Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani, România – d. 19 octombrie 1961,

Vânători-Neamț, județul Neamț, România) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist,
romancier, academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și
prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră
ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru
romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare
despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de
asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii
colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor
realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața
Românească. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții
sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă
sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua
mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga
de aur sau Divanul persian). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în
general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și
modernă timpurie a României, în romane precum Neamul Șoimăreștilor, Frații
Jderi și Zodia Cancerului. Prin intermediul operelor precum Venea o moară pe
Siret..., Baltagul și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp,
ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum
romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist,
în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.

Ca om politic, a fost adept al naționalismului și umanismului, Sadoveanu oscilând

în perioada interbelică între forțele politice de dreapta și stânga. A făcut parte mai
întâi din Partidul Poporului, Partidul Național Liberal-Brătianu și Partidul Agrar al
lui Constantin Argetoianu, ocupând funcția de Președinte al Senatului. A fost
colaborator al cotidianelor de stânga Adevărul și Dimineața, și a fost ținta unei
campanii de presă venite din partea partidelor de extremă dreapta. Deși a fost un
susținător al monarhiei în timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea, își
schimbă orientarea politică după cel de-al Doilea Război Mondial, făcând parte din
Partidul Comunist Român. În această perioadă este numit președinte al Adunării
Deputaților și face parte din cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii
Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui. Scrie
în favoarea Uniunii Sovietice și a stalinismismului. Multe dintre operele și
discursurile sale, printre care și romanul politic Mitrea Cocor, dar și celebrul slogan
Lumina vine de la Răsărit, sunt de asemenea considerate ca propagandă în
favoarea comunizării.

A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921,
membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961. În
anul 1928 devine Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România.[6] A fost
cumnatul criticului literar Izabela Sadoveanu-Evan. Copiii săi, Profira și Paul-Mihu
Sadoveanu, au mers pe urmele tatălui și au devenit la rândul lor scriitori.

Ca om politic a avut o carieră destul de controversată, fiind președintele comisiei

ce a refuzat ca sculpturile lui Constantin Brâncuși să-i rămână statului român.[7][8]
[9]

Biografie

Casa Memorială Mihail Sadoveanu din Vânători Neamț

Origini

Mihail Sadoveanu s-a născut la Pașcani, în estul Moldovei. Părinții lui Mihail
Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu (d. 1921) din Oltenia,[10] și
Profira Ursache (d. 1895), fată de răzeși analfabeți[11] din localitatea Verșeni.[12]
Părinții nefiind căsătoriți, paternitatea scriitorului și a fratelui său Dimitrie (mort
de scarlatină în 1888) au fost recunoscute abia în anul 1891. Familia își avea
originile în Sadova, conform numelui ales (lit. „din Sadova”),[13] adoptat de
aceasta abia în 1891.[14][15] Tatăl Alexandru avea o căsnicie nefericită, iar
izolarea din viața publică a avut un impact negativ asupra întregii familii.
[16]Istoricul literar Tudor Vianu considera că acest contrast dintre identitățile
regionale și sociale au avut rolul lor în formarea autorului, deschizându-i calea
spre o „universalitate românească”, notând totodată că Sadoveanu era atașat de
rădăcinile sale moldovenești.[17] Mihail a mai avut un frate, tot cu numele de
Alexandru, a cărui soție a fost criticul literar Izabela Morțun (cunoscută mai târziu
ca Sadoveanu-Evan, verișoara activistului socialist Vasile Morțun).[18] Celălalt
frate, Vasile Sadoveanu, a fost inginer agronom.[19]

Începând cu anul 1887, Sadoveanu face școala primară la Pașcani. Profesorul său
preferat, Dl. Busuioc, a fost cel care l-a inspirat să scrie colecția de povești Domnu
Trandafir.[20] În timpul liber, tânărul Sadoveanu obișnuia să exploreze regiunea
natală mergând pe jos, la vânătoare, pescuind, sau doar pentru a contempla
natura.[21] Și-a petrecut vacanțele de vară și la Verșeni, la rudele mamei.[15][22]
În timpul călătoriilor sale, Sadoveanu vizita țărani, iar felul cum se comportau în
prezența autorităților i-au modelat, conform criticilor, perspectiva asupra
societății.[23] Urmează gimnaziul „Alecu Alecsandru Donici” la Fălticeni și Liceului
Național din Iași.[24][25][26] La Fălticeni a fost coleg cu viitorii scriitori Eugen
Lovinescu și Ion Dragoslav. Din cauza expedițiilor în bălțile Șomuzului și la Nada
Florilor va rămâne un an repetent. După moartea mamei sale termină anii de
gimnaziu în fruntea promoției.[26]