Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu s-a născutpe data de 6 noiembrie la Paşcani şi a decedat pe data de 19

octombrie 1961 in Vânători – Neamț. A fost in scriitor , povestitor , nuvelist , romancier,
academician şi om politic român . Este unul din cei mai importanți şi prolifici prozatori din
prima jumătate a secolului al XX- lea , având o carieră ce se întinde pe parcursul a cinzeci de
ani .El este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice şi de aventuri , deşi autorul a scris
nenumărate pagini despre lumea țărănească din Moldova , despre natura României şi a scris,
de asemenea , reportaje şi pagini memorialistice .
Sadovea nu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte
de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista
literară Viața Românească. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor
direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea
de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada
interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian). În această
etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme
preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane
precum Neamul, Frații Jderi și Zodia Cancerului. Prin intermediul operelor precum Venea o
moară pe Siret..., Baltagul și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp,
ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul
psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada
socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
Ca om politic, a fost adept al naționalismului și umanismului, Sadoveanu oscilând
în perioada interbelică între forțele politice de dreapta și stânga. A făcut parte mai întâi
din Partidul Poporului, Partidul Național Liberal-Brătianu și Partidul Agrar al lui Constantin
Argetoianu, ocupând funcția de Președinte al Senatului. A fost colaborator al cotidianelor de
stânga Adevărul și Dimineața, și a fost ținta unei campanii de presă venite din partea
partidelor de extremă dreapta. Deși a fost un susținător al monarhiei în timpul regimului
autoritar al lui Carol al II-lea, își schimbă orientarea politică după cel de-al Doilea Război
Mondial, făcând parte din Partidul Comunist Român. În această perioadă este numit
președinte al Adunării Deputaților și face parte din cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu
al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui.
Scrie în favoarea Uniunii Sovietice și a stalinismismului. Multe dintre operele și discursurile
sale, printre care și romanul politic Mitrea Cocor, dar și celebrul slogan Lumina vine de la
Răsărit, sunt de asemenea considerate ca propagandă în favoarea comunizării.

A fost președintele Uniunii

 Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. A
primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961. În anul 1928 devine Mare Maestru al Marii Loji
Naționale din România.[6] A fost cumnatul criticului literar Izabela Sadoveanu -Evan .Copiii
săi, Profira și Paul-Mihu Sadoveanu, au mers pe urmele tatălui și au devenit la rândul

lor scriitori.

CRITICI LITERARE
„Istoria literaturii romane e o carte mare in sensul larg al cuvântului, un moment al culturii
românești. Genul ei e A«sui-generisA». Nu poate fi determinat, dar se impune cu puternica
fizionomie proprie. Talentul de scriitor îl indica printre primele rânduri ale literaturii noastre.
Portretele, unele analize - aceea a ,lui Sadoveanu, atmosfera conferințelor lui Iorga, a lui
Goga, Eminescu, Topîrceanu, Rebreanu, Arghezi si cate" altele -, bogăția infinita de
observații, de caracterizărisclipitoare, spiritul, ironia, pătrunderea psihologica,
bogățiainformației,- a punctelor de vedere, depășesc superb si de departe insuficientele si
lacunele."-Eugen Lovinescu
„Inteligență subtilă, percepțiecritică fină , fantezie aprinsă, sensibilitate mobilăşi talent
plastic abundent, G. Călinescu este atât de dotat , încât se folosește - simultan sau succesiv -
de marile sale însușiri, oferindu-ne cel mai atractiv spectacol din critica noastră de astăzi.
Temperament impresionist, personalitatea sa îmbina in mod ciudat impulsivitatea lui Iorga cu
maliția si rafinamentul lui E. Lovinescu."–Mihai Ralea
OPERE LITERARE
Șoimii, roman
Floare ofilită, nuvele
Mormântul unui copil
Amintirile căprarului Gheorghiță
Vremuri de bejenie
La noi în Viișoara
Esopia
Însemnările lui Neculai Manea, nuvele
Oameni și locuri,
O istorie de demult
Duduia Margareta
Istoria marelui împărat Alexandru Macedon în vremea când era emirul lumii 5250 de ani
Povestiri de seară
Genoveva de Brabant
Venea o moară pe Siret
Țara de dincolo de negură
Dumbrava minunată
Povestiri pentru copii
Dimineți de iulie. Stigletele
Demonul tinereții
Hanu-Ancuței
Împărăția apelor
O întâmplare ciudată
Olanda, reportaje de călătorie în Olanda
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă, roman
Baltagul, roman
Depărtări, roman
Măria Sa, puiul pădurii, roman
Nunta domniței Ruxandra, roman
CITATE
„Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu
înseamnă pretenția că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un
popor vrednic.”
„Muierea așa e lăsată de Dumnezeu, vicleană ca apa și trecătoare ca florile.”
„Dacă prostia ar produce suferință, sunt oameni care ar trebui să umble urlând de durere.”
„Un prost găsește totdeauna pe altul mai prost care să-l asculte cu gura căscată.”
"Dragostea nu îmbătrânește; numai oamenii se ofilesc și trec."
„Ţara nu se servește cu declarații de dragoste, ci cu muncă cinstită și, la nevoie, cu jertfe.”
CURIOZITĂȚI DESPRE MIHAIL SADOVEANU
În 1900 intenţionează să studieze dreptul în Bucureşti, dar la scurt timp renunţă pentru a se
dedica literaturii.
A fost pasionat de tot ceea ce l-a înconjurat, de la natura la folclor şi naţiune, până la istorie
şi război. Lucru evident în numeroasele sale lucrări.
A debutat cu volumul Povestiri, apreciat de George Călinescu ca fiind un volum are
cuprinde toate temele dezvoltate în romanele ulterioare.
A avut unsprezece copii, dintre care trei fiice. Doar Profira şi Paul-Mihu au luat-o pe urmele
tatălui, devenind scriitori.
Timp de noua ani a fost directorul Teatrului Naţional din Iaşi.
A fost preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, iar din 1921, membru al Academiei
Române.
S-a implicat în viaţa politică încă de tânăr, ocupând diferite posturi, exact când România s-a
aflat în perioada marilor schimbări.
În perioada instaurării regimului comunist, Mihail Sadoveanu sprijină noile autorităţi,
trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist.
În 1948, după abdicarea Regelui Mihai şi instalarea regimului comunist la putere, Mihail
Sadoveanu primeşte cele mai înalte poziţii care au fost acordate vreodată unui scriitor român.
În 1952 devine preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Academiei, cel care va modifică alfabetul
limbii române. Se renunţă la litera Â, înlocuită de Î.
Despre opera sadoveniană, George Călinescu consideră că “pare să fie o creaţie monolitică,
prin care un singur om reflectă o singură natură, universală, locuită de un singur tip de om, şi
aduce aminte de o viziune similară a completitudinii arhaice aşa cum se găseşte în literatura
poetului Mihai Eminescu.”