UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

PROGRAM DE MASTER: GRUPURI DE RISC SI SERVICII SOCIALE DE SUPORT

Asistență socială și feminism

Studentă: Lăcătuș Irina (Daniel)

Master: GRSSS
An: I
 Lucrarea de față își propune să analizeze rolul gândirii feministe în modelarea teoriei și
practicii asistenței sociale. Asistența socială a fost adesea considerată o profesie destinată
femeilor, lucru care a adus contribuții semnificative dar totodată a adus și limite și provocări.
Imaginea femeii porneşte de la o condiţie total dependentă de bărbat mai ales în spaţiul
tradiţional, unde toate elementele de putere erau concentrate în natura masculină şi în
personalitatea bărbatului. Pentru a ajunge la rolul şi statutul pe care îl are acum în societate,
femeia a parcurs de-a lungul timpului un lung şi anevoios drum pentru a-şi câştiga drepturile, atât
în faţa bărbaţilor, în societate, dar mai ales câştigarea respectului şi a stimei de sine.
Rolul femeii a fost casnic înainte de a deveni social. (Druţă, 1998, p. 45). Femeia a avut
dintotdeauna un rol prestabilit şi impus de către societate, un „rol casnic” care nu îi permitea
acesteia să se afirme decât în cadrul grupului familial, prin exercitarea sarcinilor domestice, de
îndeplinirea cărora era singura responsabilă. Acest lucru s-a datorat și ideii că femeile pot
înțelege mai bine grijile și necazurile oamenilor în dificultate, datorită simțului lor matern
înnăscut.
În ceea ce priveşte rolul social al femeii, acesta nu exista, sau dacă exista, era extrem de limitat,
întrucât puterea în societate, ca şi în familie, aparţinea sexului masculin.
Astăzi relaţiile de gen sunt fluctuante; sunt femei care sunt foarte bine cotate şi care au o
imagine socială destul de bună şi totodată sunt și mentalităţi sociale care sunt opusul şi consideră
femeia ca fiind supusă bărbatului, cu o valoare de status mai mică decât acesta.
Feminismul era o noţiune (ideologie, mişcare, filozofie) complexă şi contradictorie, aşa
încât tentativa de definire nu este decât provizorie. Termenul apare pentru prima dată în secolul
XIX şi este atribuit gândirii lui Fourier, regăsindu-se şi în scrierile lui Dumas.
Primul val al mișcarii feministe a început în secolul al XIX – lea și a atins apogeul în perioada de
după Primul Razboi Mondial. Acest val s-a concentrat în principal pe obținerea drepturilor civile
și politice pentru femei. În multe țări, femeile nu aveau dreptul de a participa la procesul
electoral și de a-și exprima voința politică prin vot. Mișcarea sufragetelor a fost o parte centrală a
acestui effort pentru recunoașterea și protecția drepturilor civile și legale ale femeilor. Aceasta
includea dreptul la proprietate, drepturile la educație, la ocuparea unor poziții profesionale și la
controlul asupra propriilor vieți și corpuri.
Al doilea val al mișcării feministe a fost o perioadă importantă de activitate și schimbare în lupta
pentru drepturile femeilor, având loc în anii '60 și '70 în principal în țările occidentale, inclusiv
Statele Unite, Marea Britanie și alte țări europene. Acest al doilea val a adus noi teme și
probleme în prim-plan și a adus un accent mai mare pe chestiuni precum egalitatea la locul de
muncă, drepturile reproductive și violența împotriva femeilor. Femeile militante au luptat pentru
drepturi egale în ceea ce privește angajarea, promovarea și salariile, precum și pentru eliminarea
discriminării de gen în domeniul muncii. A promovat schimbări legislative și sociale pentru a
proteja și sprijini femeile care devin victime ale violenței. Perioada a fost caracterizată și de
eforturile de a include mai multe voci și perspective, inclusiv voci ale femeilor de culoare,
femeilor LGBTQ+, femeilor cu dizabilități și a altor grupuri marginalizate.
