Sunteți pe pagina 1din 30

http://www.constitution.org.

Despre Maretia ori Nimicnicia Naturii Umane

de David Hume

Exista anumite grupari ce se formeaza de la sine in mijlocul oamenilor invatati, la fel de bine cum se petrece fractiunea oamenilor in diferite grupuri in domeniul lumii politice; si desi adesea ele nu se formeaza printr-o ruptura deschisa, care sa separe definitiv cele doua tabere intr-o opozitie ireconciliabila, cu toate acestea cel mai adesea traseaza o schimbare in modul de gindire a celor ce fac parte din fiecare dintre aceste doua tabere. Si cele mai remarcabile grupari de acest fel sint tocmai acelea care sint fondate pe sentimente atit de diferite in ceea ce priveste demnitatea naturii umane; cea care pare sa reprezinte un punct de vedere ce la fel de bine a divizat pe filosofi si poeti, ca si pe teologi inca de la inceputul lumii tot asa cum continua sa se intimple pina in zilele noastre. Si in vreme ce unii au inaltat pe membrii speciei noastre pina la ceruri incercind sa reprezinte omul asemeni unui Demiurg, ale carui origini ar rasari din paradis si ar pastra urmele evidente ale acestei linii si descendente divine, altii au preferat sa insiste asupra punctelor celor mai slabe ale naturii umane si n-au putut afla nimic altceva in afara vanitatii sale, prin care omul a reusit sa depaseasca toate celelalte animale si asupra caruia a avut o mare influenta, nascind in el o asemenea cantitate de dispret. Pentru ca daca un autor este inzestrat cu talentul retoricii si declamatiei, in mod obisnuit el va face parte dintre cei dintai; iar daca isi va schimba aceasta pozitie situindu-se de partea satirei si ironiei, in mod natural se va arunca el insusi in cealalalta extrema. Sint departe de-a gindi ca toti cei care au incercat sa descrie intr-o lumina cit mai nefavorabila specia noastra, ar fi inamici ai virtutii si ca ei ar fi demascat fragilitatea fapturii semenilor doar dintr-o pornire rautacioasa. Dimpotriva, sint deplin constient ca un delicat simt moral, mai ales atunci cind el este intovarasit de un temperament melancolic, este capabil sa-i produca unui om dezgustul in fata acestei lumi si sa-l faca sa gindeasca asupra cursului firesc al chestiunilor omenesti minat fiind de o revolta exagerata. In orice caz, trebuie sa ma situez de partea acelei opinii potrivit careia sentimentele celor ce sint inclinati sa gindeasca mai degraba favorabil asupra omenirii sint mult mai folositoare virtutii, decit acelor principii care ii sint contrare si care ne ofera convingerile asupra naturii noastre nenorocite. Cind un om este stapinit de cele mai inalte notiuni asupra ordinului si caracterului creatiei, in mod natural el se va stradui pe cit de mult

posibil sa actioneze cautind sa modifice aceasta natura si va respinge dispretuitor orice actiune josnica sau vicioasa ce-l va putea cufunda mai jos pina si de acea inchipuire pe care si-a imaginat-o a-l reprezenta. In deplin acord cu asta, vom descoperi ca toti distinsii si binevoitorii nostrii moralisti insista in mod deosebit asupra acestui subiect, straduindu-se din rasputeri sa reprezinte viciul a fi tot la fel de nevrednic pentru om pe cit de odios se si prezinta in sine. Vom putea descoperi si alte citeva controverse, care nu sint bazate pe o ambiguitate in exprimare; si sint pe deplin convins, ca disputa prezenta asupra maretiei sau infamiei naturii umane, nu poate face cu nimic exceptie fata de oricare alta. Tocmai de aceea, ea poate avea si o anumita valoare atita vreme cit vom avea permanent in vedere in aceasta disputa, deosebirea dintre ceea ce este real si simpla fictiune. Astfel ca aici va exista intotdeauna o diferenta naturala intre ceea ce reprezinta o calitate si ceea ce este un defect, intre virtute si viciu, intre intelepciune si prostie, pe care niciun om ce este condus de ratiune nu o poate nega; cu toate acestea este destul de evident ca in aplicarea acestui termen, ce pe de o parte denota fie aprobarea, fie reprosul nostru, in general sintem mai mult influentati de anumite comparatii pe care le facem decit de un standard fix si nealterabil care sa fie existent in insasi natura lucrurilor. In aceiasi maniera cantitatea, intinderea si marimea, este inteleasa de fiecare a fi lucrul real. Dar atunci cind identificam un animal a fi mare sau mic, formulam intotdeauna o comparatie secreta intre acest animal si altele apartinind aceleiasi specii; si ea reprezinta acea comparatie ce reglementeaza in mod permanent judecata noastra, in raport cu forta de care ea dispune. Un caine si un cal pot fi de o marime foarte asemanatoare, si in timp ce unul va fi admirat pentru marimea sa, la celalalt va fi scoasa in evidenta tocmai acea calitate reprezentata de dimensiunile sale reduse. Prin urmare, atunci cind sint prezent intr-o anumita disputa, iau in consideratie eu insumi daca aici este cazul unei comparatii, sau daca se intimpla ca nu tocmai acesta sa fie subiectul controversei; iar daca este vorba de o comparatie, atunci am in vedere daca protagonistii dezbaterii compara impreuna lucruri identice, sau vorbesc despre unele total diferite. In formarea notiunilor noastre asupra naturii umane putem face o comparatie intre animale si om, singura fiinta ce-a fost inzestrata cu capacitatea de-a medita asupra tot ceea ce cade sub influenta simturilor sale. Si cu siguranta aceasta comparatie este favorabila fata de specia umana. Pe de alta parte, vedem o creatura ce detine o putere de reflectie ce nu poate fi restrinsa sub niciun chip in niciun fel de granite care sa-i limiteze orizontul cunoasterii, nici macar o posibila limitare in spatiu sau in timp; care-si duce mai departe aceasta perpetua cautare spre cele mai necunoscute puncte de pe Pamint si chiar mult mai departe, pina la cele mai indepartate planete si astre ale boltei celeste; ce priveste inapoi in

timp pentru a medita asupra momentului initial al creatiei, sau cel putin asupra istoriei ce marcheaza nasterea rasei umane; ce-si arunca necontenit privirea inainte pentru a intrezari acea influenta pe care actiunile sale o vor putea exercita asupra posteritatii si a sentintelor ce vor fi pronuntate in viitor asupra caracterului sau, de-acum si o mie de ani inainte; o creatura ale carei urme lasate azi vor fi cauzele si efectul complex, de lunga durata, pentru acel viitor; ce-si extrage principiile generale din manifestari particulare; ce continua a perfectiona permanent descoperirile pe care le face; corectindu-si erorile; si facind ca fiecare dintre aceste erori sa devina la rindul lor originea unor imbunatatiri ce vor putea aduce avantaje incontestabile. Pe de alta parte, am fost prezentati deseori drept o fiinta ce reprezinta tocmai contrariul celei descrise pina acum; o fiinta limitata in observatiile sale, capabila de-a rationa doar asupra a citorva obiecte sensibile ce se afla in imediata sa apropiere; lipsita de curiozitate; fara putinta de-a vedea mai departe de aceasta realitate imediata; ce se lasa a fi purtata si condusa orbeste de instinctele sale; ce reuseste a-si atinge doar intr-o scurta vreme potentialul maxim al perfectiunii ce-o poate atinge, dincolo de care niciodata nu va fi capabila sa mai faca nici macar un singur pas. Ce diferenta imensa exista intre aceste doua fapturi! Cit de inflacarata este imaginea pe care o nutrim si o sustinem fata de prima, in comparatie cu ultima! Exista aici doua mijloace generale utilizate pentru a demola aceasta concluzie: Primul, construind o prezentare lipsita de onestitate asupra acestui subiect si insistind numai asupra slabiciunilor proprii naturii umane. Si al doilea, facind o noua comparatie tainica, intre om si fiintele inzestrate cu cea mai adinca intelepciune. Printre celelalte virtuti proprii omului, se regaseste si aceea ca el isi poate forma o idee asupra perfectiunii, mult mai profunda decit tot ceea ce poate experimenta in sine; si care nu este limitata de modul de formare al conceptiilor sale asupra intelepciunii sau virtutii. Astfel incit poate duce mai departe cu usurinta toate aceste notiuni, putind concepe un grad de cunostinte care comparate cu cele ce-i apartin, il vor face sa-i apara doar ceva mai tirziu a fi lipsite pina si de cea mai mica valoare si care vor putea constitui temeiul asupra a ceea ce-i este propriu lui si asupra inteligentei ce-o poseda animalele, ce intrun anume sens se estompeaza pina la totala disparitie. Acesta fiind un punct asupra caruia intreaga omenire este in deplin acord, precum intelegerea umana nu este de ajuns pentru a atinge intelepciunea desavirsita; privind din aceasta ipostaza, ar fi indicat sa putem cunoaste cind are loc aceasta comparatie, cel putin pentru a nu pune mereu in discutie, unde aici, s-ar putea sa nu existe o deosebire intre punctele noastre de vedere. Cel mai adesea, omul, nu se poate ridica la acea inaltime a intelepciunii desavirsite, pina nici macar la acele idei pe care singur si le formeaza asupra acestei intelepciuni, mai bine decit o pot face animalele luate in comparatie cu el; cu toate acestea, ultima deosebire este atit de remarcabila, incit, cu exceptia comparatiei cu primul, nimic nu ii poate apare a fi de o insemnatate mai redusa.

