Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu Este sau nu vinovata Ela Gheorghidiu?

ELA este personajul feminin al romanului, simbolizand idealul de iubire catre care aspira cu atata sete Stefan Gheorghidiu. Iubirea lor ia natere sub semnul orgoliului. Chiar dac la nceput Ela nu i plcea, tefan se simte, treptat, mgulit de interesul pe care i-l arat una dintre cele mai frumoase studente de la Universitate. Personajul narator mrturisete c orgoliul a jucat un rol important n constituirea relaiei lor: Orgoliul a constituit baza viitoarei mele iubiri . Admiraia celor din jur este un alt factor care determin creterea n intensitate a iubirii lui tefan: ncepusem totui s fiu mulumit fa de admiraia pe care o avea toat lumea pentru mine, fiindc eram att de ptima iubit de una dintre cele mai frumoase studente. Pasiunea se adncete n timp, iar faptul c Ela triete o admiraie necondiionat pentru viitorul ei so contribuie la crearea iluziei c relaia lor are o baz solid. Pentru tefan Gheorghidiu, iubirea nu poate fi dect unic, absolut. Sentimentul pe care l triete n raport cu Ela devine raiunea sa de a fi, modul de a se mplini n plan spiritual: s tulburi att de mistuitor o femeie dorit de toi, s fii att de necesar unei existene, erau sentimente care m adevereau n jocul intim al fiinei mele. Cuplul triete o perioad linitit, cu iluzia comuniunii perfecte. tefan e mgulit c Ela l privete cu admiraie, considerndu-l o autoritate absolut (edificatoare n acest sens este scena n care cei doi au o discuie despre ce este filozofia, dup ce tefan ine o prelegere sclipitoare la Universitate, iar Ela e impresionat de erudiia lui ). Motenirea de la unchiul Tache schimb ns cercul relaiilor celor doi. Lumea monden, n care Ela se va integra perfect, este, pentru tefan, prilejul de a tri suferine intense, provocate de gelozie. Dac n prima parte a relaiei lor iubirea st sub semnul orgoliului, treptat, sentimentul care domin devine gelozia. Antologic pentru modul n care ia natere gelozia, printr-un complicat joc al autosugestiei, este scena n care tefan Gheorghidiu, Ela i foarte vag conturatul domn G., aezai pe bancheta din spate a unei maini ntre Gheorghidiu i G. se afl Ela - , merg ctre Drgani. Relaiile dintre cei doi soi se modific radical, iar tensiunile, despririle i mpcrile devin un mod de existen cotidian pn cnd tefan este concentrat, n preajma intrrii Romniei n rzboi. Ela se mut la Cmpulung, pentru a fi mai aproape de el, iar relaia lor pare s intre, din nou, pe un fga al normalitii. Chemat cu insisten la Cmpulung, tefan obine cu greu permisia, dar descoper c Ela e interesat de asigurarea viitorului ei n cazul morii lui pe front. Cnd l vede pe G. pe strad, e convins c Ela l nal, dei nu are nicio dovad concret, aa cum nu a avut, de altfel, niciodat. Toate faptele i evenimentele din roman sunt prezentate dintr-o perspectiv unic, subiectiv, viziunea apartinand exclusiv protagonistului: Eram nsurat de doi ani i jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam c m neal. [...]. mi petreceam timpul spionndu-i prieteniile, urmrind-o, fcnd probleme insolubile din interpretarea unui gest, din nuana unei rochii, i din informarea lturalnic despre cine tie ce vizit la vreuna din mtuile ei. Era o suferin de nenchipuit, care se hrnea din propria ei substan . Naratorul nu spune nimic altceva n afar de bnuielile lui. Tot ce afl cititorul despre Ela i despre relaiile dintre soi provine din aceast surs, care e departe de a putea fi considerat infailibil sau, mcar, obiectiv. tefan Gheorghidiu recunoate de la nceput c are bnuiala infidelitii Elei i c aceast bnuial i trezete n suflet cumplite ndoieli. Pe de alt parte, personajul este contient c i agraveaz suferina prin interpretarea tendenioas sau prin exagerarea celor mai mrunte fapte, care devin prezentate deformat, fiind un intelectual complicat. Cu alte cuvinte, Gheorghidiu nsui se recomand ca narator necreditabil al ntmplrilor. De aceea, toate informaiile cu privire la modificarea comportamentului Elei dup primirea motenirii de la unchiul Tache nu pot fi interpretate ca exacte. Este posibil ca ea

s se schimbe doar n ochii gelosului ei so. Schimbarea din viaa tnrului cuplu aduce n jurul Elei prezene masculine mult mai apte, n opinia lui tefan, de a o cuceri; astfel, gelozia lui poate fi rezultatul competiiei mai vii dect nainte. Situat exclusiv n interiorul perspectivei lui Gheorghidiu, cititorul nu va ti niciodat cu certitudine dac Ela i-a modificat cu adevrat sentimentele fa de soul ei, nelndu-l cu G. sau dac nu e vorba dect despre imaginaia unui brbat nencreztor i orgolios, care traieste experientele cu maxima intensitate, dramatic si raporteaza propriile trairi la un model ideal. Ceea ce se modific nendoielnic este atitudinea naratorului (tefan Gheorghidiu) n raport cu eroina, chiar dac, uneori, el urmrete s-i creeze cititorului iluzia c se afl n posesia celor mai sigure fapte i interpretri. Dei personajul este un analist lucid al strilor sale interioare i al evenimentelor exterioare, el nu poate s se detaeze de subiectivitatea pe care gelozia i orgoliul rnit i-o accentueaz. tefan Gheorghidiu este misogin si se dovedeste in cateva randuri un barbat care considera femeile inferioare, chiar daca nu le dispretuieste. El vrea doar sa se implineasca pe sine, nefiind in niciun fel preocupat si de fericirea Elei. Confruntat cu experienta-limita a razboiului care redimensioneaza orice relatie umana, Stefan Gheorghidiu isi analizeaza retrospectiv si critic intreaga existenta. Pentru el, razboiul, care urmareste sa desemneze un invingator, este jocul perfect, de vreme ce mizeaza deliberat pe singura carte adevarata, viata. El intra in acest joc de bunavoie, fiind din nou o chestiune de orgoliu si reprezentand o etapa obligatorie Nu pot sa dezertez, caci n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva [...] de la care sa lipsesc. . Realitatea exterioara a razboiului este interiorizata de personaj, in contiina lui Gheorghidiu, drama colectiva capatand accente mult mai dramatice decat cea personala. Astfel, aceasta experienta ii modifica si perspectiva asupra iubirii si din barbatul prabusit launtric, capabil de crima din gelozie, Stefan Gheorghidiu se transforma in barbat indiferent, detasat, care spune cu o raceala resemnata: Asculta, fata draga, ce-ai zice tu daca ne-am desparti. Finalul romanului consemneaza despartirea definitiva de trecut a eroului. Ultima noapte de dragoste pe care o petrece alturi de Ela marcheaz nstrinarea definitiv de trecutul propriu i recunoaterea eecului n planul cunoaterii: I-am scris c-i las absolut tot ce e n cas, de la obiecte de pre la cri de la lucruri personale, la amintiri. Adic tot trecutul. Cititorul care sper s afle, n final, dac Ela i-a fost infidel, este dezamgit. Dei citete un bilet anonim care l informeaz despre trdarea Elei, personajul narator nu verific informaia, ceea ce ntreine dincolo de paginile romanului enigma relaiei complexe care se stabilete ntre cei doi soi. Sentimentul de indiferen care l domin pe erou este evident n renunarea la tot trecutul n favoarea femeii care i-a pierdut aura de feminitate misterioas i atrgtoare. Niciodata Ela nu a avut sansa sa-si demonstreze forta iubirii si nici nevinovatia, profunzimea sentimentelor sau propria loialitate, deoarece Stefan a judecat-o si si-a imaginat mereu doar lucruri gresite despre ea, niciodata dispunand de informatii precise, care i-ar putea dovedi vinovatia. Relaia dintre tefan i Ela se dovedete mai mult o suit de supoziii a celui ndrgostit dect o situaie real; scena aciunii nu este una obiectiv, ci una format din contiina naratorului. De aceea, evoluia relaiilor dinte cele dou personaje este profund afectat de felul n care este perceput realitatea nconjurtoare de contiina personajului narator. De fapt, nu Ela se schimb, ci felul n care o vede tefan. Cuplul Ela tefan Gheorghidiu este reprezentativ pentru opera literar a lui Camil Petrescu. tefan Gheorghidiu triete ntr-o lume a ideilor pure, pe care nu o poate adapta datelor lumii reale. Pentru el, Ela nu este femeia din realitatea imediat, ci este o imagine ideal a propriilor aspiraii sufleteti. Cnd perspectiva asupra ei se modific, Ela devine ceea ce a fost, de fapt, de la nceput: o femeie obinuit, asupra creia tefan a proiectat o aur ideal. Consider ca relatia dintre cele doua personaje ilustreaza drama incertitudinii, a incompatibilitatii si a orgoliului care duc la instrainare, la suferinta si la pierderea increderii in puterea magica a iubirii de a uni destine si suflete.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu Ce fel de soldat este Stefan Gheorghidiu? Este sau nu veridica viziunea pe care o ofera asupra frontului? Stefan Gheorghidiu este sublocotenent intr-un regiment de infanterie, trimis pentru fortificarea Vaii Prahovei, ceea ce constituie pentru el "o lunga deznadejde". Razboiul este descris in plan realist, vazut cu ochii unui intelectual. Este pentru prima data in literatura romana cand un razboi este evocat din perspectiva soldatului. Tabloul razboiului este veridic. In jurnalul sau de front el coboara razboiul de pe scena istoriei, prezentand o imagine moderna a acestuia - nimic eroic, nimic inaltator, razboiul este tragic si absurd, inseamna noroi, arsita, frig, foame, umezeala, paduchi, murdarie si mai ales spaima, disperare, moarte. Sunt evidentiate discutiile demagogice din Parlament privind pregatirea armatei pentru razboi, cinismul politicienilor, falsul patriotism si iresponsabilitatea celor raspunzatori de soarta tarii. Discursurile bombastice, frazele goale, rupte de realitate ale parlamentarilor ridica in slavi eroismul ostasilor, destoinicia armatei, desi "f ortificatiile erau niste gropi cat cele pe care le fac copiii jucandu-se in nisip", iar strategii militari, cu totul incompetenti, dau comenzi aberante si confuze, care trimit soldatii la moarte sigura. Frontul este, de fapt, haos, mizerie, marsuri neintrerupte fara nicio finalitate, invalmaseala si dezordine, ceea ce creeaza o imagine halucinanta "de foc si de trasnete". Notatiile personajului-narator in jurnalul de campanie privind razboiul se disting prin autenticitate si luciditate, viata oamenilor fiind la cheremul hazardului: " cadem cu sufletele rupte in genunchi, apoi alergam, coboram speriati [...] nu mai e nimic omenesc in noi" . Toti camarazii lui simt panica, frica, lasitatea, groaza, nicidecum n-au sentimentul eroismului si al vitejiei, al luptei cu dusmanui. Tragediile razboiului sunt de un realism zguduitor: un ostas a vazut cum un obuz a retezat capul lui Amariei si el "fugea asa, fara cap". Din notele aflate in subsolul paginilor, rezulta ca ziua retragerii a fost " cea mai cumplita zi [...], cea mai groaznica pentru mine si prin consecintele ei si prin amintirea ei; timp de noua ani am retrait-o mereu in vis! ". Gandindu-se la suferintele care-l chinuisera din cauza Elei, Gheorghidiu se simte detasat parca de sine si de tot ce a fost, "acum totul e parca din alt taram, iar intre noi abia daca e firul de ata al gandului intamplator". Drama iubirii lui intra definitiv in umbra, experienta dramatica a frontului fiind decisiva. Serban Cioculescu afirma - printre primii - ca " nimeni ca dansul [...] nu a izbutit sa redea psihologia combatantului, teroarea perpetua a mortii, sentimentul insuportabil al necunoscutului din fata, asteptarea luptei adevarate" , iar Pompiliu Constantinescu apreciaza ca "dl. Camil Petrescu este primul scriitor roman care descrie razboiul ca o experienta directa. Jurnalul de campanie al lui Gheorghidiu e marturia unui combatant si inovatia unui artist care isi confeseaza propria mutilare morala".