Colegiul Naional Mihai Eminescu Petroani

2014






Dinamica Unor Specii Literare Dupa 1990
(Jurnalul si memoriile)











Elevi: Fit Marian Profesor Coordonator: Mihai Veronica
Miel Madalina
Sabou Ramona
Szakacs Flavius



GENUL BIOGRAFIC
Genul biografic reprezinta literatura de granita, confesiva. El desemneaza un tip
de scriere aflat la granita dintre realitate si fictiune, ce se incadreaza totodata in
literatura subiectiva. Autobiografia nu are destinatar precis,este scrisa cu scopul
de a fi publicata , ea reconstituind formarea unei personalitati.
JURNALUL
Termenul jurnal provine din limba franceza veche,journal, care, la rndul sau,
descinde din latinescul trziu diurnalis.
Un jurnal este, de obicei, un caiet n care exist nite intrri aranjate, de cele mai
multe ori, n ordine cronologic. Poate fi folosit pentru a planifica nite activiti
viitoare sau doar pentru a nregistra ceea ce s-a ntamplat n cursul unei zile.
O varianta a acestora sunt jurnalele literare, de obicei jurnalele intime ale unor
scriitori , care formeaza o specie literara aparte a genului memorialistic.
Acestea sunt o forma a scrisului autobiografic, o inregistrare regulata a
activitatilor si reflectiilor unui diarist.
Tipuri de jurnal:
Jurnal intim;
Jurnal istoric;
Jurnal personal;
Jurnal documentar;
Jurnal de calatorie;
Jurnal marturie;
Jurnal mixt.
In cazul jurnalului intim, cele trei instante narative coincid: autorul este tot una
cu cel care povesteste si se identifica, in egala masura, cu acela despre care se
povesteste.
Jurnalul este o aditiune de fragmente , cu pauze temporale, mai mari sau mai
mici, si fara nicio preocupare de linearitate,continuitate in cronologie;este
istoria unei vieti ,de la inceputuri pana in momentul scrierii.
Jurnalul mizeaza pe poetica spontanului si a autenticitatii,dar sinceritatea nu
poate fi probata pentru ca intervine subiectivismul .
Jurnalul intim respinge toate conventiile literaturii , dar isi construieste propriile
conventii ce-i permit sa functioneze.
Respingand sistematic fictiunea, confesiunea diaristica devine,adesea,o fictiune
, si anume: o fictiune a nonfictiunii, o fictiune a realului , a autenticului. Jurnalul
intim este cronica fidela a lui le dedans,dar si a lui le dehors.
Este scris cu regularitate, fara mari pauze si conform cu legile
diarismului:calendaritate,cotidianitate,simultaneitate, fictiunea nonfictiunii.
Jurnalul nu are o misiune literara ;in acest sens, R. Barthes afirma Jurnalul nu
este proiectat sa devina o Carte, si de multe ori, e condamnat sa raman un
Album.
Jurnalul este luat in considerare abia in secolul XIX,insa momentul de inflorire
il constituie aparitia unor noi filosofii de existenta, o filosofie despre om,despre
personalitatea si libertatile lui. Emergenta jurnalului are legatura si cu aparitia
romantismului care se bazeaza pe cultul eului ,pe o filozofie de existenta
fundamentata pe ideea de unicitate a eului in univers.
Alain Girard identifica 4 functii ale jurnalului :
-psihoterapeutica;
-etica;
-estetica;
-religioasa.
Intre memorii si jurnale nu exista decat o mica diferenta: primele vor sa
restituie, in chip coerent, o istorie a sufletului, celelalte vor sa surprinda o
cronologie a sufletului in momentul desfasurarii ei. In cazul autobiografiei se
resimte o mai mare concentrare asupra subiectului narator,pe cand , in cazul
naratiunii memorialistice, accentul cade pe lumea ce poarta naratorul. In
memorii prevaleaza pactul cu istoria,in timp ce jurnalul intim are in vedere
pactul autorului cu sine. Daca jurnalul este scris sub impulsul evenimentului,
memorialul este o istorie intamplata cu mult timp in urma .
