Miturile comunismului românesc

Sub direcţia lui Lucian Boia

Bortoş Ana Alexandra Grupa 2, Anul II

Cele două feţe ale mitologiei comuniste

iar partidul se întruchipa în liderul său. Totodată. nivelarea formelor de relief. Omul trebuia să devină liber. salariul acestuia corespunzând numai unei părţi a valorii create şi plusvaloarea . nu pe corpul social. libertară şi totalitară. iar celălalt pol are tot mai multă sărăcie. Acest principiu determină un dezechilibru: un pol al societăţii are tot mai multă bogăţie. În realitate. Acest pricipiu este compus din valoare munca fizică a proletarului. individul şi societatea se contopeau. Mitologia comunistă originară s-a afirmat ca profund democratică. totul devenea posibil. doctrina comunistă ar fi trebuit să îngroape naţionalismul. Secolul XX este secolul când determinismul marxist a alunecat spre voluntarism. În teorie. nu prin dimensiunea sa mitologică. internaţionalistă şi naţionalistă. iar orice constrângere trebuia să dispară. Procesul de consolidare permanentă a statului (statul-partid) a condus chiar la dispariţia statului. proiectul originar al comunismului stipula eliberarea omului alineat de nedreptate. dar aceasta l-a asimilat şi chiar l-a exacerbat. exponentul maselor era partidul. Conform pricipiului. accentul era pus pe individ. a unei societăţi noi şi a unui om nou. dar având o legătură între ele. ipocrizie şi minciună. Aşa se explică acţiunile lui Ceauşescu în ceea ce priveşte reconstruirea oraşelor. implicit devenea bun şi pentru individ. Teoria marxistă se bazează pe un principiu determinist. Un bun exemplu îl reprezintă ideologia comunistă care este unică în raport cu orice altă ideologie. Un mic grup de oameni bine organizaţi şi care dispuneau de un proiect concret de viitor puteau cuceri puterea. satelor.LUCIAN BOIA Orice ideologie poate fi tratată sau analizată ca mitologie. Apărea în prim-plan ideea unei economii noi. structurală şi evenimenţială. Mitologia comunistă se afirmă în aceiaşi măsură ca deterministă şi voluntaristă.care revine capitalistului. asanarea Deltei. ci mai degrabă prin îmbinarea a două mitologii contradictorii. secarea lacurilor şi inventarea altora noi. democratică şi elitistă. . dar. de fapt. Accentul a trecut de la individ la societate. odată cu venirea lui Trotsky şi a lui Lenin. Proiectul marxist originar propunea schimbarea temeliilor lumii. Ceea ce era bun pentru societate.

Omul Nou devine inamicul numărul 1 al omului. când s-a interzis prin lege întreruperea deliberată a sarcinii pentru femeile care aveau mai puţin de patru copii şi mai puţin de 40 de ani. Ideologia condiţiei femeii în regimurile comuniste se baza. Nu trebuie să existe o personalitate izolată ’’interesele colectivului sunt mai presus decât interesele individului’’. El este un FăT-Frumos de Laborator. să nu se încreadă în nimeni. penalizarea celibatului şi absenţa copiilor. De aceea. Astfel.Un Făt-Frumos de Laborator. Omul nou este îndemnat să dispreţuiască nu numai iubirea. cât şi pentru tatăl care era vinovat de omisiune de denunţ. Comuniştii îşi făceau propagandă folosindu-se de simboluri vechi şi de marele ideal al lumii creştine: o personalitate nouă. interdicţiile regimului Ceauşescu par a institui un contrast flagrant prin temele tradiţionale ale familiei indivizibile şi procreatoare. În expresia’’Omul Nou’’ cuvintele îşi contrazic înţelesurile. sintagma ’’Făt-Frumos’’ nu este simbolul binelui. Penalităţile constau în privarea de libertate atât pentru femei. pe temele egalităţii complete a sexelor. Promovarea femeii sau despre destructurarea sexului feminin ZOE PETRE Femeia şi-a evidenţiat existenţa paralelă şi de sine stătătoare. în toamna anului 1966. Măsura a fost abrogată în decembrie 1989. cel puţin la origine. de laboratorul serviciilor secrete şi al secţiilor de presă ale partidelor. Regimurile comuniste din Europa au practicat. Societatea socialistă este bazată pe principiul colectivităţii. Cuvintele se întorc împotriva ideilor pe care ar trebui să le numească. . pentru persoanele implicate direct în operaţie. după modelul legislaţiei sovietice. ci şi speranţa. să nu fie interesat de cunoaşterea de sine. un aliaj de permisivitate în ceea ce priveşte avortul sau divorţul şi de reprimare brutală a oricărei sexualităţi alternative sau deviante. un Făt-Frumos de Tip Nou: ’’Omul Nou’’ ANTOANETA TĂNĂSESCU Un titlu foarte similar cu o formulă propagandistică care promovează un optimism plăpând.

