Sunteți pe pagina 1din 2

STEFAN

SI

ELA/ RELATIA

DINTRE DOUA PERSONAJE/EVOLUTIA CUPLULUI

Cand relatia de cuplu este redata exclusiv prin ochii unei femei, se poate vorbi despre o
perspectiva feminista, iar cand barbatul e acela care descrie relatia, abordarea e catalogata
drept misogina. Fara a scapa de aceasta prejudecata, Camil Petrescu reuseste intr-o oarecare
masura sa o infirme atunci cand acorda exclusivitate vocii masculine in redarea povestii de iubire
din Ultima noapte.
Istoria amoroasa a lui Stefan si a Elei este plasata intr-o societate confruntata cu doua
mari probleme: apropierea PRM si pasiunea exagerata a oamenilor pentru acumularea de capital
financiar. Lumea traieste un moment de criza profunda care afecteaza, inerent, si relatiile intime,
iar tensiunea ce destabilizeaza casnicia protagonistilor din Ultima noapte consta intr-o
dificultate tot mai accentuata de a comunica.
Evidentierea situaiti initiale ale celor doua personaje
R ELATIA DE IUBIRE este prezentata initial intr-o nota idealista. Personajul-narator, aflat pe
front si convins ca sotia lui il inseala, nu ezita sa sustina cu incrancenare ca doi oameni care se
iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt. Cei care afirma contrariul
(camarazii de la Popota) sunt repede catalogati drept saraci de spirit, capabili doar de notiuni
primare, grosolane, cu intelesuri nediferentiate.
In ciuda racirii recente a relatiei, Gheorghidiu isi rememoreaza cu o placerea autoindusa
inceputurile povestii de dragoste din facultate. Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega
de la Universitate si banuiam ca ma insala este fraza prin care incepe abrupt cel de-al doilea
capitol al romanului, Diagonalele unui testament, dar si retrospectiva iubirii dintre Stefan
Gheorghidiu si Ela.
TANARUL INTELECTUAL insetat de absolut, pe atunci student la Filozofie si lipsit de mijloace
materiale deosebite, se casatoreste din dragoste cu Ela, TANARA COCHETA , studenta la litere,
orfana crescuta de o matusa. Daca pentru intelectualul in devenire relatia cu una dintre cele
mai frumoase studente ii satisface orgoliul pentru a fi admirat social, pentru tanara literata,
inteligenta barbatului reprezinta implinirea dorintei de a se distinge de celelalte fete prin statut
cultural. Neexperimentati si plini de iluzii, cei doi isi accepta saracia, crezand ca pot trai in afara
determinarilor sociale, Gheorghidiu identificand in ochii albastri si neprihaniti ai sotiei un
suflet din sufletul sau.
Patru elemente ale textului narativ semnificative pentru constructia personajelor;
Trasaturile celor doua personaje prin raportarea la doua episoade.
Pe parcursul actiunii insa, prin intermediul analizei psihologice, protagonistul incepe sa
evidentieze tot mai accentuat conflictul dintre imaginea pe care si-o construise despre ideea de
iubire si situatia concreta a relatiei lor. Astfel, pana si bunatatea sufleteasca a Elei (prapadea
putinii bani in cadouri pentru prietene, iar pe colega ei bolnava a inc=grijit-o luni de zile ca o
sora de caritate) ori disponibilitatea ei de a-l insoti la cursuri de filozofie sau matematica sunt
interpretat de barbatul gelos drept simptome ale inferioritatii femeii.
SECVENTA NARATIVA in care Stefan ajunge sa MOSTENEASCA o avere impresionanta
reprezinta pentru protagonist un nou exemplu in sustinerea ideii ca de la bun inceput sotia sa nu
se deosebeste cu nimic sau poate doar prin frumusete de o fata comuna. Gheorghidiu simte ca
nu isi va putea schimba nicidecum sotia, din moment ce ea se implica in polemicile legate de
testamentul unchiului Nae, ce nu au nimic de-a face cu lumea ideilor, ci doar cu aceea a
lucrurilor materiale: As fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare, plapanda
si avand nevoie sa fie ea proteata, nu sa intervina atat de energic, interesata.
Cu toate acestea, combinatia dintre gelozie si orgoliu nemasurat, ce sta la baza
confesiunii eroului, il determina pe barbat sa disece fiecare amanunt al vechii sale relatii, incat
incepe sa se ipostazieze intr-o adevarata DIVINITATE pentru sotia lui: Destinul tau, fata draga, e
si va fi schimbat prin mine. Aceasta fraza, in care mai multi comentatori identifica misoginismul
luiStefan, ba chiar al lui C. Petrescu, nu este insa cu adevarat adresata Elei, de vreme ce tanarul
o rosteste in singuratate, ramanand indelung cu privirea fixa.
Cand cuplul isi schimba stilul de viata, devenind mondeni, Gheorghidiu exprima o
disperare fara iesire a unui intelectual ce isi vede naruite idealurile existentiale din cauza
confruntarii cu realitatea exterioara. Naratiunea la persoana I exprima, deincolo de

autenticitatea marturisirii, imposibilitatea unei comunicari normale in societatea


moderna.
EXCURSIA DE LA ODOBESTI declanseaza ireversibil criza matrimoniala. Natura reflexiva si
hipersensibila, personajul sufer pentru c are impresia c este nelat. Mici incidente, gesturi
fr importan, privirile pe care Ela le schimb cu domnul G., vag avocat, se amplific n
contiina protagonistului: Toat suferina asta monstruoas mi venea din nimic, marturiseste
Stefan intr-un moment de sinceritate. Nevoia de absolut l determin s-i analizeze cu
luciditate strile i s-i exagereze suferina, ridicnd-o la proporii cosmice. Ela apare ca o
femeie infidela, dar tradarea ei nu este evidenta, ci se constituie dintr-o suita de imprejurari
interpretate de Stefan in maniera proprie. DACA e sa o credem pe Ela, ea nu a infaptuit nimic
reprobabil, nu s-a comportat altfel decat celelalte femei (toate femeile fac la fel, ii replica ea
sotului cand acesta o acuza ca i-a acordat prea multa atentie unui strain), sensibilitatea
imposibila a lui Stefan fiind aceea care amplifica neintelegerile dintre ei.
Pentru ca sotia sa tinde sa se integreze tot mai pregnant in societatea in care banul are
valoare suprema, Gheorghidiu considera ca SINGURELE SENTIMENTE si SENZATII AUTENTICE sunt
cele filtrate RATIONAL , caci, afirma protagonistul, singura existenta reala e aceea a
constiintei, iar in afara de constiinta, totul e bestialitate. Astfel, prozatorul realizeaza o
disociere capitala intre traire si constiinta.
EXCESUL DE LUCIDITATE il determina pe erou sa analizeze pana si momentele de maxima
intimitate. De exemplu, venit in permisie la Campulung, Stefan nu e capabil sa se bucure nici
macar de voluptatea unei nopti alaturi de Ela. Un gest absolut marunt ca aprinderea
unei tigari il imbolnaveste pe barbat prin sugestiile lui: n-aveam nicio dovada ca ma insela,
dar aveam acum certitudinea ca acest gest vine dintr-o deprindere de a poza goala, de a face
impresie, de care ea nu-si mai da seama, si care era revelator pentur ceea ce nu stiam eu.
Pe acest fond, DRAMA RAZBOIULUI , cu moartea plutind in toate, submineaza definitiv
conceptia absolutista despre iubire a lui Stefan. Daca in timpul pregatirilor pentru razboi
personajul-narator inca isi considera relatia o prioritate, tragediile la care participa il fac sa se
indeparteze iremediabil de tot trecutul, asa ca in momentele de agonie de dupa un
bombardament recunoaste indiferent: De sotia mea, de amantul ei, de zbuciumul de atunci, miaduc aminte cu adevarat ca de o intamplare din copilarie. Si atunci sufeream de lururi care azi
mi se par fara inteles.
EXTENUAT si DEZILUZIONAT , Stefan renunta in cele din urma chiar si la universul sau
imaginar, pe care cu atata minutiozitate il construise: sunt obosit si mi-e indiferent chiar daca
e nevinovata. Tocmai de aceea, Gheorghidiu refuza sa mai analizeze, sa-si explice hotararea din
final de a-i lasa Elei absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti de la lucruri
personale, la amintiri. Adica tot trecutul.
IN OPINIA MEA, traversand doua experiente fundamentale pentru fiinta umana din orice
epoca dragostea si razboiul , cuplul lui Camil Petrescu format din Stefan si Ela se
dezintegreaza din cauza unei crize specifice modernitatii, aceea a comunicarii.
IN CONCLUZIE , Stefan Gheorghidiu, intelectualul, care traieste cu nostalgia absolutului
si a perfectiunii, si Ela, femeia frumoasa, populara, cocheta, dar cu aspiratii cat se poate de
pamantesti, reprezinta doua destine pe care iubirea le uneste pentru un timp, dar pe care
existenta concreta le asaza cai diferite, potrivite esentei lor, separandu-le pentru
totdeauna.