Miturile comunismului românesc

Sub direcţia lui Lucian Boia

Bortoş Ana Alexandra Grupa 2, Anul II

Cele două feţe ale mitologiei comuniste

Un bun exemplu îl reprezintă ideologia comunistă care este unică în raport cu orice altă ideologie. democratică şi elitistă. Proiectul marxist originar propunea schimbarea temeliilor lumii. nu prin dimensiunea sa mitologică. Totodată. asanarea Deltei. de fapt. Mitologia comunistă se afirmă în aceiaşi măsură ca deterministă şi voluntaristă. individul şi societatea se contopeau. nu pe corpul social. satelor.care revine capitalistului. odată cu venirea lui Trotsky şi a lui Lenin. libertară şi totalitară. dar având o legătură între ele. Apărea în prim-plan ideea unei economii noi. doctrina comunistă ar fi trebuit să îngroape naţionalismul. salariul acestuia corespunzând numai unei părţi a valorii create şi plusvaloarea . Omul trebuia să devină liber. Teoria marxistă se bazează pe un principiu determinist. structurală şi evenimenţială. dar aceasta l-a asimilat şi chiar l-a exacerbat. Acest pricipiu este compus din valoare munca fizică a proletarului. a unei societăţi noi şi a unui om nou. accentul era pus pe individ. ipocrizie şi minciună. secarea lacurilor şi inventarea altora noi. Conform pricipiului. Secolul XX este secolul când determinismul marxist a alunecat spre voluntarism. . Acest principiu determină un dezechilibru: un pol al societăţii are tot mai multă bogăţie. iar orice constrângere trebuia să dispară. În teorie. proiectul originar al comunismului stipula eliberarea omului alineat de nedreptate. implicit devenea bun şi pentru individ. ci mai degrabă prin îmbinarea a două mitologii contradictorii. Un mic grup de oameni bine organizaţi şi care dispuneau de un proiect concret de viitor puteau cuceri puterea. dar. totul devenea posibil. nivelarea formelor de relief. Procesul de consolidare permanentă a statului (statul-partid) a condus chiar la dispariţia statului. Aşa se explică acţiunile lui Ceauşescu în ceea ce priveşte reconstruirea oraşelor.LUCIAN BOIA Orice ideologie poate fi tratată sau analizată ca mitologie. Ceea ce era bun pentru societate. internaţionalistă şi naţionalistă. iar celălalt pol are tot mai multă sărăcie. Mitologia comunistă originară s-a afirmat ca profund democratică. iar partidul se întruchipa în liderul său. exponentul maselor era partidul. În realitate. Accentul a trecut de la individ la societate.

sintagma ’’Făt-Frumos’’ nu este simbolul binelui. în toamna anului 1966. Comuniştii îşi făceau propagandă folosindu-se de simboluri vechi şi de marele ideal al lumii creştine: o personalitate nouă. ci şi speranţa. De aceea. după modelul legislaţiei sovietice. În expresia’’Omul Nou’’ cuvintele îşi contrazic înţelesurile. cât şi pentru tatăl care era vinovat de omisiune de denunţ. când s-a interzis prin lege întreruperea deliberată a sarcinii pentru femeile care aveau mai puţin de patru copii şi mai puţin de 40 de ani.Un Făt-Frumos de Laborator. . penalizarea celibatului şi absenţa copiilor. Regimurile comuniste din Europa au practicat. Omul Nou devine inamicul numărul 1 al omului. pentru persoanele implicate direct în operaţie. Ideologia condiţiei femeii în regimurile comuniste se baza. Cuvintele se întorc împotriva ideilor pe care ar trebui să le numească. să nu se încreadă în nimeni. El este un FăT-Frumos de Laborator. de laboratorul serviciilor secrete şi al secţiilor de presă ale partidelor. un Făt-Frumos de Tip Nou: ’’Omul Nou’’ ANTOANETA TĂNĂSESCU Un titlu foarte similar cu o formulă propagandistică care promovează un optimism plăpând. Omul nou este îndemnat să dispreţuiască nu numai iubirea. Promovarea femeii sau despre destructurarea sexului feminin ZOE PETRE Femeia şi-a evidenţiat existenţa paralelă şi de sine stătătoare. interdicţiile regimului Ceauşescu par a institui un contrast flagrant prin temele tradiţionale ale familiei indivizibile şi procreatoare. Astfel. să nu fie interesat de cunoaşterea de sine. pe temele egalităţii complete a sexelor. un aliaj de permisivitate în ceea ce priveşte avortul sau divorţul şi de reprimare brutală a oricărei sexualităţi alternative sau deviante. Societatea socialistă este bazată pe principiul colectivităţii. cel puţin la origine. Măsura a fost abrogată în decembrie 1989. Nu trebuie să existe o personalitate izolată ’’interesele colectivului sunt mai presus decât interesele individului’’. Penalităţile constau în privarea de libertate atât pentru femei.

Acest lucru este preluat direct şi obsesiv în practica socială şi în discursul primilor ani de socialism. care traduc nu numai o libertate făţişă şi modelată pe un tipar masculin a relaţiilor cu sexul opus. ci şi o subordonare la fel de masculină a universului erotic faţă de cel politic. presă. femeia revoluţionar.Ana Pauker. statutul femeilor era mai evoluat. Portretele lor erau expuse ostentativ pe toate zidurile. femeia eroină. sacrificându-l cauzei în timpul marilor procese staliniste. în speţă revoluţionar. ci disponibilizarea unei forţe de muncă suplimentare pentru marile proiecte industriale şi limitarea drastică a autonomiei nucleului familial. despre care se spunea că şi-ar fi denunţat soţul. În societăţile de democraţie populară. care nu recunoştea decât o singură familie. revendicată mai degrabă pentru femei decât de către femei.O excepţie o reprezintă China care interzicea procreerea. Răsturnarea valorilor sociale prin paradigma feminităţii a creat o confuzie generală deoarece se înscrie în tentativa de inversare a tuturor reflexelor societăţii. este instalat din anii ’50 odată cu eroizarea femeilor care practică profesii tradiţional masculine. spectacole apare femeia în diverse roluri ’’femeia comisar’’. solitudinea lor militantă. ceea ce fusese alb devenea negru. Un bun exemplu este dat de ’’tovarăşa Ana’’. Modelul unei egalităţi mecanice a sexelor. Femeia ocupa atunci rolurile tradiţional masculine. Economia de război profund feminizată nu a dat naştere unei mişcări de emancipare. mai naţionaliste şi mai conservatoare. Astfel. în unele dintre aceste ţări. De exemplu. aveau dreptul garantat la educaţie. ar fi trebuit să stârnească interesul ambelor sexe: provocându-i pe bărbaţi şi oferindu-le un model femeilor. cu laicizarea brutală a căsătoriei şi cu facilitarea divorţului. cea a Partidului. În registrul comunist. ci unei recuperări în imagiuar a rolurilor tradiţionale ale sexelor. activistă şi aventurieră din elita Kominternului. răspunzând unei propagande tot mai tradiţionale. . Încă din primii ani de după pimul război. Această mutaţie este evidentă mai ales la nivelul comportamentelor erotice. Imaginea Mamei era exploatată obsesiv în grafica de război. precum şi în viaţa culturală şi artistică a perioadei interbelice. tot ceea ce fusese bun era proclamat rău. Bărbătoasele ’’tovarăşe’’ de Partid şi de viaţă nu erau doar o ficţiune. biografiile lor eroice şi asexuale erau date drept exemplu. de la minerit la decizia politică necruţătoare. femeile beneficiau de drept de vot. dar şi cu legalizarea avortului. În societăţile est-europene comunizate după cel de-al doilea război mondial s-a optat pentru o emancipare ostentativă a femeii. în literatură şi în arte vizuale. Războiul adusese cu sine o altă tonalitate: exaltarea Naţiunii nu putea fi despărţită de exaltarea Familiei. finalitatea nu era eliberarea efectivă a femeii. ocupau un loc însemnat în învăţământ şi în profesiile liberale.

ci dimpotrivă. măsură tipică pentru doctrina naţionalcomunistă. precum şi pentru cele ale căror partener era un ceatăţean străin. Efectele sociale ale acestei rechiziţionări a corpului feminin în beneficiul politicii de stat au constat în valul de ’’decreţei’’. confruntarea cu dificultăţi. De aceea. Deoarece societatea era fragilă din punct de vedere economic şi incapabillă de a asigura acestei generaţii condiţiile minime de existenţă. se dorea purificarea etnică. Măsura a lovit mai ales în categoriile vulnerabile ale societăţii: cei mai puţin educaţi. ne putem da seama de violenţa secretă care s-a manifestat prin violarea vieţii private şi a intimităţii corpului feminin cu efecte degradante. Nu era vorba de o facilitare a obligaţiilor casnice. Mitul patriei primejduite EUGEN NEGRICI . Femeile din România au aflat primele ce înseamnă paradisul socialismului ’’multilateral’’. violuri şi prostituţie. aportul salarial adus de femeie era indispensabil. în câmpul muncii şi în lupta cotidiană pentru supravieţuirea familiei. exista o instrucţiune nescrisă care permitea întreruperile de sarcină pentru femeile de origine maghiară sau ţigănească. cei mai săraci. adolescenţii. care se pot observa şi astăzi prin înclinaţia generală pentru pornografie. Într-o economie săracă. femeile au ajuns să fie hărţuite. de şcolarizare şi de muncă. În Bosnia. făcându-se astfel o discriminare. dar şi distanţa nefirească între părinţi şi copiii lăsaţi adesea la bunici. Analizând condiţia femeii în România. a apărut criza din anii’80 atunci când această generaţie se apropia de vârsta adultă. expuse privirilor brutale şi culpabilizate de proprii parteneri. Odată cu interdicţia represivă a avorturilor. ceea ce provoca direct nenumărate avorturi şi o solidaritate asexuată a cuplului.Adevărata esenţă a acestei emancipări socialiste este dubla aservire a femeii. de exemplu.

adepţii (vârstnicii simpatizanţi). Lumina vine de la răsărit . nimbul. Un tablou similar întâlnim şi în România socialistă. În literatura sovietică moldovenească. hierofanţii (activiştii cu propaganda. Mitul şi-a produs rapid şi cultul oficial. instituţiile (Cântarea României). totuşi eroic şi salvator . care nu se confruntă nici cu probleme economice. Conducătorul îşi consolida puterea prin ea. bigoţii. inspectorii cu cultura. În special.trecutul – glorios. Pentru a îndepărta pe scriitori de la bătălia contemporană în jurul libertăţii şi de la realismul revelator care ameninţau regimul. deoarece stîrnea un interes aparte asupra unei anumite specii de intelectuali. marele conducător al revoluţiei ’’octombrine’’are acelaşi simbol al puterii. fraternitate. fecioarele exaltate. prosperitate. Peste tot apăreau dovezi că patrotismul este o momeală infailibilă care are un succes sigur şi rapid. O altă latură importantă a mitologiei comuniste este mitul zeului comunist reprezentat de Lenin. ziarelor. aparatul propagandistic a impus cu severitate tuturor editurilor. Doctrina creştină acordă multă atenţie simbolurilor. organizatorii turneelor). nimbul apare ca simbol al manifestării duhului sfânt şi al puterilor deosebite pe care le posedă persoana respectivă. Imaginarul comunist sovietic crează o schemă proprie: . se întâlnesc trei mari fenomene: trecutul în sclavie. recitatorii). rolul civilizator şi rolul progresist al fratelui Mai Mare. nici cu probleme morale. Eminescu este un bun reprezentant în plan literar al mitului patriei primejduite. provincialismul şi înapoierea economică. radioteleviziunii obligaţia de a promova poezia patriotică.Tema patriei socialiste plină de mândre construcţii socialiste a fost preluată. dar nedrept pentru mulţi. libertate. societate perfectă. ceremoniile (cenaclurile).prezentul – a adus egalitate. afiliaţii (artiştii. dar nu este o societate desăvârşită.viitorul . semnele profetice simbolice (triala L-urilor). neofiţii (liceenii cenaclişti). ritualurile (deplasările scriitoriceşti). aparţine comunismului şi reprezintă cel mai înalt grad al progresului omenirii. habotnocii. doar cel mai bun drum pentru desăvârşire . Aceste fenomene vor determina înlocuirea glorificării trecutului din poeziile anilor postbelici cu rolul eliberator.