Este de asemenea un lucru obisnuit in a compara un om cu un altul; si vom putea descoperi foarte putini dintre aceia pe care-i putem numi intelepti sau virtuosi, sau care sa merite sa li se atribuie acele conceptii dispretuitoare ce sint formate asupra propriei noastre specii. Astfel incit putem rationa asupra acestui mod eronat de-a judeca lucrurile si vom putea observa ca maretele calificative ale virtutii si intelepciunii nu sint anexate oricaruia dintre gradele particulare ale acelor calitati reprezentate aici de intelepciune si virtute; dar intotdeuna ele se ridica de la comparatia ce-o vom face intre un om si un altul. Cind vom descoperi un om care a ajuns la un asemenea grad de intelepciune, asa cum asta este un lucru destul de neobisnuit, il vom declara a fi un intelept; tot asa cum a spune ca in intreaga omenire se gasesc doar citiva intelepti, nu inseamna in realitate a afirma nimic; de vreme ce doar raritatea lor este cea care ne determina sa le atribuim meritul acestui apelativ. Pina chiar si acolo unde se gaseste ultimul loc in care am putea sa-i cautam pe indivizii cei mai intelepti apartinind speciei noastre, asemeni lui TULLY sau Lordului Bacon [1], mai avem inca motiv sa spunem ca pot exista si aici citiva oameni, cel putin la fel de intelepti ca si ei. Pentru ca in acest caz vom inalta aceste notiuni ale noastre, in ceea ce priveste intelepciunea si nu ne vom mai vedea obligati sa acordam o onoare bizara oricarui individ care nu se distinge intr-un mod particular prin anumite aptitudini. Intr-o maniera asemanatoare am auzit despre observatia facuta printre acei indivizi apartinind speciei noastre, atit de nesabuiti, incit considera ca aici exista un numar foarte mic de femei ce poseda frumusete, in raport cu cele care isi doresc asta; fara a lua in consideratie, ca in general acordam epitetul de frumos doar citorva indivizi, care intr-adevar sint posesorii unui anumit grad de frumusete, care este comun doar citorva dintre noi, ceea ce inseamna ca numarul lor este foarte restrins. Un asemenea grad de frumusete, ce ar fi bunaoara regasit la o femeie, in alta parte este numita diformitate, adica tocmai ceea ce potrivit sexului nostru este indentificat a fi drept adevarata frumusete! In mod obisnuit, ne formam anumite notiuni, in ceea ce priveste specia noastra, comparind individualitatile prezente la nivelui ei cu cele apartinind altor specii aflate deasupra sau sub pozitia pe care o detine aceasta in regnul animal; astfel incit adesea comparam intre ele diferite motive ori principii inactivate apartinind naturii umane, pentru a adapta judecatile noastre in ceea ce le priveste. Si intr-adevar, acesta este singurul gen de comparatii care merita atentia noastra, sau care sa fie capabile sa hotarasca asupra problematicilor prezente in aceasta chestiune. Unde acele principii vicioase si egoiste ce ar predomina asupra vietii noastre sociale si a virtutilor noastre, asa cum este sustinut de filosofi, ar trebui fara indoiala sa ne amuze in momentul in care ne aruncam privirea asupra acestor notiuni vrednice de dispret formate asupra naturii umane. [2] Exista aici in toata aceasta controversa mai mult o disputa asupra termenilor. Atunci cind un om neaga sinceritatea fata de spiritul public sau afectiunea

manifestata fata de o anumita tara sau comunitate, imi este foarte greu sa ma pronunt asupra a ceea ce pot gindi despre un astfel de om. Poate ca el nu a simtit niciodata aceasta pasiune intr-o forma atit de clara si distincta pentru ca asta sa-i poata inlatura toate indoielile si sa-l ajute sa-si concentreze fortele, sa-l trezeasca la realitate. Dar atunci cind el continua ulterior sa respinga toate prieteniile personale, daca nu este vorba aici de persoane interesate sau egoiste, atunci cu siguranta, ei nu reprezinta altceva decit un amestec dintre cele doua; sint convins apoi, ca ei obisnuiesc sa forteze termenii si sa faca o confuzie si in ceea ce priveste ideia asupra lucrurilor; de vreme ce este imposibil pentru orice om sa fie intr-atit de egoist, sau mai degraba, intr-atit de stupid, ca sa nu poata face nicio distinctie intre un om si un altul, sa nu acorde nicio importanta asupra tuturor acestor calitati, in fata carora sa se pronunte si sa-si manifeste pretuirea sa. Este deasemenea la fel de insensibil la minie, pe cit pretinde a fi fata de prietenie? Si toate aceste injurii si tot acest rau, nu-l pot afecta cu nimic mai mult decit o poate face intreaga bunatate si binefacere? Acest lucru este imposibil! El nu se cunoate nici macar pe sine. Acest om si-a pierdut orice sensibilitate a inimii sale; sau mai degraba el foloseste o limba diferita de cea a compatriotilor sai si nu denumeste niciunul dintre lucruri conform propriului sau nume. Ce veti mai putea spune atunci despre afectiunea naturala? (Adaug) Reprezinta ei o specie de egoisti? Da! Pentru ca Totul in Lume este doar Egoism. Voi va iubiti copiii doar pentru ca sint ai vostri. Din acelasi simplu motiv ii iubiti pe prietenii vostri. Iar Tara voastra va obliga doar, si atita timp, cit exista aici o anumita conexiune ce va tine legati de Ea. Iar acolo unde ideea de sine este inlaturata, nimic nu va leaga, sau are cea mai mica importanta in relatia ta. Va veti simti cu totii la fel de indolenti si insensibili in aceste situatii, in care ideea de sine si conexiunile pe care ea le implica, lipsesc. Ori, daca va exista aici orice simtamint ce va poate misca, el va porni doar din imensa vanitate umana si din dorinta de-a va cistiga faima si reputatie pornind de la acelasi Egoism. Sint bucuros, spun eu, sa primesc toate interpretarile voastre asupra actiunilor omenesti, cu conditia ca sa admiteti aceste fapte. Aceasta specie de egoisti care expun prima oara in fata lor bunatatea pe care o vor arata fata de altii, si veti admite cu siguranta ca ea are o mare influenta asupra tuturor actiunilor umane si ca este chiar mult mai mare, in cele mai multe dintre ocazii, decit ceea ce ramine in forma si in imaginea sa originala. Pentru ca atunci de ce exista aici atiti de putini, dintre cei care avind o familie, copii si relatii, care nu isi petrec mai multa vreme pentru a o acorda intretinerii si educatiei lor, decit timpul pe care il acorda implinirii propriilor placeri? Aceasta observatie, pe care o veti putea face cu siguranta cu destula usurinta, poate exista doar plecind de la Egoismul lor, de vreme ce prosperitatea familiei si a prietenilor este una, in vreme ce propria lor placere este lucrul de capetenie, la fel de bine ca si onoarea lor. Sinteti deasemenea unul dintre acesti oameni egoisti si veti exprima cu siguranta aceleasi bune principii si veti vadi bune intentii identice; sau pentru a nu va mai supara la auzul unor convingeri de acest gen, si egoismul prezent in fiecare dintre noi, si in mine la fel ca si in restul omenirii, va fi in masura sa ne oblige sa fim indatoritori si sa vorbim despre voi numai de bine.

In convingerea mea, exista aici cel putin doua lucruri care au deschis acest drum gresit pe care ne conduc acesti filosofi, cei care au insistat atit de mult pe egoismul omului. In primul rind, ei au descoperit ca fiecare actiune determinata de virtute sau de sentimentul prieteniei, a fost escortata de o placere secreta; in vreme, ei au ajuns la aceasta concluzie, ca virtutea si prietenia nu pot sa fie dezinteresate. Dar falsitatea acestei opinii este evidenta. Sentimentele cele mai pline de virtute si pasiunile cele mai inalte, sint tocmai cele care produc placere, in vreme ce acestea nu se ridica de la aceasta placere. Eu insumi simt o placere, atunci cind pot sa-i fac un bine unui prieten, pentru ca il iubesc; dar nu-l iubesc de dragul acestei placeri. In al doilea rind, intotdeauna se poate gasi, ca oamenii virtuosi sint departe dea fi indiferenti fata de laude; si plecind de aici ei au fost reprezentati ca un soi de fanfaroni, de oameni orgoliosi care nu au in mintea lor altceva decit sa obtina aplauzele celorlalti. Dar aceasta conceptie este la fel de falsa. Pentru ca este unul din cele mai injuste lucruri prezente in lume, atunci cind ei gasesc orice nuanta de vanitate intr-o actiune perfect laudabila, actionind in asa fel incit sa-i subestimeze valoarea reala pe baza acestei explicatii ridicole, sau atribuind-o in intregime acestui leit motiv. Pentru ca in acest caz nu este vorba de vanitate, ca in situatia celorlalte pasiuni. Unde avaritia sau razbunarea, iau forma aparenta a oricarei actiuni virtuoase si este destul de dificil pentru noi sa determinam cit de adinc imbraca aceasta aparenta, in vreme ce este destul de natural sa presupunem ca acesta este principiul ce pune in miscare intreaga lor actiune. Dar vanitatea este atit de strins aliata cu virtutea si dragostea de-a dobindi faima unor actiuni laudabile, se apropie pe tot atit de mult de dragostea fata de intreprinderea unor actiuni, minat fiind doar de dragul lor, pe atit de mult pe cit sint capabile de amestec aceste pasiuni, la fel ca si oricare alt gen de sentimente; si este aproape imposibil de-a fi capabil sa le poti determina pe ultimile, fara a poseda si ceva din primele. In deplin acord cu asta, vom putea descoperi ca acest entuziasm fata de glorie, este implicat intotdeauna si variaza in deplin acord cu o anumita particularitate legata de gustul sau dispozitia in care se afla acest personaj. NERO simtea aceiasi vanitate in a conduce un car de lupta, la fel de mult pe cit TRAIAN resimtea in a conduce imperiul cu abilitate si in deplina echitate. [3] A iubi gloria obtinuta in urma unor fapte virtuoase este o marturie certa a dragostei de virtute.

Note

1. Marcus Tullius Cicero apare in literatura engleza deseori sub numele de TULLY. Francis Bacon, Baron de Verulam si Viconte de St. Albanis, a detinut numeroase functii oficiale, inclusiv pe cea de Lord Pastrator al Marelui Sigiliu si Lord Cancelar. Hume aduce laudele sale Lordului Bacon in Introducerea Tratatului sau, socotindu-l fondator al noii "metode experimentale de judecata" aplicata in domeniul stiintei. 2. Vezi tratatul lui David Hume, Chestionar asupra Principiilor Morale, in special appendix ii ( "Despre Egoism" ), unde Locke si Hobbes sint identificati drept sustinatorii moderni ai "sistemului egoist al moralei" 3. NERO, Imparat Roman intre 54. A.D, pina in anul 68. TRAIAN a domnit intre anii 98-117 A.D.

