Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman scris de
Camil Petrescu și publicat în 1930. Este un roman de analiză psihologică deoarece naraţiunea se concentrează asupra evenimentelor vieţii interioare,a modului de gândire a fiecărui personaj. Se prezintă, cum Tudor Vianu spunea „povestea studentului în filozofie Ştefan Gheorghidiu, care odată cu războiul trăieşte agonia şi moartea iubirii lui” Incipitul romanului prezintă relația dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela ca fiind o relație armonioasă, ideală. Sentimentul iubirii dintre cei doi se bazează pe afecțiune și duioșie reciprocă . Relația amoroasă Ștefan Gheorghidiu si Ela se desfășoară într-o lume care se confruntă cu doua mari probleme: venirea primului Război Mondial și plăcerea exagerată a oamenilor pentru bani. Astfel ,se poate spune că se instaurează o criză care inevitabil afectează și relațiile intime. Cei doi protagoniști sunt și ei incluși. Dar pentru aceștia nu neprevăzutul zilei de mâine va fi problema adevărata ci lipsa comunicării . Ştefan Gheorghidiu este student la Filosofie. În facultate acesta o întâlnește pe Ela. Chiar dacă nu se înfiripă de la început o poveste de iubire între cei doi, insistentele Elei cât si părerile precum aceasta ar fi una dintre cele mai frumoase fete ale Facultății de Litere vor avea ca rezultat aparitia sentimentelor. Cititorul își poate da seama că orgoliul este cel care face mutările in acest joc al iubirii, atât al fetei cât si al băiatului. Ela nu ar fi acceptat un refuz din partea lui Ștefan. Relația cu acesta devenind metoda prin care se pot confirma spusele oamenilor. Cât despre Ștefan, orgoliul său apare la început când beneficia de admirația tuturor. Astfel, motorul pasiunii este vanitatea. Timpul se scurge favorabil iubirea având loc să înflorească. După aparitia moştenirii pe care Stefan o primește de la Tache ,unchiul bogat si avar, traiul cuplului se schimbă semnificativ participând la viața mondenă până acum inaccesibilă lor. Acesta este punctul de cotitură. Soțul va descoperi o latură nouă a Elei care va isca neliniște si gelozie. Evoluția relațiilor din cuplul Stefan Gheorghidiu - Ela , privite numai dintr-o singură perspectivă , cea a bărbatului , pune imaginea femeii într-o lumină defavorabilă , dar accentuează deziluzia bărbatului în iubire . Despărțire - împăcare - despărțire acestea sunt etapele căsniciei . Dacă împăcarea este generată de redimensionarea orgoliului ,,am trecut vesel radios , - eu , ea indură parcă o suferință peste puterile ei “ , despărțirea finală înseamnă anularea trecutului . Orgoliul nu poate fi înlocuit prin iubire .Protagonistul dorește ca întreaga existență a soției să se raporteze la el, să existe o compatibilitate între cei doi în toate: în felul de a gândi, de a simți, de a acționa, frumusețea spirituală fiind mai importantă decât cea fizică. Războiul aduce cu el o schimbare care se va vedea cel mai clar la Ştefan care trăiește drama războiului cu ,,moartea plutind in toate” . Dacă în timpul pregătirilor pentru război încă își considera relația o prioritate, tragediile la care participă îl fac să se îndepărtezeiremediabil de tot trecutul. Urmărind problematica relațiilor dintre două personaje care trăiesc sentimente complexe – de la iubire la gelozie si ură – , într-un complicat mecanism de analiză înfăptuit de un personaj – narator cu o structura sufletească unică si originală, romanul lui Camil Petrescu ilustrează, într-o manieră originală, ideea universalității unor trăiri. Atribuite unor personaje fictive, sentimentele evidențiate de povestea atât de complicată dobândesc o pronunțată notă de autenticitate, prin tehnica narativă folosită de autor, care ii permite cititorului accesul la cele mai profunde trăiri ale eroilor.