care nu recunoştea decât o singură familie. finalitatea nu era eliberarea efectivă a femeii. ci unei recuperări în imagiuar a rolurilor tradiţionale ale sexelor. spectacole apare femeia în diverse roluri ’’femeia comisar’’. ar fi trebuit să stârnească interesul ambelor sexe: provocându-i pe bărbaţi şi oferindu-le un model femeilor. Astfel. femeile beneficiau de drept de vot. este instalat din anii ’50 odată cu eroizarea femeilor care practică profesii tradiţional masculine. În societăţile est-europene comunizate după cel de-al doilea război mondial s-a optat pentru o emancipare ostentativă a femeii. Această mutaţie este evidentă mai ales la nivelul comportamentelor erotice. sacrificându-l cauzei în timpul marilor procese staliniste. ceea ce fusese alb devenea negru. solitudinea lor militantă. Acest lucru este preluat direct şi obsesiv în practica socială şi în discursul primilor ani de socialism. . Un bun exemplu este dat de ’’tovarăşa Ana’’. De exemplu. Răsturnarea valorilor sociale prin paradigma feminităţii a creat o confuzie generală deoarece se înscrie în tentativa de inversare a tuturor reflexelor societăţii. care traduc nu numai o libertate făţişă şi modelată pe un tipar masculin a relaţiilor cu sexul opus. Imaginea Mamei era exploatată obsesiv în grafica de război.Ana Pauker. Încă din primii ani de după pimul război. femeia eroină. ci disponibilizarea unei forţe de muncă suplimentare pentru marile proiecte industriale şi limitarea drastică a autonomiei nucleului familial. revendicată mai degrabă pentru femei decât de către femei. în unele dintre aceste ţări. cea a Partidului. ci şi o subordonare la fel de masculină a universului erotic faţă de cel politic. aveau dreptul garantat la educaţie. Războiul adusese cu sine o altă tonalitate: exaltarea Naţiunii nu putea fi despărţită de exaltarea Familiei. În registrul comunist. statutul femeilor era mai evoluat. Femeia ocupa atunci rolurile tradiţional masculine. Portretele lor erau expuse ostentativ pe toate zidurile. precum şi în viaţa culturală şi artistică a perioadei interbelice.O excepţie o reprezintă China care interzicea procreerea. Bărbătoasele ’’tovarăşe’’ de Partid şi de viaţă nu erau doar o ficţiune. tot ceea ce fusese bun era proclamat rău. mai naţionaliste şi mai conservatoare. dar şi cu legalizarea avortului. biografiile lor eroice şi asexuale erau date drept exemplu. presă. în speţă revoluţionar. cu laicizarea brutală a căsătoriei şi cu facilitarea divorţului. Modelul unei egalităţi mecanice a sexelor. femeia revoluţionar. În societăţile de democraţie populară. ocupau un loc însemnat în învăţământ şi în profesiile liberale. activistă şi aventurieră din elita Kominternului. răspunzând unei propagande tot mai tradiţionale. de la minerit la decizia politică necruţătoare. despre care se spunea că şi-ar fi denunţat soţul. în literatură şi în arte vizuale. Economia de război profund feminizată nu a dat naştere unei mişcări de emancipare.

