Miturile comunismului românesc

Sub direcţia lui Lucian Boia

Bortoş Ana Alexandra Grupa 2, Anul II

Cele două feţe ale mitologiei comuniste

LUCIAN BOIA Orice ideologie poate fi tratată sau analizată ca mitologie. a unei societăţi noi şi a unui om nou. implicit devenea bun şi pentru individ. iar partidul se întruchipa în liderul său. satelor. iar celălalt pol are tot mai multă sărăcie. Un mic grup de oameni bine organizaţi şi care dispuneau de un proiect concret de viitor puteau cuceri puterea. ipocrizie şi minciună. Procesul de consolidare permanentă a statului (statul-partid) a condus chiar la dispariţia statului. Apărea în prim-plan ideea unei economii noi. odată cu venirea lui Trotsky şi a lui Lenin. totul devenea posibil. Totodată. Conform pricipiului. Mitologia comunistă originară s-a afirmat ca profund democratică. democratică şi elitistă. Ceea ce era bun pentru societate. accentul era pus pe individ. Secolul XX este secolul când determinismul marxist a alunecat spre voluntarism. nivelarea formelor de relief. dar aceasta l-a asimilat şi chiar l-a exacerbat. Accentul a trecut de la individ la societate. nu pe corpul social. Mitologia comunistă se afirmă în aceiaşi măsură ca deterministă şi voluntaristă. În realitate. individul şi societatea se contopeau. salariul acestuia corespunzând numai unei părţi a valorii create şi plusvaloarea . libertară şi totalitară. iar orice constrângere trebuia să dispară. secarea lacurilor şi inventarea altora noi. Omul trebuia să devină liber. structurală şi evenimenţială. Teoria marxistă se bazează pe un principiu determinist. Un bun exemplu îl reprezintă ideologia comunistă care este unică în raport cu orice altă ideologie. dar având o legătură între ele. . ci mai degrabă prin îmbinarea a două mitologii contradictorii. În teorie. Acest principiu determină un dezechilibru: un pol al societăţii are tot mai multă bogăţie. nu prin dimensiunea sa mitologică. de fapt. proiectul originar al comunismului stipula eliberarea omului alineat de nedreptate. asanarea Deltei. Acest pricipiu este compus din valoare munca fizică a proletarului. exponentul maselor era partidul. doctrina comunistă ar fi trebuit să îngroape naţionalismul. dar. Aşa se explică acţiunile lui Ceauşescu în ceea ce priveşte reconstruirea oraşelor.care revine capitalistului. internaţionalistă şi naţionalistă. Proiectul marxist originar propunea schimbarea temeliilor lumii.

pentru persoanele implicate direct în operaţie. un aliaj de permisivitate în ceea ce priveşte avortul sau divorţul şi de reprimare brutală a oricărei sexualităţi alternative sau deviante. În expresia’’Omul Nou’’ cuvintele îşi contrazic înţelesurile. ci şi speranţa. El este un FăT-Frumos de Laborator. pe temele egalităţii complete a sexelor. Cuvintele se întorc împotriva ideilor pe care ar trebui să le numească. de laboratorul serviciilor secrete şi al secţiilor de presă ale partidelor. Comuniştii îşi făceau propagandă folosindu-se de simboluri vechi şi de marele ideal al lumii creştine: o personalitate nouă. cât şi pentru tatăl care era vinovat de omisiune de denunţ. să nu se încreadă în nimeni. să nu fie interesat de cunoaşterea de sine. Ideologia condiţiei femeii în regimurile comuniste se baza. . De aceea. Omul nou este îndemnat să dispreţuiască nu numai iubirea. când s-a interzis prin lege întreruperea deliberată a sarcinii pentru femeile care aveau mai puţin de patru copii şi mai puţin de 40 de ani. cel puţin la origine. în toamna anului 1966. sintagma ’’Făt-Frumos’’ nu este simbolul binelui. un Făt-Frumos de Tip Nou: ’’Omul Nou’’ ANTOANETA TĂNĂSESCU Un titlu foarte similar cu o formulă propagandistică care promovează un optimism plăpând. interdicţiile regimului Ceauşescu par a institui un contrast flagrant prin temele tradiţionale ale familiei indivizibile şi procreatoare. Măsura a fost abrogată în decembrie 1989. Regimurile comuniste din Europa au practicat. Omul Nou devine inamicul numărul 1 al omului.Un Făt-Frumos de Laborator. Nu trebuie să existe o personalitate izolată ’’interesele colectivului sunt mai presus decât interesele individului’’. penalizarea celibatului şi absenţa copiilor. Penalităţile constau în privarea de libertate atât pentru femei. Societatea socialistă este bazată pe principiul colectivităţii. Astfel. Promovarea femeii sau despre destructurarea sexului feminin ZOE PETRE Femeia şi-a evidenţiat existenţa paralelă şi de sine stătătoare. după modelul legislaţiei sovietice.