 Începuturile mişcării feministe în România datează de la mijlocul secolului XIX. De la
obiectivul culturalizării femeii, mişcarea din România a evoluat spre un program ce includea şi
alte revendicări în legătură cu ridicarea condiţiei femeii privind situaţia economică a acesteia şi
drepturile sale politice şi civile. Prima reuniune de femei a avut loc la Braşov în 1850, iar în
prejma războiului revendicările drepturilor politice ale femeii au fost incluse în programele
sociale feministe.
Revendicările femeilor române au fost similare cu cele ale femeilor din lumea civilizată
occidentală, doar că revendicările lor au fost soluţionate mult mai târziu.
Liga Femeilor din România a fost prima organizaţie de femei din România ce îşi declară
feminismul şi era măcinată de faptul că: femeia nu beneficiază gratuit de instrucţie îndestulătoare
ca şi bărbatul, chiar dacă avea aceleaşi studii ca şi bărbatul, ea nu-şi putea exercita meseria, legea
nu recunoştea munca femeii în gospodărie şi era muritoare de foame dacă divorţa sau rămânea
văduvă, fără a avea vreun copil, iar munca manuală era considerată înjositoare. (Popescu, 2004,
p. 71-72).
Mediul rural este văzut ca o zonă în care activitatea feministelor se poate desfăşura pe
multe planuri (al asistenţei, al ocrotirii, al educaţiei) şi se poate manifesta liber, recrutând noi
membri din rândul elitelor săteşti. În ajutorul dezvoltării mişcării venea o lideră, care oferea
modele femeii implicate în viaţa publică, ce avea o profesie, cu o variată activitate filantropică,
educată şi instruită în ceea ce priveşte feminismul. (Cosma, Ţăranu, 2002, p. 81-83).
Angajarea femeii în activităţi extrafamiliale s-a produs în mod progresiv, fiind influenţată
de apariţia şi manifestarea proceselor sociale de-a lungul timpului, precum industrializarea,
urbanizarea, migraţia, modernizarea.
Procesul de profesionalizare a asistentei sociale a inceput dupa Primul Razboi Mondial care a
generat trauma si pierderi semnificative, iar actiunea sociala organizata pentru a-ai ajuta pe cei
aflati la nevoie era prioritara.
Prima scoala de asistenta sociala, Institute for Social Work Training a fost infiintata la
Amsterdam in 1899. In Romania, Scoala Superioara de Asistenta Sociala “Pricipesa Ileana”,
prima Scoala de asistenta sociala a fost infiintata in 1929. A fost creată pentru a pregăti
profesioniști care să lucreze în domeniul asistenței sociale, concentrându-se pe îmbunătățirea
condițiilor de viață și protejarea celor mai vulnerabili membri ai societății. Există numeroase
forțe care influențează teoria și practica asistenței sociale și care modelează profesia de asistent
social și imaginea acesteia în societate.
Profesionalizarea asistenței sociale este un proces complex care vizează dezvoltarea și
consolidarea profesiei de asistent social, recunoscându-i importanța și contribuția la
îmbunătățirea calității vieții și protejarea drepturilor și bunăstării individului și a comunităților.
Asistența socială este o profesie care promovează schimbarea socială, rezolvarea de probleme în
relațiile interumane și eliberarea oamenilor pentru sporirea bunăstării. Plasează în centrul
activităților de asistență socială relația dintre individ și mediul său de viață și o conectează cu
principiile drepturilor omului.
Asistența socială - o profesie dominată de femei
Asistența socială este într-adevăr o profesie care a fost și este dominată în mare măsură
de femei. Încă din trecut, rolurile de îngrijire și sprijin în comunitate au fost asociate în principal
cu femeile. Ideea de grijă, empatie și ajutor social a fost adesea percepută ca fiind un atribut
feminin, iar astfel femeile s-au orientat către aceste domenii.