Nu era vorba de o facilitare a obligaţiilor casnice. ci dimpotrivă. aportul salarial adus de femeie era indispensabil. confruntarea cu dificultăţi. femeile au ajuns să fie hărţuite. Măsura a lovit mai ales în categoriile vulnerabile ale societăţii: cei mai puţin educaţi. expuse privirilor brutale şi culpabilizate de proprii parteneri. exista o instrucţiune nescrisă care permitea întreruperile de sarcină pentru femeile de origine maghiară sau ţigănească. se dorea purificarea etnică. care se pot observa şi astăzi prin înclinaţia generală pentru pornografie. Într-o economie săracă. de exemplu. Odată cu interdicţia represivă a avorturilor. Deoarece societatea era fragilă din punct de vedere economic şi incapabillă de a asigura acestei generaţii condiţiile minime de existenţă. de şcolarizare şi de muncă. Analizând condiţia femeii în România. cei mai săraci. dar şi distanţa nefirească între părinţi şi copiii lăsaţi adesea la bunici. Mitul patriei primejduite EUGEN NEGRICI . De aceea. în câmpul muncii şi în lupta cotidiană pentru supravieţuirea familiei. măsură tipică pentru doctrina naţionalcomunistă. ceea ce provoca direct nenumărate avorturi şi o solidaritate asexuată a cuplului.Adevărata esenţă a acestei emancipări socialiste este dubla aservire a femeii. Femeile din România au aflat primele ce înseamnă paradisul socialismului ’’multilateral’’. Efectele sociale ale acestei rechiziţionări a corpului feminin în beneficiul politicii de stat au constat în valul de ’’decreţei’’. adolescenţii. făcându-se astfel o discriminare. precum şi pentru cele ale căror partener era un ceatăţean străin. În Bosnia. a apărut criza din anii’80 atunci când această generaţie se apropia de vârsta adultă. ne putem da seama de violenţa secretă care s-a manifestat prin violarea vieţii private şi a intimităţii corpului feminin cu efecte degradante. violuri şi prostituţie.

În literatura sovietică moldovenească. aparţine comunismului şi reprezintă cel mai înalt grad al progresului omenirii. Doctrina creştină acordă multă atenţie simbolurilor. Pentru a îndepărta pe scriitori de la bătălia contemporană în jurul libertăţii şi de la realismul revelator care ameninţau regimul. Un tablou similar întâlnim şi în România socialistă. inspectorii cu cultura. libertate. totuşi eroic şi salvator . afiliaţii (artiştii. adepţii (vârstnicii simpatizanţi). semnele profetice simbolice (triala L-urilor). ritualurile (deplasările scriitoriceşti). provincialismul şi înapoierea economică. radioteleviziunii obligaţia de a promova poezia patriotică. Conducătorul îşi consolida puterea prin ea. bigoţii.Tema patriei socialiste plină de mândre construcţii socialiste a fost preluată. neofiţii (liceenii cenaclişti). Peste tot apăreau dovezi că patrotismul este o momeală infailibilă care are un succes sigur şi rapid. Mitul şi-a produs rapid şi cultul oficial. În special. dar nu este o societate desăvârşită. habotnocii. Lumina vine de la răsărit . doar cel mai bun drum pentru desăvârşire . se întâlnesc trei mari fenomene: trecutul în sclavie. Eminescu este un bun reprezentant în plan literar al mitului patriei primejduite. fecioarele exaltate. nimbul. care nu se confruntă nici cu probleme economice. O altă latură importantă a mitologiei comuniste este mitul zeului comunist reprezentat de Lenin. organizatorii turneelor). rolul civilizator şi rolul progresist al fratelui Mai Mare. prosperitate. instituţiile (Cântarea României).viitorul . societate perfectă. deoarece stîrnea un interes aparte asupra unei anumite specii de intelectuali.prezentul – a adus egalitate. marele conducător al revoluţiei ’’octombrine’’are acelaşi simbol al puterii. nimbul apare ca simbol al manifestării duhului sfânt şi al puterilor deosebite pe care le posedă persoana respectivă. Imaginarul comunist sovietic crează o schemă proprie: . ceremoniile (cenaclurile). dar nedrept pentru mulţi. Aceste fenomene vor determina înlocuirea glorificării trecutului din poeziile anilor postbelici cu rolul eliberator. ziarelor. hierofanţii (activiştii cu propaganda.trecutul – glorios. fraternitate. nici cu probleme morale. recitatorii). aparatul propagandistic a impus cu severitate tuturor editurilor.

