Identitatea de gen.

De la tradiție la emancipare

Structura tradițională a societății impunea o organizare și o distribuție strictă a

rolurilor dintre genuri. Obiceiurile erau acceptate comunitar și transmise din generație în
generație, stabilind un canon puternic. Însă, în contemporaneitate, centrul de referință oferit
de tradiția locală nu a mai avut un impact la fel de prezent asupra noilor generații. S-au format
noi idei asupra conceptului de gen și ce anume poate să reprezinte acesta. Dacă în cultura
tradițională rolul femeii era unul strict limitat la sfera gospodăriei, în societatea de astăzi rolul
ei începe să câștige din ce în ce mai mult teren în activitățile considerate înainte exclusiv
bărbătești. Are loc o mutație spre emanciparea femeii în societate, în încercarea câștigării
acelorași privilegii ce sunt oferite bărbaților.
Portretul femeii tradiționale ideale ne aduce imaginea unei soții loiale, umile, devotate
bărbatului ei. Ea trebuie să se afle întotdeauna de partea soțului, devenindu-i un adevărat
sprijin în viață prin diversele roluri pe care le îndeplinea. Acestea cuprindeau grija de
gospodărie, de ea depinzând respectul de care familia ei putea beneficia: se îngrijește de
aspectul fizic al casei și al membrilor familiei, poartă grija copiilor, pregătește mâncărurile, se
ocupă de muncile din ogradă. Prezența ei e aproape permanentă în spațiul casei, nu poate
părăsi proximitatea acestuia mult timp, căci în lipsa ei s-ar distruge echilibrul gospodăriei.
Prin urmare, femeia tradițională este ancorată de casă prin îndatoriile atribuite în exclusivitate
doar soției, neluându-se în considerare implicarea bărbatului. Acesta din urmă se ocupă de
diverse munci de teren, ce implică, printre altele, coordonarea târguielilor, explorarea înafara
spațiului cunoscut și socializarea în diverse medii. În plus, el poate beneficia de o educație
superioară și locuri de muncă care să-i aducă mai multe oportunități de a se împlini
profesional, având parte, implicit, și de mai mult respect din partea comunității din care face
parte. Aceste distribuiri de rol, deși în parte necesare, au dus la suprimarea potențialului
femeii, ea fiind exclusă din sfera intelectualității sau din sferele de conducere.
În ceea ce privește timpurile noastre, se încearcă atingerea egalității de gen prin
împărțirea în mod egal al responsabilităților casnice și prin alocarea femeilor posibilitatea de a
se afirma în ce domeniu de studiu doresc să urmărească. Astfel, nivelul de independență al
femeilor s-a potențat în raport cu partenerul lor. Acestea au posibilitatea să nu depindă
financiar de bărbat, putând să se despartă de el, fără a risca pierderea statului social sau fără a
se pune in pericol. În cazul unui abuz, putem compara situația personajelor feminine
principale din balada familială Nevastă fugindă și din filmul Boyhood (2014). În baladă,
soarta femeii neîndreptățite de către bărbat este una tragică. Aceasta părăsește comunitatea în
care trăia, însă e lipsită de apărare în fața pericolelor pe care le întâmpină. Filmul Boyhood
surprinde femeia despărțită de soț, ce se poate însă descurca în lipsa acestuia, prin mijloacele
financiare proprii. Considerând și alte nevoi din punct de vedere psihologic, descoperim în
majoritatea persoanelor de gen feminin dorința de independență și de apreciere de către
comunitate. În același timp, ințelegerea acestor dorințe poate apărea târziu, într-un mod
nedeslușit și puțin înțeles de către unele femei, deoarece aceste nevoi nu sunt puse in evidență
în societate. Conformarea în spectrul universului bărbatului este insuficientă, femeile căutând
să se afirme separat de viața soților lor. Acest caz este evidențiat în filmul Marriage story
(2019) în care ne este prezentată viața unui cuplu căsătorit. Nicole reprezintă femeia în
căutarea afirmării profesionale, ce trăiește în umbra soțului ei, Charlie. Aprecierea ei ca actriță
de către comunitatea de care este înconjurată provine din faptul că lucrează pentru soțul ei, un
bine-cunoscut scenarist de teatru. Ea trăiește sentimentul frustrării, pe care însă îi este dificil
să și-l explice sieși, căci, în ochii celorlalți, rolul ei în societate pare îndeplinit. Lipsa de
autonomie de care suferă nu este înțeleasă, mai ales, de către partenerul ei, care poate vedea
lumea doar din perspectiva sa.
Alt aspect al culturii tradiționale îl constituie profilul femininului exclus din sfera
vizibilului, ce poate fi urmărit în balada Mizil împărat. Singura opțiune disponibilă a femeii
de a-și declina adevărata valoare în lume este de a-și masca genul prin travestire. Astfel,
balada delimitează rolurile pe care genurile le ocupă în cultura tradițională, evidențiind faptul
că: „spațiul domestic este prin excelență al femeii, iar cel public al masculinului. Textul din
Mizil-crai vine încă o dată să consolideze această imagine a reprezentării masculinului în
sfera vizibilului”(Nicolae Constantinescu)1. Finalul, însă, aduce o notă pozitivă asupra rolului
femeii în societate prin revelarea identității sale reale, în urma parcurgerii probelor. Ideea de
libertate și de afirmare în lumea mondenă a femeilor este exprimată, de asemenea, și în filmul
Missbehavior (2020) de personajul Sally Alexander, în contextul mișcărilor feministe din anii
70’. Ea mărturisește că încă din copilărie tânjea după libertatea pe care o avea tatăl ei, în
comparație cu viața anostă, casnică, limitată, a mamei.
În concluzie, eliberarea de concepțiile tradiționale despre gen a cunoscut o evoluție
promițătoare în ultimul secol, asigurând un mai bun spațiu de dezvoltare pentru viitoarele
tinere. Mentalitatea patriarhală numai reprezintă un obstacol impasibil, femeile dobândind
drepturi egale cu bărbații și o autonimie crescută în cadrul relațiilor.

1
Nicolae Constantinescu Exigențele și utilitatea lecturilor etnologice, ed. Narcisa Știucă și A. Stoicescu, Editura
Universității din București, 2012
Bibliografie
Constantinescu Niculae Exigențele și utilitatea lecturilor etnologice, ed. Narcisa Știucă și A. Stoicescu,
Editura Universității din București, 2012