MEMORIILE
Memoriile (din substantivul masculin francez memoire, cu sensul de
nregistrare a unui eveniment,) sunt o specie a literaturii autobiografice, n care
evenimente istorice sau de alt natur sunt recompuse pornind de la observaii i
experine strict personale. Memoriile formeaz o subclas a
genului autobiografic.
Legate strns de, i adeseori confundate cu autobiografia, memoriile difer de
acesta prin faptul c accentul este pus pe evenimente exterioare.Ele se
concentreaz uneori asupra unui episod punctual al vieii autorului, asupra unui
eveniment istoric la care acesta a fost martor i nu nareaz viaa n ordinea ei
cronologic, aezand evenimentele ntr-un ir, de la natere i pan la moarte.
Autorul de memorii se comporta ca un martor dublu: al existentei sale si al
epocii sale;ceea ce este personal este punctul de vedere individual,dar obiectul
discursului este istoria grupurilor sociale si istorice carora el le apartine. La fel
ca si in cazul jurnalului intim, sinceritatea memorialistilor este relativa din
cauza subiectivismului, dar si a distantei mari dintre momentul trairii si
momentul scrierii.
O carte de memorii cuprinde povestea unei vieti si, indirect, povestea unei
istorii.
Memoriile tind sa transforme o viata intr-un destin prin intermediul unei
povestiri care nu respecta legile fictiunii. Acestea intra in logica naratiunii
confesive prin rupturile temporale.
Memorialistul noteaza intamplari de demult, astfel ca naratorul se bazeaza pe
ceea ce isi aminteste.
Memorialistii apar,de obicei, dupa mari catastrofe ale istoriei.
Dupa prabusirea comunismului, a aparut un nou tip de memorialist: cel care a
trecut prin experienta detentiei.


Anii postcomunsti
Dupa schimbarile politice majore de la inceputul deceniului,lumea culturala
romaneasca s-a vazut pusa in fata unei dileme noi,nemaiintalnite care au produs
o stare de panica, scepticism si ,in fine, resemnare.Chiar din primii ani de dupa
prabusirea comunismului a devenit limpede ca literatura cunostea un fenomen
rapid de devalorizare si de insolutie.
Cea mai spectaculoasa evolutie a lumii editoriale romanesti in intervalul 1990-
2000 a fost, fara indoiala, explozia documentului si a literaturii confesive sub
toate formele: memorii, jurnal, corespondenta, evocari, interviuri. Sute si sute
de volume, fie cu scrieri inedite, fie cu primele reeditari dupa 50-60 de ani,
acoperind aproape doua secole de istorie si cultura si apartinand oamenilor
politici (ex.:de la Casa Regala a Romaniei Carol I si Carol al II-lea) inclusiv
figuri ale comunismului din epoca Gh.Gheorghiu-Dej si N.Ceausescu (precum
Belu Silber) victimelor persecutiilor si inchisorilor comuniste(din zecile de
titluri s-au detasat Ion Ioanid, Adriana Georgescu etc.) scriitorilor, gazetarilor si
artistilor afirmati intre cele doua razboaie mondiale (precum C. Noica), ori in
anii de dupa instaurarea comunismului (Alexandru Paleologu), ca si unor mari
personalitati ale exilului romanesc (Mircea Eliade).
Toate stilurile, toate culorile politice, oameni din toate provinciile romanesti si
de toate varstele, unii reprimati deopotriva de totalitarismul de dreapta si de cel
de stanga, apoi literati si actori, academicieni si tarani, filozofi, preoti, studenti
sau oameni de stiinta, au alimentat aceasta extraordinara foame de adevar, de
viata cruda, de document si marturie nevoalata a cititorului roman, obosit de
fictiune, ostil la orice tentativa de reinstaurare a evazionismului si mitologizarii
istoriei, intoxicat de manualele oficiale, malformat de propaganda, frustrat de
trairea religioasa si tinut riguros departe de culisele istoriei mici.
Multa vreme s-a crezut ca nu exista literatura de sertar in Romania comunista.