poeţi. Între aceste două grupuri gravitează terţii. se manifestă în stradă şi se fac resimţiţi în presă. c. Cele două state fuseseră duşmane. Rusia (mai târziu Uniunea Sovietică) nu părea să fie un aliat de nădejde pentru România. cu experienţă şi activitate în spate. va fi impusă prietenia de către soldaţii sovietici care vin ca învingători şi de către întregul aparat propagandistic instaurat după Armata Roşie. iar pe de altă parte este intelectualitatea artistică şi ştiinţifică care pare a înţelege sensul schimbării care va urma. b. Un al doilea segment îl constituie intelectualii cu vagi simpatii de stânga. Uniunea Sovietică văzută ca o nouă entitate geo-fizică. în august 1944.’’Noua imagine’’ a Uniunii Sovietice în România Postbelică. . este o redescoperire a Uniunii făcută târziu şi este însoţită de remuşcări că nu a avut loc mai devreme. Discursul folosit pentru construirea noii imagini a Uniunii Sovietice are patru teme predilecte: a. Acest segment cuprinde oameni de ştiinţă. Noua imagine a Uniunii Sovietice se conturează aşadar sub semnul unei revelaţii. dar. Înafară de diferenţele dintre un popor latin doritor de modernizare şi un imperiu slav dornic de extindere. după 23 august. ’’Omul nou’’ şi cele şase întrupări standard ale sale. al căror filosovietism este la cote ridicate. Deoarece sunt cuprinşi de sentimentul vinovăţiei. Al treilea segment este alcătuit din cei care vor sâ-şi răscumpere o serie de greşeli din trecut. Ei doar speră să aparţină candva unui grup. dar care pot fi manevraţi o perioadă de politicieni abili. 1944-1947 ADRIAN CIOROIANU Experienţa istorică a secolului XIX nu a reuşit să facă din Rusia marea simpatie a românilor. intelectuali care rezistă utopiei. socialiste care sunt dispuşi să se lase cuceriţi de farmecul utopiei comuniste. ziarişti şi profesori. mai exista şi reţinerea unui stat mic faţă de marea putere aflată în imediata vecinătate. specia pe cale de dispariţie. Ultima categorie este cea a indiferenţilor. Statul sovietic ca tip nou şi superior de stat. o masă greu definibilă de indivizi ce nu aparţin nici uneia dintre cele două categorii enunţate. iar cei care se lasă pătrunşi de acest cuvânt sunt cei care vor crea noua imagine a Uniunii Sovietice. ei pot fi mai uşor de manipulat. Cei care vor crea mitul ’’luminii de la răsărit’’ sunt pe de o parte politicienii (cei din partidul comunist ’’renăscut’’ şi din grupările satelite). pictori. găsim o serie de comunişti prin vocaţie. România n-a mai avut de ales. Cu toate acestea. Prietenia s-a dovedit a fi un cuvânt magic. Analizând motivaţiile care conduc aceste trei grupuri spre reinventarea unei Uniuni Sovietice pe placul tuturor.