DAVID HUME OF THE DIGNITY OR MEANNESS OF HUMAN NATURE

CONCEPTUL STATULUI IDEAL David Hume 1754 In general, in cazul formei de guvernamint a statului lucrurile nu se petrec asemeni celorlalte mecanisme artificiale ce au fost imaginate de puterea viziunii omului; pentru ca daca aici, in cazul unei mecanism functional invechit, aceasta poate fi eliminat complet in momentul in care este descoperit un altul ce asigura o functionare mult mai eficienta si precisa, sau, in cazul caruia experimentele facute indica o anume capacitatea de-a oferi o siguranta sporita, chiar daca intregul succes al functionarii lui se poate arata uneori foarte incert. In vreme ce in cazul unui sistem de guvernamint acesta beneficiaza de un avantaj imens, tocmai prin acele circumstante ce stau la baza existentei sale; cea mai mare parte a omenirii fiind guvernata de autoritate si nu de ratiune, iar aceasta autoritate nu este lasata niciodata pe seama a ceva ce nu-si poate afla temeiurile in experienta dobindita inca in vremurile cele mai indepartate. Tocmai de aceea, violarea acestor reguli, ori fie chiar si incercarea de-a experimenta altele noi pe baza unor noi pretinse argumente si filosofii, reprezinta o actiune ce nu se poate astepta niciodata la o opinie favorabila din partea unui magistrat intelept, care va purta intotdeauna un respect deosebit tocmai fata de acele reguli situate la baza organizarii statului, ce poarta in sine marca valorii oferita de experienta trecerii unor lungi perioade de aplicare fructuoasa a lor; si desi uneori pina si acesta poate face incercarea de-a aduce unele imbunatatiri menite a asigura binele public, cu toate acestea, el va ajusta pe cit de mult posibil propriile inovatii pe sablonul oferit de vechile structuri, pastrind intotdeauna pilonii principali pe care se sprijina intreg esafodul acelei Constitutii. Ca un singur exemplu, si doar in ceea ce priveste forma unui vas, care ar fi astfel capabila sa asigure toate caracteristicile necesare unei bune navigatii, la un anumit moment dat toti matematicienii Europei s-au aflat in intregime divizati de diferite opinii; si este generala parerea, ca pina si Huygens, cel care a clarificat in cele din urma controversa [1], s-a vazut pina la urma nevoit sa-i oblige pe toti acesti savanti sa-i accepte opinia, tot la fel ca si pe restul lumii obisnuite; iar asta, desi Columbus a navigat catre America, iar Sir Francis Drake facuse deja un inconjur al lumii [2], fara insa ca pina atunci sa poata fi realizata o descoperire de asemenea proportii in acest domeniu. Tot astfel, daca o forma de guvernamint trebuie sa-i permita unei alteia sa fie mult mai completa, indiferent de inclinatiile si buna dispozitie a unui personaj anume, de ce nu ne putem

intreba atunci care poate fi organizarea perfecta a unei societati care sa depaseasca toate formele cunoscuta pina atunci, din vreme ce pina si acele sisteme de guvernamint ce sint tot atit de departe de realitate, pe cit sint si de pline de erori incalculabile, par sa serveasca pina la urma obiectivelor unei societati umane? Desi realizarea unui nou sistem de guvernamint, nu pare a fi un lucru la fel de usor ca si constructia unei nave dupa noile modele propuse. Acest subiect este cu siguranta unul care merita cea mai mare atentie din partea spiritului uman, ce poate fi minat de aceasta nesfirsita dorinta de a cunoaste tot ceea ce omul poate concepe eventual. Si cine poate sti, daca aceasta controversa poate fi rezolvata printr-un consens unanim al oamenilor ilustii si savanti, sau daca nu cumva, intr-un viitor indepartat, aceasta sansa va fi oferita tocmai prin reducerea teoriei la practica, printr-o actiune de demolare in totalitate a vechilor structuri pe care este bazata intreaga societate umana, sau printr-o noua forma de asociere a oamenilor pe baza unui nou Contract Social, menit a stabili o cu totul alta forma de organizare a societatii, iar ca asta se poate intimpla tocmai intr-unul dintre cele mai indepartate locuri din Univers? Sau in orice caz, ca trebuie sa se gaseasca cumva un avantaj deosebit aici, in a cunoaste care poate fi cel mai apropiat de perfectiune dintre toate sistemele de guvernamint, care poate aduce in sine acea organizare sociala reala si acel sistem legislativ intemeiat pe o Constitutie, care sa ofere pe cit de mult posibil, acele inovatii si modificari care sa aduca si cele mai mici tulburari la nivelul intregii societati. Dar asa cum s-a intimplat cel mai adesea in evolutia societatii omenesti, lipsa acelor schimbari radicale de structura, sau incercarea repetata de evitare a lor, au dus adesea la cele mai mari tulburari, ce-au amenintat insasi fundamentele societatii cunoscute pina atunci de om. Tot ceea ce eu pot pretinde in prezentul eseu, este doar incercarea de-a reinvia acest subiect, care s-a aflat atita vreme acoperit de mantia clar-obscura a diferitelor speculatii; tocmai de aceea imi doresc sa rostesc in intregime sentimentele mele in cit mai putine cuvinte. O lunga disertatie pe aceasta tema presupun ca nu va fi pe placul publicului, care va putea considera o asemenea expunere deopotriva inutila si excentrica. Toate planurile de guvernare care presupun o reformare radicala in constiinta omului sint cu desavirsire imaginare. Din aceasta categorie fac parte Republica lui Platon si Utopia lui Sir Thomas More. Oceana reprezinta singurul model viabil de reorganizare a societatii omenesti care a fost oferit pina acum opiniei publice. [4] Principalele erori continute in Oceana, par a fi acestea: In primul rind, sistemul de atribuire a functiilor publice oferite in Oceana, pare a fi defectuos, ele fiind impartite la anumite intervale de timp tuturor oamenilor printr-un sistem de tragere la sorti, fara a se tine insa seama de abilitatile naturale sau dobindite de care fiecare om dispune la un moment dat, putindu-se astfel intimpla ca o anumita persoana sa acceada intr-o

anumita functie publica pentru care pregatirea sa sa fie departe de nivelul minimelor cerinte. [Sistemul clasic al democratiei ateniene. Cu toate asta nici sistemul democratiei "autentice" actuale nu se dovedeste a fi cu nimic mai bun, atita vreme cit pregatirea unei persoane ce ajunge intr-o functie publica nu este validata de nicio institutie desemnata in acest scop, sau de vreo alta comisie parlamentara, numarul ignorantilor deveniti peste noapte guru ai politicii nationale depasind orice putere de imaginatie a unei minti omenesti. n.tr.] In al doilea rind, reforma organizarii Agricole, in forma propusa aici prin eliminarea marilor latifundii este practic imposibil de realizat. Oamenii vor fi mai degraba tentati sa practice siretlicurile existente inca din Roma antica, tainuindu-si proprietatile sub numele unor alte persoane; astfel incit se va ajunge in cele din urma la situatia in care abuzurile vor imbraca un aspect atit de comun, incit se va realiza un adevarat sistem de incalcare repetata a legii, care cu toate acestea va purta o anume aparenta legala, ce va face practic imposibila orice incercare de restrictionare a tuturor acestor incalcari. In al treilea rind, Oceana nu asigura suficiente garantii pentru a asigura cetateanului o libertate deplina, ori pentru corectarea abuzurilor si frecventelor incercari de incalcare a acestor libertati. Aici senatorii trebuie sa faca propuneri pentru a amenda Constitutia, iar poporul trebuie sa aprobe toate aceste modificari; ceea ce inseamna ca Senatul nu va putea juca un rol negativ, astfel incit sa poate naste astfel de situatii care sa-i permita la un anumit moment dat sa se poata indrepta impotriva binelui public prin restrictionarea anumitor libertati cetatenesti, dar ceea ce are si cea mai importanta consecinta, este ca in acest fel este eliminata orice posibila incercare de modificare a Constitutiei si legilor statului care sa poata avea un caracter negativ, sa fie indreptate impotriva drepturilor si libertatilor omului sau a binelui intregii comunitati; pentru ca toate aceste amendamente si proiecte de legi vor trebui sa ajunga in final in fata cetatenilor, cei care sint investiti in cele din urma cu puterea decizionala. Asa cum a fost de pilda cazul rolului negativ ce a fost uneori jucat de rege in istoria Monarhiei Constitutionale a Angliei, care prin forma de organizare a sistemului de guvernamint a facut practic posibil dejucarea aprobarii in Parlament a oricarui proiect de lege prin care i se puteau conferi puteri absolute in conducerea statului. Tot astfel cum unele din tendintele sale absolutiste s-au lovit de opozitia Camerelor, avind si cea mai mica consecinta dintre toate relele posibile. Iar aceste diferente de interese s-au manifestat de fiecare data aici in acelasi mod. Pentru ca atunci cind au fost dezbatute in Parlament proiecte de legi ce au avut in vedere interesul intregii societati, a fost pus totdeauna in balanta binele si raul ce putea decurge de aici, putindu-se astfel lua cele mai bune decizii, si doar dupa ce lucrurile au fost cintarite cu intelepciune si adjustate in cel mai fericit mod. Pentru ca daca dupa aceea, atunci cind un astfel de

proiect era prezentat spre ratificare regelui, foarte putini principi s-ar fi aventurat intr-o actiune atit de riscanta, cum ar fi cea de respingere a unui proiect ce intrunea dorintele si adeziunea unanima a intregii societati. Cu toate acestea se mai putea intimpla inca ca regele sa distruga din faza de embrion un astfel de proiect de lege (asa cum a si fost de citeva ori cazul in cadrul Parlamentului Scotiei, in virtutea acelui articol ce stipula dreptul suveran al regelui [5]), in fata caruia guvernul Angliei nu avea nicio posibilitate de-a echilibra balanta puterii in interiorul statului, pina nici macar dreptul de-a inainta plingeri in fata regelui pentru a obtine reparatii in acest sens; si cu certitudine, detinerea unor astfel de puteri exorbitante nu vor putea conduce nici macar in cazul celei mai fericite guvernari din intreaga omenire la stabilirea unei noi organizari sociale prin inlaturarea din temelii a vechii legislatii a tarii, tot la fel bine cum nu se va putea vorbi nici macar de citeva mici remedieri in cazul numeroaselor abuzuri, destul de binecunoscute pentru intreaga lume, ce se ridica din neajunsurile cuprinse in vechile legiuiri. Iar aceasta, tocmai pentru ca un sistem de guvernamint, asa cum bine remarca Machiavelli, cel mai adesea va manifesta o tendinta permanenta si ascunsa de reintorcere la principiile sale originale. [6] In acest fel apare destul de clar ca in Oceana, Senatul reprezinta acel corp politic ce este investit cu intreaga putere legislativa in interiorul statului; tocmai acel sistem politic despre care Harrington recunostea a fi cel mai dezavantajos sistem de guvernamint, cu atit mai mult cu cit acesta va apare dupa desfiintarea marilor latifundii agricole. Aceasta reprezinta o forma de guvernamint fata de care, cel putin teoretic, nu pot gasi nicio obiectie fundamentala.