Cu putine exceptii, aceste opere nu sunt de fictiune. Majoritatea apartin
memorialisticii ori jurnalului intim. In acest sens, Annie Bentoiu, in partea a
doua a memoriilor ei ,"Timpul ce mi s-a dat", afirma: "Dupa 1989,s-au publicat
in Romania si probabil in toate tarile din Estul Europei o sumedenie de carti de
amintiri. Unele erau deja scrise si asteptau in sertare ;majoritatea au aparut mai
tarziu ,pe masura ce acumularea informatiilor dezvaluia o perspectiva mai larga
asupra celor intamplate cu decenii in urma.
Annie Bentoiu explica de ce rectificarea nu s-a facut prin opere de fictiune , ci
prin memorii: " Ani de zile, am pregatit fise si insemnari pentru un roman al
vietii sub comunism, la care intr-o buna zi am renuntat brusc. La ce bun sa
inventezi personaje fictive cand stii ca faptul brut,detaliul concret,decizia
administrativa,hotararea judecatoreasca si viata politica reala, ar alcatui , la un
loc, cel mai exact si cel mai halucinant tablou de societate ?
In timpul comunismului, publicarea de memorii, de jurnale, ale clasicilor sau ale
autorilor contemporani, era privit cu mefien de cerberii ideologici. Genul li
se prea excesiv de liber, prezentnd riscul de a face s circule judeci prea
subiective, neortodoxe, fie privitoare la trecut, la istorie, fie la realitile zilei.
Ceea ce nu convenea era pur i simplu eliminat, extirpat, scos din text, uneori
indicndu-se operaia mutilant prin nefastul semn al croetelor, iar alteori
nici mcar prin att.
n ce privete epoca postbelic, pn n 1990, aceasta a fost cu totul neprielnic
afirmrii genului memorialistic. A ine atunci jurnale, a scrie memorii era o
ndeletnicire care l expunea, pe cel care ndrznea s o practice, unor mari
primejdii, mergnd de la pierderea libertii pn la pierderea vieii (Gheorghe
Ursu). Astfel, jurnalele, crile de memorii i crile-document, epistolarele erau
cutate cu fervoare de cititorii primului deceniu postdecembrist i mai sunt
cutate i azi.
Scriitori precum: Adrian Oprescu, Mircea Cartarescu, Neagu Djuvara, Nicolae
Steinhardt si Sorin Stoica sunt memorialisti si jurnalisti ce publica in aceasta
perioada si se bucura de un real succes.


ADRIAN OPRESCU
S-a nascut pe 24 august 1929
Varul Alexandru si alte povesti
adevarate (2008)
Titlul este dat de una dintre cele 19 povestiri ale
cartii, in care autorul vorbeste despre experientele
traumatizante din inchisoarea de la Craiova si din
lagarul de la Canal, unde a fost detinut intre 1949
si 1951 .
Adrian Oprescu era, la 20 de ani, un tanar ferches, destul de sigur pe el, caruia
viata i se asternea la picioare, dupa cum si-l aminteste Gabriel Liiceanu,cel
care i-a publicat volumul si care este si varul acestuia. Pe 15 octombrie 1949, a
fost arestat si i s-a inscenat un proces politic, fiind condamnat doi ani pentru
atitudine dusmanoasa la adresa regimului popular.
Distana consistent ntre anii de nchisoare (1949-1951) i anii de reproiecie
memorialistic a deteniei l ajut pe autorul-personaj s vad lucrurile n
perspectiv i ntr-un mod stilistic necontaminat de febra rzbunrii. Aversiunea
fa de figurile "de neuitat" ale gardienilor scelerai, informatorilor zeloi,
brigadierilor lai din penitenciar i de la Canal se resoarbe ntr-o sil, aa
zicnd, sistemic. Accentul personal, implicarea individual sunt diminuate,
fcnd posibil executarea veritabilei radiografii.
Cartea surprinde in vorbe de o simplitate care taie in carne vie, fara patetisme,
chiar cu nuante de umor, secvente cutremuratoare :
Murdar, imbracat in haine murdare si care put, fara posibilitatea de a le
indeparta, la care se adauga foamea sfasietoare. Pentru mine, mai rele decat
foamea erau plosnitele. (...). Fiecare isi pastra, in gamela, dupa asa-zisa cina,
putina apa de baut. De fapt, nu aveai dupa ce s-o bei. Dimineata, cand lumina
patrundea prin ferestruica, gaseai in gamela mai multe plosnite inecate. Pentru
ca nu suportam plosnitele, eram mai chinuit decat ceilalti. (...)
Nu mai incapea nicio indoiala. Destinatia era Canalul. (...) Terminaseram
hrana rece pentru trei zile si ne chinuia foamea. (Fragmente din carte)
Gabriel Liiceanu a evitat multa vreme sa se uite peste povestiri si nu le-a dat
initial vreo sansa, considerand ca n-au nici cea mai mica valoare literara. Totusi,
cand le-a citit, a inteles ca s-a inselat. Povestile varului Adrian s-au dovedit a fi
un miracol in viata sa de editor, care nu are nicio legatura cu legatura lor de
sange. Sangele din randurile boierului Adrian Oprescu, care-si priveste cu
demnitate trecutul, este mai puternic. De unde a invatat el sa scrie, la peste 70
de ani? Am scris pentru ca mi se parea ca am ceva de spus. (Adrian
Oprescu)
Publicndu-i mrturia nu imediat dup Revoluia din 1989, ca majoritatea celor
eliberai de fric i scpai de cenzur, ci dup aproape dou decenii, Adrian
Oprescu se detaeaz, spre meritul lui, de moda rememorrilor zguduitoare i de
nota previzibil a unor amintiri n serie, autovictimizante i autoeroizante


MIRCEA CARTARESCU
(n.1 iunie 1956)
Este un poet, prozator si important publicist roman,
considerat de Nicolae Manolescu cel mai important
poet al generatiei optzeciste.
Printre cele mai reprezentative opere ale lui
Cartarescu se numara si volumul Jurnal,
publicat in 2001. Este vorba, dup cum sugereaz i
titlul, despre un jurnal propriu-zis care cuprinde
gnduri i triri ale lui Mircea Crtrescu, n cea mai mare parte legate de opera
sa, de calitatea sa de scriitor. Evenimentele cuprinse se petrec pe parcursul a 7
ani, din 1990 pn la sfritul anului 1996, fiecare an reprezentnd un capitol.
nsemnrile nu sunt fcute zilnic cteodat trec sptmni ntregi fr ca
personajul Mircea Crtrescu s noteze ceva n jurnal.
Anul cu care ncepe, 1990 a fost un an foarte dificil pentru Mircea Crtrescu.
Acesta a trecut printr-o perioad de criz, n care nu mai putea scrie aproape
nimic, era nemulumit de tot ceea ce fcea, perioad din care a ieit foarte greu.
Exist elemente care evidenializeaz aceast criz de personalitate a autorului,
printre care strile de spirit oscilante de la o zi la alta sau contradiciile.
Pe parcursul ntregului volum autorul face foarte multe referiri la crile sale, la
acea perioad considernd c ,,Levantul i ,,Nostalgia sunt cele mai
reuite.De asemenea, are oarecum o obsesie pentru visele sale, pe care le reine
i le descrie pn la cel mai mic amnunt, cteodat ncercnd chiar s le
analizeze. Exist i aspecte biografice ale lui Mircea Crtrescu mai importante
ce reies din ,,Jurnal: n 1990 a participat la Programul internaional pentru
scriitori (International Writers Program) n SUA. Din 1991 devine lector la
catedra de Istoria literaturii romne a Facultii de Litere din Bucureti. ntre
1994-1995 este visiting professor la Universitatea din Amsterdam, iar la
sfritul anului 1996 ajunge i n Marea Britanie, n Anglia i Irlanda. ,,Jurnal
se ncheie n acelai ton n care ncepe, cu o stare confuz a autorului, din nou
Mircea Crtrescu nu se regsete, e nemulumit de modul n care scrie, i n
general de tot ceea ce face.
Jurnalul lui Mircea Crtrescu a adus dovada anularii confidenialitii.
Sprijinul acordat de elemente post-moderne, precum discontinuitatea
ideilor,ingeniozitate egocentrismul se adaug la fragmentaritatea specific
genului diarist, conducand spre ideea c jurnalul, destinat sau nu publicrii,
nscut in linitea reveriei, de un eu izolat in acel moment de orice influen
extern sunt doar cateva caracteristici ce sustine incadrarea operei in genul
memorialisticii.