activistul de partid. Alte teme importante din noua imagine a Uniunii Sovietice sunt: ştiinţa şi savantul. după război. Se consideră că victoria comunismului nu ar fi existat fără contribuţia activă a oamenilor de ştiinţă. adică după discuri cu basme şi poezii scrise special pentru copii de către cei mai mari scriitori sovietici. el simbolizează viitorul.d. Elevii sovietici învaţă ex-auditu. printr-o sistematică popularizare şi apare frecvent în publicistica românească. femeia sovietică. graţie grijii deosebite pe care i-o poartă statul sovietic. cât şi în cea intelectuală. savantul lucrează tocmai pentru protectorul său. Femeia sovietică este o altă personificare a omului nou. copilul sovietic. Eroii principali ai acestui imaginar social sunt: muncitorul stahanovist. Protejat de stat. În lipsa informaţiilor. Omul Nou – Omul Sovietic Mitologia omului nou sovietic cuprinde şase întruchipări principale. Valoarea ei simbolică este multiplă: femeia mamă. savantul. Educaţia copiilor se face cu ajutorul celor mai noi metode pedagogice. Ştiinţa sovietică sau miraculosul ca fapt cotidian. regretul că sfertul de veac scurs de la naşterea Uniunii nu a fost fructificat după cum ar fi trebuit 2) Complexul de învinşi în război al românilor 3) Sentimentul de vină amestecat cu ruşinea de a fi atacat şi jefuit un stat paşnic 4) Aura de eliberatori a soldaţilor sovietici 5) Gratitudinea pentru sprijinul acordat de sovietici în realipirea Ardealului . un personaj relativ nou pentru cititorul român. Noua imagine se va structura pe scheletul câtorva idei reper: 1) Ideea preţiosului timp pierdut. Copilul sovietic este un nou tip de copil. femeia soldat. Statul sovietic creează un nou tip de femeie egală cu bărbatul. Muncitorul stahanovist este. femeia muncitor. Figura lui de-abia acum se impune. Copilul este o figură des întâlnită în mitologia comunistă. Marele avantaj al creatorilor noii imagini era absenţa aproape totală a informaţiilor despre Uniunea Sovietică. discursul propagandistic părea foarte credibil. ale căror destine se întrepătrund şi ale căror traiectorii se intersectează într-o societate precum cea sovietică. soldatul. Această metodă dă rezultate atât în dezvoltarea fizică a copilului.

acum învingători şi care nu regretă să ajute un fost stat inamic 7) Redescoperirea. astfel el îi atribuie un anumit rol clasei proletare . între mit şi realitate PETRE GURAN Odată cu proclamarea principiilor libertăţii. fraternitatea prin spiritul care domnea în aceste organizaţii: ajutorul manual. Aceste asociaţii respectau trei principii: libertatea prin libera întovărăşire. Unul dintre răspunsurile din prima jumătate a secolului al XIX-lea. gânditorii s-au preocupat de punerea lor în practică sau de cum să asigure fericirea oamenilor. muncă şi capital în funcţie de cât de multe dividente vrea fiecare să aibă. Fourier stabilea că fiecare asociat va fi retribuit cu un divident. Ei acuză fourierismul pentru faptul că tot ceea ce nu este susceptibil de posesiune comună va fi suprimat (cultură. axate pe agricultură şi asigurând fiecăruia ocupaţia dorită. Marx şi Engels vor aduce o critică modelelor colectiviste: faptul că ele au determinat dominaţia omului prin intermediul criteriului averii. deci şi proprietatea. care ar fi proporţional cu trei factori: capitalul adus. Această idee va traversa istoria comunismului. Fourier proiectează un sistem pentru asigurarea fericirii. Rezultatul acestor falansteruri este asociaţia cooperatistă. libertatea constă în alegerea muncii. de a investi talent. . femei şi copii. nu cu un salariu.6) Admiraţia pentru calitatea umană şi tăria morală a duşmanilor de până mai ieri. posibilitatea de a o schimba. Punctul comun între cei doi este acela că societatea de proletari desfiinţează exploatarea provocată de proprietate. liberul consimţământ la tot ceea ce se întâmpla. Reevaluarea şi supralicitarea tradiţiilor comune istorice şi culturalreligioase Colectivizarea. egalitatea prin satisfacerea nevoilor tuturor şi prin posesia în comun a bunurilor. egalităţii şi fraternităţii. luând formele cele mai diverse. pentru a-şi menţine entuziasmul. a fost oferit de Fourier şi Owen care reluau ideea unei vieţi în comun organizată într-un falanster. Aşadar. talentul şi diferenţierea dintre bărbaţi. cu singura condiţie să se dovedească capabil de a o face. munca depusă. de a-i afecta mai mult sau mai puţin timp. dragoste personală). iar Marx descoperă legile istoriei din care deduce o anumită evoluţie a societăţii. Falansterurile sunt văzute ca tabere de 1500 de oameni care vor avea de îndeplinit diferite munci alternativ. talent.

