RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

Personajul literar este o instanta narativa prin intermediul careia scriitorul isi exprima indirect
ideile, conceptiile, sentimentele. In roman, aceste fiinte fictionale sunt caracterizate complex,
au destine semnificative, intruchipand ipostaze si relatii umane diverse. Romanul Ultima noapte
de dragoste, inaia noapte de razboi al lui Camil Petrescu, de exemplu, este centrat asupra
relatiei complexe dintre Stefan si Ela Gheorghidiu.
ITEM 1: Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc al fiecaruia dintre
personajele alese
Protagonistii romanului publicat in 1930 ilustreaza perfect estetica modernismului, principiile
literaturii autenticitatii si ale romanului psihologic, subiectiv. Astfel, Stefan Gheorghidiu este
personajul-narator si, in acelasi timp, un alter-ego caruia naratorul ii transfera propria experienta
de viata.
Student eminent la Filozofie, impatimit de cunoastere, insetat de absolut, el ilustreaza tipologia
intelectualului inadaptat. Ca majoritatea eroilor lui Camil Petrescu, Stefan este un om superior,
nazuind spre perectiune, este un spirit lucid si orgolios, cu un caracter inflexibil, care il impiedica
sa accepte compromisul. Provenind din familia unui intelectual de elita, fara ,mari resurse
materiale, Stefan are un statut social modest, care se schimba insa radical prin mostenirea
neasteptata, lasata de unchiul sau, Tache. Mostenirea schimba si existenta Elei, studenta la
Litere, cu care Stefan se casatorise: Ne luasem din dragoste, saraci amandoi. Frumoasa sotie a
lui Gheorghidiu fusese orfana, crescuta de o matusa. Il cucerise pe Stefan prin inteligenta vie,
prin neistovita ei bunatate, prin sinceritatea si mandria cu care isi etala iubirea, prin intraga ei
fiinta, fragila, delicata, cu ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar.
ITEM 2: Evidentierea, prin doua episoade/ciate/secvente comentate, a modului in care
evolueaza relatia intre cei doi
Relatia dintre Stefan si Ela se intemeiaza, asadar, pe iubirea ce inflorea fara seaman, pe acord
sufletesc si identitate de valori. Trepat insa, armonia conjugala se destrama, cand tanarul cuplu
patrunde in elita societatii bucurestene. Ela pare a se adapta rapid lumii mondene si noului stil
de viata, in timp ce Stefan este atras doar de noile experiente de cunoastere. El asista
neputincios la transformarea celei preaiubite intr-o femeie mondena. Traieste o drama a
incertitudinii chinuitoare, devorat de suspiciune, torturat de gelozie. Monografia acestor
sentimente este surprinsa in episoadele narative din Cartea intaia, reconstituite prin fluxul
memoriei. Astfel, episodul excursiei de la Odobesti , cand Ela cocheteaza cu Grigoriade,
marcheaza intrarea lui Stefan sub zodia erosului ca suerinta. Evocarea noptii de 15 februarie,
cand, intors de la Azuga, nu-si gaseste sotia acasa, urmata de o despartire torturanta si de
impacarea fragila, redeschide rani dureroase in sufletul lui Stefan. Este reliefat astfel un spirit
dilematic si orgolios ce refuza pana si ideea ca este gelos. Intalnirea cu Ela la Campulung ii aduce
eroului certitudinea ca femeia iubita il inseala cu Grigoriade si Stefan hotaraste sa-i ucida. Acest
punct culminant al povestii de dragoste este isa suspendat, fiindca Stefan este rechemat la
unitate si trimis sa lupte in linia intai.
Ultimul capitol reia, contrapunctic, situatia dramatica de la Campulung. Aflat in permisie la
Bucuresti, Stefan nu da curs scrisorii anonime, pentru a-i surprinde si pedepsi pe cei doi, ci ii

propune Elei, cu seninatate, divortul. Finalul evidentiaza astfel o schimbare radicala in ierarhia de
valori a protagonistului, care gaseste in sine puterea de a lasa in urma tot trecutul.
ITEM 3: Ilustrarea a patru elemente de structura si de compozitie ale romanului
psihologic, semnificative pentru analiza relatiei
Acest final deschis evidentiaza evolutia imprevizibila a celor doua personaje, precum si
complexitatea eeroilor camilpetrescieni.
Astfel, Stefan Gheorghidiu cumuleaza functii narative multiple: este eul narator si, in acelasi
timp, persoinajul-reflector si protagonistul acestui roman al experientei (narator autodiegetic).
Perspectiva lui narativa este subiectiva (focalizare interna), as incat Ela si celelalte personaje
apar reflectate in oglinda constiintei lui Stefan, ca personaje indirecte. Urmarind fluxul constiintei
lui, romanul este o confesiune la persoana I, care nu mai pune accent pe o actiune exterioara,
desi conflictele interioare si exterioare sunt puternice (conflict psihologic, erotic, conflict de
interese, de principi si de valori existentiale). Spatiul si timpul diegetic asociaza repere obiective
(spatii reale, determinate geografic si un timp istoric obiectiv: anul 1916) si repere spatiotemporale mentale. Astfel, rememorarea povestii de iubire de catre Stefan Gheorghidiu
proiecteaza amintirile intr-o durata interioara, intr-un spatiu psihic. Proiectia subiectiva in text a
personajului narator este accentuata prin tehnica memoriei involuntare si prin formulele narative
moderne: romanul in roman (Cartea inaia, urmarind principalul fir epic povestea iubirii) si
jurnalul de frint (Cartea a doua, dezvoltand al doilea fir epic, romanul razboiului). Toate aceste
caracteristici ale naratiunii reliefeaza modernitatea romanului si a personajelor ce evolueza in
spatiul sau fictional.
ITEM 4: Sustinerea unei opinii depre modul in care o idee/tema se reflecta in evolutia
relatiei
In opinia mea, evolutia relatiei dintre Stefan si Ela pune in dezbatere nu numai tema iubirii, ci si
problematica intelectualului, tema cunoasterii, a vietii si a mortii.
Un argument este aspiratia protagonistului spre o iubire absoluta, spre o cunastere totla. Dorinta
lui Stefan de a-si modela iubita dupa idealul sau de perfectiune (Fata draga, destinul tau este si
va fi schimbat prin mine) contribuie, desigur, la esecul casniciei lor, fiindca tinde sa anuleze
personalitatea Elei. Tot astfel, nevoia de a analiza, de a diseca fiecare gest sau cuvant al femeii
iubite il arunca pe Stefan in hatisul incertitudinilor ce erodeaza grav relatia lor.
Un alt argument consta in credinta eroului ca indragostitii au drept de viata si de moarte, un ul
asupra celuilalt. Aceasta convingere il impiedica pe Gheorghidiu sa faca vreun compromis care
sa-i salveze casnicia, deoarece el considera iubirea un monodeism ce nu poate avea jumatati
de masura. Astfel, traversand valtorile iubirii si ale razboiului, Stefan se ridica la o noua
intelegere a iubirii, a lumii, a vietii si mortii.
Sintetizand, se poate afirma ca liniile de forta ale personajelor lui Camil Petrescu constau in
psihologia complicata si constiinta lucida cu care analizeaza realitatea, in capaciatea de a ilustra
multiple ipostaze ale omului modern.