Mircea Cartarescu afirma despre opera sa : De fapt, motivul principal pentru
care m-am hotarat sa public "Jurnalul" acesta este unul pur estetic: pentru
expresivitatea lui literara. Pentru mine conteaza frazele, nu evenimentele. Pe de
alta parte, "Jurnalul" exprima bunul meu cel mai de pret, viata interioara.Ceea
ce apare aici este doar o parte din personalitatea mea, nici mai profunda, nici
mai adevarata decat celelalte zone ale ei. In cartile mele de fictiune apar alte fete
ale fiintei mele, uneori foarte diferite de cea din "Jurnal". E o mare greseala si o
mare capcana sa crezi ca intr-un jurnal intim gasesti eul cel adevarat si profund
al celui care scrie. Nu, aici e doar un organ vital, unul dintre multe altele.
Cartarescu scrie un jurnal atipic, separat de opera literara, instrumentalizat ca
rezervor de proiecte, caiet de schite, bruion discontinuu, dar pastrnd
ntotdeauna un loc secund n raport cu "creatia de viziune", antumitatea lui
,aparand la fel de deranjanta ca si asa-zisul sau autism. J urnal I I este o scriere
de nisa, de rezistenta interioara, dar si de conturare - aproape disperata - a unei
identitati narative mereu n criza, ce se misca, se schimba, supravietuieste.


NEAGU DJUVARA
(n. 18 august 1916, Bucureti)
Neagu Djuvara a publicat n principal
despre istoria Romniei i a poporului
romn. O bun parte din crile sale se
refer la filosofia istoriei, concentrndu-
se n jurul problemei obiectivitii
istoriei i istoriografiei.
Djuvara este un susintor al continurii cercetrilor referitoare la istoria
romnilor, punnd la ndoial calitatea cercetrii din perioadele interbelic i
comunist, afirmnd c anumite pri ale istoriei au fost accentuate sau
suprimate pentru a deservi scopuri politice. Ipotezele lansate de Djuvara atrag
deseori controverse i sunt vzute ca subminnd identitatea naional romn,
cum este de pild teoria c nobilimea din formaiunile statale medievale
romneti ar fi fost de origine cuman.
Neagu Djuvara a analizat n multe dintre crile sale relaiile pe care Romnia
le-a avut cu Europa, plasnd-o politic i cultural "ntre orient i occident",
caracteriznd-o ca fiind "ultima [ar] intrat n ceea ce se numete Concertul
European", referindu-se nu att la aderarea Romniei la Uniunea european din
2007 ct la orientarea politic a rii ctre un model politic i cultural de natur
occdental. Acesta i-a exprimat scepticismul fa de politica
multiculturalismului din Europa, pe care o consider duntoare pentru
stabilitate n cadrul UE.
Neagu Djuvara este perceput ca un popularizator i demistificator al istoriei,
publicnd cri adresate celor tineri, precum i cri care i propun s explice
originea istoric a unor figuri de mit ca Dracula sau Negru Vod. i-a publicat
de asemeni i memoriile, istorisindu-i viaa din exil la Paris i Niamey.
Neagu Djuvara este perceput ca un popularizator i demistificator al istoriei,
publicnd cri adresate celor tineri, precum i cri care i propun s explice
originea istoric a unor figuri de mit ca Dracula sau Negru Vod. i-a publicat
de asemeni i memoriile, istorisindu-i viaa din exil la Paris i Niamey.
Amintirile din pribegie (2002) ale lui NEAGU DJUVARA (n. 1916), al
cror titluri pastieaz, vorba autorului nsui, titlul celebru al lui Ion Ghica
(cu care era rud bun), sunt rodul unei memorii fabuloase i descriu o pribegie
desprit prin exact un veac de aceea de dup revoluia din 1848 a lui Ghica.
Neagu Djuvara n-a inut niciodat jurnal intim, nici nu s-a putut constitui, din
cauza vitregiilor soartei, o arhiv personal, rtcind pn i scrisorile primite n
cei aproape 50 de ani la care se refer Amintirile. Istoricul care este Neagu
Djuvara, autor al unor ncnttoare, nu se dezminte: evenimentele sunt situate
exact, personajele i au, toate, mica istorie personal, iar genealogia e, pe ct de
abundent, pe att de ncnttoare. Biografia nsi a autorului este
excepional. Relatarea debuteaz cu o ntmplare i cu o coinciden care
anun turnura senzaional pe care a luat-o, dup al Doilea Rzboi, viaa lui
Neagu Djuvara. Acesta numai revine n ar dect n 1990, dup cealalt
lovitur de palat, numit, ca i precedenta, revoluie. n pofida greutilor de tot
felul, a nesiguranei cotidiene, mbrcnd deseori cele mai aventuroase
veminte, Neagu Djuvara i povestete viaa cu o anume obiectivitate de
istoric, dar i cu haz, pe alocuri. N-are savoarea de povestitor al strmoului, ori
paleta lui haute en couleur, dar are tonusul lui, bucuria amnuntului i mai
ales, rezultat al formaiei, precizia informaiei. Amintirile sunt o lectur
captivant i deopotriv un document de prim mn pentru exilul romnesc din
anii 50 i, din nou, n anii 80, ai secolului trecut, completat de o exotic
experien diplomatic n Niger, n plin destrmare a imperiului colonial
francez din Africa subsahariana petrecut n deceniul intermediar.


Lucrri publicate
Le droit roumain en matire de nationalit , Paris, 1940
Dmtrius Cantemir, philosophe de l'Histoire, n Revue des tudes
roumaines, Paris, 1973
Civilisations et lois historiques, Essai d'tude compare des civilisations,
Mouton, Paris - Haga, 1975 (carte premiat de Academia Francez)
ntre Orient i Occident. rile romne la nceputul epocii moderne,
Humanitas, 1995
Aromnii: istorie, limb, destin, ed. Fundaiei Culturale Romne, 1996
O scurt istorie a romnilor povestit celor tineri, seria Istorie, Humanitas,
1999
Cum s-a nscut poporul romn, seria Humanitas Junior, 2001
Mircea cel Btrn i luptele cu turcii, seria Humanitas Junior, 2001
De la Vlad epe la Dracula vampirul, Humanitas, 2003
Scrisorile sptarului Nicolae Milescu, roman, Humanitas, 2004
Exist istorie adevrat?, Humanitas, 2004
Amintiri din pribegie, Humanitas, 2005
Thocomerius - Negru Vod. Un voivod cuman la nceputurile rii
Romneti, Humanitas, 2007
Rzboiul de aptezeci i apte de ani i premisele hegemoniei americane
(1914 - 1991), Humanitas, 2008
Amintiri i poveti mai deocheate, Humanitas, 2009
Ce-au fost boierii mari n ara Romneasc? Saga Grditenilor, Humanitas,
2010


NICOLAE STEINHARDT
(n. 29 iulie 1912 - d. 30 martie 1989)
A fost un scriitor, publicist, critic literar i jurist
romn. . De origine evreiasc,s-a convertit la
religia cretin ortodox n nchisoarea de la
Jilava, i va lua numele de fratele Nicolae, i se
va clugri dup punerea sa n libertate.
Este autorul unei opere unice n literatura
romn, Jurnalul fericirii.
"Jurnalul fericirii", volum aparut postum (1991),este, in principal, un memorial
al anilor de detentie ai autorului. Amintirile despre intamplari si oameni din
infernul diverselor inchisori, datate precis, dupa conventia jurnalului, alterneaza
cu altele mai vechi, din copilarie si adolescenta. Pagini de comentariu moral si
spiritual, de multe ori interpretari ale unor texte evanghelice, nsoesc
rememorrile.
Din cand in cnd comentariile i interpretrile sunt datate separat, cu date
ulterioare anilor de detenie. Intr-un scurt preambul autorul justific astfel
construcia textului:
"De vreme ce nu l-am putut insera n durat, cred c mi este permis a-l prezenta
pe srite, asa cum, de data aceasta n mod real, mi s-au perindat imaginile,
aducerile aminte, cugetele n acel puhoi de impresii cruia ne place a-i da
numele de contiin. Desigur, efectul bate nspre artificial; e un risc pe care
trebuie s-l accept".