el nu va mai avea decât o funcţie de administrator ori al ’’bunurilor tuturor’’. De asemenea. Colectivizarea a devenit proftabilă pentru că îi oferea statului mijlocul de a controla producţia de alimente. Apoi s-a construit o teorie a istoriei care va conduce umanitatea spre societatea celor buni şi fericiţi. Au existat patru modele teoretice ale cooperativelor: 1) Ţăranul rămâne proprietar al pământului său şi al mijloacelor sale de producţie. Nicolae Bălcescu în propaganda comunistă . totuşi ei rămân proprietari şi se pot retrage 4) Pământul şi mijloacele de producţie devin proprietate colectivă. România şi RDG (Republica Democrată Germană). ori al bunurilor nimănui. iar renumeraţia era măsurată în unităţi de măsură pe zi. Primele ţări clasate pe tabelul ritmului de colectivizare sunt Cehoslovacia. Colectivizarea. Bulgaria. Comunismul se situa înaintea omului. colectivizarea asigura controlul vieţii oamenilor de la sate prin munca în comun. statul fiind beneficiarul exproprierii trebuie să dispară ca putere politică. În perioada următoare s-a pus teoria în practică prin colectivizarea bunurilor care a fost când aprobată ca soluţie economică. indiferent de venitul cooperativei 3) Nu se mai plăteşte cota. căci societatea cu o singură clasă va fi o societate pacificată. ca acţiune de punere în comun a bunurilor şi a muncii. când dezaprobată în numele intereselor economice. deoarece presupunea ca pământurile şi mijloacele de producţie să aparţină numai cooperativelor. Aceste state nu au abandonat Uniunea Sovietică în anii ’50 şi s-au aratat fidele faţă de orientările politice de la Moscova. cota depinde în mod unic de valoarea pământului fiecăruia. a început prin construirea unui sistem de viaţă în comun pentru a se asigura fericirea oamenilor. Ultimul model a fost cel care s-a impus în cele patru ţări enunţate. Pe de altă parte. iar cooperativa îi pune la dispoziţie maşini şi îi plăteşte o cotă din venitul cooperativei 2) În aceleaşi condiţii.Exproprierea a fost primul gest al dictaturii proletariatului. Aceasta era metoda care exprima cel mai clar naţionalizarea efectivă a micii proprietăţi ţărăneşti. pentru că îi permitea Statului Sovietelor să distrugă un duşman politic (comunismul de dreapta bazat pe ţărănime) şi un duşman economic care împiedica statul de a avea monopolul istoriei. dar în interesul proletariatului. iar ţăranului îi este imposibil să se retragă. după instaurarea acetei dictaturi. Acesta a fost un comunism cu scop economic. Din acest fapt rezultă intenţia marxiştilor de a proletariza mica burghezie şi ţărănime. iar venitul se împarte între membrii în mod egal.

fiind criticat pentru că susţinea proprietatea privată şi alegea ţărănimea ca forţă revoluţionară. Bălcescu a fost considerat un premarxist. deci poate fi considerat un premarxist. fermitate în rezolvarea problemelor sociale şi sacrificiul de sine dus până la jertfa supremă. Rosetti.C. acesta fiind singurul paşoptist de frunte care nu apucă să fie om politic în România modernă. N. interesul propagandei mutându-se de la singurul revoluţionar român premarxist. Un alt atu al revoluţionarului este opera sa teoretică. Radicalismul lui Bălcescu este unul de factură politică : eroul este socotit ca unicul iniţiator şi organizator al mişcării revoluţionare din Ţara Românească până la formarea guvernului provizoriu. anii destinderii ideologiei (1960-1974) şi perioada cultului personalităţii şi a socialismului dinastic (1974-1989). Bălcescu este singurul paşoptist care a scris studii de critică socială. I. Imaginea lui Bălcescu este cea a unui revoluţionar-radical şi este completată de atributele: personalitate ştiinţifică complexă. dominată de închisoare. Acesta s-a împărţit în trei mari perioade: Etapa sovietizării (1948-1960). A. Revoluţionarul s-a delimitat de marxism. dar şi de socialismul utopic. Rolul de lider incontestabil n-a fost confirmat de desfăşurarea evenimentelor din 1848 şi. la gânditorul democratrevoluţionar de talie europeană şi respectiv. dintre care I. Bălcescu a fost scurtă. ’’un erou al scrisului’’. nefericită. Mitul lui Bălcescu la apogeu (1948-1960) La crearea acestei imagini mitice pozitive s-a adăugat faptul că viaţa lui N. Destinul său tragic se dovedeşte a fi un avantaj pentru mit. dar Marx a cunoscut parţial opera de critică şi analiză a lui Bălcescu. Brătianu şi C. Mitul lui Nicolae Bălcescu este corelat cu schimbările ideologice din cele trei etape. Heliade Rădulescu. pe care l-a întrecut. Ele sunt create de propagandă mai întâi prin exagerarea rolului eroului în revoluţie şi minimalizarea rolului celorlalţi fruntaşi paşoptişti. exil şi boală.(1948 – 1989) ADRIAN DRĂGUŞANU Comunismul în România nu a avut o evoluţie lipsită de schimbări. propaganda îl transformă pe Bălcescu într-o victimă a ’’duşmanului . inflexibilitate în faţa reacţiunii interne şi externe. luptătorul tenace pentru unitatea şi independenţa naţiunii române. unicul care a elaborat o lucrare de istorie naţională. spre a salva mitul. Acesta n-a cunoscut lucrările clasicilor marxismului.

