Relatia Stefan-Ela

Definiția personajului
Considerat o „ființă de hârtie”(în termenii lui Roland Barthes) sau un actant al comunicării
ficționale, personajul își limitează existența la paginile cărții, conturând în mod indirect
viziunea autorului asupra lumii imaginate și implicit, mesajul operei.

Specificul personajului romanului subiectiv

Odată cu afirmarea romanului realist subiectiv citadin, tipologia cu care cititorul se
familiarizase în romanele realiste (personaje tipice în situații tipice, exponențiale pentru o
categorie socială) este înlocuită de un nou personaj, intelectualul hipersensibil, hiperlucid și
hiperanalitic, caracterizat în primul rând prin experiența de cunoaștere pe care o asimilează,
capabil așadar de drame interioare de ordin mai ales cognitiv.

Introducerea în cadrul eseului a operei indicate spre analiză

Una dintre operele în care este portretizat un astfel de personaj este romanul „Ultima noapte
de dragoste, întâia noapte de război”, scris de Camil Petrescu și care ilustrează modernismul
și analiza psihologică, întrucât renunță la tema socială în favoarea accentuării vieții
interioare care trăiește drama neimplinirii in iubire în urma relației cu Ela.

Profilul social, psihologic si moral

Din punct de vedere al statutului social, Ștefan Gheorghidiu este un student la filosofie lipsit
de mijloace materiale deosebite și care se căsătorește din dragoste cu Ela.
Statutul moral și psihologic compun o serie de trăsături care îl definesc drept un intelectual
însetat de absolut, dominat de orgoliu, hipersensibilitate, luciditate, spirit analitic și reflexiv,
inflexibilitate în gândire și conștiința propriei valori, aflată la antipod cu „filfizonii” apreciați
de Ela.
Personajul Ela este tanara cochetă, studentă la litere și orfană crescută de o matusa. Statutul
moral și psihologic revelează exuberanța ei, coplesind pe cei din jur atat prin forța sa
interioară, cât și prin cea exterioară, intrucat era considerată cea mai populară și cea mai
frumoasa studenta de la Universitate.

Caracterizarea directă, indirectă

Modalitățile de caracterizare ce compun portretul personajului sunt atât directe, cât mai ales
indirecte. În mod direct sunt surprinse portretele fizice ale celor doi, evidențiindu-se prin
detalii aflate la antipod. În timp ce Ela surprinde prin “atata tinerete, atata frangere, atata
nesocotinta în trupul balai și atata generozitate in ochii inlacrimati albastri” la care se adauga
cochetaria, Ștefan se autocaracterizeaza ca fiind “alb ca un om fara globule roșii”, care este
neglijent și nepasator în legătură cu aspectul sau exterior: „Aveam manșetele prea largi și cu
colțurile sucite în afară”, „Nu-mi făceam decât un costum de haine pe care-l purtam până se
uza”.
În mod indirect, comportamentul său dezvăluie o latură impulsivă, capabil să aducă în patul
conjugal o femeie ușoară, răzbunând așa-zisul adulter al soției sale „am luat-o cu mine [...]
am adus-o acasă [...] si am culcat-o in patul tuturor durerilor” sau să dezerteze pentru a-și
ucide ipoteticul rival și presupusa soție adulterină „Totul era amorțit în mine. Pe urmă mi-am
spus că trebuie să îi omor”. În relația cu celelalte personaje, Gheorghidiu se arată în
permanență un ins preocupat să își etaleze superioritatea. Inteligent, inscriindu-se în categoria
celor învățați, personajul lui Petrescu încearcă să se ridice deasupra tuturor, rezervând un loc
inferior indivizilor ce îl înconjoară. Relevantă în acest sens este scena de la popota ofițerească
unde acesta folosește un limbaj disprețuitor: „Discutați mai bine ceea ce vă pricepeți”.
Aceeași superioritate o manifestă și față de soția sa, căreia, îi rezervă în relația de familie un
rol inferior „mică și proastă”. Caracterizarea indirectă este completata de procedeele
specifice romanului psihologic modern: autoanaliza lucida “Simțeam zi de zi, departe de
femeia mea ca voi muri’, introspecția „Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel şi eu mă simţeam
imbecil şi ridicol, şi naiv”., monologul interior, fluxul conștiinței.

Pe de alta parte, Ela este caracterizată de către Ștefan în faza incipientă a relației lor ca fiind
“un continuu prilej de uimire”, acesta punand in lumina “bunatatea pe care o risipea in jurul
ei”, grija față de semeni „iar pe colega ei bolnavă a îngrijit-o luni de zile (...) cu o abnegație
fără margini” și mândria cu care aceasta isi expunea relația „ea ținea să o afișeze cu
ostentație, cu mândrie”. Toate aceste trăsături remarcabile aveau însă, sa ia o turnură
neașteptată.

Înainte ca Stefan sa primeasca mostenirea de la unchiul sau avar Tache, cuplul pe care tânărul
îl formează cu Ela a reprezentat un model de iubire si fidelitate conjugala. Primirea mostenirii
declanșează însă, criza matrimoniala si marchează diferențele de percepție dintre cei doi
indragostiti, Ela devenind tot mai captivata de tentatiile mondene.

Secvențe relevante
Relevanta pentru evolutia relatiei dintre cei doi este secvența excursiei de la Odobesti în
cadrul căreia Ela stârnește gelozia soțului său prin apropierea de Grigoriade. Gheorghidiu se
simte înlăturat și profund mâhnit de faptul că soția sa face gesturi intime în apropierea
tânărului avocat, gesturi pe care le considera unice și personale (”faptul că ea a gustat din
felul lui de mâncare cu poftă [...] m-a abătut total”, ”i-a turnat din paharul ei”), gelozia lui
atingând paroxismul prin umărirea atentă a pozițiilor corporale și a mișcărilor soției,
reflectând des asupra lor. În acest episod este menționat pentru prima dată cuvântul
”despărțire” în viața de cuplu a celor doi (”Vreau să ne despărțim”, afirmase Ștefan), lucru ce
conturează începutul degradării relației, dar și finalul trist al căsniciei celor doi.

O alta scena reprezentativă care marchează criza ireversibilă a relației lor este cea in care
Gheorghidiu, concentrat pe Valea Prahovei unde aștepta intrarea în război, primește o
scrisoare de la Ela prin care aceasta il chema urgent la Campulung unde se mutase pentru a fi
mai aproape de el. Femeia vrea să-l convingă sa treaca o suma de bani pe numele ei pentru a
fi asigurată din punct de vedere financiar in cazul morții soțului ei pe front. Afland ce-si
doreste soția sa, Ștefan e convins ca aceasta plănuiește divorțul pentru a ramane cu domnul
G, pe care îl întâlnește pe strada in oraș. Protagonistul crede ca domnul G nu se afla
intamplator la Campulung si că a venit acolo pentru a fi mai aproape de Ela.
Constructia celor 2 personaje este surprinsa din perspectiva subiectiva a unui narator
intradiegetic, personajul Ștefan, care dacă la început o privește pe Ela într-un mod
remarcabil, treptat acesta începe sa o desconsidere, fiind de părere ca este frivola, la fel ca
toate celelalte femei și oarecum superficială, în timp ce el este tot mai abătut și deziluzionat.

Un alt element narativ al textului, semnificativ pentru evidențierea relației dintre/celor două
personaje, Ștefan Gheorghidiu și Ela, este conflictul. Spre deosebire de romanele
tradiționale, în care conflictul este, de regulă, exterior, iar cel interior apare ca efect al unei
intenții moralizatoare a textului, în romanul lui Camil Petrescu, apare conflictul interior, în
mod predominant, din conștiința personajului narator, care trăiește stări și sentimente
contradictorii față de soția sa, Ela. Acest conflict interior este generat de raporturile pe care
protagonistul le are cu realitatea înconjurătoare. Principalul motiv al rupturii dintre Ștefan și
soția sa este suspiciunea adulterului, dar și implicarea Elei în lumea mondenă, pe care
eroul o disprețuiește. Așadar, conflictul interior se produce din cauza diferenței dintre
aspirațiile bărbatului și realitatea lumii înconjurătoare

În concluzie, Ștefan Gheorghidiu, intelectualul, care trăiește cu setea de absolutului si Ela,

femeia frumoasă, populară, cochetă, dar cu aspirații cat se poate de pamantesti, reprezinta
destine pe care iubirea le uneste pentru un timp, dar pe care existenta concreta la aseaza la
fagase diferite, potrivite esenței lor, separandu-le pentru totdeauna, în pofida faptului ca ar fi
putut reprezenta perechea perfectă, El-Ela.