Riscul artificialului pe care memorialistul si-l asum - si care e determinat nu
numai de construcie, ci i de utilizarea timpului prezent - e acela de receptare a
textului ca roman, un roman la persoana I. In locul materialului ficional autorul
utilizeaz unul strict autentic, furnizat de memoria sa.
Romanul-memorial "Jurnalul fericirii", e ordonat de tema enunat prin chiar
titlul: fericirea. Paradoxul acestui titlu n fruntea unui volum ce cuprinde n
principal amintiri din infernul nchisorii- expresie limit a universului
concentraionar - e legat de specificitatea experienei mistice. Calea credinei -
una din cele patru despre care vorbete n testamentul su politic - a fost gsit
i, deopotriv, i s-a druit "acolo, n celula de la Securitate". "Atunci - noteaz
memorialistul - am cunoscut groaza fa ctre fa, am tiut ce este "zidul" lui
Sartre, ntunericul, derderea, colul [...]. i atunci m-am aruncat n apa netiut,
fr a fi nvat s not i cu ochii nchii; "n cuptorul ncins".
Creznd numai pe jumtate, ori pe sfert, ori i mai puin, aproape deloc, dar att
de nenorocit nct, nenorocirea nsi substituindu-se credinei, m-am
ncredinat. Fr ruine. Nu mi-a fost ruine s m rog. Poate c de aceea am
fost ascultat".
Detenia n ansamblul ei i n fiecare moment al ei este o ncercare, att n
nelesul capcanelor la care sant supui cavalerii ciclurilor medievale ale
"questei", ct i n cel religios, de ispit. Incercarea implic un risc, de aceea
depirea ei se constituie ntr-o aventur, iar "Jurnalul fericirii" poate fi citit ca
roman al aventurii spirituale.


SORIN STOICA
Este un tanar prozator se naste la Banesti moare la
doar 28 de ani la 6 ianuarie 2006.
In mod evident jurnalul lui Sorin Stoica nu ar avea
aceeasi valoare daca tnrul scriitor din Banesti nu
ar fi murit prematur si neateptat si mai mult ca
sigur ca Editura Polirom nu i-ar fi publicat jurnalul
ultimului su an de viata ceea ce ni se pare un
lucru nedrept, moartea unui scriitor netrebuind, in
mod teoretic, sa afecteze receptarea scriiturii lui.
Evident, aceasta s-ar putea intampla doar intr-o societate ideala. Autor al mai
multor volume, colabornd la redactarea altora, Sorin Stoica este confruntat cu
aceeasi atitudine mercantilista a celor din jurul sau care nu pot pricepe cum
cineva poate sa-i dedice cea mai mare parte a timpului unor ocupaii
neserioase, recte neaducatoare de (cat mai muli) bani.
Este remarcabila capacitatea tanarului scriitor de a transforma oralitatea unor
personaje pitoresti si vesnic prezente in lumea satului romanesc in portrete bine
trasate. Poate ca din acest punct de vedere personajele din Banesti, descrise
ironic, caustic, cinic de catre autor ar trebui sa treaca peste umorile
conjuncturale datorate penitei ascutite a constateanului lor si sa aprecieze la
justa valoare rmnerea lor n paginile unor cri, privilegiu destul de rar in
satele romanesti. O alt serie de remarci ne dezvalui degradarea (aproape)
iremediabila a satului roamnesc care duce lipsa acuta nu numai de investitii in
infrastructura dar care se depopuleaza rapid. Nu stim cat de intemeiat este
informatia lansata de autor conform carei 500 de consateni de-ai lui, la o
populatie de 2500 de oameni ar fi plecati in Spania insa nu ne-ar mira s fie
adevarata. Degradarea umana a satului poate fiurmarita si prin imputinarea
copiilor. Urmarirea betelor de chibrit la marginea strazilor dup ploile toreniale
de var pare acum doar un joc infantil. Am revenit dupa vreo patru zile de
spital (). M-am intors in Banesti si am regsit acelai sat, cu un ritm al vietii
mai potrivit pentru lauze.
Un alt aspect important al acestui jurnal il constituie aversiunea autorului (intru
totul mprtit i de noi) fa de mass-media valaha si servanii ei semidocti.
