Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție

a personajului din ..... studiat.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

– prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al personajului;
– evidențierea unei trăsături, prin două episoade/secvențe comentate;
– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru evoluția
relației dintre personaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalităţi de caracterizare, relaţii temporale şi
spaţiale, incipit, final, tehnici narative, instanţe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre
stilistice, limbaj etc.).

Caracterizare personaj - Ştefan Gheorghidiu

Introducere: definiția romanului + trăsături roman modern, subiectiv, psihologic

Date despre operă și autor: publicat în 1930, fundamentează teoriile lovinesciene asupra modernismului,
concepția autorului cu privire la roman
Roman modern:
 trece de la tema rurală abordată până atunci de ceilalți scriitori (Rebreanu, Sadoveanu, Creangă etc.)
la o literatură citadină
 creează eroi intelectuali
 face sondarea interioară a personajului – analiză psihologică
 utilizează tehnici existente în literatura europeană de atunci – (sincronizare cu literatura europeană):
 fenomenologia ( concept susţinut de Husserl) care pune lumea exterioară sub semnul întrebării şi
consideră reală trăirea interioară a omului
 intuiţionismul ( Bergson) – se desconsideră raţiunea, intuiţia este cea care stă la baza cunoaşterii
realităţii
 fluxul conştiinţei (Marcel Proust) - naratorii omniscienţi creau universe ireale, lipsite de
originalitate aşa că singurul mod real de a cunoaşte este propria conştiinţă - nu te poţi cunoaşte
decât pe tine
Roman subiectiv:
 naraţiunea este la persoana I, naratorul este şi personaj al acţiunii
 literatura propusă de Camil Petrescu este una autentică, bazată pe sondarea propriei conştiinţe, a
propriului eu: „ nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele…. Eu nu
pot vorbi onest decât la persoana I.”
 Ştefan este naratorul personaj, subiectiv având o cunoaştere limitată, incertă, tipul intelectualului
lucid, inadaptat superior
Titlul:
 noapte: trăirile interioare misterioase, dramatice ale personajului
 dragostea și războiul - temele romanului, experiențe fundamentale ale lui Ștefan

Perspectiva narativă:

 naraţiunea este la persoana I, viziune avec/împreună cu, focalizare internă

Structural, romanul conţine două dimensiuni ce se interferează. Prima este cea a realităţii obiective,
exterioare, surprinzând societatea bucureşteană, mediul studenţesc, lumea oamenilor de afaceri, a oamenilor
politici. A doua, mai dinamică, este dimensiunea conştiinţei naratorului personaj, viziunea unei realităţi
interioare, subiective unde se rememorează unele evenimente ce devin radiografiate şi judecate după legile
interioare ale personajului.
 Protagonistul romanului, Ştefan Gheorghidiu, este în acelaşi timp narator autodiegetic. Prin el,
Camil Petrescu introduce în literatura română un nou tip de personaj. El reprezintă tipul intelectualului “ca
structură de caracter”, intransigent şi inadaptat. Într-o călătorie de căutare a sinelui, personajul se transformă
pe parcursul romanului și își notează cu atenție traseul interior.

Reper 1: – prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al personajului;

Statut 

 personaj principal al romanului

 are statut de narator-personaj, povesteşte întâmplările şi totodată ia parte la acţiune (homodiegetic,
autodiegetic)
 tipul intelectualului modern, lucid, analitic, inadaptat social
 student, căsătorit cu Ela, o frumoasă colegă de la Universitate
 nu este un personaj ce evoluează, ci un simbol al inadaptatului, al rănitului în dragoste
 în mare parte, Ştefan reflectă personalitatea autorului
 sărac, orfan de tată, locuieşte la o mătuşă a Elei înainte să capete moştenirea
 mai are două surori, iar relaţia cu mama văduvă se degradează pe parcursul romanului din cauza
moştenirii
 este concentrat pe Valea Prahovei şi primeşte gradul de sublocotenent

Trăsături

 orgolios– episodul cinei din familie când apără cu înverșunare imaginea tatălui sau refuzul de a se
conforma societății mondene pe care o disprețuia pentru superficialitate și lipsă de valoare
  personaj foarte lucid-  analizează cu atenţie toate evenimentele prin care trece şi toate stările
interioare pe care le trăieşte.
 personajul este un inadaptat societăţii în care trăieşte ca de altfel toate personajele lui Camil
Petrescu.