Sa luam in calcul posibilitatea ca Marea Britanie sau Irlanda, ori orice alt teritoriu de-o intindere aproximativ egala, sa fie impartita in 100 de provincii, fiecare dintre acestea fiind subimpartite la rindul lor in alte 100 de regiuni, astfel ca in total sa cuprinda 10.000 de unitati teritorial-administrative. Iar daca provinciile ce urmeaza a fi organizate intr-o astfel de forma statala vor cuprinde un teritoriu mai redus, vom putea prin urmare reduce numarul lor; dar asta fara sa le aducem vreodata sub numarul de 30 de astfel de unitati teritorialadministrative. Iar daca ele vor cuprinde in granitele lor un teritoriu mult mai vast, vom considera mult mai potrivit sa marim suprafata atribuita regiunilor, sau sa marim numarul regiunilor cuprinse in teritoriul unei provincii, decit sa marim numarul provinciilor. Sa presupunem ca toti proprietarii de pamint cu un venit de 20 de lire sterline pe an dintr-o provincie si toti capii de familie locuitori in orasele regiunii ce au un venit de 500 de livre pe an, se vor intruni in bisericile parohiale din regiuni si vor alege prin vot direct din rindul lor, pe acei membri ce vor fi desemnati sa-i reprezinte in cadrul adunarilor reprezentative ale acelei provincii. [sistem de vot

reprezentativ, cenzitar n.tr.] Sa presupunem ca adunarile reprezentative ale celor 100 de provincii se vor intilni la doua zile dupa alegerea lor in capitala si vor alege prin vot din rindul lor, un numar de 10 magistrati si un senator, care fiecare sa reprezinte acea provincie. Prim urmare, in urma acestor alegeri, numarul celor desemnati de cele 100 de adunari reprezentative ale celor 100 de provincii, vor cuprinde in total 100 de senatori si un numar de 1.000 de magistrati (precum si pe cei 10.000 de delegati ai provinciilor, care au hotarit prin votul lor pe cei de mai sus, ce sint desemnati sa-i reprezinte). Pentru ca in acest fel toti senatorii sint depozitari ai puterii si aflati sub autoritatea magistratilor provinciilor, care se afla la rindul lor sub autoritatea si sint depozitari ai puterii delegatilor din cadrul adunarilor reprezentative ale provinciilor. Sa presupunem ca Senatorii ce vor fi alesi de aceste adunari reprezentative din interiorul provinciilor, se vor intruni in capitala acelui stat si vor fi investiti cu intreaga putere executiva; cu puterea de-a decide in chestiunile legate de declansarea razboiului si incheierea pacii, de-a inainta ordine generalilor armatei, amiralilor, ambasadorilor, pe scurt, cu toate prerogativele puterii de care se bucura Regele Marii Britanii, mai putin insa cu acele atribute ale puterii ce pot fi folosite intr-un sens negativ. [aceleasi prerogative de care se bucura Presedintele in cazul unei Republici Prezidentiale, mai putin faptul, ca spre deosebire de Rege, el nu se poate niciodata situa deasupra disputelor politice din acea tara, fiind angajat in lupta politica si exponent al intereselor particulare al unui anumit partid politic. Este astfel lipsit de cel mai important mecanism conferit regelui de Monarhia Constitutionala, rolul de albitru impartial si mediator in luptele politice. Iar intr-o tara in care dusmaniile politice sint ireconciliabile, acel sistem politic se va dovedi in cele din urma incapabil de-a putea guverna n.tr.] Sa presupunem ca delegatii alesi in interiorul fiecarei provincii de adunarile unitatilor teritorial-administrative subordonate acestora, regiunile, se vor intruni fiecare in provinciile lor si vor fi investiti cu puterea legislativa in interiorul statului; in aceste chestiuni urmind a decide unanimitatea; iar in cazul in care numarul de voturi al celor 100 camere legislative ale provinciilor va fi egal, Senatul urmeaza a avea votul decisiv. Fiecare noua lege urmeaza a fi dezbatuta pe larg in interiorul Senatului; si chiar in cazul in care se intimpla ca ea sa fie respinsa, daca un numar de 10 senatori protesteaza si insista asupra aprobarii ei, ea va trebui sa fie trimisa spre dezbatere in cadrul adunarilor reprezentative provinciale. Iar daca vor dori, senatorii pot trimite acestora o copie a hotaririi in care sint specificate motivele care au stat la baza admiterii sau respingerii acestei legi. Dar pentru ca ar putea apare destul de problematic, ca aceste adunari provinciale sa decida in cazul fiecarei legi ordinare, va ramine la aprecierea Senatului care dintre legi vor fi trimise spre dezbatere magistratilor provinciilor

sau reprezentantilor din adunarile provinciale. Magistratii, chiar in cazul in care vor primi aceste legi asupra carora Senatul nu poate ajunge la o decizie finala, le vor putea transmite adunarilor reprezentative ale provinciilor, lasind intreaga raspundere a adoptarii lor pe seama acestora. Daca Senatul trimite spre aprobare o lege catre magistratii sau adunarile reprezentative ale provinciilor, sint obligati sa ataseze acestora o copie a motivelor ce au stat la baza deciziei lor cu 8 zile inainte de ziua stabilita pentru intilnirea adunarii reprezentantilor, pentru ca astfel sa poata delibera in cunostiinta de cauza. Iar desi se poate intimpla ca Senatul sa hotarasca trimiterea unui proiect de lege spre dezbaterea adunarii magistratilor, daca cinci reprezentanti ai adunarii provinciilor cer magistratilor ca acestia sa convoace Camera reprezentantilor pentru dezbaterea proiectului de lege, acestia sint obligati sa se supuna cererii lor. Magistratii sau reprezentantii adunarilor provinciilor pot inainta senatorilor copia unui proiect de lege care sa fie supus spre aprobarea Senatului; iar daca cinci reprezentanti ai adunarilor provinciilor hotarasc de comun ca o lege care a fost deja respinsa de Senat, sa fie inaintata spre dezbaterea adunarii magistratilor sau reprezentantilor provinciilor, va trebui ca ea sa fie inaintata magistratilor sau adunarilor reprezentantilor, tinindu-se seama de ordinea importantei celor cinci provincii. Prin votul magistratilor sau adunarilor reprezentative a douazeci de provincii poate fi inlaturat orice functionar public din toate functiile statului pe timp de un an. Iar in cazul in care votul este luat de reprezentantii a treizeci de provincii, timpul in care acesta este inlaturat din oricare din functiile publice ale Statului, va fi de trei ani. Senatorii au puterea de-a inlatura din rindul corpului senatorilor pe oricare dintre membrii sai, sau un anumit numar de membri, care sa nu poata fi realesi in acel an. Cu toate acestea Senatul nu poate inlatura de doua ori intr-un singur an pe unul din membrii sai, care sa fie reprezentantul aceleiasi provincii. Puterea vechiului Senat se mentine inca vreme de trei saptamini de la noile alegeri anuale din Camera reprezentantilor. Apoi, toti noii senatori se intrunesc intr-o adunare secreta, asemeni celei a Cardinalilor si printr-un sistem de vot complicat, asa cum se obisnuia in Venetia [7] sau in Malta, aleg magistratii aflati pe scara ierarhica superioara; un Protector, care va reprezenta demnitatea statului si va prezida Senatul; doi secretari de stat; sase Consilii, un Consiliu de stat, un Consiliu al Invatamantului si Religiilor, un Consiliu de Comert, un Consiliu Legislativ, un Consiliu de Razboi, un Consiliu al Amiralitatii, fiecare dintre ele fiind alcatuite din cinci persoane; impreuna cu sase comisari ai

trezoreriei si un Prim Comisar. Toti acestia trebuie sa provina din rindul senatorilor. Senatul este cel care ii numeste pe toti ambasadorii trimisi la curtile straine; acestia putind proveni din rindul senatorilor sau nu. Senatul poate mentine pe membrii sai in fiecare din aceste functii inalte din stat, insa ei vor trebui sa fie alesi anual. Protectorul si cei doi secretari de stat iau parte la intrunirile Consiliului de stat si au drept de vot [8]. Consiliul de stat se ocupa doar cu chestiunile legate de politica externa. Membrii Consiliului de stat iau parte la intrunirile tuturor celelalte Consilii, unde au si drept de vot. Consiliul Invatamintului si Religiilor inspecteaza Universitatile si unitatile de invatamint ale clerului. Consiliul Comertului face inspectia tuturor unitatilor ce au legatura cu comertul. Consiliul Legislativ inspecteaza toti magistratii de rang inferior acuzati de abuzuri si examineaza imbunatatirile ce pot fi aduse legislatiei municipale. Consiliul de Razboi are in subordinea sa militiile si ramurile aflate in subordinea acestora, magazine, depozite, & c. si sint cei care examineaza ordinile ce sint date de generali atunci cind statul se afla in razboi. Consiliul Amiralitatii are aceleasi atributii vis-a-vis de marina, impreuna cu sarcina de-a numii toti capitanii si ofiterii de rang inferior. Niciunul din membri acestor consilii nu-si pot da ordine lor insisi, exceptindu-le pe cele care vin din partea Senatului. Potrivit aceleiasi ordini, ei vor trebui sa comunice Senatului toate hotaririle luate. Iar atunci cind Senatul este in vacanta, oricare dintre aceste Consilii poate fi convocat cu o zi inainte de ziua hotarita pentru intrunirea sa. Pe linga aceste Consilii sau Curti, mai exista inca o alta numita Curtea Concurentei, care este constituita astfel; daca orice candidat pentru functia de senator intruneste un numar de voturi mai mare de o treime din cele acordate de adunarea reprezentantilor provinciilor, acel candidat care a intrunit cel mai mare numar de voturi devine senator, dar este incapabil ca vreme de un an sa fie ales intr-una din inaltele functii ale statului, fie chiar si sa fie ales magistrat sau reprezentant in adunarea provinciei. Toate acestea doar pentru ca este numit in Curtea Concurentei. Aceasta poate contine uneori sute de membrii, alteori se poate intimpla sa nu aiba niciun membru, ceea ce inseamna ca pentru un an va fi abolita. Curtea Concurentei nu are puteri in cadrul statului. Ea este investita doar cu dreptul de-a inspecta persoanele ce au fost investite cu autoritatea puterii publice si sa le aduca acestora acuzatii in fata Senatului. Iar daca se poate intimpla ca Senatul sa-i achite pe cei acuzati, Curtile Concurentei se pot adresa cetatenilor, prin intermediul magistratilor sau adunarilor reprezentantilor provinciilor. La aceste apeluri ce le-au fost adresate din partea Curtii Concurentei, magistratii

sau adunarile reprezentative se intrunesc in ziua stabilita de Curte si vor alege cite trei cetateni din fiecare provincie, din rindul carora vor fi exclusi cei care sint deja alesi senatori. Acestia, in numar de 300, se vor intruni in capitala si vor trece la o noua examinare asupra persoanelor ce au fost acuzate. Curtea Concurentei poate propune Senatului orice proiect de lege, iar daca acesta este respins se poate adresa cetatenilor prin intermediul magistratilor sau adunarilor reprezentative, care vor examina proiectul in adunarile provinciilor. Orice senator care este exclus din rindul Senatului prin votul Curtii este numit membru al Curtii Concurentei. Senatul este imputernicit cu autoritatea de-a judeca hotaririle luate in Camera Lorzilor, ceea ce inseamna puterea de-a judeca toate apelurile la hotaririle luate in Curtile superioare. El este cel care il numeste pe Lordul Cancelar si pe toti ofiterii Curtilor legislative. Fiecare provincie reprezinta in sine o republica si reprezentantii in adunarile sale pot fi alesi prin alegeri partiale; dar nu au nicio autoritate timp de trei luni dupa ce au fost alesi. O copie a legii este trimisa Senatului si fiecarei provincii. Senatul sau adunarea reprezentantilor unei singure provincii poate in orice moment sa anuleze alegerile partiale ale unei alte provincii. Curtile reprezentative se bucura de intreaga autoritate cunoscuta de Curtile judecatorilor de pace din Marea Britanie in tribunalele cu jurati, in asumarea obligatiilor contractuale, etc. Magistratilor le revine sarcina numirii ofiterilor autoritatii publice din fiecare provincie. Toate cauzele ce privesc administratia financiara sint atacate in cele din urma prin apel in fata magistratilor. Ei trec toate sarcinile pe seama ofiterilor; dar trebuie sa explice activitatea si printr-o dare de seama proprie, ce este trecuta spre examinare reprezentantilor adunarii provinciei, la sfirsitul fiecarui an. Magistratii sint cei care numesc rectorii sau ministrii din fiecare regiune sau parohie. Este stabilit un sistem de guvernamint presbiterian iar cea mai inalta curte ecclesiastica este formata din adunarea sau sinodul tuturor presbiterienilor din provincie. Magistratii pot prelua oricare din cauzele acestei Curti pentru a hotari in aceasta chestiune ei insisi. Magistratii pot supune la incercare, destitui sau suspenda, pe oricare dintre preoti. Militia este organizata dupa modelul Elvetiei, care este destul de cunoscut, incit nu cred ca este nevoie sa insist asupra lui. [9] Consider insa necesara doar aceasta adaugire, ca ar trebui organizata o armata de 20.000 de oameni ce vor fi

