P. 1
Miturile comunismului românesc

Miturile comunismului românesc

|Views: 674|Likes:
Published by Sandra Alexa

More info:

Published by: Sandra Alexa on Nov 28, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/21/2014

pdf

text

original

Miturile comunismului românesc

Sub direcţia lui Lucian Boia

Bortoş Ana Alexandra Grupa 2, Anul II

Cele două feţe ale mitologiei comuniste

nivelarea formelor de relief. dar aceasta l-a asimilat şi chiar l-a exacerbat. În teorie. Mitologia comunistă se afirmă în aceiaşi măsură ca deterministă şi voluntaristă. nu prin dimensiunea sa mitologică. Un mic grup de oameni bine organizaţi şi care dispuneau de un proiect concret de viitor puteau cuceri puterea. Omul trebuia să devină liber. Aşa se explică acţiunile lui Ceauşescu în ceea ce priveşte reconstruirea oraşelor. Mitologia comunistă originară s-a afirmat ca profund democratică. odată cu venirea lui Trotsky şi a lui Lenin. Un bun exemplu îl reprezintă ideologia comunistă care este unică în raport cu orice altă ideologie. ci mai degrabă prin îmbinarea a două mitologii contradictorii. Teoria marxistă se bazează pe un principiu determinist. . ipocrizie şi minciună. Conform pricipiului.LUCIAN BOIA Orice ideologie poate fi tratată sau analizată ca mitologie. iar partidul se întruchipa în liderul său. de fapt. individul şi societatea se contopeau.care revine capitalistului. nu pe corpul social. În realitate. accentul era pus pe individ. totul devenea posibil. implicit devenea bun şi pentru individ. satelor. Apărea în prim-plan ideea unei economii noi. Proiectul marxist originar propunea schimbarea temeliilor lumii. Acest principiu determină un dezechilibru: un pol al societăţii are tot mai multă bogăţie. libertară şi totalitară. a unei societăţi noi şi a unui om nou. iar orice constrângere trebuia să dispară. dar. secarea lacurilor şi inventarea altora noi. dar având o legătură între ele. Procesul de consolidare permanentă a statului (statul-partid) a condus chiar la dispariţia statului. iar celălalt pol are tot mai multă sărăcie. Ceea ce era bun pentru societate. democratică şi elitistă. internaţionalistă şi naţionalistă. salariul acestuia corespunzând numai unei părţi a valorii create şi plusvaloarea . Secolul XX este secolul când determinismul marxist a alunecat spre voluntarism. doctrina comunistă ar fi trebuit să îngroape naţionalismul. structurală şi evenimenţială. proiectul originar al comunismului stipula eliberarea omului alineat de nedreptate. Totodată. Acest pricipiu este compus din valoare munca fizică a proletarului. exponentul maselor era partidul. asanarea Deltei. Accentul a trecut de la individ la societate.

cel puţin la origine. Măsura a fost abrogată în decembrie 1989. Astfel. să nu se încreadă în nimeni. Societatea socialistă este bazată pe principiul colectivităţii.Un Făt-Frumos de Laborator. pe temele egalităţii complete a sexelor. Promovarea femeii sau despre destructurarea sexului feminin ZOE PETRE Femeia şi-a evidenţiat existenţa paralelă şi de sine stătătoare. cât şi pentru tatăl care era vinovat de omisiune de denunţ. un aliaj de permisivitate în ceea ce priveşte avortul sau divorţul şi de reprimare brutală a oricărei sexualităţi alternative sau deviante. pentru persoanele implicate direct în operaţie. De aceea. în toamna anului 1966. după modelul legislaţiei sovietice. Ideologia condiţiei femeii în regimurile comuniste se baza. Cuvintele se întorc împotriva ideilor pe care ar trebui să le numească. El este un FăT-Frumos de Laborator. ci şi speranţa. un Făt-Frumos de Tip Nou: ’’Omul Nou’’ ANTOANETA TĂNĂSESCU Un titlu foarte similar cu o formulă propagandistică care promovează un optimism plăpând. Omul Nou devine inamicul numărul 1 al omului. când s-a interzis prin lege întreruperea deliberată a sarcinii pentru femeile care aveau mai puţin de patru copii şi mai puţin de 40 de ani. Omul nou este îndemnat să dispreţuiască nu numai iubirea. Comuniştii îşi făceau propagandă folosindu-se de simboluri vechi şi de marele ideal al lumii creştine: o personalitate nouă. penalizarea celibatului şi absenţa copiilor. sintagma ’’Făt-Frumos’’ nu este simbolul binelui. Nu trebuie să existe o personalitate izolată ’’interesele colectivului sunt mai presus decât interesele individului’’. . de laboratorul serviciilor secrete şi al secţiilor de presă ale partidelor. Penalităţile constau în privarea de libertate atât pentru femei. În expresia’’Omul Nou’’ cuvintele îşi contrazic înţelesurile. interdicţiile regimului Ceauşescu par a institui un contrast flagrant prin temele tradiţionale ale familiei indivizibile şi procreatoare. Regimurile comuniste din Europa au practicat. să nu fie interesat de cunoaşterea de sine.

