Portofoliu

La Literatura Universal

Realizat:Neman Tatiana

Zrneti 2013

LITERATURA UNIVERSAL
Definit ca termen abia la nceputul secolului al XIX-lea Goethe a pronunat pentru ntia oar termenul de Weltliteratur n 1827 (consemnat n Convorbirile cu Eckermann), care avea s constituie nucleul viitorului concept literatura universal apruse n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, urmare a expansiunii economice, ca o nevoie ca literatura s nsemne mai mult dect valorile fiecrui popor n parte. Traducerile au nsemnat ns, debutul carierei universale a marilor opere naionale iar romanticii germani au fost cei care au instaurat cu adevrat climatul propice studiului literaturilor lumii.

1. Copilrie ,adolescen ,tineree

Adolescenta este varsta intrebarilor, a indoielilor.Noi, adolescentii, reprezentam viitorul acestei societati.Unii care sunt constienti de acest aspect, se straduiesc sa invete cat mai bine la scoala, sa urmeze un liceu bun si sa intre la facultate.Inerent la aceasta varsta apar tot felul de intrebari de genul: ''Cine sunt?", "De ce trebuie sa tin cont pentru a lua o decizie corcta?", "Care este scopul meu in viata?" si multe alte la care vom afla raspunsul mai tarziu sau poate niciodata. In zilele noastre este din ce in ce mai greu sa fii adolescent.Apar tentatii de tot felul cum ar fi : drogurile, tigarile, alcoolul.Cine apuca sa mearga pe aceasta cale va fi un om pierdut, fara adolescenta, fara alti prieteni decat cei care merg pe acelasi drum chinuitor, plin de prapastii..E greu sa fii tu insuti cand anturajul te face altfel?Intr-o conversatie cu prietenii trebuie sa le sustii afirmatiile, cu toate ca tu esti de alta parere.Dar poti totodata sa-ti exprimi opinia, care este total diferita de aceea a amicilor, si acestia daca sunt prieteni adevarati, vor aprecia parerea ta sau din contra, nu o vor lua in seama si se vor supara pe tine ca nu gandesti ca ei.Aceasta din urma problema te va face mai precaut in alegerea prietenilor, care trebuie sa fie "pe aceeasi lungime de unda" cu tine, altfel nu te vor intelege si nu te vor aprecia niciodata. Aproape maturi si mult prea copii, ne gandim cum am putea defini perioada prin care trecem.Unii spun ca este cea mai frumoasa perioada din viata unui om, altii din contra spun ca este foarte greu sa te intelegi cu un adolescent. Oricare ar fi parerea noastra, adolescenta este etapa care face trecerea de la copilarie la tinerete.Adolescentii sunt diferiti prin caracter, comportament, fizic, gandire iar lista ar putea continua.Fiecare om este unic si traieste intr-o lume a sa.In cadrul acestei etape te maturizezi, incepi sa privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva, devii alt om, diferit de ceea ce ai fost pana acum. Adolescenta reprezinta o perioada initiatica, in care fiecare incepe sa cunoasca mai bine lumea, sa-i descopere secretele, sa porneasca pe cararile neumblate ale vietii, sa se initieze in toate domeniile.Incepe sa se cunoasca pe sine, descopera laturile personalitatii lui si realizeaza schimbarile esentiale ce ii marcheaza existenta. Adolescenta inseamna pentru mine cea mai frumoasa perioada din viata, cea mai plina de nelinisti, izvorata din intrebarile care isi cauta raspunsul, cea mai putin echilibrata din punct de vedere emotional din cauza necunoasterii locului pe care il are adolescentul in societate si in univers, si totusi febrila de a se lansa intr-o viata rationala si armonioasa!

Literatur francez Dup categorie Istoria literaturii franceze Medieval Secolul XVI - Secolul XVII Secolul XVIII -Secolul XIX Secolul XX - Contemporan Scriitori francezi List cronologic Scriitori dup categorie Romancieri - Dramaturgi Poei - Eseiti Scriitori de povestiri scurte Portal Frana Portal Literatur

Simone de Beauvoir

Simone de Beauvoir (n. 9 ianuarie 1908 - d. 14 aprilie 1986) a fost o eseist, scriitoare (premiat cuPremiul Goncourt 1954), i n acelai timp o figur de marc a existenialismului i a feminismului n Frana, militant a micrii intelectuale contestatare de dup rzboi.
Cuprins
[ascunde]

1 Biografie 2 Citate reprezentative pentru oper 3 Opera

o o o

3.1 Romane 3.2 Eseuri 3.3 Memorii, coresponden 4 Legturi externe

Biografie
Nscut ntr-o familie burghez i catolic, adopt ateismul nc din adolescen , hotrndu-se s- i dedice via a scrisului i studiului. l ntlnete pe Jean-Paul Sartre, cu care va lega pe parcursul ntregii viei o relaie de iubire i prietenie devenit legendar. ncepe ceea ce va numi faza "moral" a vie ii sale, obiectivat mai nti prin eseul Pyrrhus et Cinas (1944), romanul L'Invite i, n sfrit, publicarea lucrrii filozofice Pour une morale de l'ambigut, n 1947. Alturi de Jean-Paul Sartre, va construi proiectul existenialist, deopotriv etic, filozofic i literar, al

intelectualului angajat. Militeaz public alturi de acesta, criticnd poziia Fran ei n conflictul din Algeria i manifestndu-se n general mpotriva colonialismului anacronic i a oricrei opresiuni colective sau individuale. n 1949 apare faimoasa sa lucrare Le Deuxime sexe (Al doilea sex), n care e descris cu splendida acribie argumentativ o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor i o tipologie a caracterelor deformate astfel de o tradiie milenar. Tratatul, considerat o biblie a feminismului, pornete de la principiile existeniale asupra contingenei i libertii expuse n cartea lui Sartre, Fiina i neantul. Respingnd mitul pios i rizibil al "eternului feminin", ideea unei "naturi" feminine ca esen imuabil i etern, statueaz celebrele cuvinte: "Femeie nu te nati, ci devii". n anii urmtori, dup premiul Goncourt acordat pentru romanul Les Mandarins, interesul su se va ndrepta spre scrierile autobiografice, n care va descrie cu precdere anii petrecui lng Sartre n diversele angajri i evenimente ale epocii. Particip alturi de el la multiple ac iuni publice i la redactarea revistei Les Temps modernes, ngrijindu-se n acelai timp i de buna editare a manuscriselor sartriene. Moare la ase ani, zi dup zi, de la moartea lui, lsnd n urm o remarcabil oper literar, eseistic i memorialistic. n La Crmonie des adieux va nregistra aceste ultime cuvinte ale lui Sartre: "Moartea nu ne va reuni. Aa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid n sine c am reuit s ne trim vie ile n armonie pentru atta vreme." Trupul su va fi ngropat n cimitirul Montparnasse, alturi de cel al lui Sartre.

Citate reprezentative pentru oper

Femeie nu te nati, ci devii. Nu murim din cauz c ne-am nscut, nici pentru c ne-am trit viaa, nici de btrnee. Murim de ceva anume.

A tri nseamn a mbtrni, nimic mai mult. Sclavul care se supune a ales s se supun. Tineretul nu-i iubete pe nvini. Pentru a lsa o urm pe lume, trebuie s fii solitar. Trebuie s privim viaa ca pe o partid pe care o putem pierde sau ctiga.

tri.

Ceea ce e scandalos ntr-un scandal e faptul c ne obinuim cu el. Umanitatea prefer viaa, raiunilor de a

Opera
Romane

Tous les hommes sont mortels, 1946 Les Mandarins, 1954, premiul Goncourt L'Invite, 1943 Le sang des autres, 1945

O libertate care nu folosete dect la negarea libertii trebuie negat. Nu indivizii sunt vinovai de eecul cstoriei: instituia nsi e originar pervertit.

Orice reuit ascunde o abdicare. tim c fiecare om e muritor, dar nu i c umanitatea trebuie s moar.

Eseuri

Pyrrhus et Cinas, 1944 L'Existentialisme et la Sagesse des nations, 1945 Pour une morale de l'ambigut, 1947 Le Deuxime sexe, 1949 Privilges, 1955 La Longue Marche, 1957 La Vieillesse, 1970 Faut-il brler Sade?, 1972

Mmoires d'une jeune fille range, 1958 La Force de l'ge, 1960 La Force des choses, 1963 Une Mort trs douce, 1964 Tout compte fait, 1972 La Crmonie des adieux, 1981 Journal de guerre, 1990 Lettres Sartre, 1990 Lettres Nelson Algren, 1997 Correspondance croise. 19371940, 2004

Memorii, coresponden

L'Amrique au jour le jour, 1948

Cahiers de jeunesse, 2008

Les belles images, 1966 La femme rompue, 1968 Quand prime le spirituel, 1979

Amintirile unei fete cumini

DOCUMENT PSIHOLOGIC. Documentul psihologic si social pe care-l ofera Amintirile unei fete cuminti este rodul unei porniri neinfranate a autoarei de a-si scruta viata traita in cincizeci de ani. Structurata in patru sectiuni, cartea tineretii se imparte in mod echilibrat in copilarie si adolescenta - primele doua secvente - si perioada studentiei si a independentei fata de familie - descrise in ultimele doua. Separatia nu este doar formala, ci este dictata constiintei - care se autoanalizeaza -de catre imperative mult mai profunde, cum ar fi, printre altele, modul de a reactiona la sistemul de norme si conventii burgheze persistente in mediul sau. Retrairea clipelor trecute transfera subiectul rememorarii in prezentul factual; persoana aflata in explorarea retroactiva a propriei sale vieti nu lasa intre prezentul scrierii (al aducerii aminte) si trecut (ca viata apusa) o falie de nedepasit dimpotriva, aceasta dimensiune a tem-poralitatii este perceputa ca un flux afectiv continuu, astfel incat viata care deja apartine trecutului devine in jurnalul retrospectiv viata care se scrie pe sine, traire actuala prin forta extraordinara pe care o dobandeste actualizarea in condeiul memorialistic: Viata mea urma sa fie o poveste frumoasa, ce va deveni adevarata pe masura ce mi-o voi istorisi mie insami"", noteaza Simone de Beauvoir la sfarsitul partii a doua, remarca ce