Începând cu secolul XVIII, se răspândeşte ideea conform căreia, sexul slab are o putere imensă,
el deţinând în ciuda aparenţelor, o adevărată putere asupra copiilor, ale căror comportamente le
modelează şi asupra celor din jurul său. Ele sunt conduse de o dorință puternică de a-i ajuta pe
cei care au nevoie.
Deși și bărbații și-au demonstrat abilitățile în acest domeniu, iar uneori pot exista situații când
celor aflați în dificultate le-ar fi mai confortabil să discute cu cineva de sex masculin, în
continuare suntem ghidați de o mentalitate învechită cum că profesia de asistent social este
destinată femeilor.
Asistența socială poate oferi uneori programe flexibile de lucru și oportunități de a
echilibra viața profesională cu cea personală, ceea ce poate fi atractiv pentru femei care au și
responsabilități familiale.
Unul dintre factorii ce afectează carierele femeilor este percepţia masculină ce se referea la faptul
că naşterea şi creşterea copiilor ar trebui să ocupe un loc primordial în viaţa unei femei.
(Giddens, 2000, p. 348).
Angajarea femeii pe piaţa muncii a necesitat o redistribuire de roluri în grupul familial, domestic.
Cu toate acestea, faptul că femeile au pătruns în câmpul productiv nu le-a scutit cu nimic de
sarcinile casnice tradiţionale (spălat, gătit, îngrijitul copiilor).
La ora actuală, (…) majoritatea femeilor care muncesc, nu evadează din lumea feminină
tradiţională; nu primesc nici de la societate, nici de la soţul lor ajutorul care le-ar fi necesar
pentru a deveni egale cu bărbaţii. (Beauvoir, 2006, p. 299).
Astfel, munca femeii căsătorite a avut dintotdeauna un rol secundar, fiind considerată drept o
activitate de completare, care nu trebuie să o facă să uite care este rolul ei fundamental, şi anume
cel de soţie şi mamă. Întotdeauna s-a considerat că nu munca formează identitatea femeii şi
tocmai de aceea munca celui de al „doilea sex” este apreciată de cele mai multe ori ca fiind
inferioară muncii bărbaţilor, concretizându-se astfel doar în poziţii subalterne. (Lipovetsky,
2000, p. 159).
Deși volumul mare de muncă, condițiile salariale și de stres variază în funcție de țară și
context, unele domenii în asistența socială pot avea condiții salariale mai scăzute și pot fi mai
stresante, ceea ce poate fi un factor demotivant pentru unii bărbați în alegerea acestei profesii.
Activitatea profesională a femeilor căsătorite era văzută ca o activitate suplimentară ce era
impusă de condiţiile dificile de viaţă, abordare care a generat o inegalitate între munca prestată
de femei și cea prestată de barbați. În prezent, asistența socială ar putea prezenta mai mult interes
și pentru bărbați daca ar fi mai bine remunerată.
Mulți asistenți sociali trec în cariera lor, prin perioade de crize, în care se confruntă cu episoade
de frustrare, anxietate sau chiar depresie generate de cele mai multe ori de barierele socio-
economice și ideologice întâlnite în desfășurarea activității.
Este important ca angajatorii și organizațiile de asistență socială să recunoască și să abordeze
stresul în profesie și să ofere suport adecvat și resurse pentru a ajuta asistenții sociali să facă față
cerințelor și provocărilor locului de muncă. De asemenea, este important ca asistenții sociali să-și
recunoască propriile limite și să caute sprijin atunci când este necesar.
Perioadele de criză sunt de obicei depășite gradual, odată ce asistenții sociali se stabilesc la
locurile lor de munca și încep să dezvolte strategii de coping pentru a face față unor bariere și
provocări profesionale specifice.
Succesul strategiei de coping este influențat de mai mulți factori cum ar fi: experiențele
acumulate de-a lungul anilor, vârsta, sexul, personalitatea sau rețeaua socială de suport.
