Dan C. Mihăilescu (n.

12 decembrie 1953, București, România) este critic literar, istoric literar și eseist
român contemporan.

Facultatea de Limba și Literatura Română (secția română-franceză), Universitatea București (1972-

1976). 1980 până în 2003 a fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G.
Călinescu”, secretar de redacție la Revista de istorie și teorie literară (1983-1986), editorul suplimentului
Litere, arte, idei (LAI) al ziarului Cotidianul între (1991-1996) și (2001-2004). În 1999 a devenit consilier
pe probleme de comunicare al Președintelui Societății Române de Televiziune. Este autor a numeroase
cronici literare, în revistele Transilvania (1984-1989), 22 (1994-2000), Ziarul de duminică, supliment al
Ziarului financiar (2000-2006), Idei în dialog. A debutat publicistic, după mai multe prezențe în reviste
liceale și studențești, în 1974, în România literară.

A primit Premiul Uniunii Scriitorilor în 1982 (pentru debut) și 1999 (pentru traducerea integrală a
dramaturgiei lui Eugène Ionesco), Premiul UTC, 1982, Premiile revistelor Ateneu (1976, 2004),
Luceafărul (1978), Tribuna (1980), Transilvania (1984), Flacăra (2004).

A primit medalia „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” (2000), premiul CNA, pentru „Omul care
aduce cartea” (2002), Premiul Radio București, 2004, premiul de critică al Asociației Scriitorilor din
București, 2004. A fost nominalizat la Premiul de critică al UNITER, în 2001.

În primul rând este o carte dedicată exclusiv femeii din România, care descrie cele trei vămi ale
feminității, castelul, biblioteca și pușcăria, așa cum le-a numit autorul.

O carte superbă, ce efectiv poartă cititorul prin istoria României plină de evenimente mai mult
sângeroase și crunte decât fericite. Personajele sunt un număr destul de mare de femei personalități
feminine dintr-o epocă de dinainte si de după formarea României Mari

Cateva nume Regina Maria, Maria Cantacuzino-Enescu, Cella Delavrancea, Alice Voinescu, Cornelia
Pillat,Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, Anița Nandriș.

Femei,regine, aristocrate, culte, citite sau simpe țărănci, toate personajele reale ale acestei cărți au
povești de viață care se învârt in jurul societății românești din acea perioadă.

Femei care au devenit sau nu mame, care au avut sau nu șansa unei căsnicii fericite, care au făcut sau nu
ani grei de pușcărie comunistă.

Intervenția autorului este aproape minimă, dorind să aducă la un loc aceste femei extraordinare, așa
cum erau descrise de jurnalele personale sau de alte apariții din timpul vieții lor cât și de după dispariția
lor. Cartea este o antologie superbă, plină de citate ce vorbesc despre suferințele, iubirile și trădările
femeilor care au influențat pentru totdeauna cultura noastră.

Cele mai multe pagini din carte sunt destinate Reginei Maria, care și deschide antologia, urmează
Maruca sau Maria Enescu, soția lui Enescu, Alice Voinescu cu minunate și interbelice pasaje din
„Jurnalul” său.
Dupa parerea mea, poate cea mai cutremurătoare poveste din carte, este povestea Aniței Nandriș. Prin
titlul capitolului dedicat ei ” Anița Nandriș o viață ca o cruce” Dan C. Mihăilescu ,autorul mi-a dat
impresia ca vrea să prevină cumva cititorul de intamplările tragice greu de imaginat care vor urma să fie
descrise prin insăși cuvintele citate din cartea scrisă de ea „Amintiri”.

Aceasta femeie a fost în surghiun timp de 20 de ani in Siberia împreună cu fii săi. O sfâsietoare relatare a
unei mame care a reusit să isi țină în viață copii menținându-și demnitatea transmitând și generațiilor
următoare valoarea sacrificiului.

Citate remarcabile

Românii au suflet bun şi gură rea” (Regina Maria);

„Mă simt foarte româncă, dar din teapa celor din trecut, (…) doritori de o Europă mai reală, mai unită. O
aştept această Europă fără paşapoarte, cu aceeaşi monedă, colaborare cinstită între neamuri suverane
la ele acasă” (Alice Voinescu, pe 29 august 1944);

„...aşa de tare ceria stomacu mâncare, că aşa cum mergeam pe drum mă gândeam, oare să iau o mână
de nisip să vâr în gură, nu mi s-ar astâmpăra foamea?” (Aniţa Nandriş-Cudla).

In final, țin să mentionez că este o carte pe care o recomand cu siguranță,deoarece este una din cele mai
bune carti ce ma impresionat profund si a reusit prin citatele sale sa transpună foarte bine trăirile
acestor femei, precum suferințele, iubirile și trădările lor care au influențat cultura noastră.