serveste ca liant intre varste, dar si intre proiectiile fantastice ale copilariei si intruchiparile zbuciumatei vieti studentesti care ii vor aduce confirmarea veridicitatii si implinirea viselor. EXPERIENTELE COPILARIEI Rememorarea parcurge traseul sigur de la indicele de necontestat - fotografia din copilarie - la amintiri ale unor clipe inca vii: experienta jocului, a mancatului, a interdictiilor incalcate. ,Mamica sfarama praline intr-o piulita, amesteca pulberea aceea grauntoasa cu o crema galbena: trandafiriul bomboanelor se pierdea in drajeuri suave: imi cufundam lingura intr-un asfintit de soare. () Mancatul nu era doar o explorare si o cucerire, ci si cea mai serioasa dintre indatoririle mele: O lingura pentru mamica, una pentru mama-mare Daca nu mananci n-o sa mai cresti. () Brusc, viitorul incepea sa existe: avea sa ma schimbe intr-o alta care va spune eu si nu va mai fi eu. Am presimtit toate intarcarile, abjurarile si mortile mele succesive." Personalitatea Simonei de Beauvoir incepe sa se contureze inca de la cativa ani, vitalitatea deborda in accese de furie, in crize care vor fi marci ale unui extremism constant in toata viata sa. Nonconformismul ce o va caracteriza continuu se afirma din copilarie: Se mai zicea, nu fara un dram de mandrie: Simone e incapatanata ca un catar. Profitai de asta. Faceam pe nazuroasa, eram neascultatoare din pura placere de a nu asculta. In fotografiile de familie, eu scot limba, ma intorc cu spatele: cei din jurul meu rad. Aceste victorii marunte m-au incurajat sa nu consider inviolabile regulile, riturile, traditia: ele stau la radacina unei anume optiuni care avea sa supravietuiasca oricaror strunirp'. Invata de foarte timpuriu literele, se joaca, dar limbajul nu-i apare doar ca instrument, asa cum il foloseau adultii - depozitari ai absolutuluf -, ci insasi esenta, fiinta: Intre cuvant si obiectul sau nu concepeam, asadar, nicio distanta in care s-ar fi putut strecura eroarea; asa se explica faptul ca m-am supus Verbului fara obiectii, fara a cerceta, chiar atunci cand imprejurarile ma indemnau sa ma indoiesc". O FETITA-MODEL Acestei situatii Simone i s-a subordonat cat timp a urmat cursurile institutiei catolice Desir", unde a invatat pana la bacalaureat. Educatia primita acolo o potenta pe cea din familie: sub atentia mamei, Simone devenea din ce in ce mai virtuoasa: Mi se explicase - noteaza autoarea ca de cumintenia si de evlavia mea depindea ca Dumnezeu sa mantuiasca Franta. De cum am incaput pe mana duhovnicului de la cursul Desir, am devenit ofetita-moder. Metamorfoza sa intr-un copil cuminte" era una dintre speculatiile pe care le pusese in aplicare pentru a deveni unica: ,La inceput de tot. imi creasem singura personajul; acesta imi adusese atatea laude, din care obtineam atat de mari satisfactii. incat sfarsisem prin a ma identifica lui: el deveni unicul meu adevar. () in caz de conflict, eram de-acum capabila sa pun intrebari, sa discut. Adeseori mi se raspundea numai atat: Asta nu se face. Cand am zis nu, nu ramane. Dar nici atunci nu ma mai consideram persecutata. Ma convinsesem ca parintii nu-mi voiau decat binele. Afara de asta, vointa lui Dumnezeu se rostea prin gura lor: El ma crease, murise pentru mine, avea dreptul la o supunere absoluta. Simteam pe umeri jugul linistitor al necesitatii. Insa acest portret al unei fete cumintC este o dublura, o masca pe care Simone o adopta, se identifica, prin asumare totala, cu ea - ca influenta materna si sub patronajul domnisoarelor de la institutul catolic -, dar si pentru a epata. Ambitia ei a fost intotdeauna sa fie recunoscuta de cei superiori: fie adulti, fie prieteni, fie persoane de sex opus.

FAMILIA, PRIETENII, CRIZA SPIRITUALA Desi roman autobiografic, Amintirile nu o privesc doar pe fata cuminte", ci pentru a-si putea pune in evidenta anumite trasaturi de caracter, Simone de Beauvoir evoca personaje care au avut un rol decisiv in formarea sa: tatal ei, pe care-l considera extraordinar - Nimeni dintre cei pe care-i cunosteam nu era la fel de nostim, de interesant, de sclipitor ca dansul, nimeni nu mai citise atatea carti, nu mai stia pe dinafara atatea versuri; nu mai discuta cu atata aprindere". Mama, care o conducea la curs, o supraveghea, ii controla temele - invata englezeste si incepu sa studieze latina ca sa ma poata verifica. imi indruma lecturile, ma ducea la liturghie si spre mantuirea sufletului'. Mai tarziu, Simone, alaturi de sora mai mica, pe care o alintase Poupette, ajunge sa constientizeze influenta celor din familie asupra formatiei lor de fete cuminti si sa se transforme in opusul lor, prin contributia pe care au adus-o prietenia Zazei Mabille si a varului Jacques Laiguillon, personaje care ocupa un loc important in spatiul evocarii. Alaturi de acestia doi, Simone ajunge sa fie varful unui trio care lupta impotriva traditiei, a cutumelor burgheze, fiind personalitatea care duce treptat la emanciparea de sub tutela parinteasca. Dupa ce asimilase tot ce se putea din educatia primita in familie si la cursul Desir, dupa ce constientizase ca viata intelectuala dominata de figura marcanta a tatalui si viata spirituala vegheata de mama ei nu-si gasesc puncte de racord si datorita lecturii unor carti interzise, Simone ajunge sa traiasca la paisprezece ani o criza spirituala: Sfintenia apartinea unei alte categorii decat inteligenta, iar treburile omenesti - cultura, politica, afaceri, uzante si traditii n-aveau nimic de-a face cu religia. Asa l-am surghiunit pe Dumnezeu din lume, ceea ce avea sa influenteze decisiv evolutia mea ulterioara". Individualismul si etica profana, mostenite pe linie paterna, se aflau in contrast cu severitatea normelor morale si cu traditionalismul, reprezentate de figura mamei. Contestarile lucrurilor impuse de o norma si constientizarea insuficientei augustelor preotesc ale stiinte?' de la cursul Desir, insuficienta perceputa in tot ridicolul ei, vor fi compensate de lecturi asidue, de reverii adolescentine si de conversatii serioase" cu Zaza, Poupette si Jacques. Mi se-ntampla deja sa doresc iesirea din cercul stramt in care eram captiva () Era adevarat, intrezarisem ceva nou. Tata, mama, sora-mea: cei pe care-i iubeam erau ai mei. Pentru prima oara, presimteam ca poti fi cutremurat pana in strafundurile fiintei de-o raza venita de altundeva." Adolescenta ii aduce odata cu nelinistile tineretii si angoasa mortii, dar in acelasi timp si o ambitie de a depasi copilaria, resimtita in mod acut din cauza constrangerilor impuse varstei. Cand realitatea depaseste chiar cele mai ambitioase dintre visele eroinei, viata exalta in tonalitati optimiste si totul pare posibil: Existenta mea era partasa la bogatia nenumaratelor sale rasfrangeri, se deschidea catre universul intreg", relatare pe care subiectul memoriilor o puncteaza cu elocventa. LECTURA SI EMANCIPAREA DE COPILARIE Marile aventuri ale varstei sunt oferite explorarii eului prin lectura. Literatura citita cu sau fara acordul parintilor ii ofera modele in care adolescenta se regaseste; personajele cu care se identifica sunt: eroina din Little Women a Louisei Ascott, in care isi recunoaste imaginea si destinul". Scolarul din Atena al lui Andre Laurie, Maggi Tulliver, eroina lui George Eliot din Moara de pe Floss in care gaseste concordanta cu propriul exil. Bourget, Alphonse Daudel, Marcel Prevosl, Maupassant, fratii Goncourt au fost elementara trecere de la textele copilariei la lecturile cartilor serioase pe care i le solicita lui Jacques, (cel care ii deschide universul literaturii moderne si gustul pentru nou): Multumita lor (cartilor) ma emancipam de copilarie, patrundeam intr-o lume intortocheata, aventuroasa, plina de neprevazut. Cand parintii mei ieseau seara. imi prelungeam noaptea

tarziu bucuriile evadarii; in timp ce sora-mea dormea, eu citeam, sprijinita in perna: de cum auzeam cheia rasucindu-se in broasca, stingeam lumina." Relatia intre carti si receptor este una simpatetica: Intre mine si sufletele inrudite care rataceau undeva, in locuri nestiute, ele creau un fel de comuniune; in loc sa-mi traiesc mica istorie personala, participam la o mare epopee spirituala. Luni intregi ma hranii cu literatura, dar era, pe-atunci, unica realitate la care puteam avea acces". Descoperirea unei alte lumi deschide calea, prin fictiune, fictiunii propriului eu: ,jm devenit in propriii mei ochi un personaj de roman. Orice intriga romanesca necesitand piedici si esecuri, mi le nascocii"'. Nelinistea tinerei este identica trairilor noii generatii care se exprima impotriva canoanelor, a ierarhiilor, a traditiilor si care adoptase ca tel sinceritatea fata de tine insufF - influenta vine tot din literatura: Barres, Gide, Valery, Fournier, Claudel, suprarealistii. Cautarile si tensiunile erau reactiile explicite in raport cu rigiditatea cliseelor: ,J2aca ne renegaseram clasa, o facuseram pentru a ne statornici in Absolut". PROIECTUL VIITOAREI OPERE Tulburarile interioare trebuiau sa-si gaseasca o compensatie la nivelul eului si atunci se va renunta Ia schimbarea obositoare a unor masti inventate, in favoarea unei solutii de compromis: proiectarea in alte masti, literare, fictionale, prin scrierea unor secvente de romane autobiografice. Drumul imi era trasat cu limpezime: sa ma desavarsesc, sa ma imbogatesc, sa ma exprim intr-o opera ce i-ar ajuta pe ceilalti sa traiasca." Idealul pe care agendele adolescentei il repeta cu insistenta este crearea unei opere totale, cuprinzatoare - o opera unde sa spun totul, totul". Notatiile acestui crez aparent gratuit se regasesc atat in albumele prietenelor, un fel de caiete de amintiri cu intrebari, cat si in jurnalele intime ale Simonei: Scriind o opera hranita cu propria mea poveste, aveam sa ma creez si pe mine, din nou, justificandu-mi existenta. In acelasi timp, as fi slujit omenirea: ce alt dar mai frumos puteam sa-ifac decat niste carti? Ma interesau in acelasi timp propria persoana si ceilalti; imi acceptam incarnarea, dar nu voiam sa renunt la universal: proiectul acesta le impaca pe toate; era pe gustul aspiratiilor care crescusera in mine de-a lungul celor cincisprezece ani". Dedublarea si dialogul cu sine insasi pe care i Ie-a oferit jurnalul - in care noteaza momentele de pendulare, vidul existential, angoasele - vor fi compensate de cultivarea propriei personalitati: Visam sa jiu propria mea cauza si propriul meu scop; gandeam acum ca literatura o sa-mi implineasca aceasta dorinta. Ea avea sa-mi asigure o nemurire care sa compenseze vesnicia pierduta; nu mai exista niciun Dumnezeu care sa ma iubeasca, dar urma sa ard in milioane de inimfi.