Stereotipurile de gen pot influența alegerile profesionale ale indivizilor. Multe femei se
simt atrase de profesii care implică îngrijirea și sprijinirea altora, iar asistența socială oferă un
cadru ideal pentru aceste aspecte.
Este important să subliniem că există și bărbați care activează cu succes în domeniul asistenței
sociale, iar diversitatea de gen în această profesie ar putea aduce perspective și abordări variate
care să sporească eficacitatea intervențiilor sociale. Promovarea egalității de gen în acest
domeniu poate contribui la o abordare mai cuprinzătoare și sensibilă a nevoilor clienților

Feminism în asistență socială – provocări

Asistența socială și feminismul se intersectează în multe moduri și, de-a lungul timpului,
au existat numeroase provocări în încercarea de a implementa principiile și valorile sale în
practica profesională și politicile sociale.
În multe societăți, există percepții tradiționale asupra rolurilor de gen, care pot influența
atât modul în care este percepută profesia de asistent social, cât și modul în care sunt abordate
problemele legate de gen în cadrul acesteia. De exemplu, unele persoane ar putea considera că
asistența socială este o profesie mai adecvată pentru femei, ceea ce poate duce la subevaluarea
contribuțiilor bărbaților asistenți sociali și la perpetuarea stereotipurilor de gen.
Feminismul recunoaște diversitatea experiențelor femeilor în funcție de rasă, etnie,
clasă socială, orientare sexuală și alte identități. Asistența socială trebuie să abordeze această
diversitate și să asigure că serviciile sunt adaptate nevoilor specifice ale tuturor femeilor, inclusiv
ale celor marginalizate și subreprezentate.
În timp ce asistența socială este preocupată de îmbunătățirea vieții tuturor oamenilor,
feminismul pune un accent special pe problemele de gen și pe îmbunătățirea situației femeilor în
societate. Îmbinarea acestor două perspective poate fi complexă și poate necesita eforturi
continue pentru a se asigura că serviciile de asistență socială sunt sensibile la problemele de gen
și la nevoile specifice ale femeilor.
Deși asistența socială este o profesie în care majoritatea practicanților sunt femei,
există încă provocări în ceea ce privește egalitatea de gen în cadrul acesteia.
De exemplu, bărbații asistenți sociali ar putea întâmpina obstacole în calea avansării în carieră
sau pot fi subestimați în munca lor din cauza stereotipurilor de gen.
Feminismul abordează, printre altele, și probleme legate de autonomia femeilor și
drepturile reproductive. În asistența socială, aceste aspecte pot fi tensionate, de exemplu în
cazurile care implică luarea deciziilor legate de îngrijirea copiilor sau accesul la servicii de
sănătate sexuală și reproductivă.
Asistența socială și feminismul sunt două domenii care se intersectează în multe moduri
și care pot colabora pentru a promova drepturile și egalitatea de gen în societate.
Atât asistența socială, cât și feminismul sunt preocupate de problemele de gen și de inegalitățile
sociale. Asistența socială se ocupă de îmbunătățirea calității vieții celor care se confruntă cu
diverse dificultăți, inclusiv din cauza discriminării de gen, violenței domestice, sărăciei și
accesului la servicii de sănătate și educație. Feminismul, la rândul său, urmărește să identifice și
să abordeze inegalitățile structurale și culturale care afectează femeile și alte grupuri
marginalizate.
Atât feminismul, cât și asistența socială își propun să sprijine drepturile și autonomia femeilor în
cadrul societății. Aceasta poate include dreptul la educație, accesul la servicii de sănătate
reproductive, egalitatea la locul de muncă și protecția împotriva violenței domestice și a
abuzului.
Atât feminismul, cât și asistența socială sunt implicate în sprijinirea supraviețuitoarelor violenței
domestice și abuzului. Acest lucru implică furnizarea de servicii de consiliere, adăposturi sigure,
asistență juridică și resurse de recuperare pentru femeile care se confruntă cu aceste probleme.
Prin abordarea problemelor de gen și prin promovarea autonomiei și drepturilor femeilor, aceste
două domenii pot contribui la construirea unei societăți mai echitabile și mai incluzive.
În dezvoltarea internațională, diferitele perspective feministe se reflectă în modul în
care agenda globală a evoluat de-a lungul anilor, de la o abordare asupra femeilor ca beneficiari
direcți, prin promovarea autonomiei femeilor asupra propriilor corpuri și orientate către
combaterea violenței de gen, inclusiv violența domestică, traficul de persoane și mutilarea
genitală feminină. De asemenea abordează cauzele profunde ale inegalității de gen, inclusiv
normele sociale, stereotipurile, discriminarea și relațiile de putere care subminează drepturile
femeilor și perpetuează inegalitățile.
Importanța pe care o primesc astăzi problemele de gen reiese cel mai clar din Obiectivele de
dezvoltare ale mileniului în care doua din cele opt adoptate în 2000 vizează direct femeile cu
referire la egalitatea de gen și sănătatea maternă. De asemenea toate celelalte obiective sunt
legate, desi indirect, tot de femei.
Asistența socială este considerata o profesie în care femeile sunt predominat prezente.
Statisticile arată că majoritatea asistenților sociali sunt femei. Acest lucru se datorează în mare
parte istoriei și evoluției profesiei de asistent social care a fost asociată cu îngrijirea și empatia.
De cele mai multe ori femeile prestează o muncă mult mai grea şi obositoare decât soţii lor,
tocmai prin faptul că pe lângă sarcinile casnice pe care le realizează zilnic, mai au şi o activitate
profesională, şi cu toate acestea, statutul femeii încă nu este recunoscut ca şi egal celor al
bărbaţilor.
Feminismul a influențat în mod semnificativ politicile și practicile de asistență socială în întreaga
lume. A evidențiat nevoile femeilor și a promovat egalitatea de gen în accesul la serviciile
sociale.
Deși feminizarea asistenței sociale poate aduce beneficii, cum ar fi abilitățile de
comunicare și empatia pe care femeile le aduc în profesie, ea poate conduce și la subevaluarea
profesiei și la subcompensarea financiară a asistenților sociali, având în vedere că profesii
considerate "feminine" sunt adesea plătite mai puțin decât cele considerate "masculine".
Cu toate acestea și bărbații pot fi asistenți sociali și sunt din ce în ce mai prezenți în ultimii ani,
în această profesie. Și ei pot aduce aceleași calități și abilități în profesia de asistent social,și
perspective diferite asupra problemelor sociale și a nevoilor lor.
Cu toate acestea, recensământul forței de muncă din serviciile sociale realizat de CNASR cu
sprijinul UNICEF din anul 2022 a aratat că doar 13% dintre angajații din serviciile sociale sunt
bărbați.
În general, diversificarea în profesia de asistență socială aduce beneficii, deoarece permite
ca o varietate de perspective și abordări să fie aduse la masă pentru a răspunde mai bine nevoilor
complexe ale clienților și comunităților. poate contribui la o abordare mai echilibrată și mai
comprehensivă a nevoilor clienților.
Bibliografie
1. Cosma, G. Ţăranu, V. (2002). Condiţia femeii în România secolului XX. Cluj, Editura
Presa Universitară.
2. Druţă, F. (1998). Psihosociologia familiei. București, Editura Didactică şi Pedagogică.
3. Beauvoir, S. (2006). Al doilea sex. Bucureşti, Editura Univers.
4. Giddens, A. (2000). Sociologie. București, Editura All.
5. Lipovetsky, G. (2000). A treia femeie. București, Editura Univers.
6. Popescu, L. (2004). Politica sexelor. București, Editura Maiko.