Liceul teoretic „Mihai Eminescu”

Referat
pe tema:
Viata si activitatea
social-politica membrului
Sfatului Tarii, Vasile Cijevschi

A realizat: Andrian Ilie,

elev in clasa X-a „B”
A controlat: Ostas Valeriu
 Cuprins:
1.Introducere………………………………………………………......1
2.Inceputul activității…………………………………………….….2
3.Rolul in istorie si activitățile culturale………………..…..3
 Introducere
Oameni distinsi, personaliati istorice importante si-au consacrat viata neamului
lor fara a cauta de propriile interese. Aceste persoane cu timpus sunt uitate, dar
in pofida acestu fapt meritul lor va ramane in veci incpntestabile, fiind asemenea
unui soldat cu identitatea disparuta in ani, care riscand sa-si piarda viata, si-a
salvat tara de stricaciuni. O astfel de persona a fost Vasile Cijevschi, numele
caruea s-a pierdut printre altele chiar daca el s-a remarcat prin fapte demne si
marete.

S-a nascut la Zaim, in anul 1880, cu cativa ani înaintea poetului Alexei
Mateevici, care a copilărit in același sat. Ei separat au conceput ca scop suprem al
vieților lor crearea unor condiții prielnice pentru populația basarabeana, fapt care
putea determina întâlnirea lor, care fără îndoială a avut loc

Onisifor Ghibu, ne oferă un tablou deplin al personalității lui Vasile Cijevschi,

sugerându-ne ideea ca este importat sa știm ceva mai mult despre el. Onisifor
Ghibu spunea: „...Colonelul V.Cijevschi, om cult, care vorbea limba franceză şi
făcuse şcoala de diplomaţi în Rusia – om cu bune sentimente şi româneşti şi
omeneşti – om la locul lui”. Unele idei despre lumea sa interioara putem extrage
chiar din spusele lui: „Nimic în viaţă nu ne va înlocui frumuseţea trecutului. Ea ne
este scumpă, pentru că nu mai este, a trecut”.
 Inceputul activității
Făcând studii superioare şi specializându-se în domeniul orientalisticii, ar fi putut
„să ocupe un post în diplomaţie”, afirmă cercetătorul şi editorul Iurie Colesnic,
căruia îi datorăm cunoaşterea puţinelor, dar importantelor file din viaţa lui Vasile
Cijevschi.

Având deschidere spre arta militară, a fost pe rând capitan, maior, colonel,
devenind „lider al camarazilor săi care în 1917 au început să creeze comitetele
militare pe principii naţionale”.

La 8 septembrie 1917 ne-a reprezentat la Kiev în cadrul lucrărilor

Congresului Naţionalităţilor din Rusia, fiind ales în prezidiul Congresului.

Între 20 şi 27 octombrie 1917 s-au desfăşurat lucrările Congresului

militarilor moldoveni şi V.Cijevschi, cu autoritatea sa ireproşabilă, a fost ales
preşedinte al Congresului. Lui i se datorează limpezirea problemelor autonomiei
Basarabiei, a creării Sfatului Ţării, a Armatei Naţionale, a şcolii şi el este unul
dintre acei care a pus problema moldovenilor de peste Nistru.

Până la deschiderea lucrărilor Sfatului Ţării, V.Cijevschi a fost comisar militar

al Basarabiei, şef al Sfatului Major al Comisariatului Militar.
 Rolul in istorie si activitățile culturale
Acest „politician de perspectivă” a avut intervenţii principale în cadrul lucrărilor
Sfatului Ţării „în cea mai dificilă şedinţă”, cea din 27 martie 1918. Lui i se
datorează votul deschis şi nominal în problema Unirii.

Fiind membru al Sfatului Ţării şi votând Unirea, V.Cijevschi a contribuit în mod

deosebit la consolidarea poziţiilor naţionale şi după actul Unirii din 27 martie
1918. Meritul lui este de a nu fi admis să se comită multe greşeli.

A fost membru al Partidului Partizanilor Ordinii de Stat, simpatizând

platforma Partidului Naţional Moldovenesc şi pe liderii acestui partid: Pelivan,
Gore, Iurie Grosu, Pan Halippa şi alţii.

A fost şi un foarte bun jurnalist prin participarea la publicaţiile timpului:

„Gazeta-lei” (1923), „Bessarabskaia mîsli” (1924) şi prim-redactor la „România
nouă” (1926).

Şi militarii, şi ziariştii, şi bancherii, şi cei de la Asociaţia „Astra” îl socoteau

omul lor.

După Unire Vasile Cijevschi s-a mulţumit cu puţine favoruri, el având

destule merite la pregătirea acestui act istoric. A fost şeful secţiei şcolii la primăria
Chişinău. În această funcţie i-a ajutat pe mulţi, fiind un generator de idei.
Îndeosebi l-a sprijinit pe Alexandru Plămădeală (prietenul de demult al fraţilor
Alexei şi Victor Mateevici), propunându-i să reorganizeze Şcoala de Desen într-o
şcoală de Belle Arte. De aceea moartea lui prematură la 14 iulie 1931, a fost o
grea lovitură pentru Alexandru Plămădeală, dar şi pentru întreg învăţământul din
Basarabia.

A trăit doar 51 ani. Nu s-a căpătuit cu avere şi posturi mari după Unire şi
abia mai târziu, în 1934, s-a descoperit că a fost şi un talentat prozator. În „Viaţă
Basarabiei” a fost publicată post-mortem nuvela sa „Unei prietene”. Mormântul
său se află la Cimitirul Central Ortodox de pe strada Armenească din Chişinău, iar
un pahar cu ţărână de la mormânt se află pe „Treptele Spiritualităţii” în sala
„Limba noastră” a Casei-muzeu „Al.Mateevici” din s.Zaim.