tot ceea ce fusese bun era proclamat rău. Economia de război profund feminizată nu a dat naştere unei mişcări de emancipare. este instalat din anii ’50 odată cu eroizarea femeilor care practică profesii tradiţional masculine. cea a Partidului. ci şi o subordonare la fel de masculină a universului erotic faţă de cel politic. Încă din primii ani de după pimul război. solitudinea lor militantă. răspunzând unei propagande tot mai tradiţionale. Un bun exemplu este dat de ’’tovarăşa Ana’’.O excepţie o reprezintă China care interzicea procreerea. activistă şi aventurieră din elita Kominternului. în literatură şi în arte vizuale. Astfel. mai naţionaliste şi mai conservatoare. femeia revoluţionar. Această mutaţie este evidentă mai ales la nivelul comportamentelor erotice. Femeia ocupa atunci rolurile tradiţional masculine. Bărbătoasele ’’tovarăşe’’ de Partid şi de viaţă nu erau doar o ficţiune. spectacole apare femeia în diverse roluri ’’femeia comisar’’. în unele dintre aceste ţări. Răsturnarea valorilor sociale prin paradigma feminităţii a creat o confuzie generală deoarece se înscrie în tentativa de inversare a tuturor reflexelor societăţii. De exemplu. ci disponibilizarea unei forţe de muncă suplimentare pentru marile proiecte industriale şi limitarea drastică a autonomiei nucleului familial. În societăţile est-europene comunizate după cel de-al doilea război mondial s-a optat pentru o emancipare ostentativă a femeii. biografiile lor eroice şi asexuale erau date drept exemplu. Modelul unei egalităţi mecanice a sexelor. ocupau un loc însemnat în învăţământ şi în profesiile liberale. statutul femeilor era mai evoluat. revendicată mai degrabă pentru femei decât de către femei. finalitatea nu era eliberarea efectivă a femeii. În registrul comunist. femeile beneficiau de drept de vot. dar şi cu legalizarea avortului. ci unei recuperări în imagiuar a rolurilor tradiţionale ale sexelor. care traduc nu numai o libertate făţişă şi modelată pe un tipar masculin a relaţiilor cu sexul opus. Acest lucru este preluat direct şi obsesiv în practica socială şi în discursul primilor ani de socialism. care nu recunoştea decât o singură familie. de la minerit la decizia politică necruţătoare. în speţă revoluţionar. Imaginea Mamei era exploatată obsesiv în grafica de război. presă. Războiul adusese cu sine o altă tonalitate: exaltarea Naţiunii nu putea fi despărţită de exaltarea Familiei. cu laicizarea brutală a căsătoriei şi cu facilitarea divorţului. În societăţile de democraţie populară. aveau dreptul garantat la educaţie. . sacrificându-l cauzei în timpul marilor procese staliniste. ceea ce fusese alb devenea negru. Portretele lor erau expuse ostentativ pe toate zidurile. precum şi în viaţa culturală şi artistică a perioadei interbelice. despre care se spunea că şi-ar fi denunţat soţul. femeia eroină. ar fi trebuit să stârnească interesul ambelor sexe: provocându-i pe bărbaţi şi oferindu-le un model femeilor.Ana Pauker.

Nu era vorba de o facilitare a obligaţiilor casnice. ci dimpotrivă. În Bosnia. Odată cu interdicţia represivă a avorturilor. femeile au ajuns să fie hărţuite. adolescenţii. de exemplu. ne putem da seama de violenţa secretă care s-a manifestat prin violarea vieţii private şi a intimităţii corpului feminin cu efecte degradante. a apărut criza din anii’80 atunci când această generaţie se apropia de vârsta adultă. ceea ce provoca direct nenumărate avorturi şi o solidaritate asexuată a cuplului. Analizând condiţia femeii în România. de şcolarizare şi de muncă. Măsura a lovit mai ales în categoriile vulnerabile ale societăţii: cei mai puţin educaţi. Mitul patriei primejduite EUGEN NEGRICI . care se pot observa şi astăzi prin înclinaţia generală pentru pornografie. precum şi pentru cele ale căror partener era un ceatăţean străin. Efectele sociale ale acestei rechiziţionări a corpului feminin în beneficiul politicii de stat au constat în valul de ’’decreţei’’. Femeile din România au aflat primele ce înseamnă paradisul socialismului ’’multilateral’’. expuse privirilor brutale şi culpabilizate de proprii parteneri. cei mai săraci. dar şi distanţa nefirească între părinţi şi copiii lăsaţi adesea la bunici. Deoarece societatea era fragilă din punct de vedere economic şi incapabillă de a asigura acestei generaţii condiţiile minime de existenţă. De aceea. măsură tipică pentru doctrina naţionalcomunistă. exista o instrucţiune nescrisă care permitea întreruperile de sarcină pentru femeile de origine maghiară sau ţigănească.Adevărata esenţă a acestei emancipări socialiste este dubla aservire a femeii. violuri şi prostituţie. se dorea purificarea etnică. Într-o economie săracă. aportul salarial adus de femeie era indispensabil. în câmpul muncii şi în lupta cotidiană pentru supravieţuirea familiei. confruntarea cu dificultăţi. făcându-se astfel o discriminare.

fecioarele exaltate. totuşi eroic şi salvator . dar nedrept pentru mulţi. nimbul. fraternitate. libertate. Peste tot apăreau dovezi că patrotismul este o momeală infailibilă care are un succes sigur şi rapid. afiliaţii (artiştii. O altă latură importantă a mitologiei comuniste este mitul zeului comunist reprezentat de Lenin. organizatorii turneelor). Mitul şi-a produs rapid şi cultul oficial.Tema patriei socialiste plină de mândre construcţii socialiste a fost preluată. aparatul propagandistic a impus cu severitate tuturor editurilor. provincialismul şi înapoierea economică. ceremoniile (cenaclurile). nici cu probleme morale. dar nu este o societate desăvârşită. În special.viitorul . ziarelor. habotnocii. societate perfectă. radioteleviziunii obligaţia de a promova poezia patriotică. semnele profetice simbolice (triala L-urilor). nimbul apare ca simbol al manifestării duhului sfânt şi al puterilor deosebite pe care le posedă persoana respectivă. Imaginarul comunist sovietic crează o schemă proprie: . inspectorii cu cultura. doar cel mai bun drum pentru desăvârşire . hierofanţii (activiştii cu propaganda. se întâlnesc trei mari fenomene: trecutul în sclavie. Doctrina creştină acordă multă atenţie simbolurilor. Lumina vine de la răsărit . instituţiile (Cântarea României). rolul civilizator şi rolul progresist al fratelui Mai Mare.trecutul – glorios. ritualurile (deplasările scriitoriceşti). Conducătorul îşi consolida puterea prin ea. bigoţii. aparţine comunismului şi reprezintă cel mai înalt grad al progresului omenirii. adepţii (vârstnicii simpatizanţi). care nu se confruntă nici cu probleme economice.prezentul – a adus egalitate. În literatura sovietică moldovenească. Un tablou similar întâlnim şi în România socialistă. deoarece stîrnea un interes aparte asupra unei anumite specii de intelectuali. neofiţii (liceenii cenaclişti). Pentru a îndepărta pe scriitori de la bătălia contemporană în jurul libertăţii şi de la realismul revelator care ameninţau regimul. recitatorii). Aceste fenomene vor determina înlocuirea glorificării trecutului din poeziile anilor postbelici cu rolul eliberator. prosperitate. marele conducător al revoluţiei ’’octombrine’’are acelaşi simbol al puterii. Eminescu este un bun reprezentant în plan literar al mitului patriei primejduite.

poeţi. iar pe de altă parte este intelectualitatea artistică şi ştiinţifică care pare a înţelege sensul schimbării care va urma. Cele două state fuseseră duşmane. Uniunea Sovietică văzută ca o nouă entitate geo-fizică. dar. Cei care vor crea mitul ’’luminii de la răsărit’’ sunt pe de o parte politicienii (cei din partidul comunist ’’renăscut’’ şi din grupările satelite). Rusia (mai târziu Uniunea Sovietică) nu părea să fie un aliat de nădejde pentru România.’’Noua imagine’’ a Uniunii Sovietice în România Postbelică. găsim o serie de comunişti prin vocaţie. Noua imagine a Uniunii Sovietice se conturează aşadar sub semnul unei revelaţii. Discursul folosit pentru construirea noii imagini a Uniunii Sovietice are patru teme predilecte: a. Analizând motivaţiile care conduc aceste trei grupuri spre reinventarea unei Uniuni Sovietice pe placul tuturor. socialiste care sunt dispuşi să se lase cuceriţi de farmecul utopiei comuniste. va fi impusă prietenia de către soldaţii sovietici care vin ca învingători şi de către întregul aparat propagandistic instaurat după Armata Roşie. . Între aceste două grupuri gravitează terţii. este o redescoperire a Uniunii făcută târziu şi este însoţită de remuşcări că nu a avut loc mai devreme. mai exista şi reţinerea unui stat mic faţă de marea putere aflată în imediata vecinătate. 1944-1947 ADRIAN CIOROIANU Experienţa istorică a secolului XIX nu a reuşit să facă din Rusia marea simpatie a românilor. ’’Omul nou’’ şi cele şase întrupări standard ale sale. al căror filosovietism este la cote ridicate. dar care pot fi manevraţi o perioadă de politicieni abili. ei pot fi mai uşor de manipulat. România n-a mai avut de ales. Ultima categorie este cea a indiferenţilor. specia pe cale de dispariţie. Ei doar speră să aparţină candva unui grup. iar cei care se lasă pătrunşi de acest cuvânt sunt cei care vor crea noua imagine a Uniunii Sovietice. Deoarece sunt cuprinşi de sentimentul vinovăţiei. b. Statul sovietic ca tip nou şi superior de stat. pictori. Al treilea segment este alcătuit din cei care vor sâ-şi răscumpere o serie de greşeli din trecut. în august 1944. se manifestă în stradă şi se fac resimţiţi în presă. c. Înafară de diferenţele dintre un popor latin doritor de modernizare şi un imperiu slav dornic de extindere. cu experienţă şi activitate în spate. intelectuali care rezistă utopiei. Prietenia s-a dovedit a fi un cuvânt magic. Acest segment cuprinde oameni de ştiinţă. după 23 august. o masă greu definibilă de indivizi ce nu aparţin nici uneia dintre cele două categorii enunţate. Cu toate acestea. ziarişti şi profesori. Un al doilea segment îl constituie intelectualii cu vagi simpatii de stânga.

Valoarea ei simbolică este multiplă: femeia mamă. activistul de partid. Educaţia copiilor se face cu ajutorul celor mai noi metode pedagogice. femeia soldat. după război. Femeia sovietică este o altă personificare a omului nou. Noua imagine se va structura pe scheletul câtorva idei reper: 1) Ideea preţiosului timp pierdut. graţie grijii deosebite pe care i-o poartă statul sovietic. femeia sovietică. Marele avantaj al creatorilor noii imagini era absenţa aproape totală a informaţiilor despre Uniunea Sovietică. un personaj relativ nou pentru cititorul român. discursul propagandistic părea foarte credibil. femeia muncitor. Această metodă dă rezultate atât în dezvoltarea fizică a copilului. ale căror destine se întrepătrund şi ale căror traiectorii se intersectează într-o societate precum cea sovietică. printr-o sistematică popularizare şi apare frecvent în publicistica românească. copilul sovietic. savantul. Omul Nou – Omul Sovietic Mitologia omului nou sovietic cuprinde şase întruchipări principale. Statul sovietic creează un nou tip de femeie egală cu bărbatul. adică după discuri cu basme şi poezii scrise special pentru copii de către cei mai mari scriitori sovietici. Muncitorul stahanovist este. Elevii sovietici învaţă ex-auditu. Ştiinţa sovietică sau miraculosul ca fapt cotidian. Eroii principali ai acestui imaginar social sunt: muncitorul stahanovist. el simbolizează viitorul. Copilul este o figură des întâlnită în mitologia comunistă.d. soldatul. savantul lucrează tocmai pentru protectorul său. Copilul sovietic este un nou tip de copil. În lipsa informaţiilor. Figura lui de-abia acum se impune. cât şi în cea intelectuală. regretul că sfertul de veac scurs de la naşterea Uniunii nu a fost fructificat după cum ar fi trebuit 2) Complexul de învinşi în război al românilor 3) Sentimentul de vină amestecat cu ruşinea de a fi atacat şi jefuit un stat paşnic 4) Aura de eliberatori a soldaţilor sovietici 5) Gratitudinea pentru sprijinul acordat de sovietici în realipirea Ardealului . Se consideră că victoria comunismului nu ar fi existat fără contribuţia activă a oamenilor de ştiinţă. Alte teme importante din noua imagine a Uniunii Sovietice sunt: ştiinţa şi savantul. Protejat de stat.

Ei acuză fourierismul pentru faptul că tot ceea ce nu este susceptibil de posesiune comună va fi suprimat (cultură. egalităţii şi fraternităţii. femei şi copii. între mit şi realitate PETRE GURAN Odată cu proclamarea principiilor libertăţii. Unul dintre răspunsurile din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Aceste asociaţii respectau trei principii: libertatea prin libera întovărăşire. muncă şi capital în funcţie de cât de multe dividente vrea fiecare să aibă. Reevaluarea şi supralicitarea tradiţiilor comune istorice şi culturalreligioase Colectivizarea. de a investi talent. luând formele cele mai diverse. egalitatea prin satisfacerea nevoilor tuturor şi prin posesia în comun a bunurilor. Marx şi Engels vor aduce o critică modelelor colectiviste: faptul că ele au determinat dominaţia omului prin intermediul criteriului averii. munca depusă. . de a-i afecta mai mult sau mai puţin timp. Rezultatul acestor falansteruri este asociaţia cooperatistă. axate pe agricultură şi asigurând fiecăruia ocupaţia dorită. nu cu un salariu.6) Admiraţia pentru calitatea umană şi tăria morală a duşmanilor de până mai ieri. deci şi proprietatea. talent. Falansterurile sunt văzute ca tabere de 1500 de oameni care vor avea de îndeplinit diferite munci alternativ. talentul şi diferenţierea dintre bărbaţi. iar Marx descoperă legile istoriei din care deduce o anumită evoluţie a societăţii. Punctul comun între cei doi este acela că societatea de proletari desfiinţează exploatarea provocată de proprietate. care ar fi proporţional cu trei factori: capitalul adus. astfel el îi atribuie un anumit rol clasei proletare . a fost oferit de Fourier şi Owen care reluau ideea unei vieţi în comun organizată într-un falanster. acum învingători şi care nu regretă să ajute un fost stat inamic 7) Redescoperirea. gânditorii s-au preocupat de punerea lor în practică sau de cum să asigure fericirea oamenilor. Fourier proiectează un sistem pentru asigurarea fericirii. pentru a-şi menţine entuziasmul. Aşadar. Această idee va traversa istoria comunismului. fraternitatea prin spiritul care domnea în aceste organizaţii: ajutorul manual. Fourier stabilea că fiecare asociat va fi retribuit cu un divident. dragoste personală). posibilitatea de a o schimba. liberul consimţământ la tot ceea ce se întâmpla. libertatea constă în alegerea muncii. cu singura condiţie să se dovedească capabil de a o face.

totuşi ei rămân proprietari şi se pot retrage 4) Pământul şi mijloacele de producţie devin proprietate colectivă. deoarece presupunea ca pământurile şi mijloacele de producţie să aparţină numai cooperativelor. când dezaprobată în numele intereselor economice. Primele ţări clasate pe tabelul ritmului de colectivizare sunt Cehoslovacia. Apoi s-a construit o teorie a istoriei care va conduce umanitatea spre societatea celor buni şi fericiţi. Pe de altă parte.Exproprierea a fost primul gest al dictaturii proletariatului. Din acest fapt rezultă intenţia marxiştilor de a proletariza mica burghezie şi ţărănime. ca acţiune de punere în comun a bunurilor şi a muncii. el nu va mai avea decât o funcţie de administrator ori al ’’bunurilor tuturor’’. Aceasta era metoda care exprima cel mai clar naţionalizarea efectivă a micii proprietăţi ţărăneşti. Ultimul model a fost cel care s-a impus în cele patru ţări enunţate. Comunismul se situa înaintea omului. indiferent de venitul cooperativei 3) Nu se mai plăteşte cota. Nicolae Bălcescu în propaganda comunistă . după instaurarea acetei dictaturi. dar în interesul proletariatului. În perioada următoare s-a pus teoria în practică prin colectivizarea bunurilor care a fost când aprobată ca soluţie economică. iar venitul se împarte între membrii în mod egal. iar renumeraţia era măsurată în unităţi de măsură pe zi. Colectivizarea a devenit proftabilă pentru că îi oferea statului mijlocul de a controla producţia de alimente. a început prin construirea unui sistem de viaţă în comun pentru a se asigura fericirea oamenilor. ori al bunurilor nimănui. statul fiind beneficiarul exproprierii trebuie să dispară ca putere politică. iar cooperativa îi pune la dispoziţie maşini şi îi plăteşte o cotă din venitul cooperativei 2) În aceleaşi condiţii. Acesta a fost un comunism cu scop economic. De asemenea. colectivizarea asigura controlul vieţii oamenilor de la sate prin munca în comun. cota depinde în mod unic de valoarea pământului fiecăruia. Au existat patru modele teoretice ale cooperativelor: 1) Ţăranul rămâne proprietar al pământului său şi al mijloacelor sale de producţie. România şi RDG (Republica Democrată Germană). Bulgaria. pentru că îi permitea Statului Sovietelor să distrugă un duşman politic (comunismul de dreapta bazat pe ţărănime) şi un duşman economic care împiedica statul de a avea monopolul istoriei. iar ţăranului îi este imposibil să se retragă. Aceste state nu au abandonat Uniunea Sovietică în anii ’50 şi s-au aratat fidele faţă de orientările politice de la Moscova. Colectivizarea. căci societatea cu o singură clasă va fi o societate pacificată.

Mitul lui Bălcescu la apogeu (1948-1960) La crearea acestei imagini mitice pozitive s-a adăugat faptul că viaţa lui N. dintre care I. dominată de închisoare. unicul care a elaborat o lucrare de istorie naţională. Bălcescu a fost scurtă. propaganda îl transformă pe Bălcescu într-o victimă a ’’duşmanului . Bălcescu este singurul paşoptist care a scris studii de critică socială. acesta fiind singurul paşoptist de frunte care nu apucă să fie om politic în România modernă.(1948 – 1989) ADRIAN DRĂGUŞANU Comunismul în România nu a avut o evoluţie lipsită de schimbări. Acesta n-a cunoscut lucrările clasicilor marxismului. N. ’’un erou al scrisului’’. Revoluţionarul s-a delimitat de marxism. fiind criticat pentru că susţinea proprietatea privată şi alegea ţărănimea ca forţă revoluţionară. Un alt atu al revoluţionarului este opera sa teoretică. Ele sunt create de propagandă mai întâi prin exagerarea rolului eroului în revoluţie şi minimalizarea rolului celorlalţi fruntaşi paşoptişti. anii destinderii ideologiei (1960-1974) şi perioada cultului personalităţii şi a socialismului dinastic (1974-1989).C. Brătianu şi C. Destinul său tragic se dovedeşte a fi un avantaj pentru mit. luptătorul tenace pentru unitatea şi independenţa naţiunii române. fermitate în rezolvarea problemelor sociale şi sacrificiul de sine dus până la jertfa supremă. Bălcescu a fost considerat un premarxist. spre a salva mitul. interesul propagandei mutându-se de la singurul revoluţionar român premarxist. deci poate fi considerat un premarxist. I. Heliade Rădulescu. nefericită. Acesta s-a împărţit în trei mari perioade: Etapa sovietizării (1948-1960). inflexibilitate în faţa reacţiunii interne şi externe. pe care l-a întrecut. la gânditorul democratrevoluţionar de talie europeană şi respectiv. dar şi de socialismul utopic. Rolul de lider incontestabil n-a fost confirmat de desfăşurarea evenimentelor din 1848 şi. Mitul lui Nicolae Bălcescu este corelat cu schimbările ideologice din cele trei etape. exil şi boală. Radicalismul lui Bălcescu este unul de factură politică : eroul este socotit ca unicul iniţiator şi organizator al mişcării revoluţionare din Ţara Românească până la formarea guvernului provizoriu. A. dar Marx a cunoscut parţial opera de critică şi analiză a lui Bălcescu. Imaginea lui Bălcescu este cea a unui revoluţionar-radical şi este completată de atributele: personalitate ştiinţifică complexă. Rosetti.

strateg eminent. Mitul lui Bălcescu în perioada cultului personalităţii (1974-1989) Personalitatea revoluţionarului paşoptist este foarte puţin prezentă în discursul politic. romantic de talie europeană şi luptător pentru cauza naţională a românilor.intern’’. foarte concret în programul său. ’’Religia’’ cincinală . ci este numit alături de ceilalţi eroi paşoptişti. conducători de partide şi grupări politice. patriot înfocat şi personalitate culturală europeană. parlamentari. în acea perioadă. acum romantic revoluţionar. Au existat două momente din viaţa lui Bălcescu deturnate şi exploatate în acest sens propagandistic: participarea la revoluţia paşoptistă pariziană şi încercarea sa din vara anului 1849 de a media conflictul dintre revoluţionarii români şi maghiari din Transilvania. omul de curaj al acţiunilor imediate şi un propagandist iscusit. Mitul lui Bălcescu în perioada 1960-1974 În această perioadă. un al doilea pilon de susţinere a mitului eroului paşoptist este internaţionalismul. Bălcescu putea fi introdus în genealogia istorică a lui Ceauşescu. trebuia să se debaraseze de exagerările cele mai stridente. Noua imagine îl prezintă drept ’’organizator politic clarvăzător. ştiinţa dreptului ori folclor. dar prezentă în discursul politic.Bălcescu un revoluţionar premarxist este acum estompată. propaganda reduce din punct de vedere cantitativ importanţa mitului lui Bălcescu. diplomat. El apare ca un revoluţionar democrat. suplu şi ferm. Bălcescu nu mai este considerat un revoluţionar unic. Grupul ’’duşmanilor interni’’ este format din paşoptiştii ce vor fi lideri de opinie. organizator militar. Totuşi apar două elemente noi: apropierea de concepţia filosofică a eroului din perspectiva romantismului şi considerarea lui ca primul sociolog român. miniştri ori şefi de guverne în ’’regimul burghezo-moşieresc’’. manifestat ca atitudine de sprijinire oriunde şi oricând a luptei pentru izbânda revoluţiei mondiale. Totul este lăsat în uitare pentru că mitul. Alături de radicalism. Trăsătura esenţială a mitului din anii sovietizării. mitul lui Bălcescu cunoaşte o decădere. nici măcar ca referiri tangenţiale. dar continuă să reprezinte prototipul moral al omului-nou. Sensibilă la preferinţele istorice ale lui Ceauşescu. Evident că numai astfel prezentat. Nu se mai pomeneşte nimic despre competenţele sale în teoria militară. În anii relativei destinderi ideologice. fără utopii dar şi fără stoicism. om al realităţilor sociale şi economice .

dar el a afirmat că religia este ’’opiumul poporului’’. c) Ele formează sau cel putţin influenţează gândirea politică a omului de rând. . Aceste ritualuri se referă la carnavaluri şi sărbători naţionale care diminuează tensiunea socială. absolvirea şcolii Aniversări istorice Momente de necaz Sărbători legate de anotimpuri şi lucrări agricole Numărul ritualurilor de iniţiere în colective sociale şi politice creşte spectacilos în comunism. sociale trebuie să ţină cont de simboluri. Ritualul se pretează foarte bine la manipulări politice datorită ambiguităţii sale. Sărbătorile şi ritualurile au îndeplinit o serie de funcţii importante. fie ele majoritare sau minoritare. Sărbătorile istorice din majoritatea statelor comuniste erau aniversări politico-militare şi revoluţionare de dată recentă. În orice societate se pot observa cinci tipuri principale de ’’momente’’ în care se recurge sistematic la ritual: Momentele de cotitură în viaţa personală: naştere. b) Ritualurile consolidează sentimentul de apartenenţă şi solidaritate. ritualul este un mecanism care transformă periodic ceea ce este obligatoriu în ceea ce pare dezirabil. După cum spune Victor Turner. căsătorie. înlocuind sărbătorile religioase cu cele comuniste. majorat. moarte Momentele de iniţiere în grupuri sau instituţii: intrarea la şcoală. Comunismul a eşuat din motive economice. d) Ele contribuie la evitarea conflictului prin ’’ritualuri ale rebeliunii’’. economice.Funcţiile sărbătorilor comuniste SANDA I. acţionând ca o alternativă la folosirea forţei pentru a susţine că ordinea socială existentă este şi singura posibilă. DUCARU Sistemele politice. a) Ele creează şi legitimează identitatea şi activitatea unor grupuri.

spontană. Primul. După moartea lui Lenin în 1924. Al doilea. învăţători etc. astfel persecuţiile se vor mai diminua. 22 ianuarie.Comuna din Paris. Anul 1928 a fost anul ’’Revoluţiei de sus’’ a lui Stalin. Pentru a asigura un flux continuu de producţie. Ziua Aviaţiei. 1 ianuarie. multitudinea de sărbători comuniste nu a avut efectul dorit din două motive. individualismul şi pluralismul. cosmonauţi. metalurgişti. pentru că aceste sărbători coexistau cu cele religiose. iar Anul Nou a fost şters de pe calendarul sărbătorilor legale.comemorarea Duminicii Însângerate din 1905. Sărbătorile tradiţionale ortodoxe au fost declarate ilegale. Participarea era voluntară. Ziua Tanchiştilor. Din cauza războiului şi problemei scăderii moralului în rândul populaţiei. S-au declarat sărbătorile oficiale: o zi de odihnă săptămânală (nu era obligatorie).Răsturnarea Dictaturii Autocrate. De aceea. Ziua Minerilor etc. participarea devine obligatorie . S-a mărit de asemenea numărul de sărbători consacrate unor grupuri profesionale: constructori. În schimb. . se va renunţa şi la ziua de odihnă de duminică. sărbătorile erau văzute ca un instrument de propagandă sau un mod prin care masele îşi dovedeau loialitatea. în perioada 1936-1946 vor apărea pe calendar o serie de sărbători de cinstire a unor grupuri profesionale: Ziua Căilor Ferate. miliţieni. adică anul lansării primului plan cincinal şi începutul industrializării masive şi al colectivizării.Anul Nou. 18 martie.În perioada 1917-1923 au apărut sărbătorile bolşevice. pe care nu au reuşit să le înlocuiască. ci au accentuat diferenţele sociale. Stalin va ajunge la o înţelegere cu biserica ortodoxă în 1941. 1 Mai si 7 noiembrie. preoţi arestaţi. Cu toate acestea. Ziua Artileriei. atât Hrusciov cât şi Brejnev au continuat cultul personalităţii proprii. dar consiliile locale aveau dreptul de a alege până la opt zile de odihnă de conţinut religios. Ziua Marinei.stalinistă 1953-1985. Totodată se începe o campanie antireligioasă de proporţii: biserici desfiinţate. 12 martie. fiindcă sărbătorile comuniste nu au reuşit să creeze solidaritate şi unitate. În epoca post.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful