Statutul Femeii în Piața Muncii în Perioada Comunistă

I. Introducere
A. Contextul și motivația cercetării

În secolul al XX-lea, mișcările de egalitate și lupta pentru drepturile fundamentale ale

oamenilor au fost în centrul atenției, iar una dintre temele cheie a fost egalitatea între femei și
bărbați. Această luptă pentru emancipare a avut ca scop abolirea treptată a tuturor formelor de
discriminare. În această lucrare, ne vom concentra asupra statutului femeii în piața muncii în
perioada comunistă din România.

Având în vedere perioada lungă în care România a funcționat fără independență a

justiției, un stat de drept funcțional sau o respectare reală a drepturilor omului am ales să
proiectez această cercetare asupra experiențelor, mai ales care au trecut prin acei decenii de
totalitarism.

B. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul acestei cercetări este de a analiza și înțelege modul în care femeile au fost
integrate în piața muncii în perioada comunistă în România. Vom explora politicile și
practicile promovate de regimul comunist în ceea ce privește angajarea și promovarea
femeilor în diverse sectoare economice. De asemenea, vom investiga impactul acestor politici
asupra vieții și carierelor femeilor, precum și eventualele inegalități și discriminări cu care s-
au confruntat.

Prin această cercetare, ne propunem să evidențiem progresele, dar și limitările în

privința emancipării femeilor în piața muncii în perioada comunistă. Vom examina
schimbările în politica de muncă, precum și influența ideologiei comuniste asupra statutului
femeii. De asemenea, vom analiza perspectivele și opiniile femeilor din acea perioadă, pentru
a obține o imagine mai completă și contextualizată a realităților lor.

C. Relevanța și importanța subiectului

Studiul statutului femeii în piața muncii în perioada comunistă este în continuare

relevant deoarece oferă oportunitatea de a înțelege modul în care politica și ideologia
comunistă au influențat viața femeilor, bunicilor și mamelor noastre de azi. Cunoașterea
acestor aspecte ne ajută să evaluăm și să apreciem impactul schimbărilor sociale și economice
din acea perioadă asupra vieții femeilor și evoluția egalității de gen în societatea românească.
 În plus, într-o lume în care egalitatea de gen rămâne un obiectiv important, înțelegerea
istoriei și experiențelor femeilor din trecut ne poate oferi perspective și învățăminte valoroase
pentru prezent și viitor. Prin explorarea statutului femeii în piața muncii în perioada
comunistă, putem identifica succesele, provocările și lecțiile în ceea ce privește emanciparea
femeilor în societatea contemporană.

II. Revizuirea literaturii

Potrivit lui Tănase (2019), în timpul comunismului, mișcarea feministă a cunoscut o scădere a
manifestărilor sale în România. Aici, feminismul al doilea val încearcă să revină după căderea
comunismului. Având în vedere acest lucru, este esențial și necesar să se facă o distincție între
mișcarea de emancipare atribuită feminismului, care este considerată o luptă pentru drepturile
femeilor, și cea din perioada comunistă, în care statutul femeilor era doar o problemă
declarativă. Conform lui Tănase (2019), subordonarea femeii în societatea patriarhală
românească a rămas o realitate.

În România după 1946, emanciparea femeilor nu a început cu politici feministe; mai degrabă,
guvernul an impus politicile (Tănase, 2019). În consecință, există o diferență semnificativă
între definiția feminismului, care este definită ca lupta pentru drepturile femeilor și eforturile
de an atinge justiția și „sfârșitul sexismului în toate formele sale” (Cîrdei, 2015, p. 274), și
definiția marxistă a feminismului, care susține că abolirea capitalismului ar fi trebuit să
conducă automat la emanciparea femeilor. Acest lucru se datorează concepției marxiste
conform căreia eliminarea dominației economice prin înlăturarea capitalismului ar duce la
emanciparea femeilor.

Marxismul arată că emanciparea femeilor și reorganizarea relațiilor economice și sociale sunt

legate unul de celălalt. În „Manifestul Partidului Comunist”, Karl Marx și Friedrich Engels au
subliniat din 1848 că triumful revoluției proletariatului elimină de fapt opresiunea și
diferențele de clasă, ceea ce duce la emanciparea femeilor, care devin libere și egale cu
bărbații (Marx și Engels, 1962). Meritul de producător a fost acordat femeilor, iar munca
plătită a devenit soluția pentru emancipare și, fără îndoială, singurul mijloc prin care era
posibil să se demonstreze egalitatea cu bărbații.
În plus, este ușor să separăm perspectiva comunistă asupra mișcării feministe din scrierile
epocii. Conform lui Zaharia (2019), „scopul final al mișcării feministe burgheze este de an
obține drepturi egale pentru femei și bărbați în limitele ordinii sociale și capitaliste de stat, în
timp ce scopul final al mișcării feministe socialiste este de an aduce transformarea structurală
a întregii societăți, stabilirea unor realități sociale și instituții noi care să ofere ambelor sexe
independență economică deplină și libertate politică și spirituală Procesul de emancipare a
femeilor, care fusese o mișcare de idei pe parcursul mai multor decenii, era acum puternic
integrat în realizările concrete, prin aducerea femeilor în poziții care erau inaccesibile în trecut
(Câncea, 2019, p. 151-152).

În plus, în acea perioadă, propaganda comunistă a subliniat că „participarea mai mare

a femeilor în viața economică, politică și socială este considerată un fenomen caracteristic al
lumii contemporane” (Zaharia, 2019, p. 189) și că „în opinia Partidului Comunist Român,
emanciparea femeilor este înțeleasă nu numai în sensul acordării de drepturi egale bărbaților
în mod legal, ci în sensul exercitării efective an acestor drepturi, a participării și a rezultatelor
lor

Existau asociații și grupuri feministe în România în secolul al XIX-lea care luptau

pentru drepturile femeilor și pentru schimbarea statutului lor social și politic (Miroiu; Cîrdei,
2015). Conform lui Cîrdei (2015), regimul comunist nu a susținut agenda feministă și nu a
sprijinit mișcările feministe. Mai degrabă, ei au avut propriile idei politice cu privire la
emanciparea femeilor.

urmare, Partidul Comunist a stabilit că orice organizație feministă ar trebui să fie

supusă politic partidului. În caz contrar, grupul ar fi fost desființat și o nouă asociație
„democratică” ar fi preluat proprietatea sa (Cîrdei, 2015). Majoritatea grupurilor și asociațiilor
feministe au fost distruse sau distruse între 1948 și 1949. Noi organizații comuniste controlate
de partid au înlocuit acestea, cum ar fi Uniunea Femeilor Antifasciste. Mai târziu, aceste
organizații au fost înlocuite de Federația Democrată a Femeilor din România sau Uniunea
Femeilor Democrate din România (Miroiu.; Cîrdei, 2015).

Noile organizații de femei nu aveau aceleași preocupări ca asociațiile feministe din

trecut, care au lucrat cu scopuri filantropice și pentru a îmbunătăți situația femeilor din
România (Cîrdei, 2015). Documentele de arhivă arată că principalele preocupări ale femeilor
în organizația regionale a Uniunii Femeilor Democrate au fost crearea planurilor de lucru
anuale și raportarea realizărilor lor (Constanța CSNAA, 1950-1985). Informații despre
metodele de propagandă destinate femeilor sunt prezentate în aceleași documente (Constanța
C.S.N.A., 1951) (Horia-Șerban și Istrate).

Într-adevăr, toate publicațiile pentru femei au fost coordonate și controlate de la nivel

central și prezentau imagini ale femeilor care pot fi simultan ingineri de succes, soții devotate
și împlinite, mame eroice, femei în modă și activiste politice. Întreaga societate feminină
trebuia să se identifice cu acest model de feminitate socialistă, dar femeile nu puteau accesa
acest model (Horia-Șerban și Istrate). Deoarece există o mulțime de materiale cu astfel de
exemple, femeilor li se inculca un sentiment de eșec dacă nu se conformau normelor
promovate de regim.