Maxim Gorki

Alexei Maximovici Pekov (n limba rus , n. 16 martie 1868 (S.N.28 martie) d. 18 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maxim Gorki ( ), a fost un scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist n literatur i activist politic. S-a nscut n oraul Nijni Novgorod i a murit la Moscova. Din 1906 pn n 1913 i din 1921 pn n 1929 a trit n strintate, n special pe Insula Capri. Dup rentoarcerea n Uniunea Sovietic, a acceptat politica cultural a vremii, dar nu i s-a mai permis s prseasc ara.
Cuprins
[ascunde]

1 Viaa 2 Cele mai importante lucrri

o o o o o
3 Vezi i 4 Note

2.1 Scrieri autobiografice 2.2 Romane 2.3 Schie i povestiri 2.4 Teatru 2.5 Memorialistic

5 Surse bibliografice 6 Legturi externe

Viaa
Alexei Maximovici Pekov s-a nscut la Nijni Novgorod, la 28 martie stil nou 16 martie stil vechi 1868 . A rmas orfan la vrsta de nou ani i a fost crescut de bunica sa, o excelent povestitoare. La moartea ei, tnrul Alexei Maximovici a ncercat s se sinucid, n decembrie 1887. Apoi, a rtcit pe jos prin tot Imperiul Rus, timp de cinci ani, lucrnd n diferite locuri i acumulnd o mulime de impresii pe care le va folosi mai trziu n operele sale. Maxim Gorki[1] a fost pseudonimul su literar. Gorki s-a mprietenit cu Lenin dup ce s-au ntlnit n 1902. Ct vreme a fost nchis, pentru scurt timp, n fortreaa Petru i Pavel [2] n timpul revoluiei euate din 1905, Gorki a scris piesa de teatru Copiii soarelui, care avea aciunea plasat n timpul epidemiei de holer din 1862, dar care trata de fapt evenimentele contemporane.

n timpul primului rzboi mondial, apartamentul lui din Petrograd s-a transformat n centrul de comand al bolevicilor, dar, n cele din urm, relaiile lui cu comunitii s-au deteriorat. La numai dou sptmni de la victoria Revoluiei din Octombrie el scria: Lenin i Troki n-au nici cea mai vag idee despre drepturile omului. Ei sunt deja corupi de otrava murdar a puterii, asta se vede dup lipsa de respect neruinat fa de libertatea cuvntului i fa de alte liberti civice pentru care a luptat democraia. Scrisorile lui Lenin ctre Gorki din 1919 conin ameninri: Te sftuiesc s-i schimbi anturajul, vederile, aciunile, altfel viaa i-ar putea ntoarce faa de la tine.
n august 1921, prietenul su Nicolai Gumiliov, coleg-scriitor i soul Annei Ahmatova, a fost arestat de CEKA din Petrograd pentru vederile monarhiste. Gorki s-a deplasat personal la Moscova, a obinut chiar de la Lenin personal ordinul de eliberare al lui Gumilov, dar, la ntoarcerea la Petrograd, a aflat c

prietenul su fusese deja mpucat. n octombrie, Gorki a emigrat n Italia, avnd ca motiv oficial deteriorarea strii de sntate: suferea de tuberculoz. Potrivit lui Alexandr Soljenin, rentoarcerea n Uniunea Sovietic a lui Gorki a fost motivat de interese materiale. n Sorrento, lui Gorki i-au lipsit banii i gloria. El a vizitat URSS de cteva ori dup 1929, iar, n 1932, Stalin personal l-a invitat s se repatrieze, oferta fiindu-i acceptat. n iunie 1929, Gorki a vizitat Solovki, (curat pentru aceast ocazie) i a scris un articol pozitiv despre Gulagurile care aveau deja o proast reputaie n occident.

Rentoarcerea lui Gorki din Italia fascist a fost o victorie propagandistic major a regimului sovietic. El a fost decorat cu Ordinul Lenin i i s-a dat o reedin de lux n Moscova, (fosta proprietate a milionarului Riabuinski, n zilele noastre devenit Muzeul Gorki), i o cas de odihn n suburbii. Una dintre strzile centrale ale Moscovei, Trevskaia, a primit numele lui, la fel ca i ora ul lui natal. Cel mai mare avion din lume de la mijlocul deceniului patru al secolului trecut, Tupolev ANT-20 (fotografie), a fost numit de asemenea Maxim Gorki. Avionul a fost folosit pentru scopuri propagandistice n dese zboruri demonstrative pe deasupra capitalei. n 1933, Gorki a publicat o carte dezonorant despre Belomorkanal, canal realizat exclusiv cu munca forat a deinuilor din Gulag, prezentat ca un exemplu de reabilitare de succes a fo tilor dumani ai proletariatului. Odat cu creterea represiunii staliniste i ndeosebi dup moartea lui Serghei Kirov, Gorki a fost plasat n mod neateptat sub arest la domiciliu n casa sa din Moscova. I se aduceau n fiecare zi o ediie special a ziarului Pravda n care nu se gsea nicio tire despre arestri sau epurri. Maxim Gorki a murit n iunie 1936, la scurt timp dup moartea subit a fiului su, Maxim Pekov, survenit n mai 1935. Ambele decese au fost privite cu suspiciune n epoc, dar zvonurile de otrvire nu au putut fi niciodat demonstrate. Stalin i Viaceslav Molotov s-au numrat printre cei care au purtat pe umeri cociugul lui Gorki n timpul funerariilor. n timpul procesului lui Buharin din 1938, una dintre nvinuirile aduse a fost i aceea c Gorki a fost ucis de un agent NKVD din subordinea lui Nikolai Ejov. Oraul natal al lui Gorki a reprimit, n 1990, vechiul nume de Nijni Novgorod.

Cele mai importante lucrri

Scrieri autobiografice
1913 1914: Copilrie () 1915 - 1916: n lume ( ) 1923: Universitile mele ( ). 1908: O confesiune () 1909: Vara () 1909: Orelul Okurov ( ) 1910: Viaa lui Matvei Cojemeakin ( ) 1925: ntreprinderile Artamonovilor ( ) 1925 - 1936: Viaa lui Klim Samgin ( ).

Romane
1899: Foma Gordeev ( ), unde sunt descrise figuri tipic burgheze 1900 - 1901: Cei trei () 1907: Mama (), unde este descris participarea la lupta revoluionar a unei femei ai crei fii fuseser arestai

Schie i povestiri
1882: Makar Ciudra ( ) 1894: Celka () 1895: Cntecul oimului ( ) 1897: Malva () 1898: Schie i povestiri ( ), prima scriere a lui Gorki, care cunoate un succes extraordinar i care descrie evideniaz brutalitile la care sunt supui cei defavorizai ai soartei 1899: Douzeci i ase de brbai i o fat ( )

1901: Cntecul psrii furtunii ( ).

Teatru
1902: Azilul de noapte ( ) , alt titlu: Din adncuri, dram ce nfieaz tabloul sumbru al lumii declasailor 1905: Copiii soarelui ( ).

Memorialistic
Amintiri despre Tolstoi, Cehov i Andreev

Copilaria - roman al scriitorului rus Maxim Gorki

Copilaria face parte dintr-o trilogie cu caracter autobiografic, alaturi de La stapani (1915/1916) si Universitatile mele (1923). Copilaria ne infatiseaza conditiile deosebit de dificile, in care a crescut si s-a maturizat Alexei Peskov (adevaratul nume al lui Maxim Gorki). Murindu-i tatal ca urmare a unei "glume" facute de cei doi cumnati ai sai (Miska si Iakov l-au imbrancit pe acesta intr-o copca, ba-tandu-1 cu bulgari de zapada si strivindu-i degetele sub calcaie), micutul Alexei este nevoit sa se stabileasca, impreuna cu mama sa, in casa bunicului Vasili Vasilievici, care detinea un atelier de vopsitorie. in casa bunicului domneste insa o atmosfera de vrajba generala: unchii sunt mereu pusi pe harta, in vreme ce bunicul ii domina cu indarjire. La putina vreme dupa sosirea lui Alexei in aceasta casa, el va cunoaste cruzimea bunicului, fiind batut in nenumarate randuri, cu sau fara motiv. Singura fiinta care incearca sa-1 ocroteasca si sa-i ofere un strop de dragoste este bunica sa, Akulina Ivanova. Nenorocirile se tin insa lant in gospodaria bunicului: Tiganus, calfa in atelierul de vopsitorie, moare din pricina unuia dintre feciorii lui Vasili Vasilievici, care il pusese sa duca o cruce de stejar, fiind strivit sub greutatea acesteia; indarjirea batranului de a nu imparti averea il determina pe un alt fecior sa dea foc vop-sitoriei, incendiind tot ceea ce agonisise batranul dea lungul intregii sale vieti. Dupa acest tragic eveniment familia se va destrama, incetul cu incetul: feciorii (Miska si Iakov) isi vor risipi averile in chefuri nesfarsite; bunicii, firi opuse, dupa repetate certuri, vor decide ca fiecare sa traiasca dupa voia lui. Alexei, singur, pare a fi "copilul nimanui". Mama sa, Varvara, (kipa ce se va recasatori cu un student "intarziat" si fara bani, va muri in urma batailor bestiale ale sotului. Constient de timpuriu de tot ceea ce se petrece in jurul sau, Alexei isi va pune mereu intrebarea: "De ce?". Aceasta intrebare il va obseda si il va insoti pe maidanele pe care le va colinda, pentru a strange oase de vita, carpe, hartii, cuie, scanduri, spre a le vinde apoi pe cateva copeici. Va munci din greu inca din momentul in care bunicul i-a spus: "Ei, Lexei. nu esti nxeda lie sa te port la gat. Du-te si tu de-ti gaseste un stapan". in ciuda grelelor lovituri primite de la viata, Alexei Peskov isi va pastra neintinata marea sa