b. Prietenia s-a dovedit a fi un cuvânt magic. c. o masă greu definibilă de indivizi ce nu aparţin nici uneia dintre cele două categorii enunţate. Discursul folosit pentru construirea noii imagini a Uniunii Sovietice are patru teme predilecte: a. dar care pot fi manevraţi o perioadă de politicieni abili. Acest segment cuprinde oameni de ştiinţă. mai exista şi reţinerea unui stat mic faţă de marea putere aflată în imediata vecinătate. Înafară de diferenţele dintre un popor latin doritor de modernizare şi un imperiu slav dornic de extindere. dar. Statul sovietic ca tip nou şi superior de stat. va fi impusă prietenia de către soldaţii sovietici care vin ca învingători şi de către întregul aparat propagandistic instaurat după Armata Roşie. Noua imagine a Uniunii Sovietice se conturează aşadar sub semnul unei revelaţii. România n-a mai avut de ales.’’Noua imagine’’ a Uniunii Sovietice în România Postbelică. ’’Omul nou’’ şi cele şase întrupări standard ale sale. Ultima categorie este cea a indiferenţilor. iar pe de altă parte este intelectualitatea artistică şi ştiinţifică care pare a înţelege sensul schimbării care va urma. specia pe cale de dispariţie. intelectuali care rezistă utopiei. Cu toate acestea. Analizând motivaţiile care conduc aceste trei grupuri spre reinventarea unei Uniuni Sovietice pe placul tuturor. poeţi. Un al doilea segment îl constituie intelectualii cu vagi simpatii de stânga. Între aceste două grupuri gravitează terţii. Deoarece sunt cuprinşi de sentimentul vinovăţiei. . Rusia (mai târziu Uniunea Sovietică) nu părea să fie un aliat de nădejde pentru România. al căror filosovietism este la cote ridicate. cu experienţă şi activitate în spate. pictori. după 23 august. Uniunea Sovietică văzută ca o nouă entitate geo-fizică. este o redescoperire a Uniunii făcută târziu şi este însoţită de remuşcări că nu a avut loc mai devreme. Cei care vor crea mitul ’’luminii de la răsărit’’ sunt pe de o parte politicienii (cei din partidul comunist ’’renăscut’’ şi din grupările satelite). ziarişti şi profesori. găsim o serie de comunişti prin vocaţie. Al treilea segment este alcătuit din cei care vor sâ-şi răscumpere o serie de greşeli din trecut. socialiste care sunt dispuşi să se lase cuceriţi de farmecul utopiei comuniste. Ei doar speră să aparţină candva unui grup. se manifestă în stradă şi se fac resimţiţi în presă. Cele două state fuseseră duşmane. ei pot fi mai uşor de manipulat. în august 1944. iar cei care se lasă pătrunşi de acest cuvânt sunt cei care vor crea noua imagine a Uniunii Sovietice. 1944-1947 ADRIAN CIOROIANU Experienţa istorică a secolului XIX nu a reuşit să facă din Rusia marea simpatie a românilor.

Copilul sovietic este un nou tip de copil. Omul Nou – Omul Sovietic Mitologia omului nou sovietic cuprinde şase întruchipări principale. cât şi în cea intelectuală. Protejat de stat. savantul. Această metodă dă rezultate atât în dezvoltarea fizică a copilului. el simbolizează viitorul. adică după discuri cu basme şi poezii scrise special pentru copii de către cei mai mari scriitori sovietici. Educaţia copiilor se face cu ajutorul celor mai noi metode pedagogice. activistul de partid. copilul sovietic. femeia soldat. femeia sovietică. ale căror destine se întrepătrund şi ale căror traiectorii se intersectează într-o societate precum cea sovietică. Eroii principali ai acestui imaginar social sunt: muncitorul stahanovist. Ştiinţa sovietică sau miraculosul ca fapt cotidian. Femeia sovietică este o altă personificare a omului nou. savantul lucrează tocmai pentru protectorul său. Elevii sovietici învaţă ex-auditu. Marele avantaj al creatorilor noii imagini era absenţa aproape totală a informaţiilor despre Uniunea Sovietică. Statul sovietic creează un nou tip de femeie egală cu bărbatul. Muncitorul stahanovist este. Figura lui de-abia acum se impune. graţie grijii deosebite pe care i-o poartă statul sovietic. Alte teme importante din noua imagine a Uniunii Sovietice sunt: ştiinţa şi savantul. În lipsa informaţiilor. Se consideră că victoria comunismului nu ar fi existat fără contribuţia activă a oamenilor de ştiinţă. discursul propagandistic părea foarte credibil. printr-o sistematică popularizare şi apare frecvent în publicistica românească.d. regretul că sfertul de veac scurs de la naşterea Uniunii nu a fost fructificat după cum ar fi trebuit 2) Complexul de învinşi în război al românilor 3) Sentimentul de vină amestecat cu ruşinea de a fi atacat şi jefuit un stat paşnic 4) Aura de eliberatori a soldaţilor sovietici 5) Gratitudinea pentru sprijinul acordat de sovietici în realipirea Ardealului . soldatul. un personaj relativ nou pentru cititorul român. Copilul este o figură des întâlnită în mitologia comunistă. Noua imagine se va structura pe scheletul câtorva idei reper: 1) Ideea preţiosului timp pierdut. după război. Valoarea ei simbolică este multiplă: femeia mamă. femeia muncitor.

Unul dintre răspunsurile din prima jumătate a secolului al XIX-lea. pentru a-şi menţine entuziasmul. Această idee va traversa istoria comunismului. Reevaluarea şi supralicitarea tradiţiilor comune istorice şi culturalreligioase Colectivizarea. egalităţii şi fraternităţii. liberul consimţământ la tot ceea ce se întâmpla. femei şi copii. Aşadar. egalitatea prin satisfacerea nevoilor tuturor şi prin posesia în comun a bunurilor. a fost oferit de Fourier şi Owen care reluau ideea unei vieţi în comun organizată într-un falanster. talent. axate pe agricultură şi asigurând fiecăruia ocupaţia dorită. Rezultatul acestor falansteruri este asociaţia cooperatistă. libertatea constă în alegerea muncii. nu cu un salariu. Punctul comun între cei doi este acela că societatea de proletari desfiinţează exploatarea provocată de proprietate. Fourier stabilea că fiecare asociat va fi retribuit cu un divident.6) Admiraţia pentru calitatea umană şi tăria morală a duşmanilor de până mai ieri. Ei acuză fourierismul pentru faptul că tot ceea ce nu este susceptibil de posesiune comună va fi suprimat (cultură. Aceste asociaţii respectau trei principii: libertatea prin libera întovărăşire. între mit şi realitate PETRE GURAN Odată cu proclamarea principiilor libertăţii. fraternitatea prin spiritul care domnea în aceste organizaţii: ajutorul manual. de a-i afecta mai mult sau mai puţin timp. acum învingători şi care nu regretă să ajute un fost stat inamic 7) Redescoperirea. posibilitatea de a o schimba. muncă şi capital în funcţie de cât de multe dividente vrea fiecare să aibă. luând formele cele mai diverse. gânditorii s-au preocupat de punerea lor în practică sau de cum să asigure fericirea oamenilor. cu singura condiţie să se dovedească capabil de a o face. Falansterurile sunt văzute ca tabere de 1500 de oameni care vor avea de îndeplinit diferite munci alternativ. dragoste personală). Marx şi Engels vor aduce o critică modelelor colectiviste: faptul că ele au determinat dominaţia omului prin intermediul criteriului averii. Fourier proiectează un sistem pentru asigurarea fericirii. deci şi proprietatea. iar Marx descoperă legile istoriei din care deduce o anumită evoluţie a societăţii. munca depusă. astfel el îi atribuie un anumit rol clasei proletare . . de a investi talent. talentul şi diferenţierea dintre bărbaţi. care ar fi proporţional cu trei factori: capitalul adus.