În acest context, trebuie remarcat că imaginea bărbatului nu suferă o astfel de

schimbare, spre deosebire de imaginea femeii. Bărbații au deținut monopolul atât asupra
familiei, cât și a pieței muncii, iar politicile guvernamentale au avut ca scop schimbarea
comportamentului femeilor, mai degrabă decât al bărbaților (Horia-Șerban și Istrate). Prin
urmare, pe lângă rolurile lor tradiționale de mamă și soție, femeile trebuiau să joace și roluri
de activiste politice sau de muncă. Pentru an obține drepturile lor, trebuiau să se alăture
partidului și să sprijine regimul comunist (Cîrdei, 2015). Horia-Șerban și Istrate, citat în
continuare.

lui Kemp "Women's Work: Degraded and Devaluated" din 1994 explorează modul în
care munca femeilor a fost percepută și tratată în societate într-un mod care o degradează și o
devalorizează în comparație cu munca bărbaților. Autorul analizează atât aspectele teoretice,
cât și cele practice ale acestui fenomen, oferind o perspectivă complexă asupra impactului său
asupra femeilor și a societății în ansamblu.

Una dintre principalele teme abordate în carte este conceptul de segregare

ocupatională, care se referă la faptul că femeile sunt mai susceptibile să ocupe anumite locuri
de muncă sau ocupații care sunt considerate mai puțin valoroase sau mai puțin remunerate în
comparație cu cele dominante ocupate de bărbați. Kemp analizează mecanismele prin care
această segregare ocupatională se perpetuează și impactul negativ pe care îl are asupra
femeilor în ceea ce privește salarizarea și oportunitățile de avansare în carieră.

De asemenea, cartea examinează și alte aspecte importante legate de munca femeilor,

precum "dubla povară" cu care se confruntă femeile care își asumă responsabilități casnice și
profesionale, impactul stereotipurilor de gen asupra evaluării valorii muncii femeilor și
dificultățile cu care se confruntă femeile în a avansa în carieră și a ocupa poziții de putere în
organizații.

Prin intermediul cercetărilor și analizelor sale, Kemp evidențiază necesitatea unei schimbări
sistematice în modul în care societatea percepe, valorizează și recompensează munca
femeilor. Cartea propune o abordare critică și o serie de recomandări pentru politicile publice,
angajatori și factori de decizie pentru a reduce inegalitățile de gen și a îmbunătăți condițiile de
muncă și oportunitățile pentru femei.

"Women's Work: Degraded and Devaluated" oferă o analiză riguroasă și detaliată a

problemelor legate de munca femeilor și este o sursă importantă de informații și înțelegere
pentru cercetători, studenți, activiști și oricine este interesat de studiul inegalităților de gen în
sfera muncii.

„Pentru a descrie diferențele dintre bărbați și femei, se folosesc trei dimensiuni:

Acces la evenimentele politice.

Accesul la forța de muncă remunerată.

Nivelul bunăstării ” – (Dragomir, 2002, 73)

Înțelegerea tradițională a persistenței „diferențelor de gen” împotriva femeilor se

concentrează pe două domenii:

„Capitalul uman” sunt explicații care analizează diferențele de gen în funcție de

caracteristici personale (educație, experiență de muncă etc.), apreciind că diferențele salariale
sunt bazate pe diferențele reale dintre femei și bărbați în ceea ce privește investițiile în
educație și calificare.

„Structurarea pieței de muncă” este un termen care se concentrează pe organizarea

pieței de muncă. În esență, sistemul de muncă segregează femeile care lucrează. Se crede că
segregarea de sex împiedică femeile să aibă acces la anumite profesii și le oferă privilegii și
putere în companiile în care lucrează pentru bani.

