Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relaţia dintre două personaje

dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Camil Petrescu.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere:
-prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje din textul
narativ ales;
-evidențierea modului în care se manifestă relaţia dintre cele două personaje alese prin două
episoade/secvențe comentate;
-analiza, la alegere, a două componente de structură și de limbaj ale textului narativ ales, semnificative
pentru relația dintre cele două personaje, din seria: acțiune, conflict, perspectivă narativă, modalități de
caracterizare.


introducere:
Diferenţa dintre omul tradiţional şi cel modern se poate face având în vedere modul în care aceştia se
raportează la lume şi la o forţă transcedentală. Astfel, dacă pentru omul tradiţional realitatea exterioară şi
fenomenele ei există independent de voinţa lui, pentru omul modern singura realitate care contează este cea a
propriului eu.

Reprezentativă pentru viziunea omului modern asupra este relația dintre personajele Ela și Ştefan
Gheorghidiu, protagonistul romanului subiectiv, de analiză psihologică Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război al lui Camil Petrescu, publicat în anul 1930. Iubirea dintre cele două personaje este surprinsă
din perspectiva subiectivă a personajului-narator și este situată sub semnul orgoliului și al frustrării neîmplinirii
în absolut.
a).prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje din
textul narativ ales:
Statutul social al lui Ştefan Gheorgidiu suferă mai multe schimbări. Inițial, este prezentat ca student la
filozofie, sărac, dar apreciat în mediul universitar. Tânărul intelectual însetat de absolut se căsătorește cu Ela,
studentă la Litere, orfană crescută de o mătușă. Iubirea bărbatului se naște și din duioșie, dar și, mai ales, din
orgoliu, Ștefan simțindu-se măgulit că este iubit de tânăra cochetă, considerată cea mai frumoasă studentă de la
Litere. În a doua parte a romanului are statutul de sublocotenent în armata română ce răspunde de plutonul 9, ca
vârf al avangardei. În final, rănit, lăsat la vatră, divorțează și cedează o parte din bunurile sale Elei.

Psihologic, Gheorghidiu este un personaj caracterizat de un puternic conflict interior. Orice aspect al
existenței este pus sub lupa analizei și raportat la un sistem superior, aproape de absolut. Atunci când idealurile
îi sunt contrazise de realitate, încearcă să stăpânească deziluzia prin luciditate, iar luciditatea îi alimentează
drama. După episodul primirii moștenirii de la unchiul Tache, atitudinea Elei îl surprinde în mod dureros pe
Ștefan, pentru că, așa cum mărturisește, ar fi vrut ca soția lui să fie ,,mereu feminină, deasupra discuțiilor
acestea vulgare, plăpândă și având nevoie să fie protejată, nu să intervină atât de energic interesată.” Ștefan se
dovedește astfel o natură dilematică, ce încearcă să găsescă răspunsuri la întrebări legate de aspectele esențiale
ale existenței.

Moral, personajul este un apărător al principiilor de viață și al adevărului. Inadaptarea vine din
respingerea falsității și a meschinăriei. Detașează valoarea de nonvaloare și are o ierarhie a lucrurilor pe care le
respectă sau pe care le consideră nesemnificative.

Ştefania-Diana Nemeti Page 1

 b).evidențierea modului în care se manifestă relaţia dintre cele două personaje alese prin două
episoade/secvențe comentate:

Până să primească moștenirea de la unchiul său avar, Tache, Ștefan și Ela trăiesc oarecum izolați de
realitatea înconjurătoare, cuplul lor reprezentând pentru cei din jur un model de iubire și de fidelitate conjugală.
Primirea moștenirii declanșează criza matrimonială și marchează diferențele de percepție a lumii dintre cei doi
îndrăgostiți.

Un prim episod semnificativ pentru ilustrarea evoluției relației dintre cele două personaje este cel al
excursiei de la Odobești, din capitolul ,,E tot filozofie...”. Această excursie declanșează ireversibil criza
matrimonială. Natură reflexivă și hipersensibilă, Ștefan suferă pentru că are impresia că este înșelat. Mici
incidente, gesturi fără importanță, privirile pe care Ela le schimbă cu domnul G. se amplifică în conștiința
protagonistului. Ștefan însuși mărturisește într-un moment de sinceritate: ,,Toată suferința asta monstruoasă îmi
venea din nimic.” Nevoia de absolut îl determină să își analizeze cu luciditate stările și să își exagereze
suferința, ridicând-o la proporții cosmice. Ela apare ca o femeie infidelă, dar trădarea ei nu este evidentă, ci se
constituie dintr-o succesiune de întâmplări interpretate de Ștefan în manieră proprie. Dacă e să o credem pe Ela,
ea nu a greșit cu nimic, nu s-a comportat altfel decât celelalte femei (,,Toate femeile fac la fel” este replica pe
care aceasta i-o oferă soțului, când Ștefan o acuză că i-a acordat prea multă atenție unui străin), ,,sensibilitatea
imposibilă” a protagonistului fiind aceea care amplifică neînțelegerile dintre ei.

Un alt episod semnificativ pentru ilustrarea evoluției relației dintre cele două personaje este cel din
capitolul ,,Între oglinzi paralele”, când Ștefan revine acasă pe neașteptate de la Azuga, unde era concentrat,
și nu o găsește pe Ela, care își face apariția abia dimineața. Acest episod are loc după o succesiune de separări și
împăcări. După acest episod, urmează o altă despărțire: femeia părăsește locuința, iar peste câteva zile soțul îi
scrie, propunându-i un divorț amiabil. Chiar dacă unitatea cuplului este zdruncinată, iar Ștefan își pierde treptat
încrederea în iubirea absolută și în femeia cu ajutorul căreia spera să își realizeze idealul, împăcarea survine și
de această dată, după ce Gheorghidiu descoperă un bilet rătăcit printre lucrurile Elei, prin care verișoara lui,
Anișoara, o invita pe Ela să petreacă noaptea la ea, tocmai la data la care el nu o găsise acasă.

c).analiza, la alegere, a două componente de structură și de limbaj textul narativ ales,

semnificative pentru relația dintre cele două personaje, din seria: acțiune, conflict, perspectiva narativă,
modalități de caracterizare:

Fiind o proză de analiză psihologică, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
dezvoltă un amplu conflict interior traversat de protagonist. Discursul epic aduce în prim-plan ipostaza unui
personaj reflexiv, frământat de gânduri. Dacă, la început, protagonistul este de părere că ,,singura realitate care
contează este cea a propriului eu şi că în afară de aceasta totul este o bestialitate”, în final, cititorul descoperă un
Gheorghidiu metamorfozat. Experienţa frontului i-a schimbat în totalitate principiile de viaţă şi sistemul de
valori, ajungând la conştientizarea faptului că nu omul este cel care modelează realitatea exterioară, ci această
realitate este cea care îşi lasă amprenta asupra fiinţei. Există și un conflict exterior, de imagine, între
Gheorghidiu şi Grigoriade, generator al dramei geloziei. Acest conflict are ca urmare certuri și despărțiri,
atingând cote maxime când Gheorghidiu hotărăște să dezerteze de pe front și să-și ucidă rivalul. De asemenea,
în plan secundar există un conflict între Gheorghidiu şi propria familie, pentru moştenirea unchiului Tache. Şi
din acesta iese învins, cedând după parastas o parte din avere rudelor. Inadaptarea personajului reiese din lipsa
instrumentelor de luptă cu o societate prost construită.

Ştefania-Diana Nemeti Page 2

 Dintre modalităţile de caracterizare a personajelor, portretul lui Gheorghidiu este realizat mai ales prin
caracterizare indirectă, care se desprinde din fapte, gânduri, limbaj, gesturi, atitudini şi relaţiile cu celelalte
personaje. La acestea se adaugă autocaracterizarea (,,Eram alb ca un om fără globule roşii.”), dar şi procedee
specifice romanului psihologic modern: autoanaliza lucidă (,,Simţeam zi de zi, departe de femeia mea, că voi
muri...”), introspecţia (,,Nu pot gândi nimic...”), monologul interior, fluxul conştiinţei. Caracterizarea
directă a lui Gheorghidiu făcută de celelalte personaje este realizată prin replici scurte (,,Eşti de o sensibilitate
imposibilă” – Ela; ,,omul cu o sensibilitate năzdrăvană” – partenera de conversaţie a lui Ştefan din timpul
reuniunilor mondene). Celelalte personaje sunt caracterizate în mod direct de către personajul-narator. În
acest sens, Ela, personajul feminin al romanului este ,,creația integrală a minții personajului masculin” (Dumitru
Micu, ,,În căutarea autenticității”), prin faptul că tot comportamentul ei este mediat de viziunea lui Ștefan. De
aceea cititorul nu se poate pronunța nici asupra fidelității ei și nici asupra faptului că ar fi mai degrabă
superficială decât spirituală (,,Nu Ela se schimbă [...], ci felul în care o vede Ștefan” – Nicolae Manolescu,
,,Arca lui Noe”). Relația dintre cei doi se bazează pe orgoliu, atât în construirea, cât și în destrămara ei. Astfel,
în prima parte, fiind un prototip al iubirii absolute, portretul ei se conturează din cuvinte aparținând unui câmp
semantic al frumosului, al inefabilului (,,crini”, ,,cleștar”, ,,minunat”), iar în cea de-a doua parte, unde nu
reprezintă decât un exponent al societății lipsite de semnificație, abundă cuvintele din câmpul semantic al
banalului, al vulgarului (,,femeie”, ,,ailaltă”, ,,grasă”, ,,acreală”). Ela se transformă dintr-un ideal de feminitate
într-o femeie oarecare, pentru că aceasta nu a răspuns așteptărilor lui Ștefan.

Prin urmare, pentru Camil Petrescu, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un
,,dosar de existenţe”, un ,,proces-verbal” care transcrie ,,net, la întâmplare” profilul psihologic al intelectualului,
în căutarea absolutului iubirii. Ela, femeia frumoasă, populară, cochetă, dar cu aspirații comune, nu-l poate
înțelege. Ștefan și Ela reprezintă două destine incompatibile, pe care iubirea le unește pentru un timp, dar pe
care existența le separă, potrivit esenței lor.

Ştefania-Diana Nemeti Page 3