2.

Contradicțiile inerente ființei, în viziunea lui Pascal, sunt:

● Judecător al tuturor lucrurilor; imbecil vierme de pamant; depozitar al adevarului;
ingramadire de incertitudine si eroare; marire si lepadatura a universului.
*​Mărire și lepadatura a universului​= aceasta contradicție face referire la faptul că deși omul
este o ființă înzestrată cu rațiune, cu conștiință și a fost creat ca un rege, pentru a stăpâni
ceea ce îl înconjoară, acesta ramane totusi inferior în raport cu complexitatea universului,
fiind o ființă efemeră și existând o sumedenie de aspecte la care nu va putea accede
vreodată, care îi transcend înțelegerea, cunoașterea.

5. Pascal dorește să semnaleze faptul că omul nu se poate defini, și oricât de mult ar căuta
răspunsuri, ajunge ca în final să se îndoiască de ele, astfel existând o permanentă
schimbare a atitudinilor sale, a concepțiilor sale cu privire la lume și viață, ceea ce ne duce la
ideea că nu există o definiție clară a ființei umane, că aceasta este într-un proces permanent
de autocunoastere, proces care nu se va încheia pe deplin, poate, niciodată.

8. Putem afirma ideea dată spre analiză în măsura în care ne raportăm la o perspectivă
biblică, care ne vorbește despre faptul că am fost creați pentru paradis, pentru perfecțiune și
echilibru constant, fiind în comuniune directă cu Dumnezeu, Acesta oferindu-ne totul pentru
a stăpâni. Astfel, după căderea omului în păcat, acesta a suferit o schimbare a naturii sale, o
trecere de la perfecțiune la degradare, însă în ființele noastre lăuntrice putem spune că a
rămas o fărâmă din slava trecută, după care tânjim în mod inconștient si permanent,
simțindu-ne străini în actuala lume, plină printre altele, de multă suferință, mizerie, chin si
dezamăgire, acestea fiind contrare perfecțiunii celei dintâi.

*Tabloul conturează un aspect care nu corespunde realității în care noi trăim și a ființei
umane. Este prezentată o transpunere fidelă a planului exterior pe pânza ce ar putea
semnifica gândirea noastră, interiorul nostru. Se evidențiază o lipsă totală de subiectivitate,
ceea ce este nu corespunde în general conditiei noastre umane, întrucât tindem să privim
lucrurile înconjurătoare prin propriul nostru filtru, fiecare om având o perspectivă diferită
asupra aceluiași lucru.