Trăsătura esenţială a mitului din anii sovietizării. foarte concret în programul său. în acea perioadă. propaganda reduce din punct de vedere cantitativ importanţa mitului lui Bălcescu. omul de curaj al acţiunilor imediate şi un propagandist iscusit. strateg eminent. dar prezentă în discursul politic. Mitul lui Bălcescu în perioada cultului personalităţii (1974-1989) Personalitatea revoluţionarului paşoptist este foarte puţin prezentă în discursul politic. romantic de talie europeană şi luptător pentru cauza naţională a românilor. El apare ca un revoluţionar democrat. Nu se mai pomeneşte nimic despre competenţele sale în teoria militară. conducători de partide şi grupări politice. ci este numit alături de ceilalţi eroi paşoptişti. Grupul ’’duşmanilor interni’’ este format din paşoptiştii ce vor fi lideri de opinie. Mitul lui Bălcescu în perioada 1960-1974 În această perioadă. Bălcescu putea fi introdus în genealogia istorică a lui Ceauşescu. fără utopii dar şi fără stoicism. Noua imagine îl prezintă drept ’’organizator politic clarvăzător. Totuşi apar două elemente noi: apropierea de concepţia filosofică a eroului din perspectiva romantismului şi considerarea lui ca primul sociolog român. Alături de radicalism. În anii relativei destinderi ideologice. Sensibilă la preferinţele istorice ale lui Ceauşescu. organizator militar.intern’’. Totul este lăsat în uitare pentru că mitul. dar continuă să reprezinte prototipul moral al omului-nou. patriot înfocat şi personalitate culturală europeană. ’’Religia’’ cincinală . Au existat două momente din viaţa lui Bălcescu deturnate şi exploatate în acest sens propagandistic: participarea la revoluţia paşoptistă pariziană şi încercarea sa din vara anului 1849 de a media conflictul dintre revoluţionarii români şi maghiari din Transilvania. diplomat. trebuia să se debaraseze de exagerările cele mai stridente. suplu şi ferm.Bălcescu un revoluţionar premarxist este acum estompată. manifestat ca atitudine de sprijinire oriunde şi oricând a luptei pentru izbânda revoluţiei mondiale. ştiinţa dreptului ori folclor. Evident că numai astfel prezentat. acum romantic revoluţionar. Bălcescu nu mai este considerat un revoluţionar unic. parlamentari. om al realităţilor sociale şi economice . mitul lui Bălcescu cunoaşte o decădere. un al doilea pilon de susţinere a mitului eroului paşoptist este internaţionalismul. miniştri ori şefi de guverne în ’’regimul burghezo-moşieresc’’. nici măcar ca referiri tangenţiale.

