Alctuit din dou pri care n-au ntre ele dect o legtur accidental ( n opinia lui

George Clinescu), acest volum inedit ca structur narativ n peisajul epocii este
dup opinia lui Perpessicius romanul unui rzboi pe dou fronturi: cel al iubirii
conjugale i cel al rzboiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuiete eroului un
nentrerupt mar, tot mai adnc n contiin. ( Perpessicius )
n prefaa de la ediia din 1955 a romanului, intitulat Cuvnt nainte dup un sfert
de veac, Camil Petrescu mrturisete c dac partea ntia a acestui roman e o
fabulaie, e adic nscocit [] i deci eroul tefan Gheorghidiu cu soia lui sunt
pur ficiune, n schimb se poate afirma c partea a doua a crii, aceea care ncepe
cu ntia noapte de rzboi, este construit dup memorialul de companie al
autorului, mprumutat cu amnunte cu tot eroului. Perspectiva narativ
subiectiv confer autenticitate relatrii, caracteristic esenial a romanului
subiectiv. Printr-un artificiu compoziional, prima parte este alctuit prin
rememorare, n timp ca a doua parte este consemnat sub forma unui jurnal de
front.Aciunea, complex, se desfoar pe dou coordonate temporale una a
rememorrii relaiei personajului narator cu Ela i una n desfurare ( a
experienei de pe front a lui tefan Gheorghidiu ). Centru de interes
al conflictului principal al romanului se deplaseaz de la exteriorul evenimentelor
plasate n preajma i n timpul Primului Rzboi Mondial
la explorarea interioritii personajului principal, prins n mirajul propriilor iluzii
despre dragoste, despre cstorie i despre femeia ideal.
Experiena iubirii, care d substan primei pri a romanului, este actualizat
prin rememorarea relaiei lui tefan Gheorghidiu cu Ela. A doua parte creeaz iluzia
temporalitii n desfurare, prin consemnarea evenimentelor care se petrec pe
front. Artificiul compoziional din incipitul romanului discuia de la popota ofierilor
referitoare la un fapt divers din presa vremii ( un so care i-a ucis soia infidel a
fost achitat ) permite aducerea n prim plan a unei dintre temele principale ale
romanului problematica iubirii. Astfel, discuia de la popot este
pretextul unei ample digresiuni, pe parcursul creia tefan rememoreaz
etapele evoluiei sentimentului care l-a unit cu Ela. Toate faptele i
evenimentele din roman sunt prezentate dintr-o perspectiv unic, subiectiv:
Eram nsurat de doi ani i jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam c
m neal. Din cauza asta, nu puteam s-mi dau examenele la vreme. mi
petreceam timpul spionndu-i prieteniile, urmrind-o, fcnd probleme insolubile
din interpretarea unui gest, din nuana unei rochii, i din informarea lturalnic
despre cine tie ce vizit la vreuna din mtuile ei. Era o suferin de nenchipuit,
care se hrnea din propria ei substan. Naratorul nu spune ( i nu o va face nici
mai trziu ) nimic altceva n afar de bnuielile lui. Tot ce afl cititorul despre Ela i
despre relaiile dintre soi provine din aceast surs, care e departe de a putea fi
considerat infailibil sau obiectiv. Situat exclusiv n interiorul perspectivei lui
Gheorghidiu, cititorul nu va ti niciodat cu certitudine dac Ela i-a modificat cu
adevrat sentimentele fa de soul ei, nelndu-l cu G. sau dac nu e vorba dect
despre imaginaia unui brbat nencreztor i orgolios. Ceea ce se modific
nendoielnic este atitudinea naratorului ( tefan Gheorghidiu ) n raport cu eroina,

chiar dac, uneori, el urmrete s-i creeze cititorului iluzia c se afl n posesia
celor mai sigure fapte i interpretri.
Iubirea lor ia natere sub semnul orgoliului. Chiar dac la nceput Ela nu i plcea,
tefan se simte, treptat, mgulit de interesul pe care i-l arat una dintre cele mai
frumoase studente de la Universitate. Personajul narator mrturisete c orgoliul
a jucat un rol important n constituirea relaiei lor: Orgoliul a constituit baza
viitoarei mele iubiri. Admiraia celor din jur este un alt factor care determin
creterea n intensitate a iubirii lui tefan: ncepusem totui s fiu mulumit fa de
admiraia pe care o avea toat lumea pentru mine, fiindc eram att de ptima
iubit de una dintre cele mai frumoase studente. Pasiunea se adncete n timp, iar
faptul c Ela triete o admiraie necondiionat pentru viitorul ei so contribuie la
crearea iluziei c relaia lor are o baz solid. Pentru tefan Gheorghidiu, iubirea nu
poate fi dect unic, absolut. Sentimentul pe care l triete n raport cu Ela devine
raiunea sa de a fi, modul de a se mplini n plan spiritual: s tulburi att de
mistuitor o femeie dorit de toi, s fii att de necesar unei existene, erau
sentimente care m adevereau n jocul intim al fiinei mele.
Cuplul triete o perioad linitit, cu iluzia comuniunii perfecte. tefan e mgulit c
universul lor domestic este dominat de prezena sa spiritual i c Ela l privete cu
admiraie, considerndu-l o autoritate absolut ( edificatoare n acest sens este
scena n care cei doi au o discuie despre ce este filozofia, dup ce tefan ine o
prelegere sclipitoare la Universitate, iar Ela e impresionat de erudiia lui ).
Motenirea de la unchiul Tache schimb ns cercul relaiilor celor doi. Lumea
monden, n care Ela se va integra perfect, este, pentru tefan, prilejul de a tri
suferine intense, provocate de gelozie. Dac n prima parte a relaiei lor iubirea st
sub semnul orgoliului, treptat, sentimentul care domin devine gelozia. Antologic
pentru modul n care ia natere gelozia, printr-un complicat joc al autosugestiei,
este excursia la Odobeti, cnd Ela se comport ca o cochet, devenind din ce n ce
mai superficial: Trageam cu urechea, nervos, s prind crmpeie din convorbirile
pe care nevast-mea le avea cu domnul elegant de alturi de ea..
Relaiile dintre cei doi soi se modific radical, iar tensiunile, despririle i
mpcrile devin un mod de existen cotidian pn cnd tefan este concentrat, n
preajma intrrii Romniei n rzboi. Ela se mut la Cmpulung, pentru a fi mai
aproape de el, iar relaia lor pare s intre, din nou, pe un fga al normalitii.
Chemat cu insisten la Cmpulung, tefan obine cu greu permisia, dar descoper
c Ela e interesat de asigurarea viitorului ei n cazul morii lui pe front. Cnd l vede
pe G. pe strad, e convins c Ela l nal, dei nu are nicio dovad concret. Pentru
Gheorghidiu, eecul n iubire e un eec n planul cunoaterii. Analiza mecanismului
psihologic al erosului, semnificativ pentru toi eroii lui Camil Petrescu, este dublat
de o radiografie a tuturor conflictelor interioare. Personajul recunoate c e
hipersensibil, c nu poate fiina n limita canoanelor, dar nu accept ideea c
realitatea propriei contiine nu e valabil n plan exterior. Dei tefan Gheorghidiu
este un analist lucid al strilor sale interioare i al evenimentelor exterioare, el nu
poate s se detaeze de subiectivitatea pe care gelozia i orgoliul rnit i-o
accentueaz.

Confruntat cu experiena-limit a rzboiului care redimensioneaz orice relaie

uman, tefan Gheorghidiu i analizeaz retrospectiv i critic ntreaga existen.
Drama erotic este reevaluat din perspectiva experienei rzboiului. ntors n prima
linie dup cele cteva zile petrecute la Cmpulung, tefan Gheorghidiu particip la
luptele de pe frontul Carpailor cu sentimentul c este martor la un cataclism
cosmic, unde accentul cade nu pe eroismul combatanilor, ci pe haosul i
absurditatea situaiei i are sub ameninarea permanent a morii revelaia
propriei individualiti, ca i a relativitii absolute a valorilor umane: mi putusem
permite attea gesturi pn acum pentru c aveam un motiv i o scuz: cutam o
identificare a eului meu. Cu un eu limitat, n infinitul lumii nici un punct de vedere,
nici o stabilire de raporturi nu mai era posibil i deci nici o putin de realizare
sufleteasc Finalul romanului consemneaz desprirea definitiv de trecut a
eroului, gest caracteristic pentru personajele masculine camilpetresciene, care
distrug o pasiune, se sinucid, dar nu ucid. Ei tiu c eroarea se afl n propria
contiin, i nu n obiectele contiinei (Marian Popa ) Ultima noapte de dragoste
pe care o petrece alturi de Ela marcheaz nstrinarea definitiv de trecutul
propriu i recunoaterea eecului n planul cunoaterii: I-am scris c-i las absolut
tot ce e n cas, de la obiecte de pre la cri de la lucruri personale, la amintiri.
Adic tot trecutul. Cititorul care sper s afle, n final, dac Ela a fost infidel, este
dezamgit. Dei citete un bilet anonim care l informeaz despre trdarea Elei,
personajul narator nu verific informaia, ceea ce ntreine dincolo de paginile
romanului enigma relaiei complexe care se stabilete ntre cei doi soi. Sentimentul
de indiferen care l domin pe erou este evident n renunarea la tot trecutul n
favoarea femeii care i-a pierdut aura de feminitate misterioas i atrgtoare.
Relaia dintre tefan i Ela se dovedete mai mult o suit de conjecturi a celui
ndrgostit dect o situaie real; scena aciunii nu este una obiectiv, ci una
format din contiina naratorului. De aceea, evoluia relaiilor dinte cele dou
personaje este profund afectat de felul n care este perceput realitatea
nconjurtoare de contiina personajului narator. Dup Nicolae Manolescu,
evident, n roman, devine naivitatea personajului-narator. El se arat la nceput
entuziasmat de frumuseea i inteligena Elei, fericit de admiraia pe care ea o
strnete tuturor, pentru ca, dup cstorie, s descopere c soia lui e o prostu
cochet, interesat mai mult de escapade automobilistice cu prieteni dect de
filozofie n patul conjugal ( N. Manolescu ). De fapt, nu Ela se schimb, ci felul n
care o vede tefan.
Cuplul Ela tefan Gheorghidiu este reprezentativ pentru opera literar a lui Camil
Petrescu. Ca i alte personaje masculine camilpetresciene, tefan Gheorghidiu
triete ntr-o lume a ideilor pure, pe care nu o poate adapta datelor lumii reale.
Pentru el, Ela nu este femeia din realitatea imediat, ci este o imagine
ideal a propriilor aspiraii sufleteti. Cnd perspectiva asupra ei se
modific, Ela devine ceea ce a fost, de fapt, de la nceput: o femeie
obinuit, asupra creia tefan a proiectat o aur ideal.
Urmrind problematica relaiilor dintre dou personaje care triesc sentimente
complexe ntr-un complicat mecanism de analiz nfptuit de un personaj narator
cu o structur sufleteasc unic i original, romanul lui Camil Petrescu ilustreaz,

ntr-o manier original, ideea universalitii unor triri. Atribuite unor personaje
fictive, sentimentele evideniate de povestea att de complicat dobndesc o
pronunat not de autenticitate, prin tehnica narativ folosit de autor, care i
permite cititorului accesul la cele mai profunde triri ale eroilor.

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relatiile dintre doua personaje ale

unui text narativ studiat, apartinand lui Camil Petrescu. in elaborarea
eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative
pentru constructia personajelor alese ( de exemplu: tema, perspectiva
narativa, actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, constructia
subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc. );
- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva
tipologiei in care se incadreaza, a statutului lor social, psihologic,
moral etc.;
- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru
ilustrarea relatiilor, prin raportare la doua episoade/ secvente ale
textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre cele doua
personaje, din perspectiva situatiei finale/ a deznodamantului.

Aparut in 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de

Camil Petrescu ilustreaza preocuparea scriitorului de a experimenta noi modele si
structuri narative.
Romanul dezvolta doua teme principale - iubirea si razboiul. Tema iubirii este
sustinuta de evolutia cuplului stefan Gheorghidiu - Ela, prezentata doar prin
reflectarea ei subiectiva, din perspectiva lui stefan Gheorghidiu, personajul - narator
al romanului. Cunoscator al diferitelor teorii filosofice si stiintifice care circulau in
epoca, admirator declarat al operei lui Marcel Proust, Camil Petrescu creeaza primul
personaj - narator din literatura romana preocupat sa inteleaga in ce consta
diferenta intre realitate si autosugestie, intre absolut si relativ.
Alcatuit din doua parti care n-au intre ele decat o legatura accidentala ( in opinia lui
George Calinescu), acest volum inedit ca structura narativa in peisajul epocii este dupa opinia lui Perpessicius - , romanul "unui razboi pe doua fronturi": cel al iubirii
conjugale si cel al razboiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuieste eroului "un
neintrerupt mars, tot mai adanc in constiinta" ( Perpessicius )
in prefata de la editia din 1955 a romanului, intitulata Cuvant inainte dupa un sfert
de veac, Camil Petrescu marturiseste ca "daca partea intaia a acestui roman e o
fabulatie, e adica nascocita [] si deci eroul stefan Gheorghidiu cu sotia lui sunt
pura fictiune, in schimb se poate afirma ca partea a doua a cartii, aceea care incepe
cu intaia noapte de razboi, este construita dupa memorialul de companie al
autorului, imprumutat cu amanunte cu tot eroului". Perspectiva narativa subiectiva
confera autenticitate relatarii, caracteristica esentiala a romanului subiectiv. Printrun artificiu compozitional, prima parte este alcatuita prin rememorare, in timp ca a
doua parte este consemnata sub forma unui jurnal de front. Actiunea, complexa, se
desfasoara pe doua coordonate temporale - una trecuta ( a rememorarii relatiei
personajului - narator cu Ela ) si una in desfasurare ( a experientei de pe front a lui

stefan Gheorghidiu ). Centru de interes al conflictului principal al romanului se

deplaseaza de la exteriorul evenimentelor plasate in preajma si in timpul Primului
Razboi Mondial la explorarea interioritatii personajului principal, prins in mirajul
propriilor iluzii despre dragoste, despre casatorie si despre femeia ideala.
Experienta iubirii, care da substanta primei parti a romanului, este actualizata prin
rememorarea relatiei lui stefan Gheorghidiu cu Ela. A doua parte creeaza iluzia
temporalitatii in desfasurare, prin consemnarea evenimentelor care se petrec pe
front. Artificiul compozitional din incipitul romanului - discutia de la popota ofiterilor
referitoare la un fapt divers din presa vremii ( un sot care si-a ucis sotia infidela a
fost achitat ) - permite aducerea in prim plan a unei dintre temele principale ale
romanului - problematica iubirii.
Discutia de la popota este pretextul unei ample digresiuni, pe parcursul careia
stefan rememoreaza etapele evolutiei sentimentului care l-a unit cu Ela. Toate
faptele si evenimentele din roman sunt prezentate dintr-o perspectiva unica,
subiectiva: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si
banuiam ca ma inseala.
Din cauza asta, nu puteam sa-mi dau examenele la vreme. imi petreceam timpul
spionandu-i prieteniile, urmarind-o, facand probleme insolubile din interpretarea
unui gest, din nuanta unei rochii, si din informarea laturalnica despre cine stie ce
vizita la vreuna din matusile ei. Era o suferinta de neinchipuit, care se hranea din
propria ei substanta". Naratorul nu spune ( si nu o va face nici mai tarziu ) nimic
altceva in afara de banuielile lui. Tot ce afla cititorul despre Ela si despre relatiile
dintre soti provine din aceasta sursa, care e departe de a putea fi considerata
infailibila sau, macar, obiectiva. stefan Gheorghidiu recunoaste de la inceput ca are
banuiala infidelitatii Elei si ca aceasta banuiala ii trezeste in suflet cumplite indoieli.
Pe de alta parte, personajul este constient ca isi agraveaza suferinta prin
interpretarea tendentioasa sau prin exagerarea celor mai marunte fapte.
Cu alte cuvinte, Gheorghidiu insusi se recomanda ca narator necreditabil al
intamplarilor. De aceea, toate informatiile cu privire la modificarea
comportamentului Elei dupa primirea mostenirii de la unchiul Tache nu pot fi
interpretate ca exacte. Este posibil ca ea sa se schimbe doar in ochii gelosului ei
sot. Schimbarea din viata tanarului cuplu aduce in jurul Elei prezente masculine
mult mai apte, in opinia lui stefan, de a o cuceri; astfel, gelozia lui poate fi rezultatul
competitiei mai vii decat inainte. Situat exclusiv in interiorul perspectivei lui
Gheorghidiu, cititorul nu va sti niciodata cu certitudine daca Ela si-a modificat cu
adevarat sentimentele fata de sotul ei, inselandu-l cu G. sau daca nu e vorba decat
despre imaginatia unui barbat neincrezator si orgolios. Ceea ce se modifica
neindoielnic este atitudinea naratorului ( stefan Gheorghidiu ) in raport cu eroina,
chiar daca, uneori, el urmareste sa-i creeze cititorului iluzia ca se afla in posesia
celor mai sigure fapte si interpretari.
Iubirea lor ia nastere sub semnul orgoliului. Chiar daca la inceput Ela nu ii placea,
stefan se simte, treptat, magulit de interesul pe care i-l arata "una dintre cele mai

frumoase studente de la Universitate". Personajul - narator marturiseste ca orgoliul

a jucat un rol important in constituirea relatiei lor: "Orgoliul a constituit baza
viitoarei mele iubiri". Admiratia celor din jur este un alt factor care determina
cresterea in intensitate a iubirii lui stefan: "incepusem totusi sa fiu multumit fata de
admiratia pe care o avea toata lumea pentru mine, fiindca eram atat de patimas
iubit de una dintre cele mai frumoase studente." Pasiunea se adanceste in timp, iar
faptul ca Ela traieste o admiratie neconditionata pentru viitorul ei sot contribuie la
crearea iluziei ca relatia lor are o baza solida. Pentru stefan Gheorghidiu, iubirea nu
poate fi decat unica, absoluta. Sentimentul pe care il traieste in raport cu Ela devine
ratiunea sa de a fi, modul de a se implini in plan spiritual: "sa tulburi atat de
mistuitor o femeie dorita de toti, sa fii atat de necesar unei existente, erau
sentimente care ma adevereau in jocul intim al fiintei mele."
Cuplul traieste o perioada linistit, cu iluzia comuniunii perfecte. stefan e magulit ca
universul lor domestic este dominat de prezenta sa spirituala si ca Ela il priveste cu
admiratie, considerandu-l o autoritate absoluta ( edificatoare in acest sens este
scena in care cei doi au o discutie despre "ce este filozofia", dupa ce stefan tine o
prelegere sclipitoare la Universitate, iar Ela e impresionata de eruditia lui ).
Mostenirea de la unchiul Tache schimba insa cercul relatiilor celor doi. Lumea
mondena, in care Ela se va integra perfect, este, pentru stefan, prilejul de a trai
suferinte intense, provocate de gelozie. Daca in prima parte a relatiei lor iubirea sta
sub semnul orgoliului, treptat, sentimentul care domina devine gelozia. Antologica
pentru modul in care ia nastere gelozia, printr-un complicat joc al autosugestiei,
este scena in care stefan Gheorghidiu, Ela si foarte vag conturatul G., asezati pe
bancheta din spate a unei masini - intre Gheorghidiu si G. se afla Ela - , merg catre
Dragasani.
Relatiile dintre cei doi soti se modifica radical, iar tensiunile, despartirile si
impacarile devin un mod de existenta cotidian pana cand stefan este concentrat, in
preajma intrarii Romaniei in razboi. Ela se muta la Campulung, pentru a fi mai
aproape de el, iar relatia lor pare sa intre, din nou, pe un fagas al normalitatii.
Chemat cu insistenta la Campulung, stefan obtine cu greu permisia, dar descopera
ca Ela e interesata de asigurarea viitorului ei in cazul mortii lui pe front. Cand il vede
pe G. pe strada, e convins ca Ela il insala, desi nu are nicio dovada concreta, asa
cum nu a avut, de altfel, niciodata.
Pentru Gheorghidiu, esecul in iubire e un esec in planul cunoasterii. Analiza
mecanismului psihologic al erosului, semnificativa pentru toti eroii lui Camil
Petrescu, este dublata de o radiografie a tuturor conflictelor interioare. Personajul
recunoaste ca e hipersensibil, ca nu poate fiinta in limita canoanelor, dar nu accepta
ideea ca realitatea propriei constiinte nu e valabila in plan exterior. Desi stefan
Gheorghidiu este un analist lucid al starilor sale interioare si al evenimentelor
exterioare, el nu poate sa se detaseze de subiectivitatea pe care gelozia si orgoliul
ranit i-o accentueaza.
Confruntat cu experienta-limita a razboiului care redimensioneaza orice relatie
umana, stefan Gheorghidiu isi analizeaza retrospectiv si critic intreaga existenta.

Drama erotica este reevaluata din perspectiva experientei razboiului. intors in prima
linie dupa cele cateva zile petrecute la Campulung, stefan Gheorghidiu participa la
luptele de pe frontul Carpatilor cu sentimentul ca este martor la un cataclism
cosmic, unde accentul cade nu pe eroismul combatantilor, ci pe haosul si
absurditatea situatiei - si are - sub amenintarea permanenta a mortii - revelatia
propriei individualitati, ca si a relativitatii absolute a valorilor umane: " imi putusem
permite atatea gesturi pana acum - marturiseste naratorul -, pentru ca aveam un
motiv si o scuza: cautam o identificare a eului meu. Cu un eu limitat, in infinitul
lumii nici un punct de vedere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibila si deci
nici o putinta de realizare sufleteasca..." Finalul romanului consemneaza despartirea
definitiva de trecut a eroului, gest caracteristic pentru personajele masculine
camilpetresciene, care "distrug o pasiune, se sinucid, dar nu ucid. Ei stiu ca eroarea
se afla in propria constiinta, si nu in obiectele constiintei" ( Marian Popa ) "Ultima
noapte de dragoste" pe care o petrece alaturi de Ela marcheaza instrainarea
definitiva de trecutul propriu si recunoasterea esecului in planul cunoasterii: "I-am
scris ca-i las absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti de la lucruri
personale, la amintiri. Adica tot trecutul." Cititorul care spera sa afle, in final, daca
Ela i-a fost infidela, este dezamagit. Desi citeste un bilet anonim care il informeaza
despre tradarea Elei, personajul - narator nu verifica informatia, ceea ce intretine
dincolo de paginile romanului enigma relatiei complexe care se stabileste intre cei
doi soti. Sentimentul de indiferenta care il domina pe erou este evident in
renuntarea "la tot trecutul" in favoarea femeii care si-a pierdut aura de feminitate
misterioasa si atragatoare.
Relatia dintre stefan si Ela se dovedeste mai mult o suita de conjecturi a celui
indragostit decat o situatie "reala"; scena actiunii nu este una obiectiva, ci una
formata din constiinta naratorului. De aceea, evolutia relatiilor dinte cele doua
personaje este profund afectata de felul in care este perceputa realitatea
inconjuratoare de constiinta personajului - narator. Dupa Nicolae Manolescu,
"evidenta, in roman, devine naivitatea personajului-narator." El se arata la inceput
entuziasmat de frumusetea si inteligenta Elei, fericit de admiratia pe care ea o
starneste tuturor, pentru ca, dupa casatorie, sa descopere ca sotia lui e "o prostuta
cocheta", interesata "mai mult de escapade automobilistice cu prieteni decat de
filozofie in patul conjugal" ( N. Manolescu ). De fapt, nu Ela se schimba, ci felul in
care o vede stefan.
Cuplul Ela - stefan Gheorghidiu este reprezentativ pentru opera literara a lui Camil
Petrescu. Ca si alte personaje masculine camilpetresciene, stefan Gheorghidiu
traieste intr-o lume a ideilor pure, pe care nu o poate adapta datelor lumii reale.
Pentru el, Ela nu este femeia din realitatea imediata, ci este o imagine ideala a
propriilor aspiratii sufletesti. Cand perspectiva asupra ei se modifica, Ela devine
ceea ce a fost, de fapt, de la inceput: o femeie obisnuita, asupra careia stefan a
proiectat o aura ideala.
Urmarind problematica relatiilor dintre doua personaje care traiesc sentimente
complexe - de la iubire la gelozie si ura - , intr-un complicat mecanism de analiza
infaptuit de un personaj - narator cu o structura sufleteasca unica si originala,

romanul lui Camil Petrescu ilustreaza, intr-o maniera originala, ideea universalitatii
unor trairi. Atribuite unor personaje fictive, sentimentele evidentiate de povestea
atat de complicata dobandesc o pronuntata nota de autenticitate, prin tehnica
narativa folosita de autor, care ii permite cititorului accesul la cele mai profunde
trairi ale eroilor.