Miturile comunismului românesc

Sub direcţia lui Lucian Boia

Bortoş Ana Alexandra Grupa 2, Anul II

Cele două feţe ale mitologiei comuniste

salariul acestuia corespunzând numai unei părţi a valorii create şi plusvaloarea . secarea lacurilor şi inventarea altora noi. internaţionalistă şi naţionalistă.LUCIAN BOIA Orice ideologie poate fi tratată sau analizată ca mitologie. proiectul originar al comunismului stipula eliberarea omului alineat de nedreptate. În teorie. ci mai degrabă prin îmbinarea a două mitologii contradictorii.care revine capitalistului. Accentul a trecut de la individ la societate. dar având o legătură între ele. Apărea în prim-plan ideea unei economii noi. Un mic grup de oameni bine organizaţi şi care dispuneau de un proiect concret de viitor puteau cuceri puterea. Omul trebuia să devină liber. Acest principiu determină un dezechilibru: un pol al societăţii are tot mai multă bogăţie. nivelarea formelor de relief. totul devenea posibil. Secolul XX este secolul când determinismul marxist a alunecat spre voluntarism. Ceea ce era bun pentru societate. odată cu venirea lui Trotsky şi a lui Lenin. Teoria marxistă se bazează pe un principiu determinist. nu pe corpul social. iar partidul se întruchipa în liderul său. ipocrizie şi minciună. doctrina comunistă ar fi trebuit să îngroape naţionalismul. iar celălalt pol are tot mai multă sărăcie. Mitologia comunistă originară s-a afirmat ca profund democratică. nu prin dimensiunea sa mitologică. iar orice constrângere trebuia să dispară. individul şi societatea se contopeau. dar aceasta l-a asimilat şi chiar l-a exacerbat. dar. democratică şi elitistă. implicit devenea bun şi pentru individ. libertară şi totalitară. a unei societăţi noi şi a unui om nou. Procesul de consolidare permanentă a statului (statul-partid) a condus chiar la dispariţia statului. Aşa se explică acţiunile lui Ceauşescu în ceea ce priveşte reconstruirea oraşelor. În realitate. Proiectul marxist originar propunea schimbarea temeliilor lumii. exponentul maselor era partidul. Acest pricipiu este compus din valoare munca fizică a proletarului. asanarea Deltei. Totodată. Un bun exemplu îl reprezintă ideologia comunistă care este unică în raport cu orice altă ideologie. Mitologia comunistă se afirmă în aceiaşi măsură ca deterministă şi voluntaristă. satelor. de fapt. accentul era pus pe individ. . structurală şi evenimenţială. Conform pricipiului.

penalizarea celibatului şi absenţa copiilor. Astfel. Nu trebuie să existe o personalitate izolată ’’interesele colectivului sunt mai presus decât interesele individului’’. să nu se încreadă în nimeni. Omul Nou devine inamicul numărul 1 al omului. de laboratorul serviciilor secrete şi al secţiilor de presă ale partidelor. În expresia’’Omul Nou’’ cuvintele îşi contrazic înţelesurile. Penalităţile constau în privarea de libertate atât pentru femei. Societatea socialistă este bazată pe principiul colectivităţii.Un Făt-Frumos de Laborator. un aliaj de permisivitate în ceea ce priveşte avortul sau divorţul şi de reprimare brutală a oricărei sexualităţi alternative sau deviante. El este un FăT-Frumos de Laborator. . un Făt-Frumos de Tip Nou: ’’Omul Nou’’ ANTOANETA TĂNĂSESCU Un titlu foarte similar cu o formulă propagandistică care promovează un optimism plăpând. când s-a interzis prin lege întreruperea deliberată a sarcinii pentru femeile care aveau mai puţin de patru copii şi mai puţin de 40 de ani. cât şi pentru tatăl care era vinovat de omisiune de denunţ. sintagma ’’Făt-Frumos’’ nu este simbolul binelui. Promovarea femeii sau despre destructurarea sexului feminin ZOE PETRE Femeia şi-a evidenţiat existenţa paralelă şi de sine stătătoare. cel puţin la origine. pe temele egalităţii complete a sexelor. De aceea. după modelul legislaţiei sovietice. să nu fie interesat de cunoaşterea de sine. ci şi speranţa. interdicţiile regimului Ceauşescu par a institui un contrast flagrant prin temele tradiţionale ale familiei indivizibile şi procreatoare. Cuvintele se întorc împotriva ideilor pe care ar trebui să le numească. în toamna anului 1966. Comuniştii îşi făceau propagandă folosindu-se de simboluri vechi şi de marele ideal al lumii creştine: o personalitate nouă. Măsura a fost abrogată în decembrie 1989. Regimurile comuniste din Europa au practicat. Ideologia condiţiei femeii în regimurile comuniste se baza. pentru persoanele implicate direct în operaţie. Omul nou este îndemnat să dispreţuiască nu numai iubirea.

biografiile lor eroice şi asexuale erau date drept exemplu. în unele dintre aceste ţări. ar fi trebuit să stârnească interesul ambelor sexe: provocându-i pe bărbaţi şi oferindu-le un model femeilor. presă. în speţă revoluţionar. sacrificându-l cauzei în timpul marilor procese staliniste. statutul femeilor era mai evoluat. femeia revoluţionar. ocupau un loc însemnat în învăţământ şi în profesiile liberale. cea a Partidului. care traduc nu numai o libertate făţişă şi modelată pe un tipar masculin a relaţiilor cu sexul opus. În societăţile est-europene comunizate după cel de-al doilea război mondial s-a optat pentru o emancipare ostentativă a femeii. femeia eroină. care nu recunoştea decât o singură familie. Răsturnarea valorilor sociale prin paradigma feminităţii a creat o confuzie generală deoarece se înscrie în tentativa de inversare a tuturor reflexelor societăţii. cu laicizarea brutală a căsătoriei şi cu facilitarea divorţului. ci şi o subordonare la fel de masculină a universului erotic faţă de cel politic. tot ceea ce fusese bun era proclamat rău.O excepţie o reprezintă China care interzicea procreerea. În societăţile de democraţie populară. dar şi cu legalizarea avortului. În registrul comunist. ci disponibilizarea unei forţe de muncă suplimentare pentru marile proiecte industriale şi limitarea drastică a autonomiei nucleului familial. mai naţionaliste şi mai conservatoare. De exemplu. . Un bun exemplu este dat de ’’tovarăşa Ana’’. finalitatea nu era eliberarea efectivă a femeii. Astfel. Modelul unei egalităţi mecanice a sexelor. aveau dreptul garantat la educaţie. ceea ce fusese alb devenea negru. despre care se spunea că şi-ar fi denunţat soţul. femeile beneficiau de drept de vot. spectacole apare femeia în diverse roluri ’’femeia comisar’’. solitudinea lor militantă. Încă din primii ani de după pimul război. ci unei recuperări în imagiuar a rolurilor tradiţionale ale sexelor. Războiul adusese cu sine o altă tonalitate: exaltarea Naţiunii nu putea fi despărţită de exaltarea Familiei. activistă şi aventurieră din elita Kominternului.Ana Pauker. Femeia ocupa atunci rolurile tradiţional masculine. Economia de război profund feminizată nu a dat naştere unei mişcări de emancipare. Acest lucru este preluat direct şi obsesiv în practica socială şi în discursul primilor ani de socialism. Portretele lor erau expuse ostentativ pe toate zidurile. în literatură şi în arte vizuale. răspunzând unei propagande tot mai tradiţionale. Bărbătoasele ’’tovarăşe’’ de Partid şi de viaţă nu erau doar o ficţiune. este instalat din anii ’50 odată cu eroizarea femeilor care practică profesii tradiţional masculine. precum şi în viaţa culturală şi artistică a perioadei interbelice. de la minerit la decizia politică necruţătoare. revendicată mai degrabă pentru femei decât de către femei. Această mutaţie este evidentă mai ales la nivelul comportamentelor erotice. Imaginea Mamei era exploatată obsesiv în grafica de război.

Analizând condiţia femeii în România.Adevărata esenţă a acestei emancipări socialiste este dubla aservire a femeii. Deoarece societatea era fragilă din punct de vedere economic şi incapabillă de a asigura acestei generaţii condiţiile minime de existenţă. se dorea purificarea etnică. aportul salarial adus de femeie era indispensabil. De aceea. de şcolarizare şi de muncă. precum şi pentru cele ale căror partener era un ceatăţean străin. Mitul patriei primejduite EUGEN NEGRICI . femeile au ajuns să fie hărţuite. expuse privirilor brutale şi culpabilizate de proprii parteneri. Odată cu interdicţia represivă a avorturilor. a apărut criza din anii’80 atunci când această generaţie se apropia de vârsta adultă. cei mai săraci. măsură tipică pentru doctrina naţionalcomunistă. Nu era vorba de o facilitare a obligaţiilor casnice. ci dimpotrivă. adolescenţii. făcându-se astfel o discriminare. dar şi distanţa nefirească între părinţi şi copiii lăsaţi adesea la bunici. exista o instrucţiune nescrisă care permitea întreruperile de sarcină pentru femeile de origine maghiară sau ţigănească. care se pot observa şi astăzi prin înclinaţia generală pentru pornografie. violuri şi prostituţie. În Bosnia. de exemplu. ne putem da seama de violenţa secretă care s-a manifestat prin violarea vieţii private şi a intimităţii corpului feminin cu efecte degradante. Femeile din România au aflat primele ce înseamnă paradisul socialismului ’’multilateral’’. confruntarea cu dificultăţi. Efectele sociale ale acestei rechiziţionări a corpului feminin în beneficiul politicii de stat au constat în valul de ’’decreţei’’. Măsura a lovit mai ales în categoriile vulnerabile ale societăţii: cei mai puţin educaţi. Într-o economie săracă. ceea ce provoca direct nenumărate avorturi şi o solidaritate asexuată a cuplului. în câmpul muncii şi în lupta cotidiană pentru supravieţuirea familiei.

totuşi eroic şi salvator . O altă latură importantă a mitologiei comuniste este mitul zeului comunist reprezentat de Lenin. societate perfectă. adepţii (vârstnicii simpatizanţi). radioteleviziunii obligaţia de a promova poezia patriotică. Pentru a îndepărta pe scriitori de la bătălia contemporană în jurul libertăţii şi de la realismul revelator care ameninţau regimul. instituţiile (Cântarea României). se întâlnesc trei mari fenomene: trecutul în sclavie. Un tablou similar întâlnim şi în România socialistă. bigoţii. În literatura sovietică moldovenească. marele conducător al revoluţiei ’’octombrine’’are acelaşi simbol al puterii. dar nedrept pentru mulţi.prezentul – a adus egalitate. neofiţii (liceenii cenaclişti). prosperitate. inspectorii cu cultura. ritualurile (deplasările scriitoriceşti). fraternitate.Tema patriei socialiste plină de mândre construcţii socialiste a fost preluată. organizatorii turneelor). nici cu probleme morale. deoarece stîrnea un interes aparte asupra unei anumite specii de intelectuali. Lumina vine de la răsărit . aparatul propagandistic a impus cu severitate tuturor editurilor. libertate. habotnocii. Mitul şi-a produs rapid şi cultul oficial. hierofanţii (activiştii cu propaganda. Aceste fenomene vor determina înlocuirea glorificării trecutului din poeziile anilor postbelici cu rolul eliberator. Eminescu este un bun reprezentant în plan literar al mitului patriei primejduite. Imaginarul comunist sovietic crează o schemă proprie: . nimbul. fecioarele exaltate. aparţine comunismului şi reprezintă cel mai înalt grad al progresului omenirii. doar cel mai bun drum pentru desăvârşire . ziarelor. ceremoniile (cenaclurile). dar nu este o societate desăvârşită. Peste tot apăreau dovezi că patrotismul este o momeală infailibilă care are un succes sigur şi rapid. recitatorii).viitorul . Doctrina creştină acordă multă atenţie simbolurilor. Conducătorul îşi consolida puterea prin ea. semnele profetice simbolice (triala L-urilor). afiliaţii (artiştii. rolul civilizator şi rolul progresist al fratelui Mai Mare.trecutul – glorios. care nu se confruntă nici cu probleme economice. provincialismul şi înapoierea economică. În special. nimbul apare ca simbol al manifestării duhului sfânt şi al puterilor deosebite pe care le posedă persoana respectivă.

ziarişti şi profesori. dar care pot fi manevraţi o perioadă de politicieni abili. al căror filosovietism este la cote ridicate. c. Cu toate acestea. Noua imagine a Uniunii Sovietice se conturează aşadar sub semnul unei revelaţii. intelectuali care rezistă utopiei. Acest segment cuprinde oameni de ştiinţă. după 23 august. b. Cele două state fuseseră duşmane. Cei care vor crea mitul ’’luminii de la răsărit’’ sunt pe de o parte politicienii (cei din partidul comunist ’’renăscut’’ şi din grupările satelite). România n-a mai avut de ales. în august 1944. Statul sovietic ca tip nou şi superior de stat. dar. Între aceste două grupuri gravitează terţii. Analizând motivaţiile care conduc aceste trei grupuri spre reinventarea unei Uniuni Sovietice pe placul tuturor. o masă greu definibilă de indivizi ce nu aparţin nici uneia dintre cele două categorii enunţate. Deoarece sunt cuprinşi de sentimentul vinovăţiei. Al treilea segment este alcătuit din cei care vor sâ-şi răscumpere o serie de greşeli din trecut. pictori. Discursul folosit pentru construirea noii imagini a Uniunii Sovietice are patru teme predilecte: a. ’’Omul nou’’ şi cele şase întrupări standard ale sale. mai exista şi reţinerea unui stat mic faţă de marea putere aflată în imediata vecinătate. Rusia (mai târziu Uniunea Sovietică) nu părea să fie un aliat de nădejde pentru România. specia pe cale de dispariţie.’’Noua imagine’’ a Uniunii Sovietice în România Postbelică. ei pot fi mai uşor de manipulat. găsim o serie de comunişti prin vocaţie. socialiste care sunt dispuşi să se lase cuceriţi de farmecul utopiei comuniste. este o redescoperire a Uniunii făcută târziu şi este însoţită de remuşcări că nu a avut loc mai devreme. se manifestă în stradă şi se fac resimţiţi în presă. va fi impusă prietenia de către soldaţii sovietici care vin ca învingători şi de către întregul aparat propagandistic instaurat după Armata Roşie. Ultima categorie este cea a indiferenţilor. iar cei care se lasă pătrunşi de acest cuvânt sunt cei care vor crea noua imagine a Uniunii Sovietice. iar pe de altă parte este intelectualitatea artistică şi ştiinţifică care pare a înţelege sensul schimbării care va urma. Un al doilea segment îl constituie intelectualii cu vagi simpatii de stânga. Prietenia s-a dovedit a fi un cuvânt magic. poeţi. . Uniunea Sovietică văzută ca o nouă entitate geo-fizică. Ei doar speră să aparţină candva unui grup. 1944-1947 ADRIAN CIOROIANU Experienţa istorică a secolului XIX nu a reuşit să facă din Rusia marea simpatie a românilor. Înafară de diferenţele dintre un popor latin doritor de modernizare şi un imperiu slav dornic de extindere. cu experienţă şi activitate în spate.

Copilul este o figură des întâlnită în mitologia comunistă. Statul sovietic creează un nou tip de femeie egală cu bărbatul. Figura lui de-abia acum se impune. femeia sovietică. Femeia sovietică este o altă personificare a omului nou. Copilul sovietic este un nou tip de copil. printr-o sistematică popularizare şi apare frecvent în publicistica românească.d. Ştiinţa sovietică sau miraculosul ca fapt cotidian. Muncitorul stahanovist este. cât şi în cea intelectuală. Se consideră că victoria comunismului nu ar fi existat fără contribuţia activă a oamenilor de ştiinţă. savantul lucrează tocmai pentru protectorul său. el simbolizează viitorul. femeia muncitor. graţie grijii deosebite pe care i-o poartă statul sovietic. Marele avantaj al creatorilor noii imagini era absenţa aproape totală a informaţiilor despre Uniunea Sovietică. Valoarea ei simbolică este multiplă: femeia mamă. ale căror destine se întrepătrund şi ale căror traiectorii se intersectează într-o societate precum cea sovietică. Elevii sovietici învaţă ex-auditu. activistul de partid. Educaţia copiilor se face cu ajutorul celor mai noi metode pedagogice. un personaj relativ nou pentru cititorul român. copilul sovietic. soldatul. Noua imagine se va structura pe scheletul câtorva idei reper: 1) Ideea preţiosului timp pierdut. Protejat de stat. În lipsa informaţiilor. discursul propagandistic părea foarte credibil. după război. femeia soldat. Această metodă dă rezultate atât în dezvoltarea fizică a copilului. savantul. Eroii principali ai acestui imaginar social sunt: muncitorul stahanovist. adică după discuri cu basme şi poezii scrise special pentru copii de către cei mai mari scriitori sovietici. Alte teme importante din noua imagine a Uniunii Sovietice sunt: ştiinţa şi savantul. regretul că sfertul de veac scurs de la naşterea Uniunii nu a fost fructificat după cum ar fi trebuit 2) Complexul de învinşi în război al românilor 3) Sentimentul de vină amestecat cu ruşinea de a fi atacat şi jefuit un stat paşnic 4) Aura de eliberatori a soldaţilor sovietici 5) Gratitudinea pentru sprijinul acordat de sovietici în realipirea Ardealului . Omul Nou – Omul Sovietic Mitologia omului nou sovietic cuprinde şase întruchipări principale.

a fost oferit de Fourier şi Owen care reluau ideea unei vieţi în comun organizată într-un falanster. egalitatea prin satisfacerea nevoilor tuturor şi prin posesia în comun a bunurilor. deci şi proprietatea. posibilitatea de a o schimba. gânditorii s-au preocupat de punerea lor în practică sau de cum să asigure fericirea oamenilor. Punctul comun între cei doi este acela că societatea de proletari desfiinţează exploatarea provocată de proprietate. de a-i afecta mai mult sau mai puţin timp. libertatea constă în alegerea muncii. nu cu un salariu. Reevaluarea şi supralicitarea tradiţiilor comune istorice şi culturalreligioase Colectivizarea. munca depusă. acum învingători şi care nu regretă să ajute un fost stat inamic 7) Redescoperirea. Unul dintre răspunsurile din prima jumătate a secolului al XIX-lea. muncă şi capital în funcţie de cât de multe dividente vrea fiecare să aibă. Ei acuză fourierismul pentru faptul că tot ceea ce nu este susceptibil de posesiune comună va fi suprimat (cultură. femei şi copii. iar Marx descoperă legile istoriei din care deduce o anumită evoluţie a societăţii. fraternitatea prin spiritul care domnea în aceste organizaţii: ajutorul manual. talentul şi diferenţierea dintre bărbaţi. cu singura condiţie să se dovedească capabil de a o face.6) Admiraţia pentru calitatea umană şi tăria morală a duşmanilor de până mai ieri. luând formele cele mai diverse. liberul consimţământ la tot ceea ce se întâmpla. Marx şi Engels vor aduce o critică modelelor colectiviste: faptul că ele au determinat dominaţia omului prin intermediul criteriului averii. între mit şi realitate PETRE GURAN Odată cu proclamarea principiilor libertăţii. care ar fi proporţional cu trei factori: capitalul adus. talent. Fourier proiectează un sistem pentru asigurarea fericirii. axate pe agricultură şi asigurând fiecăruia ocupaţia dorită. Rezultatul acestor falansteruri este asociaţia cooperatistă. dragoste personală). Această idee va traversa istoria comunismului. Aşadar. Aceste asociaţii respectau trei principii: libertatea prin libera întovărăşire. Fourier stabilea că fiecare asociat va fi retribuit cu un divident. pentru a-şi menţine entuziasmul. egalităţii şi fraternităţii. astfel el îi atribuie un anumit rol clasei proletare . Falansterurile sunt văzute ca tabere de 1500 de oameni care vor avea de îndeplinit diferite munci alternativ. de a investi talent. .

De asemenea.Exproprierea a fost primul gest al dictaturii proletariatului. Primele ţări clasate pe tabelul ritmului de colectivizare sunt Cehoslovacia. ori al bunurilor nimănui. Din acest fapt rezultă intenţia marxiştilor de a proletariza mica burghezie şi ţărănime. Pe de altă parte. Colectivizarea. România şi RDG (Republica Democrată Germană). indiferent de venitul cooperativei 3) Nu se mai plăteşte cota. Colectivizarea a devenit proftabilă pentru că îi oferea statului mijlocul de a controla producţia de alimente. a început prin construirea unui sistem de viaţă în comun pentru a se asigura fericirea oamenilor. În perioada următoare s-a pus teoria în practică prin colectivizarea bunurilor care a fost când aprobată ca soluţie economică. iar ţăranului îi este imposibil să se retragă. Apoi s-a construit o teorie a istoriei care va conduce umanitatea spre societatea celor buni şi fericiţi. Ultimul model a fost cel care s-a impus în cele patru ţări enunţate. Nicolae Bălcescu în propaganda comunistă . Aceste state nu au abandonat Uniunea Sovietică în anii ’50 şi s-au aratat fidele faţă de orientările politice de la Moscova. totuşi ei rămân proprietari şi se pot retrage 4) Pământul şi mijloacele de producţie devin proprietate colectivă. el nu va mai avea decât o funcţie de administrator ori al ’’bunurilor tuturor’’. Bulgaria. ca acţiune de punere în comun a bunurilor şi a muncii. iar renumeraţia era măsurată în unităţi de măsură pe zi. cota depinde în mod unic de valoarea pământului fiecăruia. statul fiind beneficiarul exproprierii trebuie să dispară ca putere politică. deoarece presupunea ca pământurile şi mijloacele de producţie să aparţină numai cooperativelor. pentru că îi permitea Statului Sovietelor să distrugă un duşman politic (comunismul de dreapta bazat pe ţărănime) şi un duşman economic care împiedica statul de a avea monopolul istoriei. Acesta a fost un comunism cu scop economic. Aceasta era metoda care exprima cel mai clar naţionalizarea efectivă a micii proprietăţi ţărăneşti. colectivizarea asigura controlul vieţii oamenilor de la sate prin munca în comun. căci societatea cu o singură clasă va fi o societate pacificată. dar în interesul proletariatului. iar cooperativa îi pune la dispoziţie maşini şi îi plăteşte o cotă din venitul cooperativei 2) În aceleaşi condiţii. Au existat patru modele teoretice ale cooperativelor: 1) Ţăranul rămâne proprietar al pământului său şi al mijloacelor sale de producţie. când dezaprobată în numele intereselor economice. după instaurarea acetei dictaturi. Comunismul se situa înaintea omului. iar venitul se împarte între membrii în mod egal.

fiind criticat pentru că susţinea proprietatea privată şi alegea ţărănimea ca forţă revoluţionară. dominată de închisoare. Ele sunt create de propagandă mai întâi prin exagerarea rolului eroului în revoluţie şi minimalizarea rolului celorlalţi fruntaşi paşoptişti. pe care l-a întrecut. Mitul lui Bălcescu la apogeu (1948-1960) La crearea acestei imagini mitice pozitive s-a adăugat faptul că viaţa lui N. Brătianu şi C. Revoluţionarul s-a delimitat de marxism. unicul care a elaborat o lucrare de istorie naţională. la gânditorul democratrevoluţionar de talie europeană şi respectiv.C. fermitate în rezolvarea problemelor sociale şi sacrificiul de sine dus până la jertfa supremă. nefericită. Imaginea lui Bălcescu este cea a unui revoluţionar-radical şi este completată de atributele: personalitate ştiinţifică complexă. spre a salva mitul. Bălcescu a fost considerat un premarxist. Rolul de lider incontestabil n-a fost confirmat de desfăşurarea evenimentelor din 1848 şi. I. propaganda îl transformă pe Bălcescu într-o victimă a ’’duşmanului . dar şi de socialismul utopic. A. Mitul lui Nicolae Bălcescu este corelat cu schimbările ideologice din cele trei etape. Bălcescu a fost scurtă. Radicalismul lui Bălcescu este unul de factură politică : eroul este socotit ca unicul iniţiator şi organizator al mişcării revoluţionare din Ţara Românească până la formarea guvernului provizoriu. dintre care I. Bălcescu este singurul paşoptist care a scris studii de critică socială. deci poate fi considerat un premarxist. Acesta s-a împărţit în trei mari perioade: Etapa sovietizării (1948-1960). Acesta n-a cunoscut lucrările clasicilor marxismului. Heliade Rădulescu. ’’un erou al scrisului’’. acesta fiind singurul paşoptist de frunte care nu apucă să fie om politic în România modernă. Rosetti. anii destinderii ideologiei (1960-1974) şi perioada cultului personalităţii şi a socialismului dinastic (1974-1989). Destinul său tragic se dovedeşte a fi un avantaj pentru mit. inflexibilitate în faţa reacţiunii interne şi externe.(1948 – 1989) ADRIAN DRĂGUŞANU Comunismul în România nu a avut o evoluţie lipsită de schimbări. luptătorul tenace pentru unitatea şi independenţa naţiunii române. interesul propagandei mutându-se de la singurul revoluţionar român premarxist. dar Marx a cunoscut parţial opera de critică şi analiză a lui Bălcescu. N. Un alt atu al revoluţionarului este opera sa teoretică. exil şi boală.

om al realităţilor sociale şi economice . mitul lui Bălcescu cunoaşte o decădere. romantic de talie europeană şi luptător pentru cauza naţională a românilor. Nu se mai pomeneşte nimic despre competenţele sale în teoria militară. manifestat ca atitudine de sprijinire oriunde şi oricând a luptei pentru izbânda revoluţiei mondiale. dar prezentă în discursul politic. miniştri ori şefi de guverne în ’’regimul burghezo-moşieresc’’. fără utopii dar şi fără stoicism. Grupul ’’duşmanilor interni’’ este format din paşoptiştii ce vor fi lideri de opinie. Noua imagine îl prezintă drept ’’organizator politic clarvăzător. Evident că numai astfel prezentat. ’’Religia’’ cincinală . nici măcar ca referiri tangenţiale. omul de curaj al acţiunilor imediate şi un propagandist iscusit. un al doilea pilon de susţinere a mitului eroului paşoptist este internaţionalismul. în acea perioadă. dar continuă să reprezinte prototipul moral al omului-nou.intern’’. parlamentari. organizator militar. conducători de partide şi grupări politice. Totul este lăsat în uitare pentru că mitul. ştiinţa dreptului ori folclor. Totuşi apar două elemente noi: apropierea de concepţia filosofică a eroului din perspectiva romantismului şi considerarea lui ca primul sociolog român. Bălcescu putea fi introdus în genealogia istorică a lui Ceauşescu. acum romantic revoluţionar. În anii relativei destinderi ideologice. Au existat două momente din viaţa lui Bălcescu deturnate şi exploatate în acest sens propagandistic: participarea la revoluţia paşoptistă pariziană şi încercarea sa din vara anului 1849 de a media conflictul dintre revoluţionarii români şi maghiari din Transilvania. Mitul lui Bălcescu în perioada cultului personalităţii (1974-1989) Personalitatea revoluţionarului paşoptist este foarte puţin prezentă în discursul politic. patriot înfocat şi personalitate culturală europeană. Mitul lui Bălcescu în perioada 1960-1974 În această perioadă. Sensibilă la preferinţele istorice ale lui Ceauşescu. propaganda reduce din punct de vedere cantitativ importanţa mitului lui Bălcescu. Alături de radicalism. diplomat.Bălcescu un revoluţionar premarxist este acum estompată. El apare ca un revoluţionar democrat. strateg eminent. foarte concret în programul său. ci este numit alături de ceilalţi eroi paşoptişti. trebuia să se debaraseze de exagerările cele mai stridente. Bălcescu nu mai este considerat un revoluţionar unic. Trăsătura esenţială a mitului din anii sovietizării. suplu şi ferm.

În orice societate se pot observa cinci tipuri principale de ’’momente’’ în care se recurge sistematic la ritual: Momentele de cotitură în viaţa personală: naştere. moarte Momentele de iniţiere în grupuri sau instituţii: intrarea la şcoală. După cum spune Victor Turner. economice. căsătorie. acţionând ca o alternativă la folosirea forţei pentru a susţine că ordinea socială existentă este şi singura posibilă. fie ele majoritare sau minoritare. c) Ele formează sau cel putţin influenţează gândirea politică a omului de rând. înlocuind sărbătorile religioase cu cele comuniste. Comunismul a eşuat din motive economice. majorat. Ritualul se pretează foarte bine la manipulări politice datorită ambiguităţii sale. d) Ele contribuie la evitarea conflictului prin ’’ritualuri ale rebeliunii’’. dar el a afirmat că religia este ’’opiumul poporului’’. Aceste ritualuri se referă la carnavaluri şi sărbători naţionale care diminuează tensiunea socială.Funcţiile sărbătorilor comuniste SANDA I. absolvirea şcolii Aniversări istorice Momente de necaz Sărbători legate de anotimpuri şi lucrări agricole Numărul ritualurilor de iniţiere în colective sociale şi politice creşte spectacilos în comunism. b) Ritualurile consolidează sentimentul de apartenenţă şi solidaritate. Sărbătorile istorice din majoritatea statelor comuniste erau aniversări politico-militare şi revoluţionare de dată recentă. DUCARU Sistemele politice. a) Ele creează şi legitimează identitatea şi activitatea unor grupuri. Sărbătorile şi ritualurile au îndeplinit o serie de funcţii importante. . sociale trebuie să ţină cont de simboluri. ritualul este un mecanism care transformă periodic ceea ce este obligatoriu în ceea ce pare dezirabil.

S-au declarat sărbătorile oficiale: o zi de odihnă săptămânală (nu era obligatorie). metalurgişti. atât Hrusciov cât şi Brejnev au continuat cultul personalităţii proprii. învăţători etc. Anul 1928 a fost anul ’’Revoluţiei de sus’’ a lui Stalin. 18 martie. Stalin va ajunge la o înţelegere cu biserica ortodoxă în 1941. miliţieni. fiindcă sărbătorile comuniste nu au reuşit să creeze solidaritate şi unitate. Participarea era voluntară. După moartea lui Lenin în 1924. iar Anul Nou a fost şters de pe calendarul sărbătorilor legale. multitudinea de sărbători comuniste nu a avut efectul dorit din două motive. Al doilea.În perioada 1917-1923 au apărut sărbătorile bolşevice.stalinistă 1953-1985. Ziua Artileriei. Sărbătorile tradiţionale ortodoxe au fost declarate ilegale. ci au accentuat diferenţele sociale. Ziua Marinei. 22 ianuarie. În epoca post. Cu toate acestea. 1 Mai si 7 noiembrie.Anul Nou. . Totodată se începe o campanie antireligioasă de proporţii: biserici desfiinţate. cosmonauţi. în perioada 1936-1946 vor apărea pe calendar o serie de sărbători de cinstire a unor grupuri profesionale: Ziua Căilor Ferate. pe care nu au reuşit să le înlocuiască. În schimb. pentru că aceste sărbători coexistau cu cele religiose. se va renunţa şi la ziua de odihnă de duminică. sărbătorile erau văzute ca un instrument de propagandă sau un mod prin care masele îşi dovedeau loialitatea. Primul. De aceea. 1 ianuarie. adică anul lansării primului plan cincinal şi începutul industrializării masive şi al colectivizării. dar consiliile locale aveau dreptul de a alege până la opt zile de odihnă de conţinut religios. astfel persecuţiile se vor mai diminua. preoţi arestaţi. S-a mărit de asemenea numărul de sărbători consacrate unor grupuri profesionale: constructori. spontană. Ziua Aviaţiei. individualismul şi pluralismul. Din cauza războiului şi problemei scăderii moralului în rândul populaţiei. Pentru a asigura un flux continuu de producţie. Ziua Minerilor etc.Răsturnarea Dictaturii Autocrate.comemorarea Duminicii Însângerate din 1905. 12 martie. Ziua Tanchiştilor.Comuna din Paris. participarea devine obligatorie .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful