Rostul si Destinul Burgheziiei Romanesti

Mihail Manoilescu

In lucrarea Rostul si destinul burgeziei romanesti aparuta in anul 1943, M. Manoilescu analizeaza situatia burgheziei romane, evidentiindu-i calitatile, meritele, dar si slabiciunile, lipsurile sau imperfectiunile, toate raportate la ceea ce ar trebui sa fie functia sa nationala, singura care poate da masura utilitatii sale. In interiorul volumului gasim lamuriri de ordin teoretic, polemizari, invocari si comentarii ale diferitelor teorii ale autorilor romani ( printre care M. Eminescu, V. Madgearu, C. Stere, etc) cat si analize economice, sociologice si chiar politologice, prezentate dintr-o perspectiva functionalista. Manoilescu incearca sa identifice care sunt functiile (economice, politice, culturale, sociale) burgheziei, segment important al elitei conducatoare a statului. Aparitia unor carti speciale pe temanica burgheziei romanesti a fost determinate de realizarea idealului national cel al infaptuirii unirii teritoriale si politice, a carei gestiune cadea in sarcina directa a burgheziei romanesti. M. Manoilescu a fost o figura de mare relief a epocii. A fost un mare orator, a tinut conferinte in tara si in strainatate cu mare succes stiintific. A fost inginer, economist, sociolog si istoric. Lucrarea care l-a impus definitive in galeria marilor economisti ai lumii ,, La theorie de protectionisme et l echenge international a aparut in anul 1929 la Paris tradusa apoi in engleza, portugheza, italiana, si germana, dar abia in 1986 a aparut si in Romania. Aceasta carte lanseaza teoria schimbului, care au dezvoltat teza sa despre evolutia economiei mondiale in sistemul raporturilor dintre centru si periferie. Evenimentele in care s-a implicat savantul l-au facut sa adopte o pozitie de aspra critica fata de liberali. Actiunea lui de al aduce pe tron pe Carol al II lea, gest sanctionat rapid, prin arestarea si judecarea sa, la interventia guvernului I.I.C Bratianu. Si atitudianea fata de Stefan Zeletin, teoreticial la PNl ului, a pornit din acelasi resentiment

privind avatarurile raporturilor sale cu liberalii. Cartea ,, Rostul si destinul burgheziei romanesti poate fi considerate ca o lucrare inpotriva teoreticianului liberalilori. Dupa cum sustine autorul, scopul acestei lucrari este unul didactic. ,, Lucrarea noastra este o cercetare a meritelor si scaderilor burgheziei vazute pe canavaua ideii de natiune. In judecarea burgheziei, ea ofera o alternare continua de elogii si de blamuri. Infatiseaza burghezia prodigioasa in exploatarea si nu mantuirea materiei, dar deficienta in compartimentele superioare ale sufletului omenesc: fecunda in economie, dar nesimtitoare in campul datoriilor sociale; stralucitoare ca cultura intelectuala, dar primitive ca cultura sufleteasca. Partea I . Burghezia ca notiune, evolutie si structura. Clasa sociala. Clasa sociala este un grup social durabil, constituit in mod predominant prin filiatiune si prezentand permanente de capacitati si conceptii de viata, deasupra generatiilor successive. Clasa sociala este compusa din familii ai caror capi, exercitand profesiuni deosebite, sunt situati pe un plan orizontal comun in stratificarea ierarhica a societatii. Clasa sta intr-o corelatie stransa cu proprietatea individuala *** si este caracterizata in ansamblul ei printr-o functie nationala proprie*** de caracter general, in afara rolurilor speciale ale grupurilor profesionale componente. Ideea de clasa sociala evoca si implica : -durata si continuitatea prin filiatiune - permanente psihice - stratificare ierarhica - corelatie cu proprietatea - functiune nationala proprie, generala si supraprofesionala. Clasa sociala este un grup social compus din numeroase familii sin u indivizi. (apartenenta)

grup social durabil : clasa dureaza peste generatii pastrandu-si constante anumite caractere sociale, economice si psihologice. In notiunea de clasa este cuprinsa intrinsic ideea de durata si de continuitate istorica.