Pentru abordările feministe ale „muncii”, existența „dublei poveri”, cunoscută și sub
numele de „greutate dublă”, este un factor major care contribuie la salariile inferioare a
femeilor. Acest lucru se datorează faptului că femeile au responsabilități domestice care le
limitează timpul, mobilitatea în spațiu și sentimentele emoționale în raport cu cerințele pieței
de muncă „tradiționale”. Femeile angajate cu salariu au dificultăți în avansarea pe piața forței
de muncă plătită din cauza unor limite obiective (timp, lipsa relațiilor sociale) și subiective
(grija față de un „Altul” important – soț și copii)( Dragomir, 2002, 74)

Teoretic, există două tipuri de explicații ale raportării femeilor la structura pieței forței de
muncă și la politicile publice de salarizare:

În conformitate cu modelul excluderii, femeile sunt în mod sistematic excluse din

poziții bine plătite și sunt angajate doar pentru an ocupa poziții cu salarii mai mici. Modelul
susține că diferențele de salarizare dintre bărbați și femei nu sunt cauzate de forțele pieței, ci
mai degrabă de elemente socioculturale. Aceste elemente includ transferul modelului
„familial” la locul de muncă și considerarea femeii ca un „muncitor” mai puțin serios.

În conformitate cu modelul aglomerării, care este cunoscut și sub numele de model al

aglomerării, femeile sunt în mod sistematic excluse din pozițiile dezirabile și „aglomerate” în
pozițiile mai puțin dorite: În esență, modelul susține că forțele pieței determină majoritatea
diferențelor de salarizare între bărbați și femei.

III. Metodologia cercetării

A. Tipul de cercetare utilizat

În cadrul acestei cercetări, se vor utiliza două tipuri principale de cercetare: analiza
documentelor și cercetarea calitativă prin intermediul interviurilor.

B. Eșantionarea și selectarea subiecților sau surselor de date

Pentru cercetarea calitativă, se va folosi o eșantionare cu țintă 100 de respondeți 50/50,

bărbați, și femei, în vârstă de peste șaptezeci de ani. În ceea ce privește subiectul cercetării,
vom lua îm considerare o serie de criterii. Acestea includ experiența lor în piața muncii în
perioada comunistă și gândurile lor despre statutul femeii în acea perioadă.

Analiza documentelor oferă o perspectivă largă asupra reglementărilor și politicilor

privind femeile pe piața muncii în timpul comunismului. Aceasta ne ajută să identificăm
modificările instituționale și legislative care au afectat statutul femeilor în acea perioadă. În
schimb, cercetarea calitativă prin interviuri pune în evidență experiențele și punctele de
vedere ale femeilor și bărbaților din acele vremuri. Aceste interviuri oferă informații
aprofundate și insights semnificative despre discriminarea, condițiile de muncă și modul în
care politicile comuniste le-au afectat.
 Cercetarea obține o bază de date cuprinzătoare și diversificată prin combinarea
analizei documentelor și interviurilor. În timp ce interviurile discută experiențele și punctele
de vedere individuale, documentele oferă contextul general și informații oficiale. Abordarea
holistică permite o înțelegere mai bună a situației femeilor pe piața muncii în perioada
comunistă.

Analiza tematică transversală an interviurilor permite identificarea relațiilor și

conexiunilor dintre diferitele subiecte și teme pe care respondenții le-au abordat. Astfel putem
creea o perspectivă a situației politice și economice care a influențat statutul femeilor pe piața
muncii în acea perioadă.

C. Metodele de colectare a datelor

Pentru analiza documentelor, vor fi utilizate surse variate, cum ar fi legislația și

politicile comuniste referitoare la muncă și egalitatea de gen, rapoarte și statistici oficiale,
articole de presă, cărți și alte materiale relevante disponibile în biblioteci sau arhive.

Pentru cercetarea calitativă, se va folosi interviul semi-structurat ca instrument de

cercetare. Interviurile vor fi realizate cu fiecare dintre cei 50 de respondenți selectați, atât
femei cât și bărbați. Interviurile vor fi semistructurate, oferindu-le respondenților libertatea de
a-și exprima propriile experiențe și perspective în legătură cu statutul femeii în piața muncii în
perioada comunistă. Întrebările vor fi concepute în prealabil pentru a acoperi aspecte relevante
și pentru a obține informații detaliate și contextualizate.

D. Metodele de analiză și interpretare a datelor

IV. Interviul
1. Care este sexul dumneavoastră?:
2. Vârsta:
3. Mediu de proveniență (urban/rural):
4. Nivel de educație:
5. Câți ani ați petrecut în piața muncii în perioada comunistă?
6. În ce domeniu sau ocupatie ați lucrat în acea perioadă?
7. Ați întâmpinat discriminare pe baza sexului în timpul angajării sau în timpul muncii?
Dacă da, puteți oferi exemple?
8. Care era poziția femeilor în ierarhia locurilor de muncă în perioada comunistă?
9. Existau restricții sau diferențe salariale între femei și bărbați în piața muncii?
 10. Au fost implementate politici sau programe pentru îmbunătățirea statutului femeilor în
piața muncii? Dacă da, care au fost acestea și cum au influențat viața femeilor?
11. Ați observat o schimbare în atitudinea societății față de femei în piața muncii în
perioada comunistă? Cum s-a manifestat aceasta?
12. Ce oportunități de avansare în carieră aveau femeile în perioada comunistă? Erau
promovate în funcții de conducere sau de decizie?
13. Ați observat o segregare a ocupărilor în funcție de gen în piața muncii? Existau
anumite domenii sau oupații preferate de femei sau bărbați?
14. Cum erau încurajate sau descurajate femeile să intre în piața muncii în perioada
comunistă?
15. Existau politici sau programe de protecție a mamei și copilului în ceea ce privește
angajarea și concediul de maternitate?
16. Ați observat diferențe în percepția socială și în rolurile atribuite femeilor care lucrau în
piața muncii în perioada comunistă?

Cum erau promovate valorile egalității de gen în societate și în piața muncii în perioada comunistă?

Ați remarcat schimbări în statutul și drepturile femeilor în piața muncii în timpul regimului
comunist?

Ați avut vreo experiență personală care să reflecte statutul femeilor în piața muncii în
perioada comunistă? Dacă da, vă rugăm să împărtășiți.

Credeți că statutul femeilor în piața muncii în perioada comunistă a avut un impact asupra
societății și asupra rolurilor de gen?

Cum ați descris relația dintre femei și bărbați în ceea ce privește muncă și responsabilități în
perioada comunistă?

Care erau așteptările sociale față de femei în ceea ce privește viața profesională și personală în
perioada comunistă?

Ați observat diferențe în tratamentul femeilor angajate și al celor care nu lucrau în piața
muncii în perioada comunistă?

Cum credeți că s-au schimbat perspectivele asupra rolului femeilor în piața muncii de la
perioada comunistă până în prezent?
Care sunt principalele lecții pe care le-ați învățat din experiența dvs. în ceea ce privește
statutul femeilor în perioada comunistă?

Credeți că mai există aspecte nerezolvate în ceea ce privește egalitatea de gen și statutul
femeilor în piața muncii astăzi? Dacă da, care sunt acestea?

Cum credeți că putem folosi lecțiile învățate din perioada comunistă pentru a îmbunătăți
statutul femeilor în piața muncii în prezent?

Rezultate Așteptate
Prin intermediul acestui interviu urmărim să identificăm, in mod empiric, nemijlocit,
cum se regăseau femeile în piața muncii dar și cum erau acestea tratate de către bărbați, Pe de
altă parte, există anumite obiective generale de informații pe care urmărim să le generăm:

Informații detaliate despre experiențele individuale și perspectivele participanților cu

privire la statutul femeilor în piața muncii în perioada comunistă. Aceste informații pot oferi o
imagine mai clară și mai diversă a modului în care femeile au fost implicate în forța de
muncă, privilegii sau restricții cu care s-au confruntat și impactul asupra vieților lor.

Identificarea posibilelor diferențe de experiențe și perspective între femei și bărbați,

precum și între participanții din mediul urban și rural. Acest lucru poate evidenția
variabilitatea în ceea ce privește statutul femeilor în funcție de factori sociali, economici și
geografici.

Obținerea de exemple concrete și ilustrative despre discriminarea de gen în procesul

de angajare și în timpul muncii, precum și despre restricțiile sau privilegiile care au existat în
piața muncii pentru femei. Aceste exemple pot contribui la înțelegerea mai profundă a
problemelor specifice cu care s-au confruntat femeile în perioada comunistă.

Evaluarea percepției sociale și a valorilor legate de egalitatea de gen în perioada

comunistă. Interviurile pot dezvălui atitudinile dominante și modul în care societatea a
promovat sau a descurajat implicarea femeilor în piața muncii.

Concluzii
În perioada comunistă, statutul femeii a fost supus unor schimbări și ambiguități. Pe de
o parte, regimurile comuniste au promovat oficial egalitatea de gen și participarea femeilor în
viața publică, inclusiv în domenii precum educația și muncă. Femeile au fost încurajate să
devină active în economie și să își asume roluri profesionale.
 Cu toate acestea, în practică, femeile au continuat să se confrunte cu inegalități și
discriminare de gen. Chiar dacă au avut acces la educație și oportunități de muncă, locurile de
conducere și decizie erau, în mare măsură, rezervate bărbaților. Ideea conform căreia bărbatul
era "breadwinnerul", adică principalul susținător financiar al familiei, a consolidat o imagine a
masculinității puternice și a feminiității limitate la sfera privată.

În același timp, rolul general acceptat al femeii în societatea comunistă era acela de a
sta acasă și de a se ocupa de copii și gospodărie. Această presiune socială a condus la ceea ce
a fost denumită "dubla zi de muncă" pentru femei - responsabilitatea de a se ocupa de muncăa
domestică în plus față de munca remunerată în afara casei.

Astfel, în ciuda retoricii egalității de gen promovate oficial de către guvernul

comunist, femeile în perioada comunistă au fost adesea limitate în dezvoltarea lor
profesională și în exercitarea de putere, iar prejudecățile și constrângerile de gen au continuat
să le afecteze. Această perioadă a adus atât progrese, cât și limitări pentru femei, iar
înțelegerea complexității acestei situații ne permite să apreciem schimbările și provocările cu
care s-au confruntat femeile în acea perioadă.

Referințe bibliografice
Câncea, Praschiva. Mișcarea pentru emanciparea femeii în România: 1848 – 1948.
Bucharest: Ed. Politică, 1976;

Cîrdei, Petruţa. Aspecte feministe în emanciparea femeii din Republica Populară

Română, in ,,Muzeul Naţional”, no. 27, 2015;

Constanţa County Service of the National Archives (Constanţa C.S.N.A.) Fund

Primăria Constanța Comitetul Național al Femeilor. Comitetul Local Constanța (1950 - 1985);

Dragomir, Otilia; Miroiu, Mihaela (coord.). Lexicon Feminist. Iaşi:Polirom, 2002;

în Alina Hurubean (coord), Statutul femeii în România comunistă, 147-148

Kemp, A. Abel (1994), Women s Work Degraded and Devaluated, Prentice Hall :
Englewood Cliffs
 Marx, K., & Engels, F. (1962). Manifest of the Communist Party. Editura Politică.

Raluca Ioana Horia-Şerban, Marinela Istrate, ,,Rolul presei scrise în promovarea

politicii pronataliste în ultimii ani ai regimului comunist”

Tănase, Valentina. The (non)existence of equal opportunities, and Romanian feminism

at the end of the 19th century and the beginning of the 20th century”, în Romanian Journal of
Historical Studies, volumul I, nr. 2/2018, pp. 54-64,
(https://romanianjournalofhistoricalstudies.files.wordpress.com/2019/02/valent1-1.pdf);

Zaharia, Gheorghe. Condiția juridică a femeii în dreptul internațional. Iași: Junimea, 1980.