Statutul social al lui Gheorgidiu suferă mai multe schimbări. Inițial, este prezentat ca student la filosofie
sărac, dar apreciat în mediul universitar. Ca tânăr căsătorit, are o existență modestă și fericită. După primirea
moștenirii de la unchiul Tache, este obligat să pătrundă în high life-ul societății bucureștene și să se implice
în afaceri. Refuză însă oportunismul mercantil și se detașează de cercul Elei. Se înrolează și, în a doua parte
a romanului, are statutul de sublocotenent în armata română ce răspunde de plutonul 9, ca vârf al avangardei.
În final, rănit, lăsat la vatră, divorțează și cedează o parte din bunurile sale Elei.
Psihologic, Gheorghidiu este un personaj caracterizat de un puternic conflict interior. Orice aspect al
existenței este pus sub lupa analizei și raportat la un sistem superior, absolutist. Atunci când idealurile îi sunt
contrazise de realitate, încearcă să stăpânească deziluzia prin luciditate, fapt ce îi alimentează drama. Se
dovedește astfel o natură dilematică, ce încearcă să găsescă răspunsuri la întrebări legate de aspectele
esențiale ale existenței.
Moral, personajul este un apărător al principiilor de viață și al adevărului. Inadaptarea vine din
respingerea falsității și a meschinăriei. Detașează valoarea de nonvaloare, și are o ierarhie a lucrurilor pe
care le respectă sau pe care le consideră nesemnificative. Transformarea sa este, de asemenea, de ordin
moral. Descoperind darul vieții în sine și a solidarității umane, renunță să mai lupte pentru o relație pusă sub
semnul frivolității care l-a putut duce în pragul crimei. Rămâne însă disponibil pentru viitor, maturizat de
experiențele asumate.
Reper 2: – evidențierea unei trăsături, prin două episoade/secvențe comentate;

Trăsătură: orgoliul superiorității + scena vizitei la unchiul Tache și scena de la popotă

O trăsătură definitorie a personajului este orgoliul superiorității. Un alt episod ilustrativ pentru
orgoliul superiorității este cel de la popota ofiţerilor din capitolul ”La Piatra Craiului, în munte…”, unde are
loc o discuţie generată de achitarea unui bărbat ce şi-a ucis soţia prinsă în flagrant de adulter. Părerile sunt
împărţite: de la cele privind rolul tradiţional al căsniciei - “femeia să fie femeie şi casa casă, dacă-i arde de
altele să nu se mai mărite”- căpitanul Corabu, la cele idealiste –„femeia trebuie să fie liberă să plece oricând
doreşte” - căpitanul Dimiu. Gheorghidiu îşi dovedeşte din nou orgoliul și poziţia intransigentă printr-o
izbucnire violentă. Părerea lui este că cei doi au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt, neputând
accepta formula de metafizică vulgară conform căreia fiecare îşi poate retrage cantitatea de suflet investită
într-o relaţie, deoarece iubirea transformă pentru totdeauna. Concluzia sa tăioasă - “discutaţi mai bine ceea
ce vă pricepeţi” - este aceea a unui personaj pornit în căutarea iubirii absolute, care respinge cu vehemenţă
ceea ce este mai puţin.
Episodul vizitei la unchiul Tache, din capitolul II, “Diagonalele unui testament”, ilustrează orgoliul
superiorității personajului prin antiteza între atitudinea lui Ştefan Gheoghidiu şi cea a membrilor familiei
sale, caracterizaţi de tarele sociale ale parvenitismului, inculturii şi suficienţei. În casa sa mare ca o cazarmă,
într-o odaie ce îi slujeşte de sufragerie, birou şi dormitor, locuieşte personajul Tache Gheorghidiu, avar,
bogat, bătrân şi ursuz. Membrii familiei se strâng atraşi de viitoarea moştenire. Gheorghidiu observă cu ochi
critic și satiric tipologii balzaciene precum cea a arivistului Nae Gheorghidiu, deputat, îmbogăţit prin zestrea
nevestei urâte şi diforme, demagog, abil şi periculos. Discutându-se despre idealismul naiv al tatălui
naratorului, Corneliu, profesor universitar care îşi cheltuia leafa scoţând gazete, Ştefan îi apără orgolios
principiile acestuia, învinuind pe cei care acceptă moştenirile în bloc. “O moştenire se însoţeşte, spune
personajul, cu un obraz gros, un stomac capabil să digere orice, şi o coloană vertebrală foarte flexibilă.”
Consternarea generală este adâncită de muţenia în care cade unchiul Tache. Ulterior acesta se va dovedi
impresionat de îndrăzneala eroului. Ela îl privește cu admirație și Gheorghidiu este mulțumit de alegerea
soției sale, făcută din dragoste. Diferenţa între “intelectualii” figurilor bucureştene şi adevărata factură a
intelectualului ce se dedică unei idei subliniază superioritatea morală a personajului.
Reper 3 Analiza a două elemente de compoziție, limbaj etc., care susțin construcția personajului
(conflictul interior și mijloacele de caracterizare)
Pentru construcția personajului, sunt relevante două mijloace de compoziție: conflictul interior și
mijloacele de caracterizare. Spre deosebire de romanele traditionale, in care conflictul este exterior, in
romanul lui Camil Petrescu apare conflictul interior din constiinta personajului-narator, Stefan
Gheorghidiu, care traieste stari si sentimente contradictorii fata de sotia sa, Ela. Acest conflict interior este
generat de raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea inconjuratoare, iar principalul motiv al
rupturii dintre ei este implicarea sotiei in lumea mondena. Asadar, conflictul interior se produce din cauza
diferentelor aspirationale ale lui Stefan si realitatea ce-l inconjoara si este dublat de cel exterior, generat de
relatia acestuia cu societatea, acesta fiind un inadaptat social, mistuit launtric de utopia in care crede.
Caracterizarea directa se realizeaza prin autocaracterizare, Gheorghidiu fiind suficient de lucid pentru
a-si defini singur personalitatea. Orgoliul se manifesta mai ales prin portretul fizic pe care si-l realizeaza:
"Treceam printre studentii bine. Eram inalt si elegant." Acelasi orgoliu este si principala trasatura de
caracter pe care si-o descopera: "Acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri." Stefan este constient
ca ceilalti il vad ca pe un inadaptat, il considera rautacios si il ocolesc, "n-ai spirit practic... cu Kant ala al
dumitale si cu Schopenhauer nu faci in afaceri nicio branza".
Din caracterizarea indirecta aflam ca este gelos si posesiv (scena de la Odobesti), dezinteresat de
valorile materiale, dar are demnitate (apara onoarea tatalui), este influentabil si usor de manipulat, lucru
dovedit prin faptul ca se lasa atras in afacerea cu armament. Din relatia cu Ela reiese faptul ca este un
intelectual lucid, interiorizat, analitic, insetat de absolut, vazand in aceasta idealul de femeie in care poate
gasi iubirea reciproca perfecta. Aceasta trasatura este evidentiata si prin conceptia pe care o are asupra
iubirii: "o iubire care nu este totul, nu este nimic", "cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul
asupra celuilalt"
Încheiere

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman modern, psihologic, având drept
caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent și timpul subiectiv/ trecut, memoria afectivă,
narațiunea la persoana I și autenticitatea trăirii. Prin introspecție și monolog interior, Ștefan înțelege cu
luciditate aspectele realității care-l influențează și în planul conștiinței. Prin formularea narativa abordata de
Camil Petrescu, acesta schimba viziunea unor teme ca iubirea si razboiul din literatura traditionala, iar
protagonistul sau demasca lipsa de consistenta dintre timpul cronologic, dar si a celui psihologic.