În societăţile de democraţie populară. Acest lucru este preluat direct şi obsesiv în practica socială şi în discursul primilor ani de socialism. Încă din primii ani de după pimul război. Bărbătoasele ’’tovarăşe’’ de Partid şi de viaţă nu erau doar o ficţiune. femeia revoluţionar. cea a Partidului. Răsturnarea valorilor sociale prin paradigma feminităţii a creat o confuzie generală deoarece se înscrie în tentativa de inversare a tuturor reflexelor societăţii. care nu recunoştea decât o singură familie. spectacole apare femeia în diverse roluri ’’femeia comisar’’. Un bun exemplu este dat de ’’tovarăşa Ana’’. În registrul comunist. mai naţionaliste şi mai conservatoare. tot ceea ce fusese bun era proclamat rău. femeia eroină. Economia de război profund feminizată nu a dat naştere unei mişcări de emancipare. răspunzând unei propagande tot mai tradiţionale.Ana Pauker. cu laicizarea brutală a căsătoriei şi cu facilitarea divorţului. ci disponibilizarea unei forţe de muncă suplimentare pentru marile proiecte industriale şi limitarea drastică a autonomiei nucleului familial. revendicată mai degrabă pentru femei decât de către femei. în unele dintre aceste ţări. În societăţile est-europene comunizate după cel de-al doilea război mondial s-a optat pentru o emancipare ostentativă a femeii. aveau dreptul garantat la educaţie. ci unei recuperări în imagiuar a rolurilor tradiţionale ale sexelor. în literatură şi în arte vizuale. Această mutaţie este evidentă mai ales la nivelul comportamentelor erotice. care traduc nu numai o libertate făţişă şi modelată pe un tipar masculin a relaţiilor cu sexul opus. Astfel. statutul femeilor era mai evoluat. Femeia ocupa atunci rolurile tradiţional masculine. sacrificându-l cauzei în timpul marilor procese staliniste. Războiul adusese cu sine o altă tonalitate: exaltarea Naţiunii nu putea fi despărţită de exaltarea Familiei. finalitatea nu era eliberarea efectivă a femeii. solitudinea lor militantă. . despre care se spunea că şi-ar fi denunţat soţul. De exemplu. ci şi o subordonare la fel de masculină a universului erotic faţă de cel politic. ar fi trebuit să stârnească interesul ambelor sexe: provocându-i pe bărbaţi şi oferindu-le un model femeilor. de la minerit la decizia politică necruţătoare. Modelul unei egalităţi mecanice a sexelor. Imaginea Mamei era exploatată obsesiv în grafica de război. presă. Portretele lor erau expuse ostentativ pe toate zidurile. ceea ce fusese alb devenea negru. dar şi cu legalizarea avortului. femeile beneficiau de drept de vot. ocupau un loc însemnat în învăţământ şi în profesiile liberale.O excepţie o reprezintă China care interzicea procreerea. activistă şi aventurieră din elita Kominternului. în speţă revoluţionar. precum şi în viaţa culturală şi artistică a perioadei interbelice. biografiile lor eroice şi asexuale erau date drept exemplu. este instalat din anii ’50 odată cu eroizarea femeilor care practică profesii tradiţional masculine.

