr-un edict al împăratului roman Teodosiu I,
din prejudecată religioasă (acesta era creștin, iar membrilor acestui cult
le repugnau toate tradițiile legate de religiile păgâne) el ordonând
distrugerea clădirilor Olimpiei.
Până la acest moment final, timp de 12 secole Jocurile Olimpice s-au
desfășurat neîntrerupt o dată la patru ani; au avut loc 293 de ediții . În
anul 426, Teodosiu al II-lea a ordonat distrugerea edificiilor din
Olimpia.

1. Medaliile de aur, argint și bronz ale Jocurilor Olimpice sunt

acordate sportivilor care ocupă locul I, al doilea și al treilea. În

 sporturile de echipă, toți membrii echipelor care au câștigat

podiumul premiilor sunt acordate aceleași medalii.

2. Imnul Olimpiadei este interpretat la ceremonia de deschidere a

jocurilor, închiderea lor, precum și în unele alte cazuri special

stipulate.

3. Jurământul este pronunțat alternativ în numele sportivilor și în

numele judecătorilor. Sportivii își asumă un angajament solemn de

a lupta sincer, fără a apela la trucuri ilegale. În consecință,

judecătorii jură să evalueze rezultatele sportivilor în mod obiectiv

și imparțial.

4. Flacăra olimpică este aprinsă în Grecia pe teritoriul Olimpiei

antice. Apoi, (folosind o torță specială) este transmisă la locul

Olimpiadei. După ceremonie, o torță este folosită pentru a aprinde

un foc într-un rezervor special, Bowl Olympic. De acum, jocurile sunt

considerate deschise. După olimpiadă, vasul este stins, ceea ce este un

simbol al finalului jocurilor.

5. Sloganul Olimpiadei este expresia lui Citius, Altius, Fortius, care înseamnă

„Mai rapid, mai înalt, mai puternic” în latină. Sloganul a fost aprobat în

1894 și a fost folosit pentru prima dată în 1924.

 6. Ramura de măsline este acordată câștigătorului împreună cu o medalie de

aur. Acesta este un simbol foarte tânăr, care a fost folosit la Jocurile

Olimpice de la Atena din 2004.

7. Mascota Olimpiadei este selectată de țara gazdă. Aceasta poatefi un animal

local sau o altă imagine.

Participarea la Jocurile Olimpice era precedată de o selecţie pe următoarele

criterii: Etnic (nu erau admişi decât grecii); Social (sclavii nu aveau acces); Moral
(se făcea dovada unei moralităţi nepătate); Tehnic (erau admişi atleţii care
puteau să-şi asigure o bună pregătire).

Participanţii la Jocurile Olimpice erau denumiţi atleţi.

Sub îndrumarea şi conducerea gimnaştilor după procesul de selecţie atleţii erau

supuşi unui regim igienic şi a unui porces de antrenament riguros.

Învingătorii Jocurilor Olimpice erau declaraţi eroi naţionali. Ei defilau în faţa

spectatorilor şi primeau daruri substanţiale care constau în sclavi, cai, vase, cupe de
aramă, premii în bani şi veşminte bogate.

Învingătorii la mai multe ediţii la Jocurile Olimpice se numeau periodonikes.

La întoarcerea în cetate învingătorii erau primiţi cu onoruri şi cu o intrare triumfală.

Primirea cu mult fast era continuată cu ospăţuri, cuvântări şi următoarele favoruri:
scutire de impozite, pensie viageră şi locuri de onoare la spectacole.

Concluzie
Pentru fiecare persoană, sportul este un prilej de îmbunătăţire a felului său de a fi.

In final pot spune că jocurile olimpice au jucat un rol important în viața

oamenilor din antichitate ,luând în considerație că sportul este foarte important
în viața de zi cu zi ,este o arta care ne ajuta de a ne reprezenta pe sine insusi.
 Bibliografie

1.wichipedia
2.https://biblioteca.regielive.ro/re/jocurile-olimpice-antice.