schimbati anual prin rotatie, platiti si incartiruiti timp de sase saptamini pe timpul verii. Obligatiile ce le vor reveni in aceasta perioada pot sa nu fie cunoscute intrutotul de publicul larg. Magistratii ii numesc pe coloneii si ofiterii de rang inferior. Senatul va numi ofiterii superiori, de la gradul de colonel pina la general, iar insarcinarea lor va fi pe durata a 12 luni. Dupa aceasta data ei vor trebui confirmati de magistratii provinciei de care apartine acel regiment. Magistratii pot destitui orice ofiter din regimentul provinciei de care apartin. Iar Senatul poate face acelasi lucru cu ofiterii aflati in subordinea sa. Daca magistratii vor considera ca alegerea unui general, prin confirmarea unui anumit ofiter, este nepotrivita, vor putea alege un alt ofiter in locul sau. Toate crimele din interiorul statului sint judecate de magistrati si Curtile cu juri. Insa Senatul poate opri desfasurarea oricarui proces si poate cere sa fie adus inaintea sa. Orice provincie poate acuza orice cetatean in fata Senatului, de orice crima. Protectorul, cei doi secretari, Consiliul de Stat, sau sase ori mai multi senatori, pot detine vreme de sase luni puteri dictatoriale in stat, in cazul unor situatii extraordinare, de urgenta extrema. Protectorul poate ierta orice persoana ce a fost condamnata de o Curte inferioara. In vreme de razboi, orice ofiter ce nu se afla pe cimpul de lupta, poate detine orice functie in aparatul autoritatii civile din interiorul statului. Capitala, care se poate numi Londra, poate trimite patru membrii in rindul Senatului. Ea poate fi impartita in patru provincii. Adunarile reprezentantilor pot alege cite un senator si 10 magistrati. Prin urmare orasul va alege patru senatori, 40 de magistrati si 400 de reprezentanti. Magistratii sint inzestrati cu aceleasi puteri dar ei nu se vor putea intruni niciodata intr-o camera. Isi vor exprima votul lor in adunarile provinciilor de care apartin, sau in cadrul adunarilor diviziunilor administrativ-teritoriale subordonate. Cind este adoptata o lege de catre o adunare prin vot partial, chestiunea va fi analizata de cea mai mare parte a diviziunilor administrative si a provinciilor. Iar daca votul acestora va fi egal, magistratii vor avea drept de veto. Magistratii sint cei care aleg primarii, serifii, secretarii, si ceilalti ofiteri ai administratiei publice a oraselor. In interiorul statului, reprezentantii, magistratii sau senatorii nu vor fi remunerati. Protectorul, secretarii, consilierii si ambasadorii sint salariati ai

statului. In fiecare an ce incepe un nou secol vor fi corectate inegalitatile ce timpul le poate produce in rindul membrilor adunarilor reprezentative. Aceasta corectie este realizata de legislativ. Urmatoarele aforisme politice pot oferi intr-un anumit fel o explicatie pentru ordinea existenta in interiorul statului: Poporul de rind si micii proprietari sint in general inzestrati cu o buna putere de judecata si sint destul de apropiati in aspiratii, urmarind in general obiective comune in interiorul statului. Tocmai de aceea, ei vor face si cele mai bune alegeri in interiorul adunarilor parohiale, desemnindu-i pe ce cei mai buni din rindul lor pentru a-i reprezenta in adunarile provinciale. Cu toate acestea, ei sint total nepotriviti pentru a li se incredinta alegerea celor mai inalti demnitari ai statului. Marea lor ignoranta este cea care genereaza cel mai adesea alegerea lor gresita, ei fiind cei mai susceptibili de-a se insela. [O critica indreptatita votului universal direct, specific si democratiei actuale, acesta fiind pina la urma si principalul temei al celui mai mare rau dintre toate relele posibile, prin modul de desemnare a deputatilor, senatorilor si Presedintelui in interiorul oricarei Republici n.tr.]. Astfel ca cei zece mii, chiar daca nu sint alesi anual, reprezinta o baza destul de larga pentru existenta unui sistem de guvernamint capabil sa asigure toate libertatile cetatenesti. Este adevarat insa, ca numarul nobililor din Polonia este mai mare de zece mii si cu toate acestea ei continua sa reprezinte o forta opresiva pentru popor. Dar asta se intimpla doar pentru ca puterea continua a fi in mina acelorasi persoane si familii, ceea ce face ca acestia sa devina intr-un mod destul de curios, oarecum diferite de poporul din rindul carora apartin, o specie de oameni total diferiti, ce se considera a fi mai presus de oamenii de rind. Pe linga, asta nobilii sint uniti sub un numar mic de sefi ai familiilor. [ceea ce face ca politicienii sistemului democratic actual sa nu difere prea mult de aceasta nobilime, atit prin ceea ce reprezinta, cit mai ales de modul de subordonare in fata unor interese comune, uneori total diferite si aflate in totala contradictie cu cele ale oamenilor obisnuiti, ale caror interese ar trebui de fapt sa le reprezinte n. tr.] Toate sistemele de guvernamint libere trebuie sa fie formate din doua Consilii de o importanta mai mare sau mai mica, cu alte cuvinte, dintr-un Senat si o Camera a Reprezentantilor, care sa fie alese de catre popor. Asa cum bine facea observatia Harrington [4] Poporul fara Senat pretinde doar a poseda intelepciune; Senatul fara popor, pretinde doar a avea onestitate. O larga adunare de o mie de reprezentanti ai poporului daca ar fi inceput dezbaterile ar fi sfirsit de buna seama intr-o mare dezordine. Daca nu li s-ar fi

permis sa inceapa aceste dezbateri, Senatul ar fi jucat aici un rol negativ si cea mai importanta trasatura negativa a sa s-ar fi manifestat chiar inainte de-a se fi luat aceasta hotarire. De aici se naste un inconvenient pe care inca niciun sistem de guvernamint din lume nu a reusit sa-l remedieze pina acum, dar care cu toate acestea este lucrul cel mai usor de remediat din intreaga lume. Daca va incepe dezbaterea publica in interiorul adunarii poporului, ea va sfirsi repede intr-o mare confuzie. Daca aceasta dezbatere nu va incepe, atunci lucrurile mai pot fi rezolvate; iar apoi Senatul va putea rezolva problema prin impartirea atributiilor. Impartind chestiunile intre cele doua camere; abia apoi pot avea loc dezbaterile in deplina siguranta si fiecare inconvenient ce va apare va putea fi inlaturat.

Cardinalul de Retz spunea [10] ca toate adunarile numeroase, indiferent de persoanele ce intra in compozitia lor, sint doar niste simple gloate ce se lasa purtate incolo si incoace de ultimile motive din lume. Iar acest lucru este deplin confirmat si de experienta din zilele noastre. Cind chiar si cea mai mare absurditate din lume, care il poate atinge la un moment dat pe unul din membrii acestor Camere a Deputatilor sau Senatului, acesta o va transmite si colegilor sai, trecind de la unul la altul cu rapiditatea unui virus ce ajunge in cele din urma sa-i infecteze pe toti. Luati separat, fiecare din membrii acestor Camere ar putea gindi rational, insa cuprinsi in mijlocul acestei gloate amorfe nu mai poate rationa de unul singur, actiunea acestei mase avind asupra lor efectul unei burti comune, in interiorul careia rationamente individuale nu pot prevala asupra intregului. Astfel incit fiind inlaturata buna influenta si puterea exemplului personal, judecata lor va cuprinde pe cea mai buna, sau pe cea mai rea alegere pe care o va face majoritatea. In general exista doua lucruri care trebuie sa fie strajuite in oricare Camera a Deputatilor sau Senatului: primul este modul cum se creaza factiuni, cel de-al doilea este modul cum are loc formarea de fractiuni in interiorul lor.

Pentru ca modul in care se realizeaza aceste combinatii este cel mai periculos dintre toate. Si impotriva acestor inconveniente am descoperit urmatoarele remedii:

1. Realizarea unei mari dependente a Camerelor Senatului si Deputatilor de vointa poporului prin intermediul alegerii lor anuale; iar asta nu prin alegerea fara discernamint a unei gloate din rindul prostimii, asa cum este cazul electorilor englezi, ci a unor oameni cu avere si educatie. 2. Sa li se permita doar puteri limitate. Sa aiba la dispozitia lor doar putine institutii ale statului si acestea sa fie de cea mai mica importanta in stat. Aproape toate functiile in interiorul statului sa fie oferite prin intermediul magistratilor in interiorul fiecarei provincii. [descentralizarea mult trimbitata azi, fara insa sa si-o doreasca nimeni, cu totii preferind sistemul impartirii functiilor in interiorul statului pe baza unui sistem politic de acordare a bonificatiilor clientelei politice] 3. Curtea Concurentei trebuie sa fie compusa din membri rivali, in acest fel interesele lor fiind divergente, va fi aproape imposibil sa se poata naste aliante care sa fie indreptate impotriva interesului public; toate avantajele de care ei se vor bucura asigurind consolidarea acestor pozitii divergente si impartialitatea lor.