dragoste fata de oameni, increderea in viata, puterea si frumusetea sufleteasca. Despre anii copilariei sale scriitorul nota: "Cand ma gandesc la copilaria mea, ma asemuiesc cu un stup de albine in care tot soiul de oameni stersi au adus intruna, ca albinele, mierea cunostintelor si gandurilor lor despre viata, imbogatindu-mi sufletul, fiecare cu ce se invrednicea"

2. Aventur i cltorie
Daniel Defoe

Daniel Defoe

Natere

1659/1661 (?)
probabil Cripplegate, Londra,Anglia

Deces

24 aprilie 1731 (?)

Londra, Anglia

Profesie Naionalitate

scriitor, jurnalist, spion Englez Activitatea literar

Micare/curent literar Specie literar

Neoclasicism proz, pamflet

[ ascundere ]
A influenat pe Johann Wyss Jonathan Swift
modific

Daniel Defoe (1659/1661 ? 24 aprilie ?, 1731) a fost un jurnalist i scriitorenglez. Este celebru prin romanul Robinson Crusoe (1719), o poveste despre un om naufragiat care a rmas singur pe o insul. mpreun cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minuios, preocupat de morala individual i social.[1].
Cuprins 1 Viaa 2 Destinul literar 3 Bibliografie 4 Referine 5 Legturi externe

Viaa
Defoe a nceput s scrie literatur dup ce a exercitat i alte profesiuni, mai nti ca om de afaceri i apoi ca ziarist. Tatl lui era un mic negustor londonez pe nume Foe (Defoe i-a adugat acest prefix aristocratic la mijlocul vieii), care ar fi dorit ca fiul lui s devin preot. Din cauza nonconformismului religios, Defoe nu a avut acces la o educaie universitar, astfel, a studiat la o coala a disidenilor de la periferia Londrei. n 1684 s-a cstorit cu Mary Tuffley, fiica unui vnztor de vinuri, cu care a avut 2 biei i 5 fete. A devenit comerciant n diverse

domenii. Negustor, fabricant, contabil, ziarist, agent politic, de multe ori ruinat, falit, nchis, n acelai timp a realizat i o producie literar bogat, o oper de poet i ziarist, de pamfletar i istoric, de economist i cltor, de moralist i romancier.Comerul va continua s-l fascineze pe tot parcursul vieii, oferindu-i n acelai timp posibilitatea de a observa n amanunt viaa i obiceiurile englezeti. Interesul lui se ndreapt totui ctre domenii multiple i nu se poate limita numai la afaceri. n 1685 a luat parte la rebeliunea din Monmouth mpotriva lui Iacob al IIlea, dar ca urmare a unei graieri, obinut probabil n schimbul unei mari sume de bani, a reuit s scape de deportare i execuie atunci cnd a fost prins. n 1692, rzboiul cu Frana a avut drept rezultat numeroase pierderi financiare, cci vasele de care erau legate interesele lui au fost capturate i Defoe a dat faliment. Pentru a-i putea plti creditorii, a nfiinat o fabrica de crmizi i igl care s-a dovedit a fi o afacere profitabil. La vrsta de patruzeci i trei de ani Defoe a dat faliment a doua oar. n 1704, n timp ce i desfura activitatea n slujba guvernului, Defoe a colaborat la cea mai vestit publicaie a acestuia, Review, care a continuat s apar pn n 1713. Defoe a scris fr ntrerupere articole de ziar pentru douzeci i ase de perioadice diferite, referindu-se la problemele curente i afaceri externe, controverse religioase i conflictul politic dintre partideleTory i Whig.

Destinul literar
n anii 1690 Defoe i-a nceput cariera de scriitor iar n calitate de autor de pamflete va scrie Englezul get-beget. Acest lung poem ridiculizeaz sentimentele antiolandeze n rndul englezilor. n 1719, la vrsta de cincizeci i nou de ani, n timp ce continua s scrie articole de ziar, precum i pamflete pe probleme curente, Defoe a abordat un alt gen literar. A nceput cu Robinson Crusoe, apoi a elaborat o serie de biografii fictive, memorii i autobiografii. Privit n ansamblu, Robinson Crusoe apare de asemenea ca un jurnal de cltorie, abundnd n detalii de meteorologie, de geografie, de contabilitate, etc., o oper eminamente antifictiv: prin aceasta, Daniel Defoe deine un loc remarcabil n istoria universal aromanului.

Robinson Crusoe
Robinson s-a nascut in 1632, dintr-o buna familie din York. El era al treilea copil la parinti si neavand nici-o meserie isi facea fel si fel de planuri cum sa plece pe mare.Intr-una din zile unul din prietenii sai i-a facut o oferta sa plece cu el pe mare, si a acceptat.Fiind prima lui calatorie a infruntat destul de greu furtunile, pe care ceilalti marinari le considerau doar simple adieri. Dupa acele mici furtuni a venit o furtuna mare care le-a rupt unul din catarge, a spart fundul vasului si a inundat puntea. Norocul lor a fost ca in acel timp un alt vapor a trecut pe acolo si i-a ajutat sa ajunga pe uscat. Acolo li s-a oferit cazare si bani pentru a se intoarce acasa. Intors in patria sa Robinson se imprieteneste cu un capitan, care ii propune sa plece impreuna cu el in Guineea cu diverse marfuri. Zis si facut. Plecand a avut parte de o calatorie frumoasa, facand in Guineea pe marfurile vandute aproape teri sute de lire sterline. Nu a stat prea mult pe uscat si a plecat din nou pe mare cu acelasi vas, dar sub comanda secundului, deoarece capitanul murise. Aproape de jumatea calatoriei vasul a fost jefuit si Robinson impreuna cu ceilalti membrii ai echipajului au fost inrobiti.Dupa doi ani, timp in care a slujit la gradina unui bogatas a plecat impreuna cu un alt servitor si cu stapanul la pescuit. Pentru a scapa din robie, Robinson la aruncat pe stapan peste barca lasandul acolo. Dupa multe incercari de a ajunge pe uscat a intalnit un vas portughez care la dus pana in Brazilia. Aici cu banii pe care ii mai avea si-a cumparat teren si s-a ocupat de plantatii. Dupa cativa ani a plecat intr-o alta calatorie unde a avut numai necazuri. O furtuna a spart vasul si tot echipajul a sarit in barci pentru a se salva, dar nu au avut nici-o sansa contra marii, inecandu-se la primul val. Robinson a reusit sa inoate pana la prima insula si a reusit sa scape. Prima noapte a fost nevoit sa doarma in copac, iar de a doua zi convins ca acolo va petrece

ceva timp, s-a dus la vas cu o pluta si a luat din el tot cea ce l-ar fi putut ajuta sa supravietuiasca pe acea insula. A inceput sa-si construiasca o coliba, masa, scaune, mobila si chiar o barca. Pentru a-si asigura hrana a inceput sa imblanzeasca capre, sa culeaga struguri, sa semene cereale si sa vaneze. Ca tovaras de vorba si-a gasit un papagal pe care l-a invatat sa vorbeasca. Pentru a nu uita nimic din intamplarile zilnice si-a facut un jurnal, iar pe o scandura un calendar pe care isi insemna lunile, zilele si anii.Intr-una din zile, cand s-a suit pe colina de unde putea supraveghea insula a observat niste natii ciudate de oameni, care mancau prizonierii prinsi in lupta. Intr-una din zile Robinson s-a hotarat sa scape prizonierii din mainile canibalilor. Si-a luat o pusca si un pistol si a reusit sa elibereaza pe unul din prizonieri pe nume Vineri pe care l-a luat sa locuiasca cu el. De acum totul era mai usor pentru Robinson, avand un tovaras cu care putea vorbi si lucra. Cu timpul a reusit sa mai salveze din mainile canibalilor inca doua persoane, din care unul era tatal lui Vineri.Impreuna cu tovarasii sai, Robinson salveaza viata unui capitan de vas, al carui echipaj il adusese pe insula si il legase de un copac. Robinson cu capitanul si marinarii care i-au ramas credinciosi acestuia au reusit sa cucereasca vasul si apoi s-au imbarcat si au pornit pe mare, lasand pe insula echipajul ce se rasculase, . Ajuns acasa si-a intemeiat o familie. Casnicia nu a durat foarte mult deoarece sotia sa a murit. Lasandu-si copii cu vaduva prietenului sau s-a reintors pe insula unde traise, cu lucruri pentru cei ramasi aici. Cand a ajuns a aflat ca intre timp s-au schimbat multe m-ai ales ca au mai luat prizonieri si cei cinci englezi, care i-a lasat in insula, s-au certat mereu.Dupa ce a plecat din insula a ajuns intr-un loc numit Madagascar unde au fost atacati si unde bietul Vineri, servitorul lui Robinson, si un englez au fost omororati. Ei binenteles s-au razbunat arzandule satul.Bine facut au plecat pe continent de unde au luat niste animale pentru cei din insula. Echipajul s-a revoltat si Robinson a fost nevoit sa ramana acolo.

Lewis Carroll

Charles Lutwidge Dodgson

Pseudonim Natere

Lewis Caroll 27 ianuarie 1832

Daresbury, Halton, Cheshire, England

Deces

14 ianuarie 1898
Guildford, Surrey, England

Profesie

Prozator, poet, matematician, logician, cleric i fotograf.

Naionalitate Studii Universitatea de la Oxford Activitatea literar Specie literar Literatur pentru copii, fantezie Opere semnificative Alice n ara Minunilor
modific

Lewis Carroll (pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson) (n. 27 ianuarie 1832 - d. 14 ianuarie 1898) a fost un prozator, matematician, logician, cleric i fotograf englez.

Cuprins
1 Biografie

1.1 Tinereea

o
2 Opera 3 Note

1.2 Anii maturitii

4 Bibliografie 5 Vezi i 6 Legturi externe

Biografie
Tinereea
Charles Lutwidge Dogson s-a nscut n 1832 ntr-o familie de 11 copii. Toi copiii erau stngaci i aveau probleme de vorbire. Din aceste motive, dar i pentru faptul c a crescut ntr-un mediu izolat, anglican i conservator, personalitatea lui Charles se va forma ntr-o modalitate cu totul ie it din tipare. Primii ani de coal i-a petrecut acas. nc de atunci a dovedit o inteligen deosebit: de la apte ani putea citi o carte ntreag.[1] La 12 ani, a fost trimis la o coal particular. n 1849 a intrat la Universitatea de la Oxford.

Anii maturitii

Opera
ntr-o epoc victorian n care erau la mod povestirile sentimentale, a creat o literatur pentru copii marcat de fantezie, umor absurd i satir.

Alice n ara Minunilor (Alice`s Adventures in Wonderland) (1865) Prin oglind (Through the Looking Glass) (1872)

Alice in tara minunilor de Lewis Carroll

Personaje: Alice Sora ei Iepurele Alb Soarecele Soparla Bill Omida Valetii Ducesei Bucatareasa Ducesei Ducesa Pisica de Chesire Iepurele de Martie Palarierul Harciogul Slujitorii in forma de carti de joc ai Reginei (Cinci, Sapte si Doi) Regele Regina Grifonul Falsa Broasca Testoasa

Alice sta pe banca impreuna cu sora ei. Vede un iepure cu ceas si il urmareste intr-o vizuina. Ajunge intr-o sala cu o masa pe care sa afla o cheita care deschide o usa spre o gradina superba, insa este prea mare pentru a intra.

Alice bea dintr-o sticluta si se micsoreaza, insa uita cheia pe masa. Mananca niste cozonac, insa devine prea mare si incepe sa planga. Apare din nou Iepurele Alb si ,speriindu-se de ea, isi scapa evantaiul si manusile albe. Alice isi face vant cu evantaiul si isi pune o manusa. Se face din nou mica si inoata in lacrimile sale. Intalneste un soarece cu ajutorul caruia ajunge la un mal. Iepurele Alb o confunda cu una din servitoarele sale si o trimite sa-i aduca un evantai si o pereche de manusi albe de acasa.. Alice intra in casa si mananca niste cozonac care o face sa creasca din nou, pana cand nu mai incape in camera. Vazand aceasta, Iepurele trimite un servitor, pe soparla Bill, sa intre pe cosul casei, insa Alice il arunca afara. Iepurele si servitorii incep sa arunce cu pietre, care se transforma in bucati de cozonac, care o micsoreaza pe Alice. Aceasta iese din casa si se indreapta spre o pasune unde intalneste un catel urias si apoi o ciuperca mare, pe care sta o omida. Ea ii spune ca o bucata din ciuperca o va micsora, iar alta o va face sa creasca. Alice ia o bucata din amandoua partile si merge mai departe. Ajunge la casa Ducesei, unde bucatareasa pune foarte mult piper in mancare. De aceea, Ducesa si copilul ei care seamana cu un purcel, stranuta incontinuu. Ducesa este invitata de Regina sa joace croquet si ii arunca lui Alice copilul. Acesta se transforma in purcel si Alice ii da drumul in padure. Apare pisica de Chesire pe o ramura de copac si o indruma pe Alice, spunandu-i ca intr-o parte locuieste Iepurele de Martie, iar in cealalta Palarierul, amandoi nebuni. Alice porneste spre casa Iepurelui de Martie, unde acesta lua ceaiul cu Palarierul si cu Harciogul. Acestia sunt plictisitori, iar Palarierul este chiar nepoliticos. Alice paraseste masa si intra intr-o scorbura de copac care o duce inapoi in sala cea mare cu masuta. De data aceasta Alice nu uita cheia si intra in gradina superba, unde vede niste slujitori in forma de carti de joc care vopseau o tufa de trandafiri. Vine alaiul regal si Alice face cunostiinta cu Regele si Regina. Aceasta o invita sa joace croquet alaturi de ea. Jocul este insa lipsit de reguli, fiind un haos total, asa ca Alice vorbeste cu pisica de Chesire al carei cap tocmai apare pe cer. Regele intra in discutie, insa pisica refuza sa-i sarute mana. Regina ordona sa i se taie capul, precum si celorlalti jucatori, in afara de Alice. Regina se ofera sa i-o arate lui Alice pe Falsa Broasca Testoasa, insa i-o incredinteaza Grifonului deoarece trebuie sa se intoarca. Grifonul o duce pe Alice la Falsa Broasca Testoasa care ii arata cadrilul homarilor. Deodata se aude vocea Reginei si Alice impreuna cu Grifonul se duc la tribunal. Alice este cheamta ca martor, insa incepe sa creasca pana cand devine foarte mare, iar Regele ii spune ca trebuie sa paraseasca sala. Atunci se trezeste si incepe sa-i povesteasca surorii sale intregul vis.

Jack London

Jack London

Natere

12 ianuarie 1876
San Francisco

Deces

22 noiembrie 1916
Glen Ellen, California

Profesie Naionalitate

scriitor, jurnalist American Activitatea literar

Specie literar

Ficiune Literatur pentru copii Note

Website

www.jacklondons.net/index.html
modific

Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney (n. 12 ianuarie 1876, San Francisco d. 22 noiembrie 1916, Glen Ellen, California),scriitor i jurnalist american. Opera sa (care const n special din romane) are ca subiect existena crud, slbatic i spiritul de revolt i aventur, n care eroii, de o for fizic i moral suprauman, sunt antrenai ntr-o lupt brutal pentru supravieuire. n plan literar, a fost influenat de Robert Louis Stevenson, Rudyard Kipling, Joseph Conrad, iar n cel ideologic de Charles Darwin, Herbert Spencer, Karl Marx i Friedrich Nietzsche.

Cuprins
1 Biografie 2 Opere principale

3 Vezi i 4 Legturi externe

Biografie
Jack Griffith Chaney s-a nscut n San Francisco, fiind copil din flori, mama lui era Ann Wellman i tatl natural astrologul William Mike Chaney, refuz recunoaterea paternitii. Tatl lui vitreg tmplarul John London, l adopt pe Jack, acesta ns va pstra mai departe numele de Chaney. Familia scriitorului trie te n San Francisco Bay Area n condiii srace, toate ncercrile familiei de a se mbog i n Oakland California se soldeaz cu un eec. Tatl su vitreg devine invalid, astfel Jack trebuie deja, copil fiind, s lucreze ca vnztor de ziare, mn de ajutor n birturi, sau ntr-o fabric de conserve. Condi iile grele trite n copilrie vor determina mai trziu vederile socialiste a scriitorului devenit ntre timp renumit. O mare parte din romanele sale pentru tineret se refer la cuttorii de aur din Klondike, Alaska sau la cltorii pe mare

Opere principale

Chemarea strbunilor, (The Call of the Wild, 1903) Lupul de mare (1904)

Col alb (White Fang, 1906) Clciul de fier (The Iron Heel, 1907) Martin Eden (1909) Timpul nu ateapt (1910) Dragoste de via (1907)

Rzboiul claselor (War of the Classes, 1905)

Dragoste de via.
n urma crizei financiare din 1893, mii de ntreprinderi americane i-au nchis porile, mai multe bnci au dat faliment, zeci de mii de oameni au rmas pe drumuri. Era foarte dificil s-i gseti orice fel de slujb, cu att mai puin una pltit decent. Fr posibilitatea de a ctiga un ban n Oakland, Jack London a pornit s strbat ara de la un capt la altul, trind de pe o zi pe alta, cerind o bucat de pine gospodinelor care se ndurau s-i deschid ua casei. Ajuns n preajma cascadei Niagara, a fost agat de poliiti i condamnat la o lun de nchisoare pentru vagabondaj. Aflat dup gratii, tnrul de 17 ani a reuit s obin un tratament preferenial. Fiind numit supraveghetor, mprea raiile de mncare tovarilor de detenie. Cu pinea i cuitul n mna, London a putut sa schimbe mncarea care-i prisosea pe cri sau pe alte obiecte care capt o vloare deosebit n spatele gratiilor. S-a mprietenit deopotriv cu gardienii i cu deinuii, le-a ascultat povetile i a ptruns n sufletul fiecruia. A fost puternic impresionat de viaa din nchisoare, pe care a descris-o extrem de realist n povestirile Agat i Penitenciarul.