În orice societate se pot observa cinci tipuri principale de ’’momente’’ în care se recurge sistematic la ritual: Momentele de cotitură în viaţa personală: naştere. economice. ritualul este un mecanism care transformă periodic ceea ce este obligatoriu în ceea ce pare dezirabil. d) Ele contribuie la evitarea conflictului prin ’’ritualuri ale rebeliunii’’. DUCARU Sistemele politice.Funcţiile sărbătorilor comuniste SANDA I. Comunismul a eşuat din motive economice. Sărbătorile istorice din majoritatea statelor comuniste erau aniversări politico-militare şi revoluţionare de dată recentă. majorat. Aceste ritualuri se referă la carnavaluri şi sărbători naţionale care diminuează tensiunea socială. acţionând ca o alternativă la folosirea forţei pentru a susţine că ordinea socială existentă este şi singura posibilă. fie ele majoritare sau minoritare. dar el a afirmat că religia este ’’opiumul poporului’’. înlocuind sărbătorile religioase cu cele comuniste. c) Ele formează sau cel putţin influenţează gândirea politică a omului de rând. a) Ele creează şi legitimează identitatea şi activitatea unor grupuri. sociale trebuie să ţină cont de simboluri. absolvirea şcolii Aniversări istorice Momente de necaz Sărbători legate de anotimpuri şi lucrări agricole Numărul ritualurilor de iniţiere în colective sociale şi politice creşte spectacilos în comunism. b) Ritualurile consolidează sentimentul de apartenenţă şi solidaritate. Sărbătorile şi ritualurile au îndeplinit o serie de funcţii importante. . căsătorie. După cum spune Victor Turner. moarte Momentele de iniţiere în grupuri sau instituţii: intrarea la şcoală. Ritualul se pretează foarte bine la manipulări politice datorită ambiguităţii sale.

18 martie.Anul Nou. astfel persecuţiile se vor mai diminua.comemorarea Duminicii Însângerate din 1905. . iar Anul Nou a fost şters de pe calendarul sărbătorilor legale. spontană. cosmonauţi. Cu toate acestea. De aceea. pe care nu au reuşit să le înlocuiască. metalurgişti. 12 martie. Pentru a asigura un flux continuu de producţie. fiindcă sărbătorile comuniste nu au reuşit să creeze solidaritate şi unitate. sărbătorile erau văzute ca un instrument de propagandă sau un mod prin care masele îşi dovedeau loialitatea. S-au declarat sărbătorile oficiale: o zi de odihnă săptămânală (nu era obligatorie). în perioada 1936-1946 vor apărea pe calendar o serie de sărbători de cinstire a unor grupuri profesionale: Ziua Căilor Ferate. ci au accentuat diferenţele sociale. Ziua Artileriei. Totodată se începe o campanie antireligioasă de proporţii: biserici desfiinţate. miliţieni. învăţători etc.stalinistă 1953-1985. Anul 1928 a fost anul ’’Revoluţiei de sus’’ a lui Stalin. individualismul şi pluralismul. se va renunţa şi la ziua de odihnă de duminică. După moartea lui Lenin în 1924. atât Hrusciov cât şi Brejnev au continuat cultul personalităţii proprii. 1 ianuarie. 22 ianuarie. Ziua Minerilor etc. Sărbătorile tradiţionale ortodoxe au fost declarate ilegale. Ziua Marinei. 1 Mai si 7 noiembrie. Din cauza războiului şi problemei scăderii moralului în rândul populaţiei. Primul. multitudinea de sărbători comuniste nu a avut efectul dorit din două motive. Al doilea. adică anul lansării primului plan cincinal şi începutul industrializării masive şi al colectivizării.Răsturnarea Dictaturii Autocrate. dar consiliile locale aveau dreptul de a alege până la opt zile de odihnă de conţinut religios. Ziua Aviaţiei. În epoca post. În schimb. Participarea era voluntară. Ziua Tanchiştilor. preoţi arestaţi.Comuna din Paris. participarea devine obligatorie . pentru că aceste sărbători coexistau cu cele religiose. S-a mărit de asemenea numărul de sărbători consacrate unor grupuri profesionale: constructori.În perioada 1917-1923 au apărut sărbătorile bolşevice. Stalin va ajunge la o înţelegere cu biserica ortodoxă în 1941.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful