Ioan Slavici- scriitor, jurnalist și pedagog român

Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist, pedagog

român și membru corespondent al Academiei Române.

S-a născut în data de 18 ianuarie 1848, în localitatea

Șiria, în Imperiul Austro-Ungar. În anul 1892 devine
cetățean român, iar în anul 1903 primește premiul
Academiei Române. Considerat un “instrument de
observație excelent” al mediului rural, potrivit criticului
George Călinescu, Slavici este unul dintre cei mai
cunoscuți autori canonici cu importante scrieri în literatura
română.

Opera lui Ioan Slavici este puternic influențată de lumea tradițională a satului
ardelean. Un observator excelent al mediului rural, Slavici realizează în nuvelele și
studiile sale o veritabilă frescă a comportamentului oamenilor în funcție de
statutul lor social. Toate acestea sunt redate în cele mai mici amănunte, de la ținute
până la vorbire și gesturi.

Dintre cele mai importante opere ale sale enumerăm:

 nuvele: Popa Tanda, Moara cu noroc

 romane: Mara, Pădureanca
 povești: Zâna Zorilor, Florița din codru, Doi feți cu stea în frunte
 drame istorice: Bogdan Vodă
 memorii: Închisorile mele, Amintiri

În timp ce era student la Facultatea de

Drept din Viena, Ioan Slavici l-a cunoscut pe
Mihai Eminescu și s-au împrietenit, urmând o
perioadă în care cei doi s-au susținut reciproc.
Ioan Slavici a început să scrie la îndemnul lui
Mihai Eminescu, care l-a recomandat revistei
''Convorbiri literare''. Aici, prozatorul a publicat
poveştile: ''Zâna Zorilor'', ''Floriţa din codru'',
''Doi feţi cu stea în frunte'' ș.a.

În perioada 1877- 1880, a fost redactor la ziarul

''Timpul'' în București, alături de Eminescu şi Caragiale și, mai
apoi, fondator al „Tribunei din Sibiu”. În urma articolelor sale
1
a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și
în România, ca presupus spion austro-ungar.

În scrierile sale, Slavici a păstrat, în general, compoziţia povestirii populare, tehnica

acumulării de fapte, reconstituind în amănunt episoadele şi mai ales tipologia
tradiţională. Ioan Slavici a tradus şi îngrijit apariţia unor documente în limba germană
referitoare la istoria românilor și a supravegheat tipărirea, în 1878, a lucrării lui
Nicolae Bălcescu, ''Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul''. Ca o recunoaştere a
activităţii sale, la 22 martie 1882, scriitorul a fost ales membru corespondent al
secţiei istorice a Academiei Române.

În volumul ''Amintiri'' scriitorul a evocat figurile lui Eminescu, Caragiale, Titu

Maiorescu, George Coşbuc. Împreună cu Ion Creangă, Slavici a fost cel care a pus
bazele prozei moderne.

Potrivit criticilor, „Mara”, „Pădureanca” și „Moara cu noroc” sunt considerate

cele mai importante creații ale autorului. „Moara cu noroc” este o nuvelă psihologică,
realistă care subliniază dorința de îmbogățire și consecințele pe care le are asupra
destinului uman. Excelent analist al stărilor sufleteşti şi creator al unei tipologii
convingătoare, Ioan Slavici este primul mare prozator provenit din Transilvania.
Slavici ne-a lăsat o autentică şi profundă operă memorialistică. Prin nuvelele,
romanele şi memorialistica sa, Slavici este, alături de ceilalţi clasici, întemeietorul
realismului modern, fiind punct de reper nu numai pentru romanul social, ci si
pentru cel psihologic.
Dacă Eminescu e întemeietorul poeziei române moderne, iar Caragiale al
teatrului, Slavici este, alături de Creangă, cel care a pus bazele prozei moderne.

BIBLIOGRAFIE:

 http://istoria.md/articol/575/Ioan_Slavici,_biografie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Slavici
2
 https://www.libertatea.ro/lifestyle/ioan-slavici-biografie-3393291
 https://www.agerpres.ro/documentare/2020/08/17/documentar-95-de-ani-de-
la-moartea-scriitorului-ioan-slavici-17-august--556408
 https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/arestarea-lui-ioan-slavici-un-
clasic-al-literaturii-romane-inchis-pentru-propaganda-antiromaneasca