Clasa este un grup social ierarhic si orizontal, nu poate fi confundata nici cu partidul nici cu profesia, fiindca aceste grupe rezulta din diviziuni si specializari verticale.. Raportul dintre clasa si profesie este in general acesta: clasa cuprinde mai multe grupuri profesionale, care se socotesc intre ele ca fiind de acelasi nivel social si ca atare nu ies din planul clasei.

Clasa burgheza este calificata superioara fata cu poporul, nu numai prin propria sa parere despre ea insasi, dar si prin opinia pe care poporul insusi o are superioritatea burgheza. A podeda sau a nu poseda avere constituie un factor de clasificare care se pastreaza relative de a lungul generatiilor. Cei care au o avere o lasa copiilor lor, transmitandu-le odata cu aceasta si dreptul de a apartine unei anumite clase. Cei care nu au nici o avere nu au ce transmite condamna in general pe fiii lor sa ramana intr-o anumita clasa. Rolul pe care-l joaca averea si venitul este daca nu hotarator si exclusive, in orice caz important pt a colora naotiunea de clasa. Situatia materiala creeaza o solidaritate de interese care trece deasupra profesiilor, legand intre ei pe toti acei care au de aparat ceea ce poseda sau care aspira sa ajunga, intr-un fel sau altul, la posesiune. Sombart a definit clasa astfel : ,, Un anumit nr de oameni avand aceleasi interese si ceea ce este hotarator aceleasi interese economice, interesati prin urmare la un anumit mod de productie si distributie intr-o organizatie data. Ideea de functiune nationala a clasei se leaga de ideea de putere sociala- reala sau virtuala a clasei. Nu exista clasa sociala, acolo unde nu exista putere sociala ( ex. Sclavii Romeni antice, reprezentau o anumita putere sociala virtuala. Puterea virtuala a claselor dominate sau aservite se manifesta in chip normal prin aceea ca este nevoie de o alta putere reala- mare decat a lor care s-o stapaneasca. Pt a tine in frau pe sclavii Romeni era nevoie de o intreaga organizatie de forte morale si materiale, care sa-I constranga si era necesar un cod de sanctiuni teribile, care sa-i opreasca de a se rascula.)

Functia nationala generala si supraprofesionala- a burgheziei, ea este organizarea muncii si prouctiei nationale in toate sectoarele ei. Exista o functie nationala- generala si supraprofesionala caracteristica oricarei clase, functiune care aseaza si mentine clasa pe o anumita treapta sociala.

Cuvantul ,, bourgeois apare in FRANTA in sec al XII-lea . Burgul era fortareata senioriala a evului mediu, iar ,,bourgeois erau la inceput locuitorii din burg. Mai tarziu acelasi cuv de ,,bourgeois era intrebuintat pentru locuitorii oraselor neepiscolae, acestea din urma fiind numite ,,cites, iar locuiitorii lor ,,citoyesns. Dupa dec al-XII-lea cuv. ,,bourgeois a capatat un inteles mai restrictive, nemaicuprinzand pe toti locuitorii burgurilor, ci numai pe acei care implineau anumite conditii de avere si de capacitate si care beneficiau de naumite privilegii(libertati), intre care cel mai pregnant era acela de a fi elector si eligibil in comuna. Sub aceasta clasa a burghezilor- marcata ca o cls superioara- statea poporul oraselor. Burghezii- calificati cu num de ,,roturiers- erau, inferiori seniorilor sin u puteau sa achizitioneze fiefuri. Burghezii s-au eliberat de sub regimul servitutii rurale cu banii. Burghezul era la acea epoca ,, omul care nu vrea sa mai fie legat de pamant, iar burghezia a fost de la inceput un privilegiu. Burghezia a aparut cu renasterea comertului si industriei si cu puterea regala, iar pentru burghezi, ,, la origine, banii n-au fost atat de mult semnul bogatiei, cat acela al libertatii. In toata aceasta faza medievala a existentei sale, burghezia conduce si organizeaza munca manufacturiera in cadrul comunal, munca care se desfasoara nu cu scopul castigului de bani, ci cu acel al satisfacerii nevoilor colectivitatii. Formarea unica de productie urbana era mica celula a meseriasului, iar integrarea acestor cellule se facea in corporatii, cu bine cunoscuta lor rigiditate si strictete. Burghezia medievala, pa langa functiunile sale economice implinea in cadrul restrans al comunei si functii politice conducatoare. In sec al XIV-lea aceasta burghezie devine puternica si extreme de luxoasa, ridicandu-se din ce in ce in veacul al XVII-lea cel putin din punct de vedere al educatiei

si culturii- spre egalitate cu nobilimea. Rev. de la 1789 desfiinteaza barierele dintre clase. Cuv burghez nu mai are un inteles juridic, ci numai unul pur social. Burghezia in preajma rev franceze insemna totul in viata economica si nimic in cea politica. A doua zi dupa rev ea castigase privilegiu politic, rasturnand ordinea feudala pt a desfasura in chip liber ordinea capitalista. ( Dictionnnaire politique et critique 1932 al lui Charles Maurras, sustine ca burghezia a iesit pacalita pe urma revolutiei franceze de la 1789 si ca nici clasele mijlocii n-au fost mai fericite, intrucat decadenta lor a inceput in aceeasi data. ). Burghezia medievala a existat timp de 4 secole. Din sec al XII-lea pana in al XV-lea inainte de aparitia capitalismului ( a carui forma primitive, Sombart o situeaza in sec 16, 17 si 18 ) si bineinteles, cu mult inaintea capitalismului liberal care este o creatie a veacului al XIX-lea. Iar conceptia economica tipica pt aceasta faza a fost corporatismul. Burghezia capitalista sec XIV , XVII, XVIII-lea a avut un orizont economic national si s-a dezvoltat in ambianta politica a morhiei absolutiste. Burghezia capitalista a dezvoltat productia manufacturiera, manaya de ideea beneficiului si a acumularii individuale care i-a sporit puterea ei de posesoare a mijloacelor de productie. Odata cu trecerea de la brg, medievala la brg capitalista, orizontul vietii economice s-a largit de la comuna la stat. Faza cap. primitiv (sec 15, 18) este si faza capitalismului conditionat si limitat. Aceasta faza este dominate de mercantilisim ( doctrina practica plina de intelegere pt dezvoltarea capitalista). Burghezia capitalista care a succedat celei medievale a existat timp de 3 sec - din sec 15- 18 in faza capitalismului primitive si inaintea capitalismului liberal din sec al 19lea. La sf sec al 18 si la inceputul sec al 19 lea a aparut liberalismul, ca doctrina si conceptie integrala de viata, imbratisand toate manifestarile omenesti, in toate aspectele lor.

Liberalismul cu toate consecintele sale s-a suprapus burgheziei capitaliste, aducand ca element nou cea mai mare libertate economica si politica, pe care a cunoscut-o si o va cunoaste vreodata istoria. Acest element nou coloreaza burghezia cu principiul liberei concurente si a neinterventiei puterii publice in viata economica. Burghezia capitalista a devenit burghezie liberala capitalista si a avut ca orizont economic mondial si s-a dezvoltat in ambianta politica a constitutionalismului democratic. Conceptia economica tipica pt aceasta faza a fost principiul ,, laissez faire. Burghezia este o clasa sociala aproape milenara acarei functiune principala este organizarea munciii si productiei (intai manufacturiera si apoi a oricarei productii) pe baza posesiunii instrumentelor ei. Burghezia capitalisto-liberala, care rep. forma de apogeu a acestei clase sociale, reuneste elemente eterogene si suprapuse, de o vechime inegala: elementului burghez propriu-zis ( functia de organizare a muncii si productiei manufacturiere pe baza posesiei instrumentelor ei) I s-a suprapus intai elementul capitalist ( ideea beneficiului intreprinzatorului ca unic mobil al economiei si separatia producatorilor in doua clase distincte) iar mai pe urma elementul liberal (ideea de libera concurenta si de neinterventie a puterii publice).

Definitii Burghezie . The encyclopedia of social reform 1897 Burgheziareprezinta o clasa de care se leaga indisolubil ideea unui privilegiu in orase si careia I se atribuie totdeauna un spirit ingust si meschin. Socialistii definesc si precizeaza ideea de bughezie prin opozitie cu aceea de proletariat. Dictionnaire du socialisme de Verecque 1991 gasim o definitie precisa ,, burghezia este clasa care a succedat nobletea si a luat conducerea societatii moderne; ea este totalitatea celor care poseda mijloacele de productie si de schimb. In Enciclopedia Italiana- gasim burghezia definite mai mult prin caractere secundare de ambianta, iar nu prin caractere sociologice de fond. Burghezia inseamna ca ideologie: conformism si ca stil de viata filistinism. Aceasta enciclopedie insista mult

asupra rap. Dintre burghezie si religie, aratand ca de fapt ca psihologia burgheza este rezultatul eliberarii acestei clase de sub o religie care teroriza viata, pt a tinde catre o religie de compromise; ,, una religione domenicale. Pt burghezia moderna, religia a cazut de mult de pe primul plan si a fost in mare parte inlocuita prin acel ,, surogat de religie care se numeste masonerie. Incercarea cea mai grandioasa de a defini caracterul burgheziei este aceea pe care o interprinde Werner Sombart, in celebrul sau volum ,, Der Bourgeois. Autorul este de parere ca Sombart reduce prea mult problema burgheziei la una de psihologie individuala si cauta caracterizarea acestei clase nu in situatia si functia ei sociala si nici in conceptiile de viata ale ei ca o colectivitate, ci mai mult in dispozitiile de spirit individuale, care fac pe unii oameni sa fie tipuri nascute si temperamentale de burghezi sip e altii nu, oricarei clase sociale i-ar apartinea. Notiunea de burghezie devine astfel la Sombert mai mult decat una individuala si psihologica, decat una colectiva si sociologica. Definitii pozitive: Jean Lhomme cauta sa aduca toate caracterele burgheziei la un singur element comun. - ,, burghezia este formata din elemente disparate, intre care exista o singura trasatura comuna, dar foarte importanta si anume existenta unei superioritati intr-o forma oarecare: putere politica, influenta religioasa, ascendant moral, prestigiu literar, success artistic, putere economica. Louise Marie Ferre recomanda ca pentru fixarea notiunii de clasa sociala, in general sa retinem ideea de izolare si ierarhizare. Aceasta recunoaste ca cel dintai caracter al burghezului este un minimum de avere, dar adauga ca bogatia in societatea noastra nu decide rangul social. Mare importanta pt definirea burgheziei o constituie educatia ( bunele maniere). Limbajul- o xprimare aleasa si lipsita de vulgaritate este ceea ce distinge, in orice tara, burghezia de popor. Stefan Zeletin - ,, se intelege prin burghezie clasa sociala care se ocupa cu valori de schimb adica cu marfuri la care autorul adauga ca burghezia se deosebeste de ,, paturile agrare, tocmai fiindca acestea din urma produc in buna masura pentru satisfacerea nevoilor proprii. Manoilescu nu accepta aceasta definitie fiidnca termenul ,, se ocupa este prea putin prcis si sugestiv, iar pe de alta parte fiindca

este prea stamt pentru a cuprinde in el pe pseudo-burghezi si care nu au nimic de a face direct cu valorile de schimb. ,, Paturile agrare intra in marii proprietari rurali, care produc multe valori de schimb si consuma putine, asa incat nu ar putea fi exclusi din burghezie. 1. Burghezia este clasa sociala constituita din familiile ai caror capi organizeaza si dirijeaza munca si productia nationala ( burghezi propriu-zisi), precum si din acei care realizeaza cadrul si conditiile necesare activitatii, fie (pseudoburghezi) Burghezii prpriu-zisi marii industriasi- organizeaza munca si productia pe scara nationala sau chia internationala; comerciantii mari (administratori de societati) organizatori ai circulatiei interne si externe; banchierii- joaca un rol esential in dirijarea industriei, comertului si chiar a agriculturii. marii proprietari rurali- care sunt adevarati sefi de interprinderi agricole. Pseudo-burghezii sunt toti acei care exercita diferite profesii liberale sau sunt incadrati in stat (ca functionary propriu-zisi sau ca magistrate, profesori, si militari). -inginerii si economistii care se situaeaza intre burghezie cand sunt proprietary si conducatori de interprinderi si intre pseudoburghezi cand sunt functionary sau liber profesionisti. - avocatii, medicii, ziaristii si scriitorii- apartin ca stil de viata si de gandire clasei mijlocii sau taranimii. Pseudoburghezii pot sa aiba o alta conceptie a vietii ( profesorii, o conceptie idealista; magistratii, una etica; ofitarii una eroica) decat burghezii care pun accentual pe componenta mercantile a sufletului. Rolul pseudoburghezilor: constituie cadrul juridic, administrative si ethnic, necesar organizarii muncii si productiei, care este functia de baza a burgheziei. In societatea burgheza elementele pseudoburgheze coboara la un rol subordonat si instrumental, in timp ce rolul burghezilor propriu-zisi ramane primordial si esential. in afara, fie inauntrul statului

Pseudoburghezii sunt simple anexe ale capitalismului si dependenti de intensitatea de viata a acestuia; numai putini dintre ei traiesc independent de capitalism din serviciile pe care le aduc direct maselor populare. (medicii de la tara) Burghezii casi pseudoburghezii ,, se frecventeaza adica intretin relatii sociale intre ei considerandu-se egali; se casatoresc intre ei, se inteleg si se considera solidari; burghezii rep o clasa cu garantii depermanenta, pentru familiile care o compun cu anumite bariere fata de elementele din afara. Burghezia a fost clasa care a organizat activitatea economica nationala si a detinut proprietatea instrumentelor de productie. ,, Sa muncesti mult, sa produci pt piata si sa exporti cu orice pret in tari indepartate, caci altfel te asteapta saracia si foametea imperativele societatii occidentale la sf sec 18 si inceputul sec 19. Daca o tara nu producea in ritmul acesta pe care il pretindeau vremurile, era sortita mizeriei inauntru si slabiciunii in afara. Data de nastere a burgheziei romanesti este fixate de toti autorii, in jurul anului 1829, care a fost anul pacii de la Adrianopol si a deschiderii stramtorilor pentru comertul nostrum de cereale. Timp de 3 generatii, Romania nu avea alt scop decat iesirea din saracia cumplita in care o dusesera fanariotii. Bogatia era mijlocul de capetenie prin care se putea realize telurile nationale. A imbogati tara insemna pt toti oamenii sec al 19 lea un tel patriotic. Intreaga filosofie economica liberista consta in identificarea beneficiului individual al intreprinzatorului, cu beneficiul national al intregii colectivitati. A te imbogati nu insemna pe vremea aceea numai manifestarea unui egoism individual, ci si o contributie meritoasa la binele colectivitatii. Progresele noastre economice s-au facut in primul rand n circulatie, apoi in industrie, la urma in comert si numai la sfarsit de tot in agricultura. Sombart face distinctia neta intre 2 elemente deosebite care intervin in conducerea vietii economice : sufletul si spiritual. Sufletul este marea constanta a unui popor, partea traditionala si rigida. Rep la poporul romanesc prin caracterul fatalist, conservator si static. Sufletul este frana vietii economice.

Spiritul este marea variabila a unui popor, partea novatoare si mobile. Rep la poporul romanesc prin firea lui vie si necontestata lui inteligenta. Spiritul este motorul vietii economice. Prototipul spiritului dinamic- inginerul Prototipul spiritului static- agricultorul Comertul nostru se rezuma la a vinde produse ieftine si voluminoase obtinute cu munca grea si cu oameni multi, pt a cumpara produse scumpe si industrializate realizate cu munca mecanica si cu oameni putini. In Romania satul a fost exploatat intotdeauna de catre oras, intai prin furnizarea directa de alimente si produse agricole de la sat la oras, fara o contravaloare echivalenta in marfuri. Aceasta furnizare gratuita rep ceea ce noi numim ,, elevatorul direct. Exploatarea satelor de catre orase se face astfel, pe de o parte, prin produsele agricole date gratuity orasului, pe de alta parte prin cele trimise in strainatate, pt a plati acolo articolele de import destinate trebuintelor orasenesti. Burghezia consuma mai mult decat producea. Evolutia economiei ro a fost dictate exclusive de interesele burgheziilor straine si de acele ale burgheziei romanesti. Nicodata ea nu a fost indrumata de interesul national romanesc in integralitatea sa. In fata comerciala tara a fost continuu dezavantajata de schimbul inega si injust cu strainatatea. Odata cu industrializarea incepe impacarea burgheziei cu tara. Toata epoca contemporana este dominata de acest fapt capital.