Concentrarea in grupuri de interese a Senatului si Camerei Deputatilor este prevenita prin: 1. Numarul mic al senatorilor si deputatilor. 2. Orice presupusa factiune dispusa a se unifica prin interese diferite de cele ale alegatorilor este impiedicata de strinsa lor dependenta fata de popor. 3. Conferirea puterii de a expulza din rindul lor pe orice membru scizionist. Cu toate acestea, daca in locul sau este trimis de catre provincie un alt membru scizionist, impotriva acestuia nu vor mai dispune de puterea de-al exclude din rindul lor. Si nici nu ar trebui sa-l poata elimina. Pentru ca tocmai acest lucru poate arata dispozitia [prostia] spre care este inclinat poporul si posibilitatea de-a ridica din mijlocul sau unii cetateni ce vor dori sa conduca treburile publice in cel mai ticalos mod posibil. 4. Aproape orice om din rindul senatorilor ce este ales de popor, se presupune ca ar fi si potrivit inaltei slujbe ce-i este atribuita. In acest fel el va fi un om ce va merita sa fie senator sau deputat pe baza unei decizii generale in ceea ce priveste conditiile in care sint numite sau alese persoanele ce detin functii publice in interiorul statului. Iar aceasta rezolutie nu trebuie sa se limiteze doar la situatii dictate de timpuri critice,

cind partea cea mai remarcabila a oamenilor din interiorul statului formeaza majoritatea senatorilor, sau atunci cind Senatul si Camera Deputatilor este formata din masa ce cuprinde prostia extraordinara a celorlalti, astfel incit sa poata preveni in intregime intrigile si formarea factiunilor insasi prin modul in care sint alese in functie oficialitatile statului. Incit sa nu poata accede nimeni intr-o functie pina nu a indeplinit un stagiu de patru ani in Senat, iar cu exceptia ambasadorilor, nicio alta oficialitate sa nu poata detine o functie vreme de doi ani. Astfel niciun om nu poate ajunge in cea mai inalta functie, decit daca a trecut mai intii prin celelalte functii aflate pe scara ierarhica inferioara. Niciun om nu poate fi ales Protector de doua ori, &. Senatul Venetiei este guvernat printr-o astfel de Rezolutie. In politica externa interesul Camerei Deputatilor si Senatului, cu greu ar putea vreodata sa fie citusi de putin diferit de cel a poporului, de aceea se considera indicat a atribui Senatului puterea deciziei depline in legatura cu aceste chestiuni. Pe de alta parte, nici n-ar putea exista tratate si aliante secrete, nici inchegarea unui sistem de aliante politice externe de un inalt rafinament. Pe linga asta, nicio alianta politica nu poate fi facuta in afara unor interese materiale, fata de care Senatul este suficient de dependent. Ca sa nu mai mentionam ca puterea legislativa este intotdeauna situata deasupra puterii executive, astfel incit magistratii si adunarile reprezentantilor provinciilor se pot pronunta in orice chestiune privind modul de orientare al politicii externe, atunci cind vor considera ca ar trebui sa faca acest lucru.

Principalul suport al sistemului Britanic de guvernamint este opozitia de interese; cu toate acestea, si in interiorul sistemului cel mai durabil se pot naste factiuni numeroase. In planul descris mai sus acesta poate aduce toate binefacerile unui sistem de guvernamint fara a retine nimic din tot ceea ce poate fi vatamator. Reprezentantii Curtilor Concurentei nu au nicio posibilitate de-a controla Senatul. Ei retin doar puterea de-a acuza si de a face apel la popor. De asemenea, este nevoie a preveni asocierea nedorita a magistratilor ca si separarea lor in fractiuni cu interese divergente. Acest lucru poate fi usor realizat prin separarea pozitiei si intereselor acestora. Iar daca in cele din urma acest lucru se va dovedi ca nu va fi de ajuns, atunci dependenta lor de cei zece mii de electori va servi aceluiasi scop. Iar acest lucru este departe de a dezvalui intreaga dependenta in care se afla. Pentru ca cei zece mii pot prelua asupra lor intreaga putere pe care le-au conferit-o, atunci cind isi vor dori acest lucru; iar pentru asta nu este nevoie nici

macar de unanimitate, ci doar de vointa a cinci la suta din numarul lor, care sa-i poata banui la un moment dat ca urmaresc interese divergente. Cei zece mii, reprezinta pe de alta parte un corp mult prea numeros pentru a putea fi unit sau a fi divizat in fractiuni cu interese divergente fata de majoritatea populatiei, exceptindu-se situatia in care se vor intruni cu totii si vor cadea in servitutea intereselor personale ale unor lideri ambitiosi. Fara a mai vorbi de faptul ca ei sint alesi anual de intregul corp electoral al tarii, ceea ce reprezinta in sine un argument destul de serios in favoarea independentei si libertatii lor. Un aparat de guvernare constituit dintr-un numar mic de membri, reprezinta in sine cel mai fericit sistem de guvernamint din lume, pentru ca orice lucru se afla sub ochii vigilenti ai conducatorilor. Dar el ar putea fi supus prin forta uriasa a celor ce sint lipsiti de aceste puteri. Aceasta schema pare sa ofere toate avantajele, atit pentru o mare comunitate, cit si pentru una mai mica. Orice lege provinciala poate fi anulata de Senat sau de o alta provincie, in momentul in care ea indica existenta unor interese divergente; in acest caz niciuna dintre parti nu poate decide in favoarea sa. Chestiunea aflata in disputa trebuind sa fie adusa inaintea adunarii tuturor electorilor provinciilor; doar ei vor fi in masura sa decida in ceea ce priveste interesul general. Ca si in cazul clerului si militiilor, motivele ordinii ce-a fost instituita in rindul acestora este destul de evident. Pentru ca fara dependenta clerului de magistratii civili si fara militii, este in van a se gindi ca un sistem de guvernamint poate fi vreodata stabil si sigur. In cele mai multe sisteme de guvernare magistratii inferiori nu dispun de nicio alta plata in afara de cea care se ridica din ambitiile lor, vanitatea sau spiritul public. Salariile judecatorilor francezi nu se ridica nici pe departe la suma ce este platita pentru obtinerea acestor functii publice. Juzii olandezi au un profit imediat asemanator celui al judecatorilor de pace din Anglia, sau de cel de care se bucurau la inceput membrii Camerei Comunelor. Dar asta nu inseamna ca ar putea fi suspectat cineva ca doreste sa neglijeze functiile detinute in administratie (care cu toate acestea sint destul de mici pentru a-i face sa fie oameni de temut, tinind seama de ambitiile naturale ale omenirii), ci ar trebui sa li se ofere magistratilor salarii pe masura datoriilor ce le indeplinesc. Senatorii au la rindul lor acces la cele mai inalte pozitii in stat si tocmai de aceea slujbele lor trebuie sa fie platite. In vreme ce membrii adunarilor reprezentative necesita o grije mai mica din partea statului. Nimeni nu se poate indoi ca acest plan de guvernamint prezentat mai sus este posibil de-a fi realizat in practica, cu atit mai mult aceia ce se considera sustinatori ai formei de guvernamint reprezentata de Provinciilor Unite, [11] ce constituie cel mai intelept si avansat sistem de guvernamint. Iar modificarile care au fost efectuate in schema prezentata mai sus par toate a fi facute doar pentru

imbunatatirea lui. 1. Forma de reprezentare asigura egalitate si un mai mare echilibru. 2. Autoritatea nelimitata a primarilor, cei care reprezinta aici forma perfecta a aristocratiei din orasele olandeze, este corectata printr-o democratie temperata, oferind in schimb poporului posibilitatea de-a alege si a fi alesi in adunarile reprezentative. 3. Tendintele negative ce se manifesta in fiecare provincie si oras si asupra intregului corp reprezentativ al Republicii Olandei in ceea ce priveste aliantele, razboiul si pacea, taxele si impozitele, au fost intrutotul eliminate. 4. In planul prezentat aici, provinciile nu sint atit de independente una fata de cealalta, nici nu se pot delimita pentru a forma corpuri separate, tot atit pe cit pot sa si o faca cele sapte provincii, in care gelozia si invidia provinciilor si oraselor mai mici impotriva celor mai mari, in mod particular impotriva Olandei si Amsterdamului, au perturbat frecvent sistemul de guvernamint. 5. Marile puteri ce au fost acordate Senatului, prin natura lor sint mult mai sigure decit cele atribuite Starilor Generale; ceea ce inseamna ca hotaririle lor sint luate cu mai mare rapiditate, bucurindu-se si de o incredere mai mare.

Modificarile generale ce pot fi aduse sistemului de guvernamint Britanic menite a stabili acel model politic perfect, capabil sa asigure puteri limitate monarhiei, pare a fi urmatorul: In primul rind, trebuie sa fie restabilit sistemul Parlamentar organizat de Cromwell, prin atribuirea de puteri reprezentative egale si introducerea restrictiei dreptului de vot in alegerea Camerelor reprezentative provinciale acelora ce nu poseda o avere de minim 200 de lire. La fel cum Camera Comunelor ar trebui sa fie o contra-greutate in fata fragilitatii Camerei Lorzilor, tot asa cum in prezent ar trebui inlaturati episcopii si nobilii Scotieni. Numarul membrilor Camerei superioare ar trebui ridicat la trei sau patru sute. Functiile detinute de membrii Camerelor nu ar trebui sa fie transmise ereditar, ci ei sa fie alesi doar pe durata vietii. Ar trebui ca ei sa faca alegerea oficialilor din rindurile lor si sa nu-i fie permis nimanui sa refuze o functie in care a fost desemnat. Prin asta se intelege: Camera Lorzilor va fi constituita in intregime de oameni ce se bucura de cea mai inalta incredere, interesati si capabili sa ia cele mai fericite masuri in interesul natiunii; iar orice lider turbulent din Camera Comunelor va trebui sa fie inlaturat de indata din rindurile ei, astfel incit interesul urmarit de

aceasta Camera sa poata fi conectat cu interesul Camerei Lorzilor. In acest fel aristocratia va putea reprezenta o stavila excelenta atit pentru dusmanii monarhiei dar si impotriva oricaror tendinte absolutiste. In prezent echilibrarea balantei depinde intr-o oarecare masura de abilitatile si conduita puterii suverane, care este variabila si depinde de circumstante destul de nesigure. Acest plan al monarhiei limitate, corectata intr-un anume sens, pare a se supune la inca trei mari inconveniente In primul rind, nu inlatura in intregime partidele de la curte si cele din provincii. In al doilea rind, insusirile personale al regelui continua sa aiba inca cea mai mare influenta asupra guvernului. In al treilea rind, puterea militara se afla in mainile unui singur om, care va neglija intotdeuna organizarea militiilor tocmai pentru a avea un pretext in mentinerea unei armate permanente.

Voi incheia acest subiect prin a face o observatie asupra falsitatii opiniei generale, ca un stat de proportiile Frantei sau Angliei nu va putea fi niciodata organizat intr-un sistem purtind forma unei republici, ci ca o asemenea forma de guvernamint se poate aplica doar in cazul unui oras sau unui mic teritoriu. Parerea noastra este ca acest lucru este mult mai posibil de realizat tocmai in acest caz. Desi este mult mai dificil a organiza o forma de guvernamint republicana pe teritoriul unei tari cu un vast teritoriu decit in cazul unui oras; pina la urma este vorba de o oportunitate oferita de forma de organizare ce este stabilita inca de la inceput, ce pastreaza o anumita uniformitate si constanta, fara a cunoaste tulburari si reimpartiri teritoriale. Pentru ca nu este un lucru atit de usor ca teritoriile cele mai indepartate ale unui stat sa fie unite in orice plan al unui sistem de guvernamint liber; in vreme ce acestea pot conspira in liniste vizind pe admiratia si respectul unei singure persoane, care pe baza sprijinului popular de care se bucura poate spera sa obtina puterea si care daca isi va afirma vointa proprie mult mai hotarit poate stabili un sistem de guvernamint monarhic. Pe de alta parte, un oras va aspira mult mai evident spre un astfel de sistem de guvernamint, care in mod natural este favorabil egalitatii proprietatii si asigurarii tuturor libertatilor civile, asistentei si ajutorului reciproc intre membrii sai. Chiar si sub Principi absolutisti, sistemul de guvernamint al oraselor este in mod natural organizat in baza sistemului republican; in vreme ce provinciile si statele sint organizate dupa sistemul monarhic. Dar aceste circumstante

asemanatoare, ce permit alegerea unor sisteme de guvernamint republicane in interiorul oraselor, fac ca si Constitutia lor sa fie mult mai fragila si nesigura. Democratiile sint turbulente. Pentru ca oricum, poporul poate fi divizat sau separat in citeva partide, prin modul in care el voteaza sau isi exprima vointa electorii sai; cei care locuiesc in apropierea unor orase vor avea intotdeauna de facut fata unor forte reprezentate de masele populare, ce formeaza curenti si maree foarte sensibile. Sistemele de guvernamint reprezentate de aristrocratie sint mult mai adaptate fata de nevoia de pace si ordine a unui stat si datorita acestui fapt sint si cele mai admirate de scriitorii antici; dar ele sint posesive si opresive. Intr-un sistem larg de guvernamint care este modelat cu cea mai mare maiestrie exista numeroase compase si camere in care sa poata fi redefinita democratia, plecindu-se de la oamenii de jos, cei care vor trebui admisi in primele alegeri, sau primele adunari ale statului si pina la inaltii magistrati, cei care dirijeaza toate mutarile ce au loc in interiorul sau. In acelasi timp, fiecare dintre parti se afla la o asemenea distanta una fata de cealalta, incit practic este imposibil a fi reunite pentru a complota, prejudicia sau atinge in vreun fel prin masurile lor comune, interesul public.

Este inutil sa ne mai intrebam daca un asemenea sistem de guvernamint poate ramine nemuritor. Imi permit sa recunosc dreptatea poetului, atunci cind la desavirsirea proiectului rasei umane, a exclamat: "Omul, si pentru totdeauna!" [12] Cel mai probabil lumea insasi nu poate fi fara sfirsit. Pentru ca in lume pot apare tot atitea molimi nimicitoare tot la fel cum un guvernamint slab poate fi privit doar ca o prada de catre vecinii sai. Nu putem niciodata cuprinde entuziasmul ce-i poate mina pe oameni in atingerea telului lor, sau acele miscari extraordinare ce au fost generate de spiritul omului si ce-i pot face uneori sa neglijeze in intregime interesul si binele public. Iar acolo unde sint inlaturate interesele diferite ce-i anima, apar factiuni inexplicabile si misterioase ce se ridica tocmai din animozitati sau favoruri personale. Poate ca rugina va trebui sa blocheze la un anumit moment dat resorturile masinariilor politice cele mai precise si sa disturbe miscarea lor. In cele din urma, cind au fost urmarite vaste cuceriri ele au fost urmate de cufundarea in ruina a oricarui sistem de guvernare liber si aceasta soarta au avut-o mult mai degraba guvernele mai apropiate de perfectiune, decit cele imperfecte; pentru ca prin fiecare avantaj ce-a fost cistigat, vechea forma de organizare a pus stapinire asupra ultimei [vezi principiul lui Machiavelli descris la inceput n.tr.]. Desi tocmai o astfel de forma de organizare a societatii ar fi trebuit sa stabilesca si un set de legi fundamentale care sa fie indreptate impotriva cuceririlor; cu toate acestea republicile sint cel mai adesea manate de ambitii personale, la fel ca si o entitate individuala umana, iar existenta unui interes in prezent, ii face cel mai adesea pe oameni sa piarda din vedere posteritatea. Este un lucru destul de obisnuit pentru modul specific de comportament al omului, ca un astfel de sistem de guvernamint sa devina infloritor pentru o anumita vreme; fara sa aiba pretentia de-a dainui dincolo de timp, asemeni oricarei alte lucrari ce-si afla originile creatiei sale in mainile

omului muritor, cel caruia Creatorul pare sa-i fi refuzat nemurirea propriei opere.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1. Christian Huygens (1629-1695) om de stiinta si inventator olandez, a fost angajat de Colbert pentru a imbunatati sistemul de navigatie si constructia vaselor in timpul lui Ludovic al XIV-lea. 2. Sir Francis Drake (1545-1595) a facut o calatorie in jurul lumii pentru Elisabeta I a Angliei intre 1577 si 1580 si a fost innobilat pentru acest lucru. 3. Sir Thomas More (1478-1535) decapitat de Henric al VIII-lea, cel caruia i-a servit drept Lord Cancelar. Utopia reprezinta istoria unei calatorii catre o insula (literar numita "Nicaieri") care are un sistem de guvernamint similar Republicii lui Platon in care comunitatea bunurilor formeaza cheia de bolta a intelepciunii organizarii sistemului social-politic al acelui stat. 4. James Harrington, Republica Oceana, prezinta un model de organizare a Statului in care este evitata existenta celor doua extreme, cetatenii cei mai bogati si saraci ai statului, prin Legea de reformare a organizarii Agricole a statului ce previne concentrarea unor vaste latifundii in mina unei paturi putin numeroase, prin introducerea egalitatii dreptului de mostenire pentru toti descendentii de sex barbatesc. Sistemul de guvernamint prezentat aici are doua puteri legiuitoare, Senatul, care este format din persoane ce au fost alese datorita insuirilor personale, pentru capacitatea lor deosebita de-a propune legile cele mai nimerite pentru binele statului si Adunarea Reprezentantilor Poporului, cei care le vor adopta. Puterea executiva revine Magistratilor, care sint alesi de la unul pina la trei ani pentru a veghea la punerea in executie a legilor. O treime din membrii Senatului si Adunarii Reprezentative sint alesi in fiecare an. Magistratii nu puteau fi desemnati de mai multe ori consecutiv in aceleasi functii, dar puteau fi realesi dupa o perioada de timp in care serveau in alte functii. 5. David Hume Istoria Angliei, Cap. 55. In Parlamentul Scotiei nu se poate face nicio miscare fara acordul prealabil al Lorzilor, conform unui Articol prin care un comitet ales de cele trei stari, nobilimea, clerul si patura comunelor, care a fost prima data abolit in 1641 si apoi definitiv, in 1690. 6. Niccolo Machiavelli Discursuri Cartea. 3-a. Cap. 1. 7. Vezi George B. McClellan, Oligarhia Venetiei, Boston, Houghton Mifflin Co., 1904, p. 159-160., privind descrierea modului in care Marele Consiliu al Venetiei

alegea magistratii. Erau plasate trei urne in fata tronului Ducelui care contineau de la dreapta la stinga un numar de bile pe jumatate din numarul celor prezenti. Toate bilele erau albe, cu exceptia ultimei urne in care bilele erau de aur. In urna din mijloc erau saizeci de bile, treizeci si sase de de aur si douazeci si patru albe. Functiile ce urmau a fi acordate erau anuntate in Marele Consiliu, membrii acestuia incepind votarea la urne de la dreapta la stinga. Cei care alegeau bilele albe isi reluau locul, cei saizeci care trageau bilele de aur faceau o noua extragere din urna din mijloc. Din cei saizeci, douazeci si patru, care trageau bilele albe isi reluau locul, in vreme ce treizeci si sase care extrageau bilele de aur, deveneau electori. Ei erau apoi divizati in patru grupe de cite noua. Aceste grupuri se retrageau si fiecare nominaliza un candidat pentru posturile ramase vacante, fiind necesare sase voturi pentru numirea in aceste posturi. Patru astfel de candidati nominalizati erau prezentati apoi Marelui Consiliu si votati de acest corp, fiind alesi prin majoritatea voturilor. Nu era permis ca doi membri ai aceleiasi familii sa serveasca ca electori in aceeasi sesiune. Daca toate cele patru grupe de electori agreau un acelasi candidat, acesta era declarat ales fara sa mai fie necesar turul de scrutin. John Adams descrie turul de scrutin Venetian in Apararea Constitutiilor Sistemului de Guvernamint al Statelor Unite ale Americii, vol. 1, cap.2, ca "un complicat amestec de alegeri si de sanse". Harrington adopta sistemul turului electoral Venetian in Sistemul de Guvernamint din Oceana. Rolul sansei in acest sistem electiv are tocmai menirea de-a evita divizarea in factiuni si combinarea electorilor urmind anumite interese, ce ar fi putut duce la favorizarea unui anumit candidat. 8. "Sesiune" este dreptul de-a ocupa un loc, "sufragiu" este dreptul de-a vota. 9. Confederatia Elvetiana a Cantoanelor angajeaza militiile pentru apararea lor inca din sec. XIII-lea, mentinind principiul potrivit caruia toti cetatenii valizi sint obligati sa presteze serviciu militar si sa antreneze regulat in armata. Jean Jacques Rousseau argumenteaza ca cel mai potrivit sistem de organizare al armatei pentru o republica il reprezinta modelul militiilor din Elvetia, adoptat in Consideratii asupra Sistemului de Guvernamint al Poloniei, cap. 12. 10. Vezi Jean Francois Paul de Gondi (1614-1679), Memorii (1717, traducere in Engleza din 1723), publicata in Opere, Paris, Hachette, p.1870-1896,2:422. Dupa ce a devenit Cardinal in 1652, si-a luat singur numele de Cardinalul de Retz. 11. Olanda 12. Probabil o parafraza dupa Horatiu, Satire 2.8.62 sau Lucretiu, Despre Natura Lucrurilor 2.76 ori 5.1430-31.

Despre Originea Statului


de David Hume

OMUL, nascut in cadrul unei familii, este constrins sa mentina societatea plecind de la necesitate, dintr-o anumita inclinatie naturala si din simpla obisnuinta. Aceeasi creatura aflata pe drumul evolutiei ulterioare, se va angaja in stabilirea unei organizari politice care sa poata fi capabila sa-i furnizeze un sistem de aplicare si mentinere a dreptatii; fara de care aici nu poate exista nici pace, nici siguranta, pina nici macar existenta celor mai slabe legaturi reciproce intre membrii corpului social. Tocmai de aceea sintem obisnuiti a privi asupra vastului nostru aparat de stat ca neavind in ultima instanta niciun alt obiectiv sau scop, decit acela de distribuire a dreptatii, sau cu alte cuvinte, de-a sustine pe cei doisprezece judecatori. Regele, Parlamentul, Armata si Flota, Magistratii si Functionarii, Ambasadorii, Ministrii, Consilierii de Stat, cu totii sint subordonati in ultima instanta acestui principiu. Pina chiar si Clerul, tot asa cum datoria lor ii conduce a insufla in rindul cetatenilor principiile morale, poate fi gindit destul de just si in tot ceea ce priveste aceasta lume, a nu avea un alt scop util prin intreaga institutie de care apartin. Toti oamenii sint constienti de necesitatea existentei dreptatii pentru a putea mentine pacea si ordinea; si toti oamenii sint constienti de necesitatea existentei pacii si ordinii pentru a se putea mentine existenta societatii. Si cu toate acestea, inca nu se tine indeajuns seama de aceasta puternica si evidenta necesitate, intr-atit de mare se dovedeste a fi fragilitatea sau perversitatea naturii noastre! este imposibil sa faci ca omul sa ramina statornic si fara de gresala pe drumul dreptatii. Pentru ca se pot naste unele circumstante extraordinare, in care el va descoperi ca interesele sale sint sustinute mult mai bine prin intermediul unor actiuni frauduloase sau de forta, iar beneficiile obtinute prin bresa pe care injustitia sa o produce la nivelul acestui acord social, valoreaza mai mult decit raul pe care-l face. Mult mai frecvent, el este corupt de la acest interes maret si important, dar aflat la o mare distanta in timp, de catre ispita prezentului, chiar daca cel mai adesea nu este vorba aici decit de niste tentatii cu totul frivole. Iar aceasta mare slabiciune este un defect incurabil ce este prezent in insasi natura umana. Tocmai de aceea, omul va trebui sa se straduiasca sa atenueze ceea ce nu poate intru-totul vindeca. Vor trebui numite in functiile de magistrati persoanele

inzestrate tocmai cu acele insusirile ce sint cerute de functiile pe care le vor detine, ce vor fi in masura apoi sa apere aceasta echitate sociala, sa pedepseasca pe toti cei care incalca Legea, sa inlature fraudele si violenta si sa-i oblige pe oameni, ce se dovedesc destul de adesea a fi sovaielnici, sa consulte permanent drumul pe care se afla si care este interesul lor real. Intr-un cuvint, SUPUNEREA este noua datorie ce trebuie a fi inventata pentru a sustine DREPTATEA; iar cirma dreptatii, reprezentata de echitate, va trebui sa se sprijine intocmai pe cea pe care o ofera supunerea. Dar cu toate acestea, privind chestiunea intr-o viziune abstracta, se poate lesne gindi, ca nu exista nimic ce poate fi cistigat prin aceasta alianta si ca obligatia artificiala nascuta din obedienta, tocmai prin natura ei, are asupra mintii umane o influenta mult mai slaba decit cea reprezentata de datoria mult mai primitiva, dar care este in acelasi timp una naturala, ce este reprezentata aici de dreptate. Interesul particular si tentatiile prezentului ii fac pe oameni sa o incalce pe una, la fel de bine cum procedeaza si fata de cealalta. Sint in egala masura expusi aceluiasi inconvenient. Iar acel om ce este inclinat in general a fi un vecin rau, va fi condus de aceleasi motive, chiar daca aceste reguli vor fi intelese de el bine sau gresit, la a fi un cetatean si un supus la fel de rau. Asta ca sa nu mai mentionam ca insasi magistratii pot fi adesea neglijenti, sau partinici, ori nedrepti, prin modul in care inteleg sa-si exercite datoria. Cu toate acestea, experienta demonstreaza ca intre aceste exemple exista o mare diferenta. Vom putea gasi ca ordinea in cadrul societatii este mult mai bine asigurata prin intermediul pirghiilor oferite de stat; iar datoria pe care o avem fata de magistrati este pazita cu mult mai mare strictete de principiile naturii umane, decit de datoria ce-o avem fata de ceilalti cetateni, semenii nostri. Dragostea de dominatie este atit de adinc sadita in inima omului, incit multi dintre ei nu doar cai vor da ascultare, ci se vor aventura sa infrunte toate pericolele, uzantele si masurile de prevedere ce au fost luate de catre stat; iar acei oameni care s-au ridicat din aceasta conditie, lasindu-se purtati pe acest drum gresit de pasiunile lor, vor putea descoperi in mod obisnuit existenta unui interes vadit in administrarea impartiala a dreptatii. Si cei care vor ajunge prima data la a consimti in mod tacit sau expres, asupra existentei acestei deosebiri intre oameni, trebuie sa fie inzestrati cu superioritatea unor calitati personale de valoare, forta, integritate sau prudenta, pentru a putea mai apoi pretinde in fata celorlalti respect si incredere; iar dupa ce statul ii va aseza in functii de decizie, isi vor putea indrepta atentia spre obtinerea unei obirsii, situatii, sau a unui rang, ce le va permite mai apoi sa exercite o puternica influenta asupra celorlalti oameni, astfel incit sa poata pune in aplicare legile statului. Conducatorii sau principii se vor ridica impotriva oricaror forme de dezordine ce disturba societatea aflata in grija lor. Vor convoca toti partizanii si oamenii onesti sa-i ajute sa corecteze acele rele si sa redreseze situatia; si ei vor fi urmati in graba de cei mai lipsiti de valoare (mediocri/neinsemnati/indiferenti) dintre cetatenii acelui stat

in punerea in executie a datoriei lor. In scurta vreme acestia vor putea ajunge in situatia sa rasplateasca toate aceste servicii; si spre progresul societatii, vor stabili o suita de ministri subordonati, adesea insotiti si de numeroase forte armate/politienesti, care vor gasi un interes imediat si vadit in sustinerea autoritatii lor. Iar puterea obisnuintei omenesti este cea care va consolida curind, ceea ce toate celelalte principii ale naturii umane au descoperit a fi imperfect in noua structura creata; iar odata obisnuiti cu aceasta obedienta, oamenii nu se vor mai gindi niciodata de-a se indeparta de la acest drum pe care ei si predecesorii lor l-au urmat si pe care ei insisi l-au delimitat sub influenta atitor motivatii evidente si de prima urgenta. Desi acest progres al relatiilor umane poate apare neindoielnic si inevitabil, si desi suportul oferit dreptatii de catre obedienta poate fi fondat neindoielnic pe anumite principii ale naturii umane, nu poate fi deloc previzibil ceea ce ar putea anticipa omul inca inainte de-a fi descoperit, ori de-a intrevede desfasurarea pe mai departe a acestor actiuni. La baza existentei sale statul are o origine mai mult intimplatoare si cu atit mai mult, imperfecta. Este foarte probabil ca primul ascendent al unui om asupra multimii sa ia nastere in vremea unei stari de razboi; unde superioritatea curajului si geniul descoperit in sine sa fie mult mai evident, unde consensul si armonia sint cele mai necesare, unde cele mai vatamatoare efecte provocate de dezordine sint mult mai bine resimtite. Continuarea de durata a acestei stari, un incident comun printre triburile salbatice, reuseste a-i obisnui in cele din urma pe oameni cu starea de supunere; iar daca capeteniile poseda intr-atit de multa echitate, pe cita prudenta si valoare este ceruta, ei vor reusi sa devina chiar si in vreme de pace albitrii tuturor diferentelor si pot creste gradual autoritatea si marea lor influenta, printr-un amestec de forta si favoruri ce sint acordate treptat. Avantajul considerabil ce este resimtit in urma marii lor influente ajunge a-i face iubiti de catre popor, cel putin de cei mai pacifisti si mai inclinati spre obedienta dintre ei; iar daca fii lor se vor bucura de aceleasi calitati, statul va avansa curind catre maturitate si perfectiune; dar va fi inca intr-o stare incipienta, pina atunci cind progresele realizate pe mai departe, vor fi in masura sa amelioreze situatia de fapt, asigurindu-le magistratilor o sursa de venit si punindu-i in situatia de-a cistiga cele citeva recompense ce le sint permise a le dobindi prin pirghiile oferite de instrumentele administratiei si sistemul de impunere a pedepselor asupra celor neascultatori si rebeli. Inaintea atingerii acestui stadiu, fiecare din exercitiile influentei sale trebuie sa fie deosebit de minutios elaborate si bazate doar pe circumstante intimplatoare. Dupa aceea, nu numai ca obedienta nu va mai fi o chestiune de alegere pentru marea majoritate a populatiei, dar va deveni un instrument de-o riguriozitate extrem de exacta in mina acestor magistrati ce vor detine autoritatea suprema. In interiorul oricarui stat exista o lupta intestina perpetua, ce se manifesta in mod deschis sau secret intre AUTORITATE si LIBERTATE; si inca niciuna dintre

acestea n-a putut triumfa in aceasta disputa. In cadrul oricarui sistem de guvernamint este necesar un mare sacrificiu din partea LIBERTATII; si cu toate acestea, autoritatea, cea care va incerca permanent sa limiteze si sa restinga LIBERTATEA omului, nu ar trebui probabil niciodata si in nicio forma de guvernamint sa aiba putinta de-a detine intreaga putere, deschizind astfel drumul posibilitatii de-a deveni nelimitata. Sultanul este stapin asupra destinului si averii fiecarui individ aflat sub aripa autoritatii sale; dar asta nu inseamna ca-i va fi permis sa impuna noi taxe asupra supusilor sai; in vreme ce Regele Frantei are posibilitatea de-a aplica un numar nelimitat de taxe, dupa cum dicteaza buna sa placere; dar va fi un lucru extrem de periculos sa atenteze asupra vietii si averii supusilor sai; In cele mai multe dintre tari, Religia constituie unul dintre cele mai schimbatoare principii; in vreme ce alte reguli sau prejudecati rezista in mod frecvent in fata intregii autoritatii a magistratilor civili; a caror putere fiind intemeiata pe anumite puncte de vederi, nu pot niciodata rasturna celelalte puncte de vederi ce au fost la fel de adinc inradacinate in mintea oamenilor, impreuna cu acest titlu de stapinitor ce ei si-l aroga. Acel stat ce mentine in denumirea sa numele LIBERATII, este cel care admite o impartire a puterii intre o mica parte a membrilor corpului social, a caror putere nu este cu nimic mai mica, ori in general este mai mare decit cea detinuta de oricare dintre monarhi; dar care in desfasurarea normala a autoritatii, vor trebui sa actioneze pe baza principiului egalitatii in fata legii, cel care constituie acel principiu general ce a stat la baza contractului social realizat intre toti membrii societatii. In acest sens, vor trebui sa recunoasca ca LIBERTATEA este incununarea perfectiunii societatii civile; dar cu toate acestea, autoritatea trebuie recunoscuta a fi esentiala in existenta sa; si in aceasta controversa ce ia adesea nastere intre o parte si cealalta a societatii, ultimii vor trebui sa accepte anumite amendamente pornind de la aceasta justificare. Cu exceptia cazului in care cineva va sustine (si exista cel putin citeva temeiuri ce indreptatesc acest lucru), ca una dintre circumstantele esentiale in existenta societatii civile, este aceea ca trebuie intotdeauna a se sprijini pe sine si necesita a fi pazita cu cit mai putina neincredere, mai degraba decit una care ar contribui doar la propria-i perfectiune si pe care omul in indolenta sa, este capabil sa o neglijeze, ori poate ca asta se va putea intimpla doar plecind de la marea lui ignoranta fata de tendinta naturala spre dominatie.

OF THE ORIGIN OF GOVERNMENT


tr. CasCarino