L-am ascultat ca prostul asear pe Basescu cum btea cmpii. Cum trece
timpul, am tot mai mult dispre pentru alde Marie Jeanne Ion si toi pgarii din
presa. Adevarul e c presa e plin de analfabeti i ini cu o moralitate dubioas,
multi produsi chiar de facultatea pe unde mai predau si io. Indivizi care nu se
pricep la nimic. Unori mi se face jena ca am contribuit si io la sporirea
numarului de vite nclate din presa. 80% dintre ziaristii din presa romana
nu prea au nimic in cap. Ii vad venind in anul intai, intrati pe pile sinistre, copii
fara nici un pic de experienta de via sau de cultura generala. Nu stiu nici
macar cine e presedinteleFrantei, se mira ca trebuie sa citeasca ziare. De carti
nici nu poate fi vorba sa le pomenesti. Cri trebuie s citeasca tocilarii de la
Litere. Jurnalismul e altceva, desi nimeni nu stie prea bine ce. In plus, se
vorbete mult de ce sunt privilegiate in presa subiecte din astea cacacioase, cu
Mitica Dragomir si curul siliconat al nu stiu carei vedete. Oamenii astia de 19-
20 de ani atat inteleg, nu-i duce mintea mai mult. Sunt subiecte ceva mai
abordabile, la care nu trebuie sa-ti storci creierii prea mult. Parca in TV
lucreaza oameni crescuti in eprubeta, care prefera sa se vaite in loc sa bea o bere
sau sa faca un dus. In stransa conexiune cu atractia autorului fata de fenomenul
televiziunilor se afla fenomenul fotbalistic din Romania. Sorin Stoica a avut de
altfel si o rubica de specialitate in saptamanalul Suplimentul de Cultura in care
analiza acest torent abatut asupra Romaniei dupa 1990. Sorin Stoica a cazut la
fel ca multi alti scriitori in capcana fotbalismului si a personajelor abjecte care-l
populeaza. Cu cat aceastea sunt mai aberante cu atat mai multi scriitori romani
simt nevoia sa le analieze intoxicand i spaiul cultural cu prezena lor. Nu in
ultimul rand trebuie subliniat umorul extraordinar care razbate din acest volum,
un umor al situatiilor care depaseste morbidul legat de starea de sanatate aflata
n continua degradare. Chiar si in spital, spiritul de observatie nu-l paraseste el
descriind cu maxim umor ritualul drii pagii sau al intlnirii unui adevarat clan
oltean.
In final
Desi privita ca o descatusare, Revolutia de la 1989 a produs un nou cutremur si
schimbari radicale,perecepute nu de putini scriitori ca prea brutale,pentru ca se
face o trecere brusca in literatura.Acest fapt a determinat cresterea valorii
speciilor genului memorialistic: jurnalul,memoriile, care au fost anterior
cenzurate sau,pur si simplu uitate. Ele a au imbogatit considerabil istoria
literaturii , conferind o noua viziune asupra vietii, si in special una autentica.
In schimb ,sentimentul frustrant al unei prea lungi izolari istorice ,au accelerat
procesul recuperarii si al modernizarii.In cativa ani,au fost vizitate superficial
parcelele ramase neacoperite in vremea comunismului auster si ateu si care ne
lipseau din panoplia fuduliei nationale,spre a ne simti pe de-a-ntregul europeni.
Memorialistica postmoderna nu-si propune sa faca pe om mai intelept, ci doar
sa-l seduca, iar memorialistul intelept, izolat de zgomotul si furia lumii
contemporane este inlocuit, incetul cu incetul, cu imaginea individului de
succes, care scrie doar pentru beneficiile financiare.


























Bibliografie


Manolescu ,Nicolae,ISTORIA CRITICA A LITERATURII ROMANE,
Ed. Paralela 45,Bucuresti,2008
Simion, Eugen,Genurile biograficului, Ed. Univers enciclopedic,
Bucuresti, 2002
Simion, Eugen,Timpul taririi, timpul marturisirii, Ed. Corint, Bucuresti,
2006
www.wikipedia.org