3. Arta poetic

Arta poetic (din latin ars poetica; francez lart potique) ori poetica este un concept cu normativ caracter, specific esteticii ce desemneaz un ansamblu de norme sau reguli privind naterea sau facerea poeziei, ori, n general, tehnica literaturii cu abordri dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziie, stilistic , n funcie de doctrinele i dogmele curentelor nregistrate n plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc. [1]. Prima Poetic a fost semnat de Aristotel, n orizontul anului 330 . H., axndu-se pe conceptul de mimesis (arta imitare a naturii). Alte celebre arte poetice pentru literaturile antice au ca autori pe Horaiu (Epistola ctre Pisoni), Quintilian . a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebr este Arta poetic de Nicolas Boileau, din anul 1674: ...Iubii deci raiunea i pentru-a voastre lire / Din ea luai frumosul, i-a artei strlucire. // Dar noi ce ne supunem la legea raiunii, / Vrem arta s ndrepte i-un mers al aciunii; / Un loc, o zi anume i-un singur fapt deplin / Vor ine pn' la urm tot teatrul arhiplin. // (...) // Fii clar, concis i sprinten n orice povestire. Literatura romn a fost nzestrat cu arte poetice de C. Conachi (Meteugul stihurilor romneti), Ion Heliade Rdulescu (Regulile sau Gramatica poeziei), Eminescu . a. O veritabil ars poetica a romantismului, poate, cel mai important manifest poetic din secolul al XIX-lea, se afl n Epigonii de Mihai Eminescu. n prima parte a amplului poem-manifest, poetul elogiaz zilele de-aur a(le) scripturelor romne, din epocile anterioare, cu poei ceau scris o limb ca un fagure de miere, spre a releva, prin antitez, n partea a doua, epigonismul contemporanilor si, simiri reci, harfe zdrobite, / mici de zile, mari de patimi, inimi btrne, urte, / mti rznde, puse bine pe-un caracter inimic, fr credin n ceva, pentru care Dumnezeu este o umbr, pentru care Patria este o fraz etc. n scrisoarea nsoitoare a poemului-manifest, Epigonii, ctre Iacob Negruzzi (de la revista Convorbiri literare), Eminescu ne ncredineaz: Ideea fundamental e comparaiunea dintre lucrarea ncrezut i naiv a predecesorilor notri i lucrarea noastr trezit, dar rece... Predecesorii notri credeau n ceea ce scriu, cum Shakespeare credea n fantasmele sale... Comparaiunea din poezia mea cade n defavorul generaiei noi i cred cu drept. Tudor Arghezi este autorul a numeroase arte poetice: Testament, Rug de sear, Incertitudine, Epigraf, Flori de mucigai, Cuvnt, Poetului necunoscut, Hor de poei etc. n fruntea volumului de debut, Cuvinte potrivite, din anul 1927, Tudor Arghezi i-a pus cea mai interesant dintre artele sale poetice, Testament, un poem esenial pentru ntregul su program estetico-literar realist. n deschidereaTestamentului arghezian, cartea ca bun testamentar transmis fiului se relev simbolic n treapt ntru cunoatere veridic, n prim-hrisov al robilor cu saricile pline de oseminte vrsate, transferate n fiina poetului. Tatl-poet las motenire fiului nu orice fel de carte, ci cartea-tezaur ntru cunoatere a neamului su din temelia piramidei sociale, carte oglindind seara rzvrtit a strmoilor ce au urcat pe brnci, prin rpile / gropile adnci ale istoriei. Rostul crii este clar expus: Ca s schimbm, acum, ntia oar, / Sapa-n condei i brazda-n climar. De aceea, Btrniiau adunat, printre plvani, / Sudoarea muncii sutelor de ani. n astfel de carte arghezian, destinat celor din baza piramidei sociale, urmailor stpni, nu robi ca pn acum, rsar cuvinte potrivite i leagne..., desigur, din graiul lor cundemnuri pentru vite. Arta poetic arghezian const n valorificarea, rafinarea, sublimarea tuturor elementelor ce intr n sfera realitii pure, nenfrumuseate romantic, smntorist etc.,

ndeosebi, a elementelor ce aparin apoeticului, urtului, grotescului, infernalului / monstruosului etc.: Fcui din zdrene muguri i coroane. / Veninul strns l-am preschimbat n miere, / Lsnd ntreag dulcea lui putere. / Am luat ocara, i torcnd uure / Am pus-o cnd s-mbie, cnd snjure. La Octavian Goga ntlnim o art poetic mesianic-poporanist chiar n deschiderea volumului de Poezii, publicat n anul 1905; este vorba despre poezia Rugciune. Lamura mesianismului se relev nu numai n Rugciune, ci i n Mrturisiri literare, din anul 1932: Eu, graie structurii mele sufleteti, am crezut ntotdeauna c scriitorul trebuie s fie un lupttor, un deschiztor de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaz durerile poporului prin sufletul lui i le transform ntr-o trmbi de alarm. Am vzut n scriitor un element dinamic, un rscolitor de mase, un revoltat... Am vzut n scriitor un semntor de credine i un semntor de biruine. Volumul de debut n poezie al lui Lucian Blaga, Poemele luminii (1919), se deschide cu o remarcabil ars poetica a expresionismului,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, n care se oglindete i faimoasa potenare a misterului, exprimat totodat i n registrul aforismului, din Pietre pentru templul meu (din acelai an): Cteodat, datoria noastr n faa unui adevrat mister nu e s-l lmurim, ci s-l adncim aa de mult nct s-l prefacem ntr-un mister i mai mare. Rostul / misia poeziei expresioniste, rod al luminii cunoaterii luciferice, ori paradisiace, este schimbarea a tot ce-i neneles n ne-nelesuri i mai mari, prin iubire de flori i ochi i buze i morminte Enumerarea nu este ntmpltoare, cci realul vizat prin sinecdoc are patru cardinale repere: floarea ca punct iniial, epifanic, primvar, sau var, ori toamn, cu fragrana vieii; ochiul baz a receptrii ntru reflectare, ntru cunoatere de orizonturi; buzele treapt a senzorialului / carnalului, garoaf a rostirii, a exprimrii sinelui etc.; mormntul punct terminus al vieii, loc al ocultrii, al trecerii din ara-cu-Dor n ara-fr-Dor, spaiu al metamorfozelor ens-ului uman, al transcenderii etc. Catharsisul blagian este rezultatul tririi n tot mai largi fiori de sfnt mister, condiie sine qua non a poeziei expresioniste. Poezia Din ceas, dedus..., compus n toamna lui 1929, utiliznd un material poetic din 1920, cu care se deschide volumul Joc secund, publicat de Ion Barbu n 1930, i poezia secund a acestui volum, Timbru, mai nti aprut cu titlul Apropiat, n Sburtorul, din noiembrie 1926, se constituie ntr-o barbian art poetic hermetic-parnasian, n dou pri:

Publius Ovidius Naso

Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 .Hr., Sulmo, azi Sulmona/Aquila - d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi Constana) a fost un poet roman, cunoscut n romn sub numele deOvidiu. Datorit perfeciunii formale a stilului, umorului fin i fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alturi de Horaiu i Virgiliu.

Ovidiu a excelat n forma distihului elegiac, cu excepia Metamorfozelor, scrise nhexametru dactilic, dup modelul Eneidei lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer. A scris i un poem (astzi pierdut) n limba geto-dacilor.
Cuprins
[ascunde]
[necesit citare]

1 Biografie 2 Opera

o o

2.1 Scrieri nainte de exil 2.2 Lirica din exil 3 Ovidiu n limba romn 4 Bibliografie 5 Vezi i 6 Legturi externe

Biografie
Aa cum scrie el nsui n Tristia IV 10, Ovidiu s-a nscut la 20 martie 43 .Hr. n oraul Sulmo (astzi: Sulimona), situat n Italia de mijloc, la aprox. 140 km deprtare de Roma. Tatl su aparinea nobilimii i-l destinase funciilor publice. Dup un scurt studiu al retoricei, Ovidiu se dedic totu i carierei artistice. i completeaz cultura la Atena i, mpreun cu prietenul su, poetul Aemilius Macer, ntreprinde o cltorie n Sicilia i Asia Mic. ntors la Roma, intr n cercul literar condus de Messalla Corvinus i duce o via extravagant lipsit de griji n mijlocul protipendadei romane. Operele lui sunt pe placul naltei societ i i printre protectori se afl nsu i mpratul Augustus. Dup moartea lui Horaiu (8 .Hr.), devine cel mai cunoscut i apreciat poet din Roma. n toamna anului 8 d.Hr., n timp ce poetul se afla pe insula Elba, n mod neateptat, fr o hotrre prealabil a Senatului, Augustus hotrte exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe rmul ndeprtat al Mrii Negre. Forma de exil la care a fost supus era relativ mai uoar (relegatio) i nu cuprindea clauza aquae et ignis interdictio (n sensul de proscris n afara legii). Motivele exilului sunt pn astzi nvluite de mister. Ovidiu nsui scria c motivul ar fi fost carmen et error, o poezie i o greeal.Poezia ncriminat este cu mare probabilitate Ars amatoria, care ar fi venit n contradicie cu principiile morale stricte ale mpratului, de i aceast oper fusese publicat cu civa ani mai nainte. n Tristia, Ovidiu se refer i la faptul c ar fi vzut ceva ce n-ar fi fost permis s vad. Cercettorii sunt de prere c Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus.Ovidiu a fcut numeroase ncercri, prin scrisori trimise la Roma, s obin graia lui Augustus. Toate au rmas lipsite de succes, chiar dup moartea lui Augustus, urmaul su, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma.Conform cronicei lui Heronim, Ovidiu ar fi murit n anul 17 d.Hr. la Tomis, unde a fost i nmormntat, dar aceast dat nu este sigur. Din poemul calendaristic Fasti, I, versurile 223-226, rezult c n primvara anului 18 d.Hr. poetul era nc n via. Pentru piatra sa funerar, Ovidiu a compus - n parte patetic, n parte ironic - urmtorul text, n forma unei scrisori trimise soiei sale (Tristia, III, 73-76):

Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum Ingenio perii, Naso poeta meo. At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti, Dicere: Nasonis molliter ossa cubent. n traducerea liber a lui Theodor Naum:

Sub ast piatr zace Ovidiu, cntreul Iubirilor gingae, rpus de-al su talent, O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodat, Te roag pentru dnsul: s-i fie somnul lin.

Opera
Scrieri nainte de exil
Poeme de iubire

Amores - Iubiri (23 .Hr.-16 .Hr.), n 3 cri cuprinznd 49 elegii. Heroides sau Epistulae Heroidum - Eroine sau Scrisori ale unor eroine (10 .Hr.), 18 scrisori fictive de dragoste ale unor personagii feminine mitice adresate brba ilor iubi i, de ex. Ariadna ctre Theseu, Didona ctre Enea, Medeea ctre Jason etc.

Ars amandi - Arta iubirii (1 .Hr.), poem erotico-didactic n 3 cri (dou adresate brba ilor i una adresat femeilor), cuprinznd nvminte privind arta seduc iei i a dragostei. Remedia amoris - Remediile iubirii, replic ironic la Ars Amandi, n care se recomand amanilor nefericii diverse mijloace pentru a scpa de dragostea chinuitoare i de urmrile ei. De medicamine faciei femineae - ngrijirea feei feminine, cu diferite mijloace cosmetice.

n aceste prime opere, Ovidiu continu tradiia poeziei elegiace romane de exaltare a sentimentului de dragoste, pregtit de Catullus i de neoterici n perioada republican i dezvoltat de Sextus Propertius i Albius Tibullus n epoca lui Augustus. Sentimentul de dragoste este tratat n maniera elegiei erotice alexandrine. Poetul cnt iubirea efemer, uoar, dup cum nsui se autodefine te tenerorum lusor amorum (cntreul glume a dragostei uoare), dar i dragostea nefericit, n elat sau nemprt it, practicnd o distanare fa de propriile sentimente. Poeme mitologice

Phaenomena - Poem descriind diverse apariii cereti (s-au pstrat doar cteva fragmente) Metamorfoze - Metamorfozele, 15 cri n hexametri cuprinznd 250 legende (un om sau o zeitate se transform ntr-un animal, ntr-o plant sau o constela ie, n urma unor ntmplri deosebite), desfurate cronologic, de la formarea universului pn la apoteoza lui Cezar, divinizat ca o constelaie.

Fasti - Srbtorile - calendar versificat al srbtorilor romane, oper ntrerupt prin exilul poetului (cuprinde doar lunile Ianuarie pn la Iunie).

Tragedia Medeea, de mare renume n antichitate, s-a pierdut aproape n ntregime.

Lirica din exil

Tristia - Tristele, n 5 cri

Epsitulae ex Ponto sau Pontica - Scrisori de la Pontus Euxinus (Marea Neagr) sau Ponticele, n patru cri.

Ambele opere sunt culegeri de elegii personale sub forma unor scrisori trimise din Tomis i adresate lui Augustus, soiei sau prietenilor cu rugmintea de a fi iertat i de a i se permite revenirea la Roma. Ovidiu prezint situaia nefericit a propriei persoane, exprimarea direct a sentimentelor de durere i de triste e provocate de dorul de Roma, de cas, de familie i de prieteni. Ovidiu a scris i o oper n limba populaiei locale (gei, scii), care ar fi fost de mare importan pentru filologia limbii romne dar care, din pcate, s-a pierdut. Au rmas unele comentarii despre limba geto-dacilor n care Ovidiu remarca asemnri evidente

Arta iubirii
Cand ispitita de-un tanar femeia-si va-ntoarce privirea N-o crede cand spune nu,ea doar asteapta s-o rogi. Omul iubeste deschis,ea insa mai pe ascuns Daca n-ar face barbatii un pas spre femeie inainte, Ele,invinse curind,s-ar indrepta catre ei[...] Ele aprind in barbati flacara-n margini firesti.[...] Ce-i care se prefac au sa sfarseasca iubind Cine nu stie ce pret da cuvintelor dulci sarutarea? Daca nu vrea sa ti-o dea,tu sa i-o ei pe furis Se va lupta poate intai:Indraznetule!,are sa-ti spuna, Totusi,lutind,va dori ca pan la urma s-o-nvingi Dupa cuviinta,o fata asteapta un semn de iubire Si-i bucuroasa cand e de catre tinar facut. Mult,o!Prea mult se increde in chipu-i frumos acel tanar Care asteapta ca-ntai fata sa mearga spre el. Pasii dintai catre fata,barbatul se cade sa-i faca; Bland sa-i vorbeasca si ea rugile lui va primi. Dragostea ei de-o doresti,sa te rogi:ea atata asteapta: Istoriseste-i cum tu ai inceput s-o iubesti.[...] Totusi de vezi ca in inima ei se-ncuibeaza trufia Si ca-n zadar i-ai vorbit,e de prisos s-o mai rogi[...] Nu arata totdeauna nadejdea ca vei cuceri-o; Cere prieten sa-i fii;vei birui mai usor La prieteni sa u-ti lauzi iubita vreodata De te vor crede,sa stii ca vor umbla sa ti-o ia[...] Na-i sa pastezi o iubita si nu te mira de te lasa, Daca la chipul frumos n-ai si un suflet ales Cu bunatate vorbeste,sa-ncanti prin cuvinte placute; Daca prea aspru te porti,ura doar ai sa culegi[..] Indepartati orice vrajba si certuri cu-amare cuvinte: Dragostei tale sa-aduci vorbe duioase prinos. Dragostea este-ntr-un fel ostasie:trandavia la o parte! Al ei stindart nu puteti,voi cei misei,apara! Veghea si frigul si lungile drumuri,si chinuri atatea, Iata la ce incercari indragostitu-i supus. Lasa trufia de vrei dragostea ei s-o pastrezi!

Nu-ti spun sa dai lucruri scumpe iubitei:pot fi ne-nsemnate, Insa alege un dar ca sa-i fie pe plac Ca marturie ca esti cu gandul la ea[....] Dragostea-i nehotarita cat timp este noua,cu vremea Va capata puteri noi si se va statornici Cand iubim suntem,salbateci de tot

4. Condiia uman
La inceput omul a inceput sa-si puna intrebari asupra lui Dumnezeu, a universului, a naturii care-l inconjoara, si abia intr-un tarziu a inceput sa-si puna intrebari despre el insusi: Cine sunt? De unde provin? De ce traiesc? Care este finalitatea mea? Atentia filosofiei s-a indreptat asupra omului odata cu sofistii, mai apoi continuand cu Socrate si cu Platon. Odata transferata atentia, in filosofie, de la Dumnezeu asupra omului, s-a nascut antropologia: stiinta care studiaza omul. Astfel, omul a devenit centrul de meditare filosofica si masura a tuturor lucrurilor. Filosofia despre natura si conditia umana O perioada indelungata filosofii au apreciat omul ca un model al cosmosului, ca un microcosmos. Umanul si naturalul, despre modul de existent al carora se stia putin, erau identificate. Pentru prima data evidentiaza omul ca obiect de studio, ca axa unica a filosofarii Socrate. In conceptia filosofica lui Platon este interpretata natura dubla a omului. Omul este inzestrat cu suflet, care il transforma in purtatorul spiritului impersonal. In filosofia lui Aristotel este descrisa unitatea dintre trup si suflet. Spre deosebire de antichitate, filosofia medieval crestina interpreteaza omul ca pe o imagine a lui Dumnezeu. Sufletul anunta prezenta creatorului. Omul nu este apreciat de pe pozitiile ratiunii, ci ale inimii. Discutiile initiate de reprezentantii filosofiei crestine nu se axeaza pe raportul trup-suflet, ci pe caracteristica omului natural si a omului spiritual. Filosofia renasterii reiese din unitatea si integritatea omului. Omul are un trup sensibil si un specific moral. In filosofia lui Rene Descartes, natura omului este redusa la cugetare, la ratiune. Actul gindirii reprezinta argumentele necesare confirmarii existentei individuale. Trupul si sufletul n-au puncte trangentiale: corpul este caracterizat de intindere, iar sufletul de gindire. Continutul clar al sufletului este constiinta. In filosofia lui Kant omul este apreciat ca o fiinta dubla. Apartinind lumii naturale, in care domina necesitatea, omul ajunge in lumea libertatii. Specificul existentei umane este determinat de libertatea morala a comportamentului. Pentru Hegel omul este un purtator al Ratiunii, al Spiritului, este subiectul activitatii spiritual, creatorul culturii. In aprecierea omului Marx pune accentual pe munca, pe activitatea de productie. Marx sustine ca omul este ansamblul relatiilor sociale, ceea ce inseamna ca insusirile personalitatii sunt determinate de societate.

Samuel Beckett
Samuel Beckett (n. 13 aprilie 1906, d. 22 decembrie 1989) a fost dramaturg, nuvelist i poet irlandez de expresie englez i francez.
Literatur francez Dup categorie Istoria literaturii franceze Medieval Secolul XVI - Secolul XVII Secolul XVIII -Secolul XIX Secolul XX - Contemporan Scriitori francezi List cronologic Scriitori dup categorie Romancieri - Dramaturgi Poei - Eseiti Scriitori de povestiri scurte Portal Frana Portal Literatur

Beckett s-a nscut la Dublin, ns a studiat i a predat la Paris unde s-a stabilit n 1937. Majoritatea operelor lui sunt scrise n limba francez. i-a tradus piesele n limba englez. Primul su roman, Murphy, a aprut n 1938 i reprezint un model al operelor lui ulterioare. Inovaia const n respingerea elementelor tradiionale ce in de intrig, personaje i decor. Ca alternativ, teatrul lui Beckett ilustreaz experien a ateptrii i luptei nsoite de o inutilitate epuizant. Chinul i agonia de a exista ntr-o lume de art sporesc n urmtoarele romane ale lui Becket. Printre acestea, se numr:

Watt (1942-1944); trilogia Molloy (1951), Malone Meurt (Malone moare) (1951) i The Unnamable (1953);

How It Is (1961); The Lost Ones (1972)

Piesele lui aparin teatrului absurdului. Beckett a mbinat umorul nostalgic cu un sentiment devastator de durere i nfrngere. En attendant Godot (Ateptndu-l pe Godot) (1952) i Fin de partie(Ultimul joc) (1957) rmn dou dintre cele mai controversate piese ale lui Beckett. n 1969, dramaturgul a primit Premiul Nobel pentru Literatur. Printre operele sale se numr o analiz semnificativ a operei lui Proust (1931); piesele Krapp's Last Tape (Ultima caset a lui Krapp[1]) (1959) i Happy Days (Zile fericite) (1961); un scenariu, Film (1969); povestiri, Breath (Rsuflare) (1966) i Lessness (1970); proze scurte adunate n volumele Stories and Texts for Nothing (Povestiri i texte fr nici un scop) (1967),No's Knife (Cuitul lui Nu) (1967) i The Complete Short Prose (Povestiri complete: 1929-1989) (1996); antologiile More Pricks than Kicks (1970) i First Love and Other Shorts (Prima iubire i alte povestiri) (1974); i Poems (Poezii) (1963). Cele 16 volume de Collected Works (Opere) au fost publicate n 1970, primele ficiuni i piese ale lui Beckett fiind publicate postum: romanul Dream of Fair to Middling Women(scris n 1932) n 1992 i piesa Eleuthria (scris n 1947) n 1995.

Traduceri n limba romn

Molloy, nuvele, traducere de Gabriela i Constantin Ablu, prefa i tabel cronologic de Romul Munteanu, Bucureti, Editura Univers, 1990. Malone murind, roman, traducere de Constantin Ablu, Bucureti, Editura EST, 1995 (reed. 2005). Teatru, ediie ngrijit, cuvnt nainte, traducere i note de Anca Mniu iu, Bucureti, Funda ia Cultural Camil Petrescu, Editura Cheiron, 2007.

Ateptndu-l pe Godot
Nimic nu se intampla de doua ori- astfel a fost adesea rezumata faimoasa piesa a lui Beckett. Lipsa oricarei actiuni substantiale, ca si subiectul minimal, sunt caracteristici principale ale piesei In asteparea lui Godot .General vorbind, Beckett a tintit spre minimalizare maxima in aceasta piesa iar efectul teatral al acestui tip de text difera considerabil de piese mai conventionale. Sunt doua personaje principale: Estragon si Vladimir(ce fel de nume sunt astea, ai putea foarte bine sa intrebi?dar fi pregatit pentru si mai multe absurditati). Nu au nimic nemaipomenit si isi petrec timpul incercand sa isi scoata pantofii pentru a-si aerisi picioarele sau schimbandu-si palariile intr-un stil de comedie. A, cat pe ce sa uit: il asteapta pe Godot.Si cine este el? Ei bine, tocmai asta este: nimeni nu stie cine este iar unul dintre putinele lucruri pe care le aflam despre Godot este acela ca pare sa aiba turme de oi si capre si ca uneori ii bate pe baietii care au grija de turmele sale. De ce Didi si Gogo(numele lor prescurtate) il asteapta pe Godot? Pentru ca s-a hotarat ca ei sa se intalneasca pe drumul de langa copac (singurul

element de decor din piesa). Este greu de descifrat dar poate asta este ideea? Pe masura ce piesa inainteaza, devine tot mai absurda. In actul I Didi si Gogo se intalnesc cu Pozo si Lucky. Pozo mananca un picior de pui iar Lucky, ei bine, Lucky nu este atat de norocos de fapt, pentru ca este sclavul lui Pozo: ce face pentru el: gandeste. iar cand Didi si Gogo ii cer lui Pozo sa il faca pe Lucky sa gandeasca , suntem martorii unui discurs greu de inteles, aproape fara sens. In actul II apar din nou Pozo si Lucky dar lucrurile s-au schimbat. Pozzo este orb iar Lucky mut. La sfarsitul actului II la fel ca si la sfarsitul primului act, apare un baiat,si desi pare a fi acelasi baiat in ambele acte, cand vine a doua oara nu isi aminteste sa -i fi intalnit pe Didi si Gogo cu o zi inainte. Vine din partea lui Godot, sa ii spuna ca Godot nu a putut ajunge in ziua respectiva si ca trebuie sa astepte pana a doua zi.In acest moment incepi sa te gandesti: cate zile au trecut in mod asemanator? sau poate este aceeasi zi tot timpul? Becket nu da raspunsuri iar acesta imi pare a fi punctul crucial al piesei: pentru ca nu sunt raspunsuri, ci doar intrebari, repetate din timp in timp cu insistenta absurda de parca nu ar fi fost intrebate de o mie de ori inainte

Kobo Abe
Kobo Abe ( Abe Kb, n. 7 martie 1924 d. 22 ianuarie 1993) a fost pseudonim al lui Kimifusa Abe, a fost un scriitor japonez, fotograf i inventator.
Numele su este romanizat ca Kobo Abe.

Biografie
S-a nscut n Tokio, a crescut n Manciuria i a absolvit Facultatea de medicin a Universitii Imperiale din Tokyo n 1948, i s-a acordat diploma cu condiia s nu practice niciodat aceast profesie.

A publicat primul su roman n 1948 i a lucrat ca un autor de piese de teatru de avangard, romancier i dramaturg, dar recunoaterea internaional a sosit abia dup publicarea n 1960 a romanului Femeia nisipurilor (Suna no onna). Kobo Abe a colaborat cu regizorul japonez Hiroshi Teshigahara, pe la mijlocul anilor 1960, la adaptarea pentru ecran a romanelor sale:Groapa, Femeia nisipurilor, Chip strin sau Harta ruinat. Explorrile la limita dintre suprarealism i comar ale individului n societatea contemporan i-au determinat pe critici s-l compare pe Abe cu Franz Kafka, iar faima sa a depit graniele rii sale, Japonia, mai ales dup ce filmul Femeia nisipurilor a avut succes la Festivalul de Film de la Cannes. A fost membru al Partidului Comunist Japonez, ca majoritatea scriitorilor tineri ai epocii sale, dar a fost exclus din partid n 1960. A condus o trup de teatru i a scris piese care pot fi comparate cu crea iile similare din cadrul curentului european al teatrul absurdului. n ultimii si ani de via, Abe a scris ntr-o izolare total n mun ii Hakone, la sud vest de capitala Japoniei, Tokio. A murit n anul 1993 dup ce a terminat de scris ultimul su roman, Caietele cangurului.

List de cri n limba romn

.

Inter Ice Age 4 Femeia nisipurilor,(Sunna no ona), traducere n limba romn de Magdalena Levandovski-Popa. Chip strin, (Tanin no Kao), traducere n limba romn de Angela Hondru. Harta ars, (Moyetsukita chizu), traducere n limba romn de Angela Hondru. Brbatul-cutie, (Hakootoko), traducere n limba romn de Angela Hondru. Caietele cangurului, (Kangarou notebook) Arca florii de cire, Rendevous secret,(Mikkai) Trei piese de teatru, Prieteni (piesa de teatru),(Tomodachi)

Femeia Nisipurilor
Luna cenuie cznd ca o cicatrice peste ntinderi nesfrite de nisip i o vgun n care plictisit, urineaz un brbat. Iat o imagine emblematic din Femeia nisipurilor, romanul lui Kobo Abe, iat un detaliu din tabloul suprarealist al condiiei umane, evocate n roman. Un profesor obscur, Niki Jumpei, pasionat de entomologie, pleac ntr-o expediie n deert, n cutarea unor specii rare de insecte. Acolo va descoperi un sat ciudat, unde casele sunt cufundate n gropi de nisip. Va rmne sechestrat ntr-o astfel de cas mpreun cu o femeie

vduv care are nevoie de ajutor s scoat nisipul pentru a evita acoperirea casei i va ncerca prin toate mijloacele posibile sa evadeze. Kobo Abe, medic de profesie, i construiete cartea ca pe un demers tiinific despre nisip. i pentru c aa ncepe orice demers tiinific, cu definiia obiectului de cercetat, aa procedeaz i autorul n cartea n care, lsnd la o parte alegoriile existeniale, nu rmne dect un singur personaj ca o nesfrire fremttoare, o nelinite plin de ntrebri, frenetic, contradictorie: NISIPUL. Un zeu ubicuu, mai puternic dect nsi existena sau poate esena ei, un snge milenar al idei de micare, de trecere. Cartea este o meditaie pe tema condiiei umane. Omul e prins n existen ca ntr-o vguna de nisip avnd ca preocupare major munca abrutizant, istovitoare a scoaterii nisipului din groap pentru supravieuire, fr a-i gsi adevrata menire. E ca o aplicare a mitului platonian al peterii: toi trim n gropi de nisip, nu trim dect ntr-o iluzie creia i zicem realitate. Sunt evidente apropierile i fa de mitul lui Sisif: nesfrita munc de scoatere a nisipului fr un sens real. Femeia nisipurilor conine n sine un simbol contradictoriu: pe de o parte, privit n ansamblu, absurdul existenei i, pe de alt parte, dezvoltarea frumoasei teorii filosofice a nisipului. Sau, mai degrab, simbolistica este concentric: n sfera mai larg a problematicii existeniale se include filosofia "trecerii". De fapt, ea, femeia este premiul lui Nikki Jumpei, cuttorul de insecte rare, unice. Ea este specia nou descoperit de el i astfel sensul cltoriei sale, ntr-o lume lipsit de sens; Femeia, sub aspect filosofic, n corelaie cu teoria nisipului; vocea, spiritul nisipului. Nisipul, n cartea lui Kobo Abe, este lumea, sau mai degrab esena ei, o materializare a timpului. ntr-o relaie mergnd pn la confuziune cu timpul, nisipul e o for primordial, accentund i mai mult fragilitatea condiiei umane. "Curenii de nisip nghiiser i distruseser orae nfloritoare, imperii imense" Imperiul Roman, ceti din antichitate"nu au rezistat curgerii nisipului de 1/8 mm". Pe de alt parte, poemul acesta al nisipului poate fi interpretat i ca un protest fa de ideea de stabilitate sau, mergnd mai departe pn la ideea de norm, de dogm, de societate. "Nisipul este antiteza formei". La fel de bine putem privi romanul i ca pe un thriller psihologic, urmrind toate reaciile unui om prins ntr-o groap de nisip mpreun cu o femeie, fa de lipsa apei, cldur insuportabil, tortura nisipului care ptrunde peste tot, munca ngrozitoare. i aici, sunt reproduse la un alt nivel, aspecte obinuite ale vieii cotidiene: ideea muncii, finalitatea, valenele ei (pn la urm lui Nikki Jumpei i face plcere munca n sine), ideea sexului, ideea evadrii, comunicarea ce se creeaz ntre cei doi. Finalul este surprinztor, dar poate aa sunt finalurile marilor cri. Romanul este o capodoper. Originalitatea subiectului, profunda ncrctur simbolistic, simplitatea i frumuseea expunerii, densitatea derulrii evenimentelor l recomand de la sine. S percepem scrierea lui Kobo Abe ntr-o manier entomologic, ca pe un ochi imens de insect faetat multiplu, complex, un ochi prin care s ncercm s privim lumea.