Politica sexelor.

De la origini pina in prezent

Liliana POPESCU Politica sexelor Prefata de Laura Grnberg, Editura Maiko, Bucuresti, 2004, 368 p.

O invitatie de a calatori prin universul feminismului atit pentru connaisseurs, cit si pentru cei mai putin familiarizati cu miscarea si cu teoriile politice feministe, de a intelege istoria acestuia per ansamblu, dar si pe cea autohtona, este facuta de Liliana Popescu, prin intermediul noii aparitii a Editurii Maiko, Politica sexelor.

O calatorie care si-a propus vizitarea si aprofundarea deloc schematizata a unei palete variate, care cuprinde miscarea de femei si de barbati, tipuri de feminisme, dar si demontarea prejudecatilor asociate feminismului. Sint analizate spatiul public si cel privat, cu ramificatii sensibile pentru opinia publica in general, care au iscat controverse, dezbateri aprinse si au generat abordari cu tenta liberala sau vadit conservatoare: sexualitate si putere , pornografie , libertate sexuala si homosexualitate , violenta impotriva femeilor . Fiind o carte de teorie politica feminista, nu poate sa lipseasca nici analiza guvernarii si a democratiei, nici politica sexelor din tranzitia romaneasca. Impresioneaza in mod placut

actualitatea problematicii si aprofundarea nu numai a tematicilor feminismului occidental, ci si ale celor romanesti, trimiterile la bibliografia feminista romaneasca incepind cu secolul al XIX-lea.

Autoarea porneste de la originile miscarii, centrate intr-o prima faza pe subiectul sint femeile oameni sau nu? , perioada respectiva fiind cunoscuta sub denumirea Querelle des Femmes (secolele XVIXVII), trecind in revista primele reprezentante, mai putin cunoscute, cum sint: Mary Astell, autoarea lucrarii Serious Proposal to the Ladies (1694) si Sophia Femeia nu este inferioara barbatului (1739), sub pseudonimul celei din urma ascunzindu-se Franois Poullain de la Barre. Urmeaza apoi principalele teme caracteristice secolului al XIXlea: abordarea spatiului public de catre femei, controversele privind reproducerea, dreptul de vot si miscarea sufragetelor, dar si organizarea anti-sufragiu, adica principalele doleante caracteristice primului val feminist.

Cu anii 60- 70 incepe al doilea val al miscarii, o data cu aparitia unor opere feministe care i-au influentat debutul si evolutia: Feminine Mistique (1963) a lui Betty Friedan, Sexual Politics (1970) de Kate Miller si Al doilea Sex (1949) de Simone de Beauvoir. Prima dintre ele, care avea sa devina o adevarata scinteie a celui de-al doilea val , trateaza paradoxul oboselii casnicei , intr-o perioada in care respectiva activitate feminina era la moda in Occident. Daca visul oricarei femei este sa devina casnica, atunci cum se face ca rata depresiilor, pigmentata cu alcool, a crescut in mod ingrijorator printre cele care isi realizasera propriul vis american ?! De asemenea, problematica specifica acestei perioade si organizatiile de femei aferente sint prezentate si analizate.

O intrebare interesanta apare o data cu anii 80 ne confruntam oare cu sfirsitul unei miscari ? In materie de feminism, anii cu pricina s-au caracterizat printr-o relativa liniste , insa, ne spune autoarea, tot in aceasta perioada, simultan cu implicarea ONU, s-a produs o internationalizare a problematicii afirmarii femeilor .

Incepind cu anii 90 isi face aparitia si controversatul al treilea val, mai precaut, insa avind ca trasatura importanta consolidarea unor structuri de stat care promoveaza activ, politic, programatic, drepturile femeilor . O nedumerire de care s-ar putea lovi unii cititori ar fi urmatoarea: de ce nu s-a prezentat in paralel si evolutia feminismului romanesc?! Simplu: pentru ca o data cu statul socialist, miscarea femeilor in forma ei autentica, cu slabiciunile si imperfectiunile ei, a fost ucisa . Miscarea nu mai avea nici un suport, tinind cont ca statul proclamase egalitatea in drepturi intre toti cetatenii, indiferent de sex. Dar, chiar daca activitatea militanta a disparut in momentul in care sa instaurat noul regim, in secolul al XIX-lea si la jumatatea secolului XX, miscarea a prins contur si s-a manifestat puternic pe plan national si international, cu o frematare interna unica pina atunci in istoria feminismului romanesc, incluzindu-l aici si pe cel contemporan.

Dintre reprezentantele ei de seama le-as enumera doar pe Adela Xenopol, Sofia Nadejde, Ella Negruzzi, Eleonora Stratilescu, Alexandrina Cantacuzino, Calypso Botez s.a. Militantele acestei perioade cer drepturi sociale si politice specifice primului val: dreptul la educatie, schimbarea statutului juridic, sanse de afirmare sociala s.a. Un aspect semnificativ al feminismului romanesc, specific acestei

perioade, il constituie actiunile de lobby, celebra fiind cea din jurul anului 1923, o data cu adoptarea noii Constitutii. Liliana Popescu prezinta toate eforturile depuse de feministe pentru recunoasterea dreptului de vot, actiune care a declansat un amplu activism al femeilor, o activitate publicistica efervescenta in revistele diverselor organizatii si nu numai. Din perioada comunista, autoarea dezvaluie aspecte mai putin cunoscute. De pilda, publicarea unor opere (ce-i drept, destul de putine) despre problematica femeilor din societate, scrieri care urmau doua directii: fie se inscriau in ideologia de partid, fie puneau sub semnul intrebarii notiunea declarata si politic corecta a egalitatii dintre sexe . Din ultima categorie fac parte scrierile Ecaterinei Oproiu si ale Stanei Buzatu.

In evolutia cronologica a miscarii feministe, autoarea trateaza un aspect sensibil pentru miscarea post-decembrista, situata intre negarea discriminarilor si timiditatea actiunilor . Subcapitolul reprezinta o radiografie a starii feminismului actual, incepind cu modernizarea legislatiei prin presiuni externe, ONG-izarea miscarii de femei , absenta banilor, asimilarea unei problematici si a unei directii cu iz occidental, cvasi-absenta institutiilor guvernamentale care sa-si urmareasca implementarea legislatiei pro-integrare in privinta femeilor (un singur exemplu pentru care comentariile sint de prisos: Directia de sanse egale are patru angajati, inclusiv directoarea). Spre deosebire de efervescenta si de dinamismul miscarii interbelice, cea contemporana este destul de statica si de marginala, mai ales ca, ne spune autoarea, o miscare de femei ar trebui sa constientizeze discriminarile la nivel de electorat feminin, sa manifeste un activism sporit ; comunicarea dintre organizatii si

masele de femei ar trebui sa aiba un sprijin real, iar actiunile de lobby asupra politicului ca factor esential nu pot lipsi unei autentice miscari.

Dar tot in perioada contemporana au aparut studii despre femeile din Romania, exista carti publicate de feministe autohtone la Editurile Polirom si Politeia SNSPA, masterat de Studii de Gen la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, la Universitatea BabesBolyai , o revista asumat feminista AnALize, legislatie moderna si un Consiliu National pentru Combaterea Discriminarii. De citiva ani a inceput sa se contureze treptat un feminism romanesc, mai curind in sfera academica, partial in cea activista si deloc unul politic. Un segment inedit al cartii (asupra caruia vreau sa insist) il reprezinta paginile consacrate miscarii de barbati sau miscarii tacute, cum o numeste Betty Friedan. Mult mai putin cunoscuta in comparatie cu miscarea de femei, cea de barbati a aparut dupa al doilea razboi mondial si s-a manifestat mai energic in anii 60 si 70, adica in perioada unui feminism al diferentei si al eliberarii , care in Romania nu a fost posibil deoarece regimului comunist decretase oficial egalitatea deplina intre sexe.

Chiar daca poarta numele de miscarea barbatilor , aceasta a avut citeva manifestari eterogene trei, mai precis , divizate in functie de problematica abordata. Liliana Popescu trece in revista si tipurile de asocieri : organizatiile constituite ca reactie la miscarea de femei, grupurile pentru drepturile barbatilor si sectorul barbatilor feministi. Deloc familiara peisajului romanesc, si nu numai, este miscarea mitopoetica , inchegata prin anii 90 ca urmare a aparitiei cartii Iron John a poetului american Robert Bly. Considerind ca masculinitatea este in criza, se doreste o recuperare a barbatiei initiale, un fel de

sine barbatesc originar (adaptind pentru masculin terminologia miscarii feministe radicale culturale), prin grupuri de barbati albi din clasa de mijloc si de varsta mijlocie care se duc in paduri si danseaza, imbracati in piei de animale, bat tobele salbatic, se imbratiseaza, urla primitiv . Un fel de sector radical al miscarii de barbati care aduce, mai degraba, cu mini-gruparea initiata de binecunoscutul erou din serialul Married with children, difuzat si la noi, Al Bundy, No Mam . Intr-adevar no mam, daca avem in vedere ca miscarea barbatilor nu s-a bucurat de sprijin din partea femeilor.

De asemenea, studierea problematicii barbatului in societate si-a gasit expresii si din punct de vedere institutional , concretizata in ceea ce cunoastem sub denumirea de Men s Studies. Probabil, mai ales pentru antifeministi, un capitol interesant al cartii dezvolta si demonteaza principalele prejudecati care sint asociate miscarii si reprezentantelor acesteia. Pornind de la ce nu este feminismul , autoarea ajunge sa numeasca, in final, ce este acesta, pe baza literaturii nationale si internationale. Ca indrazneala teoretica si inedit in spatiul mioritic se situeaza de departe doua teme incendiare: prostitutia in lume si in Romania si homosexualitatea. Prima a fost dezbatuta pe larg de feminismul occidental, iar a doua a depasit conul de invizibilitate publica in peisajul romanesc datorita Asociatiei ACCEPT.

Ceva mai putin cunoscut, poate chiar deloc, in legatura cu prostitutia o reprezinta existenta unor organizatii ale lucratorilor sexuali. Prima a fost COYOTE ( Call Off Your Old Tired Ethics), infiintata in 1973 la San

Francisco, urmata de aparitia altora in Franta, Marea Britanie, Australia, Italia, dar si in Venezuela, Chile, India, Nicaragua etc. Diversele organizatii privesc fenomenul diferit, unele considera ca femeia are dreptul sa decida cum sa-si foloseasca trupul , iar altele cred ca saracia forteaza femeile la prostitutie . In anii 80 au fost organizate si doua Congrese Internationale ale Curvelor . In privinta prostitutiei in peisajul autohton romanesc, autoarea dezbate si tentativele de legalizare intr-o maniera care ne aduce aminte de practici si mentalitati europene, dar din secolul XIX si considera ca aceasta ar trebui dezincriminata si destigmatizata. Si pornografia, cu variantele sale hardcore si softcore, este analizata de Liliana Popescu, dar lipsit de prejudecati, utilizind instrumente care se situeaza dincolo de simpla prezentare a diverselor atitudini fata de fenomen.

Fiind vorba despre politica sexelor , heterosexualitatea nu este singura orientare dezbatuta. Homosexualitate, bisexualitate, transsexualitate, identitati de gen alternative etc. se inscriu de la sine in subiectul cartii. Violenta impotriva femeilor ca o alta forma de manifestare a relatiilor de putere a constituit un subiect central al dezbaterilor feministe. Mai ales feministele radicale au construit un discurs dur la adresa acestui fenomen, Andrea Dworkin fiind renumita. In perioada contemporana violentei clasice i s-au alaturat cele impuse de mitul frumusetii , teoretizat de Naomi Wolf, care spune ca in calitate de femeie naturala, asa cum esti, cu greutatea, trasaturile, formele, virsta pe care le ai, nu corespunzi cerintelor actuale de frumusete. Trebuie sa te schimbi .

De asemenea, violenta in familie, traficul de femei, cu trimiteri la situatia internationala, dar si cea din Romania, sint discutate de autoare. Scandalul Playboy din aprilie 2000 joaca un rol important datorita mobilizarii unui segment al societatii civile, dar si pentru ca in America, de exemplu, articolul Cum sa-ti bati nevasta fara sa lasi urme nu ar fi fost publicat. Ecourile actiunii de protest, cum spune si Liliana Popescu, s-au simtit la adevarata amploare mai ales in afara Romaniei. Ultima parte a cartii raporteaza democratia din Romania la barbatiicetateni si la femeile-cetatene. Dihotomia privat-public, constatarea celui de-al doilea val al miscarii feministe ceea ce este personal este politic , participarea si reprezentarea politica, sistemul post1989, asimetria de gen a democratiei , conceptul de cetatenie sint dezbatute pe larg in Politica sexelor. Cartea, nu foarte academica, totusi adresata unui public macar partial initiat, demonteaza prejudecati, stereotipuri si gindiri comode, ajungind ca la sfirsitul lecturii sa speri ca poate o noua productie feminista autohtona va reusi sa mai dezmargineasca si sa zguduie obisnuinta. < Inapoi