făcându-se astfel o discriminare. precum şi pentru cele ale căror partener era un ceatăţean străin. aportul salarial adus de femeie era indispensabil. Măsura a lovit mai ales în categoriile vulnerabile ale societăţii: cei mai puţin educaţi. cei mai săraci. ne putem da seama de violenţa secretă care s-a manifestat prin violarea vieţii private şi a intimităţii corpului feminin cu efecte degradante. care se pot observa şi astăzi prin înclinaţia generală pentru pornografie. expuse privirilor brutale şi culpabilizate de proprii parteneri. Femeile din România au aflat primele ce înseamnă paradisul socialismului ’’multilateral’’. confruntarea cu dificultăţi. de şcolarizare şi de muncă. adolescenţii. Odată cu interdicţia represivă a avorturilor. În Bosnia. Efectele sociale ale acestei rechiziţionări a corpului feminin în beneficiul politicii de stat au constat în valul de ’’decreţei’’. De aceea. dar şi distanţa nefirească între părinţi şi copiii lăsaţi adesea la bunici. în câmpul muncii şi în lupta cotidiană pentru supravieţuirea familiei. ceea ce provoca direct nenumărate avorturi şi o solidaritate asexuată a cuplului. se dorea purificarea etnică.Adevărata esenţă a acestei emancipări socialiste este dubla aservire a femeii. Analizând condiţia femeii în România. Mitul patriei primejduite EUGEN NEGRICI . Nu era vorba de o facilitare a obligaţiilor casnice. femeile au ajuns să fie hărţuite. ci dimpotrivă. Deoarece societatea era fragilă din punct de vedere economic şi incapabillă de a asigura acestei generaţii condiţiile minime de existenţă. măsură tipică pentru doctrina naţionalcomunistă. a apărut criza din anii’80 atunci când această generaţie se apropia de vârsta adultă. violuri şi prostituţie. de exemplu. exista o instrucţiune nescrisă care permitea întreruperile de sarcină pentru femeile de origine maghiară sau ţigănească. Într-o economie săracă.

dar nedrept pentru mulţi. bigoţii. organizatorii turneelor). radioteleviziunii obligaţia de a promova poezia patriotică. doar cel mai bun drum pentru desăvârşire . hierofanţii (activiştii cu propaganda. aparţine comunismului şi reprezintă cel mai înalt grad al progresului omenirii.trecutul – glorios. aparatul propagandistic a impus cu severitate tuturor editurilor. nimbul apare ca simbol al manifestării duhului sfânt şi al puterilor deosebite pe care le posedă persoana respectivă.Tema patriei socialiste plină de mândre construcţii socialiste a fost preluată. rolul civilizator şi rolul progresist al fratelui Mai Mare. Aceste fenomene vor determina înlocuirea glorificării trecutului din poeziile anilor postbelici cu rolul eliberator.viitorul . marele conducător al revoluţiei ’’octombrine’’are acelaşi simbol al puterii. totuşi eroic şi salvator . provincialismul şi înapoierea economică. O altă latură importantă a mitologiei comuniste este mitul zeului comunist reprezentat de Lenin. Eminescu este un bun reprezentant în plan literar al mitului patriei primejduite. afiliaţii (artiştii. Pentru a îndepărta pe scriitori de la bătălia contemporană în jurul libertăţii şi de la realismul revelator care ameninţau regimul. inspectorii cu cultura. habotnocii. semnele profetice simbolice (triala L-urilor). Conducătorul îşi consolida puterea prin ea. ziarelor. Lumina vine de la răsărit . fraternitate. ceremoniile (cenaclurile). Un tablou similar întâlnim şi în România socialistă. care nu se confruntă nici cu probleme economice. Imaginarul comunist sovietic crează o schemă proprie: . societate perfectă. nimbul. nici cu probleme morale. neofiţii (liceenii cenaclişti). se întâlnesc trei mari fenomene: trecutul în sclavie. libertate. prosperitate.prezentul – a adus egalitate. adepţii (vârstnicii simpatizanţi). În special. instituţiile (Cântarea României). În literatura sovietică moldovenească. Peste tot apăreau dovezi că patrotismul este o momeală infailibilă care are un succes sigur şi rapid. ritualurile (deplasările scriitoriceşti). deoarece stîrnea un interes aparte asupra unei anumite specii de intelectuali. Doctrina creştină acordă multă atenţie simbolurilor. fecioarele exaltate. dar nu este o societate desăvârşită. recitatorii). Mitul şi-a produs rapid şi cultul oficial.

Ei doar speră să aparţină candva unui grup. 1944-1947 ADRIAN CIOROIANU Experienţa istorică a secolului XIX nu a reuşit să facă din Rusia marea simpatie a românilor. găsim o serie de comunişti prin vocaţie. specia pe cale de dispariţie. Un al doilea segment îl constituie intelectualii cu vagi simpatii de stânga. după 23 august. o masă greu definibilă de indivizi ce nu aparţin nici uneia dintre cele două categorii enunţate. dar care pot fi manevraţi o perioadă de politicieni abili. iar cei care se lasă pătrunşi de acest cuvânt sunt cei care vor crea noua imagine a Uniunii Sovietice. Prietenia s-a dovedit a fi un cuvânt magic. Statul sovietic ca tip nou şi superior de stat. cu experienţă şi activitate în spate. Ultima categorie este cea a indiferenţilor. pictori. Între aceste două grupuri gravitează terţii. se manifestă în stradă şi se fac resimţiţi în presă. mai exista şi reţinerea unui stat mic faţă de marea putere aflată în imediata vecinătate. Înafară de diferenţele dintre un popor latin doritor de modernizare şi un imperiu slav dornic de extindere. b. Al treilea segment este alcătuit din cei care vor sâ-şi răscumpere o serie de greşeli din trecut. Cu toate acestea.’’Noua imagine’’ a Uniunii Sovietice în România Postbelică. socialiste care sunt dispuşi să se lase cuceriţi de farmecul utopiei comuniste. în august 1944. Deoarece sunt cuprinşi de sentimentul vinovăţiei. al căror filosovietism este la cote ridicate. ’’Omul nou’’ şi cele şase întrupări standard ale sale. poeţi. intelectuali care rezistă utopiei. c. Rusia (mai târziu Uniunea Sovietică) nu părea să fie un aliat de nădejde pentru România. . iar pe de altă parte este intelectualitatea artistică şi ştiinţifică care pare a înţelege sensul schimbării care va urma. Analizând motivaţiile care conduc aceste trei grupuri spre reinventarea unei Uniuni Sovietice pe placul tuturor. Cele două state fuseseră duşmane. Acest segment cuprinde oameni de ştiinţă. dar. Uniunea Sovietică văzută ca o nouă entitate geo-fizică. va fi impusă prietenia de către soldaţii sovietici care vin ca învingători şi de către întregul aparat propagandistic instaurat după Armata Roşie. Discursul folosit pentru construirea noii imagini a Uniunii Sovietice are patru teme predilecte: a. ziarişti şi profesori. Noua imagine a Uniunii Sovietice se conturează aşadar sub semnul unei revelaţii. România n-a mai avut de ales. este o redescoperire a Uniunii făcută târziu şi este însoţită de remuşcări că nu a avut loc mai devreme. Cei care vor crea mitul ’’luminii de la răsărit’’ sunt pe de o parte politicienii (cei din partidul comunist ’’renăscut’’ şi din grupările satelite). ei pot fi mai uşor de manipulat.

Statul sovietic creează un nou tip de femeie egală cu bărbatul. activistul de partid. Elevii sovietici învaţă ex-auditu. graţie grijii deosebite pe care i-o poartă statul sovietic. Eroii principali ai acestui imaginar social sunt: muncitorul stahanovist. copilul sovietic. savantul lucrează tocmai pentru protectorul său.d. În lipsa informaţiilor. Protejat de stat. femeia muncitor. Educaţia copiilor se face cu ajutorul celor mai noi metode pedagogice. printr-o sistematică popularizare şi apare frecvent în publicistica românească. Ştiinţa sovietică sau miraculosul ca fapt cotidian. Alte teme importante din noua imagine a Uniunii Sovietice sunt: ştiinţa şi savantul. cât şi în cea intelectuală. Muncitorul stahanovist este. Femeia sovietică este o altă personificare a omului nou. soldatul. după război. Valoarea ei simbolică este multiplă: femeia mamă. ale căror destine se întrepătrund şi ale căror traiectorii se intersectează într-o societate precum cea sovietică. Această metodă dă rezultate atât în dezvoltarea fizică a copilului. adică după discuri cu basme şi poezii scrise special pentru copii de către cei mai mari scriitori sovietici. femeia sovietică. femeia soldat. discursul propagandistic părea foarte credibil. regretul că sfertul de veac scurs de la naşterea Uniunii nu a fost fructificat după cum ar fi trebuit 2) Complexul de învinşi în război al românilor 3) Sentimentul de vină amestecat cu ruşinea de a fi atacat şi jefuit un stat paşnic 4) Aura de eliberatori a soldaţilor sovietici 5) Gratitudinea pentru sprijinul acordat de sovietici în realipirea Ardealului . el simbolizează viitorul. Copilul sovietic este un nou tip de copil. Copilul este o figură des întâlnită în mitologia comunistă. Se consideră că victoria comunismului nu ar fi existat fără contribuţia activă a oamenilor de ştiinţă. savantul. un personaj relativ nou pentru cititorul român. Omul Nou – Omul Sovietic Mitologia omului nou sovietic cuprinde şase întruchipări principale. Marele avantaj al creatorilor noii imagini era absenţa aproape totală a informaţiilor despre Uniunea Sovietică. Figura lui de-abia acum se impune. Noua imagine se va structura pe scheletul câtorva idei reper: 1) Ideea preţiosului timp pierdut.

Fourier stabilea că fiecare asociat va fi retribuit cu un divident. Această idee va traversa istoria comunismului. între mit şi realitate PETRE GURAN Odată cu proclamarea principiilor libertăţii. Unul dintre răspunsurile din prima jumătate a secolului al XIX-lea. fraternitatea prin spiritul care domnea în aceste organizaţii: ajutorul manual. femei şi copii. nu cu un salariu. luând formele cele mai diverse. de a investi talent. munca depusă. astfel el îi atribuie un anumit rol clasei proletare . Aceste asociaţii respectau trei principii: libertatea prin libera întovărăşire. Reevaluarea şi supralicitarea tradiţiilor comune istorice şi culturalreligioase Colectivizarea. Aşadar. libertatea constă în alegerea muncii. deci şi proprietatea. cu singura condiţie să se dovedească capabil de a o face. Ei acuză fourierismul pentru faptul că tot ceea ce nu este susceptibil de posesiune comună va fi suprimat (cultură. axate pe agricultură şi asigurând fiecăruia ocupaţia dorită. Fourier proiectează un sistem pentru asigurarea fericirii. de a-i afecta mai mult sau mai puţin timp. iar Marx descoperă legile istoriei din care deduce o anumită evoluţie a societăţii. Rezultatul acestor falansteruri este asociaţia cooperatistă. liberul consimţământ la tot ceea ce se întâmpla. gânditorii s-au preocupat de punerea lor în practică sau de cum să asigure fericirea oamenilor. talentul şi diferenţierea dintre bărbaţi. a fost oferit de Fourier şi Owen care reluau ideea unei vieţi în comun organizată într-un falanster. Falansterurile sunt văzute ca tabere de 1500 de oameni care vor avea de îndeplinit diferite munci alternativ. egalitatea prin satisfacerea nevoilor tuturor şi prin posesia în comun a bunurilor. acum învingători şi care nu regretă să ajute un fost stat inamic 7) Redescoperirea. . talent. Punctul comun între cei doi este acela că societatea de proletari desfiinţează exploatarea provocată de proprietate. muncă şi capital în funcţie de cât de multe dividente vrea fiecare să aibă. dragoste personală). pentru a-şi menţine entuziasmul. Marx şi Engels vor aduce o critică modelelor colectiviste: faptul că ele au determinat dominaţia omului prin intermediul criteriului averii.6) Admiraţia pentru calitatea umană şi tăria morală a duşmanilor de până mai ieri. posibilitatea de a o schimba. egalităţii şi fraternităţii. care ar fi proporţional cu trei factori: capitalul adus.

În perioada următoare s-a pus teoria în practică prin colectivizarea bunurilor care a fost când aprobată ca soluţie economică. după instaurarea acetei dictaturi. dar în interesul proletariatului. Apoi s-a construit o teorie a istoriei care va conduce umanitatea spre societatea celor buni şi fericiţi. Ultimul model a fost cel care s-a impus în cele patru ţări enunţate. Primele ţări clasate pe tabelul ritmului de colectivizare sunt Cehoslovacia. statul fiind beneficiarul exproprierii trebuie să dispară ca putere politică. cota depinde în mod unic de valoarea pământului fiecăruia. Bulgaria. Colectivizarea. ori al bunurilor nimănui. Au existat patru modele teoretice ale cooperativelor: 1) Ţăranul rămâne proprietar al pământului său şi al mijloacelor sale de producţie. a început prin construirea unui sistem de viaţă în comun pentru a se asigura fericirea oamenilor. iar renumeraţia era măsurată în unităţi de măsură pe zi. iar ţăranului îi este imposibil să se retragă. România şi RDG (Republica Democrată Germană).Exproprierea a fost primul gest al dictaturii proletariatului. Colectivizarea a devenit proftabilă pentru că îi oferea statului mijlocul de a controla producţia de alimente. când dezaprobată în numele intereselor economice. ca acţiune de punere în comun a bunurilor şi a muncii. Acesta a fost un comunism cu scop economic. deoarece presupunea ca pământurile şi mijloacele de producţie să aparţină numai cooperativelor. indiferent de venitul cooperativei 3) Nu se mai plăteşte cota. totuşi ei rămân proprietari şi se pot retrage 4) Pământul şi mijloacele de producţie devin proprietate colectivă. Din acest fapt rezultă intenţia marxiştilor de a proletariza mica burghezie şi ţărănime. iar venitul se împarte între membrii în mod egal. Nicolae Bălcescu în propaganda comunistă . Pe de altă parte. iar cooperativa îi pune la dispoziţie maşini şi îi plăteşte o cotă din venitul cooperativei 2) În aceleaşi condiţii. pentru că îi permitea Statului Sovietelor să distrugă un duşman politic (comunismul de dreapta bazat pe ţărănime) şi un duşman economic care împiedica statul de a avea monopolul istoriei. Aceasta era metoda care exprima cel mai clar naţionalizarea efectivă a micii proprietăţi ţărăneşti. el nu va mai avea decât o funcţie de administrator ori al ’’bunurilor tuturor’’. colectivizarea asigura controlul vieţii oamenilor de la sate prin munca în comun. Aceste state nu au abandonat Uniunea Sovietică în anii ’50 şi s-au aratat fidele faţă de orientările politice de la Moscova. căci societatea cu o singură clasă va fi o societate pacificată. Comunismul se situa înaintea omului. De asemenea.

fiind criticat pentru că susţinea proprietatea privată şi alegea ţărănimea ca forţă revoluţionară. Revoluţionarul s-a delimitat de marxism. A. Bălcescu este singurul paşoptist care a scris studii de critică socială. dintre care I. Rolul de lider incontestabil n-a fost confirmat de desfăşurarea evenimentelor din 1848 şi. deci poate fi considerat un premarxist. luptătorul tenace pentru unitatea şi independenţa naţiunii române. dar şi de socialismul utopic. Bălcescu a fost scurtă. nefericită. exil şi boală. fermitate în rezolvarea problemelor sociale şi sacrificiul de sine dus până la jertfa supremă. Radicalismul lui Bălcescu este unul de factură politică : eroul este socotit ca unicul iniţiator şi organizator al mişcării revoluţionare din Ţara Românească până la formarea guvernului provizoriu. interesul propagandei mutându-se de la singurul revoluţionar român premarxist. Bălcescu a fost considerat un premarxist.C. Mitul lui Bălcescu la apogeu (1948-1960) La crearea acestei imagini mitice pozitive s-a adăugat faptul că viaţa lui N. dominată de închisoare. Acesta n-a cunoscut lucrările clasicilor marxismului. Brătianu şi C. Mitul lui Nicolae Bălcescu este corelat cu schimbările ideologice din cele trei etape. unicul care a elaborat o lucrare de istorie naţională. Rosetti.(1948 – 1989) ADRIAN DRĂGUŞANU Comunismul în România nu a avut o evoluţie lipsită de schimbări. la gânditorul democratrevoluţionar de talie europeană şi respectiv. ’’un erou al scrisului’’. Acesta s-a împărţit în trei mari perioade: Etapa sovietizării (1948-1960). pe care l-a întrecut. propaganda îl transformă pe Bălcescu într-o victimă a ’’duşmanului . Heliade Rădulescu. acesta fiind singurul paşoptist de frunte care nu apucă să fie om politic în România modernă. N. inflexibilitate în faţa reacţiunii interne şi externe. Destinul său tragic se dovedeşte a fi un avantaj pentru mit. Un alt atu al revoluţionarului este opera sa teoretică. I. anii destinderii ideologiei (1960-1974) şi perioada cultului personalităţii şi a socialismului dinastic (1974-1989). Imaginea lui Bălcescu este cea a unui revoluţionar-radical şi este completată de atributele: personalitate ştiinţifică complexă. dar Marx a cunoscut parţial opera de critică şi analiză a lui Bălcescu. Ele sunt create de propagandă mai întâi prin exagerarea rolului eroului în revoluţie şi minimalizarea rolului celorlalţi fruntaşi paşoptişti. spre a salva mitul.

patriot înfocat şi personalitate culturală europeană. strateg eminent. Totul este lăsat în uitare pentru că mitul. propaganda reduce din punct de vedere cantitativ importanţa mitului lui Bălcescu. Nu se mai pomeneşte nimic despre competenţele sale în teoria militară. acum romantic revoluţionar. suplu şi ferm. omul de curaj al acţiunilor imediate şi un propagandist iscusit. foarte concret în programul său. trebuia să se debaraseze de exagerările cele mai stridente. Mitul lui Bălcescu în perioada 1960-1974 În această perioadă. om al realităţilor sociale şi economice . un al doilea pilon de susţinere a mitului eroului paşoptist este internaţionalismul. Trăsătura esenţială a mitului din anii sovietizării. romantic de talie europeană şi luptător pentru cauza naţională a românilor. ştiinţa dreptului ori folclor. dar prezentă în discursul politic. Noua imagine îl prezintă drept ’’organizator politic clarvăzător. în acea perioadă. miniştri ori şefi de guverne în ’’regimul burghezo-moşieresc’’. conducători de partide şi grupări politice. fără utopii dar şi fără stoicism. ci este numit alături de ceilalţi eroi paşoptişti. El apare ca un revoluţionar democrat. parlamentari. Bălcescu nu mai este considerat un revoluţionar unic. ’’Religia’’ cincinală .Bălcescu un revoluţionar premarxist este acum estompată. manifestat ca atitudine de sprijinire oriunde şi oricând a luptei pentru izbânda revoluţiei mondiale. organizator militar. Au existat două momente din viaţa lui Bălcescu deturnate şi exploatate în acest sens propagandistic: participarea la revoluţia paşoptistă pariziană şi încercarea sa din vara anului 1849 de a media conflictul dintre revoluţionarii români şi maghiari din Transilvania. mitul lui Bălcescu cunoaşte o decădere. Mitul lui Bălcescu în perioada cultului personalităţii (1974-1989) Personalitatea revoluţionarului paşoptist este foarte puţin prezentă în discursul politic. În anii relativei destinderi ideologice. Bălcescu putea fi introdus în genealogia istorică a lui Ceauşescu. Grupul ’’duşmanilor interni’’ este format din paşoptiştii ce vor fi lideri de opinie. diplomat. nici măcar ca referiri tangenţiale.intern’’. Totuşi apar două elemente noi: apropierea de concepţia filosofică a eroului din perspectiva romantismului şi considerarea lui ca primul sociolog român. Evident că numai astfel prezentat. Sensibilă la preferinţele istorice ale lui Ceauşescu. Alături de radicalism. dar continuă să reprezinte prototipul moral al omului-nou.

Comunismul a eşuat din motive economice. Ritualul se pretează foarte bine la manipulări politice datorită ambiguităţii sale. ritualul este un mecanism care transformă periodic ceea ce este obligatoriu în ceea ce pare dezirabil. acţionând ca o alternativă la folosirea forţei pentru a susţine că ordinea socială existentă este şi singura posibilă. dar el a afirmat că religia este ’’opiumul poporului’’. înlocuind sărbătorile religioase cu cele comuniste. După cum spune Victor Turner. În orice societate se pot observa cinci tipuri principale de ’’momente’’ în care se recurge sistematic la ritual: Momentele de cotitură în viaţa personală: naştere. d) Ele contribuie la evitarea conflictului prin ’’ritualuri ale rebeliunii’’. c) Ele formează sau cel putţin influenţează gândirea politică a omului de rând. sociale trebuie să ţină cont de simboluri. Sărbătorile istorice din majoritatea statelor comuniste erau aniversări politico-militare şi revoluţionare de dată recentă. moarte Momentele de iniţiere în grupuri sau instituţii: intrarea la şcoală. fie ele majoritare sau minoritare. majorat. b) Ritualurile consolidează sentimentul de apartenenţă şi solidaritate. absolvirea şcolii Aniversări istorice Momente de necaz Sărbători legate de anotimpuri şi lucrări agricole Numărul ritualurilor de iniţiere în colective sociale şi politice creşte spectacilos în comunism. DUCARU Sistemele politice. economice.Funcţiile sărbătorilor comuniste SANDA I. căsătorie. Aceste ritualuri se referă la carnavaluri şi sărbători naţionale care diminuează tensiunea socială. Sărbătorile şi ritualurile au îndeplinit o serie de funcţii importante. . a) Ele creează şi legitimează identitatea şi activitatea unor grupuri.

sărbătorile erau văzute ca un instrument de propagandă sau un mod prin care masele îşi dovedeau loialitatea. Anul 1928 a fost anul ’’Revoluţiei de sus’’ a lui Stalin.În perioada 1917-1923 au apărut sărbătorile bolşevice. Ziua Minerilor etc. 12 martie. multitudinea de sărbători comuniste nu a avut efectul dorit din două motive. fiindcă sărbătorile comuniste nu au reuşit să creeze solidaritate şi unitate. spontană. Ziua Tanchiştilor. Stalin va ajunge la o înţelegere cu biserica ortodoxă în 1941. în perioada 1936-1946 vor apărea pe calendar o serie de sărbători de cinstire a unor grupuri profesionale: Ziua Căilor Ferate. 1 ianuarie. pe care nu au reuşit să le înlocuiască. cosmonauţi. iar Anul Nou a fost şters de pe calendarul sărbătorilor legale. După moartea lui Lenin în 1924. Primul. metalurgişti. individualismul şi pluralismul. Ziua Artileriei. învăţători etc.Comuna din Paris. pentru că aceste sărbători coexistau cu cele religiose. Cu toate acestea. Sărbătorile tradiţionale ortodoxe au fost declarate ilegale. 18 martie. atât Hrusciov cât şi Brejnev au continuat cultul personalităţii proprii.Răsturnarea Dictaturii Autocrate. participarea devine obligatorie . Participarea era voluntară. În epoca post.comemorarea Duminicii Însângerate din 1905.Anul Nou. De aceea. Totodată se începe o campanie antireligioasă de proporţii: biserici desfiinţate. S-au declarat sărbătorile oficiale: o zi de odihnă săptămânală (nu era obligatorie). adică anul lansării primului plan cincinal şi începutul industrializării masive şi al colectivizării. Pentru a asigura un flux continuu de producţie. astfel persecuţiile se vor mai diminua. În schimb. 22 ianuarie. Din cauza războiului şi problemei scăderii moralului în rândul populaţiei.stalinistă 1953-1985. . Ziua Aviaţiei. preoţi arestaţi. Al doilea. Ziua Marinei. se va renunţa şi la ziua de odihnă de duminică. ci au accentuat diferenţele sociale. miliţieni. S-a mărit de asemenea numărul de sărbători consacrate unor grupuri profesionale: constructori. dar consiliile locale aveau dreptul de a alege până la opt zile de odihnă de conţinut religios. 1 Mai si 7 noiembrie.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->