Primele ţări clasate pe tabelul ritmului de colectivizare sunt Cehoslovacia. dar în interesul proletariatului. ori al bunurilor nimănui.Exproprierea a fost primul gest al dictaturii proletariatului. iar venitul se împarte între membrii în mod egal. De asemenea. Pe de altă parte. căci societatea cu o singură clasă va fi o societate pacificată. Colectivizarea. Au existat patru modele teoretice ale cooperativelor: 1) Ţăranul rămâne proprietar al pământului său şi al mijloacelor sale de producţie. iar ţăranului îi este imposibil să se retragă. a început prin construirea unui sistem de viaţă în comun pentru a se asigura fericirea oamenilor. ca acţiune de punere în comun a bunurilor şi a muncii. el nu va mai avea decât o funcţie de administrator ori al ’’bunurilor tuturor’’. România şi RDG (Republica Democrată Germană). Bulgaria. cota depinde în mod unic de valoarea pământului fiecăruia. iar cooperativa îi pune la dispoziţie maşini şi îi plăteşte o cotă din venitul cooperativei 2) În aceleaşi condiţii. Ultimul model a fost cel care s-a impus în cele patru ţări enunţate. colectivizarea asigura controlul vieţii oamenilor de la sate prin munca în comun. indiferent de venitul cooperativei 3) Nu se mai plăteşte cota. Aceasta era metoda care exprima cel mai clar naţionalizarea efectivă a micii proprietăţi ţărăneşti. iar renumeraţia era măsurată în unităţi de măsură pe zi. În perioada următoare s-a pus teoria în practică prin colectivizarea bunurilor care a fost când aprobată ca soluţie economică. Apoi s-a construit o teorie a istoriei care va conduce umanitatea spre societatea celor buni şi fericiţi. pentru că îi permitea Statului Sovietelor să distrugă un duşman politic (comunismul de dreapta bazat pe ţărănime) şi un duşman economic care împiedica statul de a avea monopolul istoriei. totuşi ei rămân proprietari şi se pot retrage 4) Pământul şi mijloacele de producţie devin proprietate colectivă. deoarece presupunea ca pământurile şi mijloacele de producţie să aparţină numai cooperativelor. Aceste state nu au abandonat Uniunea Sovietică în anii ’50 şi s-au aratat fidele faţă de orientările politice de la Moscova. Comunismul se situa înaintea omului. Colectivizarea a devenit proftabilă pentru că îi oferea statului mijlocul de a controla producţia de alimente. după instaurarea acetei dictaturi. statul fiind beneficiarul exproprierii trebuie să dispară ca putere politică. Nicolae Bălcescu în propaganda comunistă . când dezaprobată în numele intereselor economice. Acesta a fost un comunism cu scop economic. Din acest fapt rezultă intenţia marxiştilor de a proletariza mica burghezie şi ţărănime.

anii destinderii ideologiei (1960-1974) şi perioada cultului personalităţii şi a socialismului dinastic (1974-1989). propaganda îl transformă pe Bălcescu într-o victimă a ’’duşmanului . N. exil şi boală. pe care l-a întrecut. Destinul său tragic se dovedeşte a fi un avantaj pentru mit. unicul care a elaborat o lucrare de istorie naţională.C. ’’un erou al scrisului’’. Radicalismul lui Bălcescu este unul de factură politică : eroul este socotit ca unicul iniţiator şi organizator al mişcării revoluţionare din Ţara Românească până la formarea guvernului provizoriu. Revoluţionarul s-a delimitat de marxism. Un alt atu al revoluţionarului este opera sa teoretică. Heliade Rădulescu. dar şi de socialismul utopic. dar Marx a cunoscut parţial opera de critică şi analiză a lui Bălcescu. Ele sunt create de propagandă mai întâi prin exagerarea rolului eroului în revoluţie şi minimalizarea rolului celorlalţi fruntaşi paşoptişti. dominată de închisoare. Bălcescu a fost considerat un premarxist. fiind criticat pentru că susţinea proprietatea privată şi alegea ţărănimea ca forţă revoluţionară. Mitul lui Nicolae Bălcescu este corelat cu schimbările ideologice din cele trei etape.(1948 – 1989) ADRIAN DRĂGUŞANU Comunismul în România nu a avut o evoluţie lipsită de schimbări. Bălcescu este singurul paşoptist care a scris studii de critică socială. dintre care I. interesul propagandei mutându-se de la singurul revoluţionar român premarxist. I. fermitate în rezolvarea problemelor sociale şi sacrificiul de sine dus până la jertfa supremă. nefericită. luptătorul tenace pentru unitatea şi independenţa naţiunii române. inflexibilitate în faţa reacţiunii interne şi externe. Acesta s-a împărţit în trei mari perioade: Etapa sovietizării (1948-1960). Mitul lui Bălcescu la apogeu (1948-1960) La crearea acestei imagini mitice pozitive s-a adăugat faptul că viaţa lui N. Acesta n-a cunoscut lucrările clasicilor marxismului. acesta fiind singurul paşoptist de frunte care nu apucă să fie om politic în România modernă. la gânditorul democratrevoluţionar de talie europeană şi respectiv. Bălcescu a fost scurtă. spre a salva mitul. Rosetti. Imaginea lui Bălcescu este cea a unui revoluţionar-radical şi este completată de atributele: personalitate ştiinţifică complexă. Brătianu şi C. deci poate fi considerat un premarxist. A. Rolul de lider incontestabil n-a fost confirmat de desfăşurarea evenimentelor din 1848 şi.

Alături de radicalism. propaganda reduce din punct de vedere cantitativ importanţa mitului lui Bălcescu. conducători de partide şi grupări politice. miniştri ori şefi de guverne în ’’regimul burghezo-moşieresc’’. diplomat. trebuia să se debaraseze de exagerările cele mai stridente. Mitul lui Bălcescu în perioada cultului personalităţii (1974-1989) Personalitatea revoluţionarului paşoptist este foarte puţin prezentă în discursul politic. Bălcescu nu mai este considerat un revoluţionar unic. Noua imagine îl prezintă drept ’’organizator politic clarvăzător. strateg eminent. Au existat două momente din viaţa lui Bălcescu deturnate şi exploatate în acest sens propagandistic: participarea la revoluţia paşoptistă pariziană şi încercarea sa din vara anului 1849 de a media conflictul dintre revoluţionarii români şi maghiari din Transilvania. patriot înfocat şi personalitate culturală europeană. În anii relativei destinderi ideologice. organizator militar. Totuşi apar două elemente noi: apropierea de concepţia filosofică a eroului din perspectiva romantismului şi considerarea lui ca primul sociolog român. Sensibilă la preferinţele istorice ale lui Ceauşescu. Bălcescu putea fi introdus în genealogia istorică a lui Ceauşescu. manifestat ca atitudine de sprijinire oriunde şi oricând a luptei pentru izbânda revoluţiei mondiale. dar continuă să reprezinte prototipul moral al omului-nou. romantic de talie europeană şi luptător pentru cauza naţională a românilor. ştiinţa dreptului ori folclor. ci este numit alături de ceilalţi eroi paşoptişti.Bălcescu un revoluţionar premarxist este acum estompată. un al doilea pilon de susţinere a mitului eroului paşoptist este internaţionalismul. El apare ca un revoluţionar democrat. om al realităţilor sociale şi economice . în acea perioadă. Grupul ’’duşmanilor interni’’ este format din paşoptiştii ce vor fi lideri de opinie.intern’’. acum romantic revoluţionar. Trăsătura esenţială a mitului din anii sovietizării. omul de curaj al acţiunilor imediate şi un propagandist iscusit. dar prezentă în discursul politic. Mitul lui Bălcescu în perioada 1960-1974 În această perioadă. fără utopii dar şi fără stoicism. Totul este lăsat în uitare pentru că mitul. Evident că numai astfel prezentat. Nu se mai pomeneşte nimic despre competenţele sale în teoria militară. nici măcar ca referiri tangenţiale. foarte concret în programul său. parlamentari. ’’Religia’’ cincinală . suplu şi ferm. mitul lui Bălcescu cunoaşte o decădere.

absolvirea şcolii Aniversări istorice Momente de necaz Sărbători legate de anotimpuri şi lucrări agricole Numărul ritualurilor de iniţiere în colective sociale şi politice creşte spectacilos în comunism. Sărbătorile şi ritualurile au îndeplinit o serie de funcţii importante. b) Ritualurile consolidează sentimentul de apartenenţă şi solidaritate. .Funcţiile sărbătorilor comuniste SANDA I. DUCARU Sistemele politice. ritualul este un mecanism care transformă periodic ceea ce este obligatoriu în ceea ce pare dezirabil. c) Ele formează sau cel putţin influenţează gândirea politică a omului de rând. moarte Momentele de iniţiere în grupuri sau instituţii: intrarea la şcoală. căsătorie. Ritualul se pretează foarte bine la manipulări politice datorită ambiguităţii sale. a) Ele creează şi legitimează identitatea şi activitatea unor grupuri. Sărbătorile istorice din majoritatea statelor comuniste erau aniversări politico-militare şi revoluţionare de dată recentă. majorat. acţionând ca o alternativă la folosirea forţei pentru a susţine că ordinea socială existentă este şi singura posibilă. Comunismul a eşuat din motive economice. După cum spune Victor Turner. economice. În orice societate se pot observa cinci tipuri principale de ’’momente’’ în care se recurge sistematic la ritual: Momentele de cotitură în viaţa personală: naştere. Aceste ritualuri se referă la carnavaluri şi sărbători naţionale care diminuează tensiunea socială. d) Ele contribuie la evitarea conflictului prin ’’ritualuri ale rebeliunii’’. fie ele majoritare sau minoritare. înlocuind sărbătorile religioase cu cele comuniste. dar el a afirmat că religia este ’’opiumul poporului’’. sociale trebuie să ţină cont de simboluri.

Sărbătorile tradiţionale ortodoxe au fost declarate ilegale.Răsturnarea Dictaturii Autocrate. 22 ianuarie. cosmonauţi. fiindcă sărbătorile comuniste nu au reuşit să creeze solidaritate şi unitate. dar consiliile locale aveau dreptul de a alege până la opt zile de odihnă de conţinut religios. În schimb. multitudinea de sărbători comuniste nu a avut efectul dorit din două motive. . Din cauza războiului şi problemei scăderii moralului în rândul populaţiei. Ziua Marinei. iar Anul Nou a fost şters de pe calendarul sărbătorilor legale. 1 ianuarie. Anul 1928 a fost anul ’’Revoluţiei de sus’’ a lui Stalin. Primul.stalinistă 1953-1985.comemorarea Duminicii Însângerate din 1905. miliţieni. învăţători etc.Anul Nou. preoţi arestaţi. în perioada 1936-1946 vor apărea pe calendar o serie de sărbători de cinstire a unor grupuri profesionale: Ziua Căilor Ferate. adică anul lansării primului plan cincinal şi începutul industrializării masive şi al colectivizării. Participarea era voluntară. atât Hrusciov cât şi Brejnev au continuat cultul personalităţii proprii. Stalin va ajunge la o înţelegere cu biserica ortodoxă în 1941. S-au declarat sărbătorile oficiale: o zi de odihnă săptămânală (nu era obligatorie). După moartea lui Lenin în 1924. 12 martie. Totodată se începe o campanie antireligioasă de proporţii: biserici desfiinţate. Pentru a asigura un flux continuu de producţie. Cu toate acestea. participarea devine obligatorie . se va renunţa şi la ziua de odihnă de duminică. pe care nu au reuşit să le înlocuiască.Comuna din Paris. Ziua Artileriei. Ziua Aviaţiei.În perioada 1917-1923 au apărut sărbătorile bolşevice. În epoca post. ci au accentuat diferenţele sociale. pentru că aceste sărbători coexistau cu cele religiose. Ziua Minerilor etc. astfel persecuţiile se vor mai diminua. sărbătorile erau văzute ca un instrument de propagandă sau un mod prin care masele îşi dovedeau loialitatea. S-a mărit de asemenea numărul de sărbători consacrate unor grupuri profesionale: constructori. 18 martie. metalurgişti. individualismul şi pluralismul. Al doilea. 1 Mai si 7 noiembrie. spontană. Ziua Tanchiştilor. De aceea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful