Sunteți pe pagina 1din 38

< '"l'i-iu .

•<-lecţiei:' SOR AN A CONSTANTINESCU


Redactor: CORINA TIRON
Redactor artistic: VASILE SOCOLIUC Anthony Giddens

Această ediţie a fost publicată cu sprijinul


Central European University
Translation Project,
finanţat de Center for Publishing Development
Consecinţele
modernităţii
din cadrul Open Society Institute - Budapesta,
precum şi al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă România,
prin Fundaţia CONCEPT.
j
•K * >

; CEU fu N?v"i; R SIT ATEADIN ORADEA |


Fim*fipmcitipt * 4 4 *• EiBLIOTECA I

Traducere de SANDA BERCE

ANTHONY GIDDENS
The Consequences of Modernity
Copyright © 1990 by the Board of Trustees of the Leland Stanford
Junior University.

Toate drepturile asupra acestei versiuni


aparţin Editurii UNIVERS
79739 Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1.
Bucureşti, 2 0 0 0
76 Consecinţele modernităţii

acela că extinderea globală a instituţiilor modernităţii ar fi fost


imposibilă fără combinarea cunoaşterii care este reprezentată
III
de „ştiri". Probabil acest lucru este mai puţin evident la nivelul
cunoaşterii culturale generale decât în contexte mai specifice.
Spre exemplu, pieţele bancare de astăzi implică un acces direct
şi simultan la o informaţie combinată din partea indivizilor
separaţi unul de celălalt prin distanţe mari.

în condiţiile modernităţii, un tot mai mare număr de oameni


trăiesc în circumstanţe în care instituţiile de-încapsulate - ce
leagă practicile locale de relaţii sociale globalizate - orga­
nizează aspectele majore ale vieţii cotidiene. în următoarele
secţiuni ale acestui studiu doresc să urmăresc îndeaproape felul
în care susţinerea încrederii se leagă de aceste fenomene şi să
formulez unele întrebări cu privire la securitate, risc şi pericol
în lumea contemporană. Am relaţionat anterior încrederea,
într-un mod abstract, de distanţierea în spaţiu-timp, dar în cele
ce urmează trebuie să reflectăm asupra fondului relaţiilor de în­
credere în condiţiile modernităţii. Dacă efectele imediate ale
globalizării asupra discuţiei nu sunt încă vizibile, sper că vor
deveni mai târziu.
Pentru a continua, este necesar să facem unele distincţii
conceptuale suplimentare pe lângă cele formulate deja

încrederea şi modernitatea

în primul rând, doresc să completez noţiunea de deîn-


capsulare cu cea de reîncapsulare (reembedding). Prin aceasta
înţeleg reaproprierea şi repunerea în formă a relaţiilor sociale
deîncapsulate, în aşa fel încât acestea sunt plasate (oricât de
parţial sau tranzitoriu) în condiţii locale de timp şi loc. De
asemenea, doresc să fac o distincţie între ceea ce voi numi
angajamente faţă-în-fafă {facework commitments) şi
78 Consecinţele modernităţii încrederea şi modernitatea 79

angajamente în absentă (faceless commitments). Primul se poate petrece de un milion de ori pe zi, chiar şi într-o singură
concept se referă la relaţiile de încredere susţinute sau ex­ zonă urbană. Şi totuşi ceva se petrece în situaţia descrisă, ceva
primate prin legături sociale stabilite în circumstanţe de care leagă aspectele aparent minore ale coordonării trupului cu
coprezenţă. Cel de-al doilea are în vedere dezvoltarea încrederii unele dintre cele mai evidente caracteristici ale modernităţii.
în token-uriie simbolice sau sisteme expert pe care le voi numi „Neatenţia" manifestată nu este indiferenţă. Mai degrabă, este
împreună sisteme abstracte. Teza mea va fi aceea că meca­ o demonstraţie monitorizată cu grijă a ceea ce s-ar putea numi
nismele de deîncapsulare interacţionează cu contexte de acţiune înstrăinare politicoasă. Pe măsură ce doi oameni se apropie
reîncapsulate, care pot acţiona fie în sprijinirea, fie în sub­ unul de altul fiecare scanează rapid faţa celuilalt, întorcînd
minarea lor; şi că, în mod asemănător, angajamentele în privirea în timp ce trec unul pe lângă celălalt - Goffman nu­
absenţă sunt legate ambiguu de acelea care reclamă inter­ meşte aceasta o „micşorare a luminilor" reciprocă. Privirea
acţiunea faţă-în-faţă. rapidă semnifică recunoaşterea celuilalt ca agent şi ca poten­
Putem găsi un punct de plecare a! discuţiei în cunoscuta ţială cunoştinţă. Susţinerea privirii celuilalt pentru scurt timp şi
observaţie sociologică conform căreia, în cele mai multe situaţii apoi îndreptarea acesteia înainte în timp ce fiecare trece pe
ale vieţii sociale moderne, oamenii interacţionează cu alţii care­ lângă celălalt, asociază o astfel de atitudine cu asigurarea im­
le sunt străini, După cum a subliniat Simmel, semnificaţia ter­ plicită a absenţei intenţiei ostile.
menului „străin" se schimbă o dată cu apariţia modernităţii. 5 0 Menţinerea neatenţiei civice pare a indica supoziţia foarte
în culturile pre-moderne, unde comunitatea locală rămâne generală a încrederii existentă în întâlnirile normale cu străinii
întotdeauna fundamentul unei organizări sociale mai largi, în locuri publice. Cât de importantă poate fi aceasta se observă
„străinul" se referă la o „persoană în totalitatea ei" - cineva cu uşurinţă în situaţiile în care ea este absentă sau este frac­
care vine clin afară şi care este potenţial suspect. Pot exista mai turată. „Privirea aţintită cu ură", spre exemplu, pe care, după
multe privinţe în care o persoană care se mută într-o comunitate cum notează Goffman, albii din sudul Statelor Unite o aruncau
mică nu reuşeşte să câştige încrederea celor din interior, chiar în trecut negrilor în locurile publice, reflectă o respingere a
şi după ce a trăit în comunitatea respectivă timp de mai mulţi drepturilor populaţiei de culoare de a participa la unele forme
ani. Prin comparaţie, în societăţile moderne nu interacţionăm în de interacţiune cotidiană cu populaţia albă. într-un exemplu
acelaşi mod cu străinii luaţi ca „persoane în totalitatea lor". în oarecum opus primului, o persoană care se plimbă printr-un
specia] în aşezările urbane interacţionăm mai mult sau mai pu­ cartier periculos poate să meargă repede, uitându-se tot timpul
ţin continuu cu alţii pe care fie nu-i cunoaştem bine sau nu i-am drept înainte sau pe furiş, în ambele cazuri evitând orice contact
întâlnit înainte - dar această interacţiune ia forma unor contacte vizual cu alţi trecători. Absenţa încrederii elementare în inten­
relativ trecătoare. ţiile posibile ale altora îl determină pe individ să evite susţi­
Varietatea întâlnirilor care constituie viaţa cotidiană în loca­ nerea privirii, care ar putea precipita un angajament potenţial
lizările anonime ale activităţii sociale moderne sunt susţinute ostil.
într-o primă instanţă de ceea ce Goffman numeşte „neatenţie în circumstanţele modernităţii neatenţia civilă este cel mai
civilă". 51 Acest fenomen reclamă o gestiune complexă şi fundamental tip de angajare faţă-în-faţă implicată în întâlnirile
calificată din partea celor care o manifestă, chiar dacă s-ar cu străinii. Ea presupune nu numai folosirea feţei însăşi, ci şi
părea că implică doar semnale şi indicii minore. Două persoane utilizarea subtilă a atitudinii şi poziţionării trupului care con­
se apropie şi trec una pe lângă alta pe trotuarul unui oraş. Ce-ar tribuie la transmiterea mesajului „poţi să ai încredere în mine,
putea fi mai banal şi mai neinteresant? Un astfel de eveniment căci nu am intenţii ostile" - pe stradă, în clădirile publice,
80 Consecinţele modernităţii încrederea în sistemele abstracte 81

trenuri sau autobuze sau la adunările publice, petreceri sau alte între indivizi care se cunosc bine şi care, pe baza cunoaşterii
întâlniri. Neatenţia civilă este încrederea ca „zgomot de fond" îndelungate, au dat substanţă acreditărilor care îl fac pe fiecare
- nu ca o succesiune întâmplătoare de sunete, ci mai degrabă demn de încredere în ochii celuilalt. Demnitatea de încredere în
ca ritmuri sociale controlate şi temperate cu grijă. Este carac­ raport cu mecanismele de deîncapsulare este diferită, deşi pro­
teristică pentru ceea ce Goffman numeşte „interacţiune blema credibilităţii este încă centrală şi acreditările sunt cu
nefocalizată". siguranţă implicate. încrederea în sistemele abstracte nu pre­
Mecanismele „interacţiunii focalizate" .sau ale întâlnirilor' supune, în unele situaţii, nici o întâlnire cu indivizii sau cu
sunt diferite. întâlnirile, fie cu străini, cunoştinţe sau prietenii grupurile care sunt într-un fel „responsabile" de existenţa lor.
intimi, implică de asemenea practici generalizate legate de sus­ Dar în cele mai multe cazuri sunt implicaţi astfel de indivizi
ţinerea încrederii. 'Trecerea de la neatenţia civilă la iniţierea sau grupuri, şi mă voi referi la întâlnirile cu aceştia din partea
unei întâlniri este încărcată, aşa cum subliniază Goffman, de actorilor obişnuiţi, considerându-le puncte de acces ale
posibilităţi contradictorii pentru fiecare individ interesat. încre­ sistemelor abstracte. Punctele de acces ale sistemelor abstracte
derea elementară pe care orice iniţiere a unei întâlniri o pre­ constituie o zonă de întâlnire a angajamentelor faţă-în-faţă şi a
supune tinde să fie autorizată printr-o percepţie a „demnităţii de celor în absenţă.
încredere stabilite" şi/sau prin menţinerea unor ritualuri formale Faptul că natura instituţiilor moderne este legată profund
- din nou, adeseori complexe. întâlnirile cu străinii sau cunoş­ de mecanismele de încredere îrt sistemele abstracte, în special
tinţele - oameni pe care un individ i-a întâlnit înainte, dar nu-i încrederea în sistemele expert, va constitui un aspect funda­
cunoaşte bine - presupun un echilibru între încredere, tact şi mental al argumentului meu. în condiţiile modernităţii viitorul
putere. Tactul şi ritualurile de politeţe sunt mijloace de protecţie este întotdeauna deschis, nu numai în termenii contingenţei
reciprocă pe care străinii sau cunoştinţele le folosesc cu bună obişnuite a lucrurilor, dar şi în termenii reflexivităţii cunoaşterii
ştiinţă (mai mult la nivelul conştiinţei practice) ca pe un fel de în relaţie cu care sunt organizate practicile sociale. Această
contact social implicit. Puterea diferenţială, în special acolo trăsătură contrafactuală, orientată către viitor a modernităţii
unde aceasta este foarte marcată, poate forma sau deforma este structurată, în bună parte pe încrederea investită în siste­
normele tactului şi ale ritualurilor de politeţe - cum poate să o mele abstracte - care prin însăşi natura sa este filtrată de
facă şi familiaritatea încrederii stabilite între prieteni şi intimi. demnitatea de încredere a expertizei legitimate. Este extrem de
important să fim clari în legătură cu ceea ce sugerăm aici.
încrederea acordată de actorii obişnuiţi sistemelor-expert nu
este numai o chestiune - cum a fost cazul în lumea pre-mo-
încrederea în sistemele abstracte dernă - de generare a unui simţ al securităţii în legătură cu un
anume univers al evenimentelor care funcţionează independent.
Este o problemă de calcul al beneficiilor şi riscului în situaţii în
S-ar putea spune multe despre modul în care încrederea, care cunoaşterea expertă nu furnizează numai modalităţile de
tactul şi puterea se împletesc în cazul întâlnirilor cu non-in- calculare, dar creează (sau reproduce) cu adevărat universul
evenimentelor, ca rezultat al implementării reflexive continue a
timii, dar în acest punct al discuţiei doresc să mă concentrez
acestei cunoaşteri.
asupra problematicii „demnităţii de încredere" {trustworthiness),
în special în relaţie cu token-urile simbolice şi sistemele expert. Unul dintre aspectele pe care aceasta le presupune, în si­
Demnitatea de încredere este de două feluri. Este cea stabilită tuaţia în care multe aspecte ale modernităţii se globalizează,
82 Consecinţele modernităţii Încrederea în sistemele abstracte 83

este acela că nimeni nu poate eluda complet sistemele abstracte s-ar putea numi ţinuta reprezentanţilor sau operatorilor
implicate de instituţiile moderne. Aşa stau în mod evident lu­ sistemului. Deliberările serioase ale judecătorului, profesiona­
crurile în cazul unor fenomene ca riscul războiului nuclear sau lismul solemn al doctorului sau veselia stereotipă a echipajului
al catastrofei ecologice. Dar este adevărat şi în cazul vieţii însoţitor de bord fac parte din această categorie. Toate părţile
cotidiene pe care cea mai mare parte a populaţiei o trăieşte. implicate înţeleg că ceea ce se cere este o garanţie, una cu
Indivizii din aşezările pre-moderne puteau ignora, în principiu dublă valenţă: credibilitatea indivizilor specifici implicaţi şi a
sau în practică, sfaturile preoţilor, ale înţelepţilor şi ale vrăji­ cunoaşterii (misterioase în mod necesar) pe care actorii obiş­
torilor, fără ca aceasta să afecteze rutina vieţii zilnice. Dar nu nuiţi nu o pot controla în mod eficient. O atitudine de „afaceri"
la fel se petrec lucrurile in lumea modernă cu privire la cunoaş­ pare a avea o importanţă deosebită în situaţiile în care perico­
terea expertă. lele sunt mai degrabă vizibile decât constituind fundamentul
Din această cauză, contactele cu experţii sau reprezentanţii unor riscuri exclusiv contrafactuale. Ca să reluăm exemplul
şi delegaţii acestora, contacte care iau forma întâlnirilor în călătoriilor aeriene, atitudinea studiată şi veselia calmă a perso­
puncte de acces, sunt deosebit de importante în societăţile mo­ nalului de bord sunt probabil tot atât de importante în asigu­
derne. Că astfel se petrec lucrurile, este un fapt recunoscut atât rarea pasagerilor ca orice analiză statistică care demonstrează
de indivizii obişnuiţi cât şi de operatorii sau iniţiatorii de siguranţa zborului aerian.
sisteme abstracte. în această chestiune sunt implicate mai multe La modul ideal. în punctele de acces are loc întotdeauna o
aspecte. întâlnirile cu reprezentanţii sistemelor abstracte pot fi clasificare strictă între faptele „din avanscenă" şi cele petrecute
desigur reglementate şi pot cu uşurinţă prelua trăsăturile încre­ „în culise", ca să folosim alte două concepte introduse de
derii asociate cu prietenia şi intimitatea. De exemplu, acesta Goffman. Nu avem nevoie de o „explicaţie" funcţionalistă
poate fi cazul unui doctor, dentist, sau agent de turism cu care pentru a înţelege de ce se petrec astfel lucrurile. Controlul
întâlnirile au loc regulat şi se întind pe o perioadă mai mare de asupra punctului de trecere dintre scenă şi culise este un aspect
timp. Totuşi, multe din întâlnirile cu reprezentanţii sistemelor integrant al esenţei profesionalismului. De ce ascund experţii
abstracte sunt mai periodice sau trecătoare în comparaţie cu multe din ceea ce fac? Unul din motive este evident: adesea
situaţiile descrise mai sus. întâlnirile neregulate sunt probabil exerciţiul expertizei cere medii specializate, precum şi o
acelea în care criteriile de acordare a încrederii trebuie trasate
focalizare mentală concertată, lucruri care ar fi dificil de reali­
şi protejate cu grijă, cu toate că astfel de criterii se manifestă
zat în public. Dar mai există şi alte motive. Există o diferenţă
de regulă într-o serie întreagă de întâlniri între profani şi pro­
între expertiză şi expert, pe care cei care lucrează în punctele
fesionişti,
de acces doresc să o minimalizeze cât se poate de mult. Experţii
în punctele de acces, angajamentele faţă-în-faţă care leagă pot face unele greşeli, neinterpretând corect sau ignorând ex­
actorii obişnuiţi prin relaţii de încredere implică în mod obiş­ pertiza pe care se presupune că ar avea-o.
nuit manifestarea clară a demnităţii de încredere şi a integrităţii, Distincţia clară dintre scenă şi culise consolidează aspectul
asociate cu o atitudine de „afaceri" sau lipsa panicii. Deşi ori­ ţinutei ca mijloc de a reduce impactul pe care l-ar avea lipsa de
cine este conştient de faptul că adevăratul deţinător al încrederii pregătire şi eroarea umană. Pacienţii nu ar putea avea pe deplin
este sistemul abstract şi nu indivizii care, în contexte specifice, încredere în personalul medical dacă ar cunoaşte în totalitate
îl „reprezintă", punctele de acces ne reamintesc că oameni în greşelile care se fac în saloane sau pe masa de operaţie. Un alt
carne şi oase (care sunt potenţial failibili) sunt operatorii lui. motiv priveşte zonele de contingenţă care rămân întotdeauna în
Angajamentele faţă-în-faţă tind să depindă puternic de ceea ce funcţionarea sistemelor abstracte. Nu există o îndemânare
84 Consecinţele modernităţii
încrederea şi expertiza 85

perfect controlată şi nici o formă de cunoaştere expertă atât de încrederea în sisteme ia forma angajamentelor în absenţă,
extinsă încât să nu intre în joc elementele hazardului sau noro­ în care încrederea este susţinută de acţiunea unei cunoaşteri pe
cului, în mod obişnuit experţii presupun că actorii obişnuiţi se care actorii obişnuiţi o ignoră în bună măsură.
vor simţi mult mai asiguraţi dacă nu ştiu cât de des intră aceste încrederea în persoane implică angajamente faţă-în-faţă în
elemente în performarea expertă. care se caută indicatori ai integrităţii celorlalţi (în zone de
Mecanismele de încredere nu sunt legate numai de aso­ acţiune particulare).
cierea dintre actorii obişnuiţi şi experţi: ele sunt legate de ase­ Reîncapsularea se referă la procesele prin intermediul că­
menea de activităţile acelora care sunt „în interiorul" sistemelor rora angajamentele în absenţă sunt susţinute sau transformate
abstracte. Codurile eticii profesionale, susţinute în anumite de cele faţă-în-faţă.
cazuri de sancţiuni legale, formează un mijloc de gestionare Neatenţia civilă este un aspect fundamental al relaţiilor de
internă â încrederii în colegi sau asociaţi. Şi totuşi, chiar şi încredere în condiţiile globale, anonime ale modernităţii. Ea
pentru aceia care ar putea părea foarte angajaţi faţă de siste­ este „zgomotul" reasigurator în formarea şi dizolvarea relaţiilor
mele abstracte pe care le susţin, angajamentele faţă-în-faţă sunt interpersonale, care implică propriile lor mecanisme de încre­
importante ca mod de generare a încrederii continue. Acesta dere specifice, şi anume angajamentele faţă-în-faţă.
este un exemplu de reîncapsulare a relaţiilor sociale. Reîn- Punctele de acces sunt puncte de legătură între indivizi sau
capsularea reprezintă aici un mijloc de ancorare a încrederii în colectivităţi profane şi reprezentanţii sistemelor abstracte. Ele
demnitatea de încredere şi în integritatea colegilor. După cum reprezintă zone de vulnerabilitate ale sistemelor abstracte, dar
se exprimă Deirdre Boden: şi puncte de joncţiune în care încrederea se poate menţine şi
construi.
Omul dc afaceri care întreabă „Când urmează să ajungi la New
York?" sau prânzurile de afaceri luate pe Sunset Boulcvard sau
universitarii care traversează continentele pentru a citi lucrări
dense într-un sfert de oră, în încăperi cu aer condiţionat şi fără încrederea şi expertiza
ferestre, toţi aceştia nu sunt preocupaţi de activităţile turistice sau
culinare sau universitare. Asemenea soldaţilor din vechime, ei
simt nevoia să-şi privească drept în ochi colegii şi duşmanii Observaţiile pe care le-am făcut până acum în această sec­
deopotrivă, pentru a-şi reafirma, dar mai ales pentru a-şi actua­
ţiune au relevanţă mai mult pentru modul în care este orga­
liza, fundamentul încrederii.52
nizată încrederea în relaţie cu sistemele abstracte, decât pentru
răspunsul la întrebarea: de ce în cele mai multe dintre cazuri,
în astfel de contexte re-încapsularea conectează, după cum cei mai mulţi oameni au încredere în practici şi mecanisme
indică citatul, încrederea în sistemele abstracte cu natura lor sociale despre care propriile lor cunoştinţe tehnice sunt slabe
reflexivă mobilă şi produce întâlniri şi ritualuri care susţin sau non-existente? Semnul de întrebare poate fi tratat în diferite
demnitatea de încredere colegială. moduri. Cunoaştem destule cu privire la rezistenţa manifestată
In rezumat, putem reprezenta aceste aspecte după cum ur­ de populaţie, în faza timpurie a dezvoltării sociale moderne, la
mează: procesul de adaptare la noi practici sociale - cum ar fi
Relaţiile de încredere sunt fundamentul distanţării în spa- introducerea formelor profesionalizate de a practica medicina -
pentru a recunoaşte importanţa socializării în relaţie cu
ţiu-timp, asociată cu modernitatea.
86 Consecinţele modernităţii încrederea şi expertiza 87

încrederea. Influenţa „curriculei ascunse" în procesele educaţiei atitudini sceptice sau de rezervă. De fapt, mulţi oameni fac „un
formale este probabil decisivă în această situaţie. Ceea ce i se târg cu modernitatea" în raport cu încrederea pe care o in­
dezvăluie copilului în predarea ştiinţelor nu este numai con­ vestesc în token-urile simbolice şi sistemele expert. Natura
ţinutul decopetirilor tehnice dar şi, mai important pentru atitu­ târgului este condiţionată de un amestec specific de supunere şi
dinea socială generală, o aură de respect pentru cunoaşterea scepticism, de confort şi teamă. Deşi nu putem scăpa în tota­
tehnică în general. în cele mai multe dintre sistemele educa­ litate de influenţa pe care instituţiile moderne o au asupra
ţionale moderne, predarea ştiinţelor porneşte întotdeauna de la noastră, pot exista (sau coexista ambivalent) mai multe orien­
„primele principii", cunoştinţele considerate a fi mai mult sau tări posibile în cadrul unei atitudini de acceptare pragmatică.
mai puţin indubitabile. Numai dacă cineva participă pentru o De exemplu, un individ poate alege să se mute într-o zonă
perioadă de timp ia un proces de instrucţie în domeniul ştiin­ diferită decât să bea apă tratată cu fluor sau poate hotărî să bea
ţelor poate fi introdus în problematica acestora sau poate deveni apă îmbuteliată decât să o folosească pe cea de la robinet.
pe deplin conştient de potenţiala lipsă de consistenţă a oricărei Totuşi, ar adopta o atitudine extremă dacă ar decide să nu
pretenţii de cunoaştere în ştiinţă. folosească deloc apa de la robinet.
Un timp îndelungat, ştiinţa şi-a menţinut astfel imaginea încrederea este diferită de „cunoaşterea inductivă slabă",
unei zone de acces la cunoaşterea demnă de încredere, care s-a dar credinţa pe care o implică nu presupune întotdeauna un act
transformat într-o atitudine de respect pentru cele mai multe conştient de angajare. în condiţiile modernităţii, atitudinea de
forme de specializare tehnică. Totuşi, în aceiaşi timp, atitudinea încredere în sistemele abstracte este încorporată de obicei în
profană faţă de ştiinţă şi faţă de cunoştinţele tehnice în general continuitatea activităţilor cotidiene şi este impusă într-o bună
este în mod caracteristic ambivalenţă. O ambivalenţă care se măsură de circumstanţele vieţii cotidiene. Astfel, încrederea
află în centrul oricăror relaţii de încredere, fie că este vorba de înseamnă mai puţin o „volută a angajamentului" decât o ac­
încrederea în sistemele abstracte sau în indivizi. Pentru că este ceptare tacită a împrejurărilor în care alte alternative sunt în
nevoie de încredere numai acolo unde există ignoranţă - fie a mare parte excluse. Şi totuşi ar fi o greşeală să privim această
pretenţiilor de cunoaştere ale experţilor în tehnică, fie a gân­ stare de fapt ca pe un fel de dependenţă pasivă, refractar
durilor şi intenţiilor prietenilor intimi pe care o persoană se acceptată - aspect pe care îl voi dezvolta în cele ce urmează.
bazează. Iar ignoranţa furnizează întotdeauna motive de scep­ Atitudinile de încredere sau de lipsă a încrederii în sisteme
ticism sau cel puţin de precauţie. Reprezentările populare ale abstracte specifice sunt pasibile de a fi puternic influenţate de
ştiinţei şi ale expertizei tehnice suspendă respectul în favoarea experienţele din punctele de acces - precum şi de actualizarea
atitudinilor ostile sau de teamă, cum este cazul în imaginile cunoştinţelor care, prin mediile de comunicare şi alte surse,
stereotipe ale tehnicianului lipsit de umor care are puţină înţe­ este asigurată atât pentru actorii obişnuiţi cât şi pentru experţii
legere pentru omul obişnuit sau ale omului de ştiinţă nebun. tehnici. Faptul că punctele de acces sunt locuri de manifestare
Profesiunile ale căror pretenţii de cunoaştere specializată sunt a tensiunii între scepticismul profanilor şi expertiza profesio­
considerate în mare ca un turn de fildeş, cu o terminologie niştilor le transformă în surse recunoscute de vulnerabilitate ale
internă în aparenţă inventată pentru a-i încurca pe oamenii sistemelor abstracte. în unele cazuri în care o persoană are
obişnuiţi - cum ar fi limbajul avocaţilor sau cel folosit de experienţe nefericite într-un anumit punct de acces unde aptitu­
sociologi - sunt privite mai mult ca sigur cu neîncredere. dinile tehnice necesare sunt de nivel relativ scăzut, aceasta
Respectul pentru cunoaşterea tehnică este de obicei asociat poate hotărî să renunţe la relaţia client-profan. Astfel, cineva
unei atitudini pragmatice faţă de sistemele abstracte, bazată pe care descoperă că „experţii" pe care îi angajează eşuează în
88 Consecinţele modernităţii încrederea şi securitatea ontologică 89

mod constant în a repara încălzirea centrală poate decide să o moderne şi moderne. Nu voi încerca să acopăr întreaga proble­
repare el însuşi, învăţând principiile de bază implicate. In alte matică, concentrându-mă în schimb asupra legăturilor dintre
cazuri experienţele nedorite în punctele de acces pot conduce încredere şi securitatea ontologică. Securitatea ontologică este
fie la un cinism resemnat fie, acolo unde acest lucru este o formă, dar o formă foarte importantă, a sentimentelor de
posibil, la dezangajarea din sistemul propriu-zis.* Un individ securitate în sensul general în care am folosit anterior ter­
care investeşte în anumite acţiuni la sfaturile unui broker şi care menul. 5 3 Expresia se referă la siguranţa pe care cele mai multe
pierde banii, s-ar putea decide să îşi ţină banii într-un cont fiinţe umane o au în ce priveşte continuitatea propriei lor
bancar. Acea persoană s-ar putea hotărî să îşi păstreze anumite identităţi-de-sine şi constanţa mediilor social şi material ale
active numai în aur. Dar încă o dată, acelei persoane i-ar fi acţiunii. Un simţ al autenticităţii persoanelor şi lucrurilor, atât
foarte greu să se dezangajeze complet din sistemul monetar, şi de esenţial pentru noţiunea de încredere, este fundamental
aceasta s-ar putea întâmpla numai dacă individul ar alege să pentru construirea sentimentelor de securitate ontologică; prin
trăiască într-o stare destul de precară. urmare cele două sunt strâns legate din punct de vedere
înainte de a reflecta mai direct asupra situaţiilor în care psihologic.
încrederea se construieşte sau este subminată, trebuie să adău­
Securitatea ontologică are legătură cu „fiinţarea" sau, în
găm discuţiei anterioare o analiză asupra încrederii în persoane
termeni fenomenologici, cu „fiinţarea-în-lume". Dar este un
mai degrabă decât în sisteme. Aceasta ne pune în situaţia de a
fenomen emoţional mai degrabă decât cognitiv, şi este înră­
discuta problematica psihologiei încrederii.
dăcinat în inconştient. Filosofii ne-au arătat că, ia nivel
cognitiv, există puţine aspecte ale existenţei noastre personale,
dacă există vreunul, despre care putem avea certitudini. Această
încrederea şi securitatea ontologică realitate este probabil un aspect al reflexivităţii modernităţii,
dar cu siguranţă nu se aplică numai la o perioadă istorică
specifică. Anumitor întrebări de tipul - „Exist eu în realitate?"
Există unele aspecte ale încrederii şi ale proceselor dezvol­ „Sunt eu astăzi aceeaşi persoană cu cea care am fost ieri?" „Există
tării personalităţii care par să se aplice tuturor culturilor, pre- în realitate alţi oameni?" „Ceea ce văd în faţa mea continuă să
existe acolo atunci când mă întorc cu spatele?" - nu le găsim
răspunsul prin argumente raţionale şi într-un mod indubitabil.
Guvernarca modernă depinde de o serie dc relaţii de încredere com­
plexe între conducătorii politici şi populaţie. Sistemele electorale ar putea fi Filosofii îşi pun întrebări despre natura fiinţei, dar, după
privite nu numai ca mijloace de a asigura reprezentarea interesată, dar şi ca cum se poate presupune, ei nu sunt nesiguri ontologic în
modalităţi de instituţionalizare a punctelor de acces care leagă politicienii de acţiunile lor obişnuite şi sunt, în această privinţă, în armonie cu
masa populaţiei. Manifestele electorale sau alte mijloace de propagandă sunt
masa populaţiei. Nu acelaşi lucru se poate afirma în legătură cu
metode de a demonstra demnitatea de încredere, situaţie în care se produce
frecvent re-încapsularea - se strâng mâini, privirile se îndreaptă spre copii, o minoritate care tratează incapacitatea noastră de a avea
etc. încrederea în expertiza politică este un subiect de sine stătător; dar pentru certitudini în legătură cu aceste aspecte, nu ca pe o nelinişte
că aceasta este o zonă a relaţiilor de încredere care a fost adeseori analizată, intelectuală, ci ca pe o nesiguranţă profundă care alimentează
nu o vom discuta în detaliu. Vom remarca totuşi că dezangajarea din
multe alte lucruri pe care aceştia le fac. O persoană care este
sistemele guvernamentale este în zilele noastre imposibilă, dată fiind expan­
siunea globală a statelor-naţiuni. Se poate părăsi o ţară în care politicile
nesigură existenţial dacă are sau nu mai multe identităţi, dacă
guvernamentale sunt deosebit de opresive sau dezagreabile, dar numai intrând ceilalţi există în realitate sau dacă ceea ce percepe există cu
pe teritoriul unui alt stat şi devenind subiect al jurisdicţiei acestuia adevărat, s-ar putea să fie total incapabilă să existe în acelaşi
90 Consecinţele modernităţii încrederea şi securitatea ontologică 91

univers social cu celelalte fiinţe umane. Anumite categorii de contextul dezvoltării timpurii a copilului. Ceea ce Erikson nu­
indivizi consideraţi de ceilalţi ca fiind bolnavi mintal, în special meşte „încredere fundamentală" se află în centrul unei identităţi
schizofrenicii, gândesc şi acţionează în acest mod. 5 4 durabile a ego-ului. în discutarea problematicii încrederii în
Totuşi orice altceva indică un astfel de comportament primele stadii ale vieţii Erikson atrage atenţia asupra acelui
schizofrenic el nu probează absenţa activităţii mentale - fapt element atât de necesar al credinţei la care ne-am referit deja.
care se adevereşte şi în cazul stărilor de anxietate mai mult sau In timp ce unii psihologi vorbesc despre dezvoltarea „sigu­
mai puţin grave. Să presupunem că cineva este în mod constant ranţei" (confidence) în copilăria timpurie, el afirmă că preferă
neliniştit, o nelinişte profundă în legătură cu intenţiile maliţi­ cuvântul „încredere" {trust), deoarece i se poate asocia o „mai
oase ale celorlalţi în legătură cu el sau ea. Sau să presupunem mare naivitate". De altfel, adaugă el, încrederea nu implică
că o persoană este neliniştită continuu în legătură cu posibi­ numai faptul că „cineva învaţă să se bazeze pe caracterul
litatea declanşării unui război nuclear şi nu îşi poate îndepărta constant şi pe continuitatea îngrijitorilor externi", dar şi că
gândul de la acest risc. în timp ce indivizii „normali" pot „cineva poate avea încredere în el însuşi". încrederea în alţii se
considera astfel de anxietăţi, atunci când ele sunt profunde şi dezvoltă în conjuncţie cu formarea unui simţ interior al
cronice, ca fiind iraţionale, aceste sentimente sunt mai mult demnităţii de încredere, şi care constituie fundamentul unei
rezultatul supersensibilităţii emoţionale decât al iraţionalităţii. identităţi-de-sine stabile.
Pentru că riscul războiului nuclear există întotdeauna ca o De aceea, încrederea implică încă din fazele incipiente o
posibilitate imanentă în lumea contemporană; şi, din moment reciprocitate a experienţei. Copilul mic învaţă să se bazeze pe
ce nici un individ nu are vreodată acces direct la gândurile continuitatea şi atenţia celor care îl îngrijesc. Dar în acelaşi
altora, nimeni nu poate fi absolut sigur, într-un sens logic mai timp el învaţă că trebuie să trateze propriile sale dorinţe în
degrabă decât emoţional, că ideile maliţioase nu sunt în mod modalităţi satisfăcătoare pentru aceştia, şi că persoanele care îl
constant prezente în mintea celor cu care interacţionează. au în grijă aşteaptă ca în comportamentul lui siguranţa şi
Având în vedere importanţa unor astfel de nelinişti existen­ demnitatea de încredere să ia forme explicite. După cum subli­
ţiale potenţiale, de ce oare nu suntem toţi într-o stare per­ niază Erikson, schizofrenia infantilă oferă dovezi palpabile
manentă de insecuritate ontologică? Originile securităţii pe care asupra a ceea ce se poate întâmpla dacă nu se stabileşte o
majoritatea dintre noi o simte, în cea mai mare parte a timpului, încredere fundamentală între copil şi susţinătorii acestuia. Co­
în legătură cu aceste posibile auto-interogaţii, trebuie căutate în pilul îşi dezvoltă într-o foarte mică măsură un simţ al
anumite experienţe caracteristice copilăriei timpurii. Doresc să „realităţii" lucrurilor sau a altor oameni, deoarece îi lipseşte
argumentez că indivizii „normali" primesc o „doză" funda­ furnizarea regulată a afecţiunii şi îngrijirii. Comportamentul
mentală de încredere încă de timpuriu, ceea ce ocultează sau bizar şi retragerea reprezintă încercări de a face faţă unui mediu
atenuează aceste susceptibilităţi existenţiale. Sau, pentru a mo­ nedeterminat sau ostil, în care absenţa sentimentelor de încre­
difica puţin metafora, ei primesc o inoculare emoţională care îi dere interioară oglindeşte nesiguranţa lumii exterioare.
protejează împotriva anxietăţilor ontologice cărora toate fiinţele Credinţa în dragostea îngrijitorului este esenţa acelui salt
umane le sunt potenţial supuse. Agentul acestei inoculări este spre angajare pe care încrederea fundamentală - şi de aici toate
figura primordială care îi îngrijeşte în copilărie: pentru marea formele de încredere - o presupun.
majoritate a indivizilor, mama.
Lucrările lui Erik Erikson constituie o sursă majoră de [Părinţii] creează un simţ al încrederii la propriii lor copii
observaţii pertinente in ce priveşte semnificaţia încrederii în prin acel mod de administrare care în esenţa sa combină grija
92 Consecinţele modernităţii încrederea şi securitatea ontologică 93

sensibilă pentru nevoile individuale ale copilului cu un simţ ferm nu este nevoia de satisfacere a pornirilor organice. Dimpotrivă,
al propriei demnităţi de încredere în cadrul modelului, cultural o astfel de orientare derivă din relaţia între copil şi îngrijitorul
familiar al propriului stil de viaţă. Acestea constituie fundamentul său şi este dependentă de ceea ce Winnicott numeşte „spaţiul
simţului identităţii la copii, simţ care va combina mai târziu potenţial" dintre ei. Spaţiul potenţial este separarea care se
starea de a fi „în regulă", de a fi el însuşi şi de a deveni ceea ce
creează între copil şi îngrijitor - o autonomie a acţiunii şi un
alţii au încredere că va deveni... Părinţii nu trebuie să aibă numai
simţ al identităţii şi al „realităţii lucrurilor" •- şi derivă din
anumite moduri de a supraveghea prin interzicere şi permisiune;
ei trebuie de asemenea să fie capabili să-i reprezinte copilului încrederea copilului în siguranţa figurii părintelui. Spaţiul po­
convingerea profundă, somatică aproape, că există un sens în tot tenţial este o denumire oarecum greşită deoarece, aşa cum
ceea ce fac. In ultimă instanţă, copiii devin neurotici nu din cauza afirmă clar Winnicott, se referă la capacitatea copilului de a
frustrărilor, ci din lipsa sau pierderea sensului social al acelor tolera faptul că îngrijitorul se poate afla departe atât în timp cât
frustrări. şi în spaţiu. 5 0
Dar, chiar şi în cele mai favorabile circumstanţe, acest stadiu Prin urmare, absenţa este crucială în procesul de interac­
pare a introduce în viaţa psihică (şi a deveni un prototip pentru) ţiune a încrederii cu aptitudinile sociale care apar la copil. în
sensul unei diviziuni interioare şi al unei nostalgii universale acest context, în centrul dezvoltării psihologice a încrederii
pentru un paradis pierdut Tocmai împotriva acestei puternice redescoperim problematica distanţării în spaţiu-timp. Pentru că
combinaţii între sentimentul de a fi fost privat, de a fi fost divizat, o trăsătură fundamentală a procesului de formare timpurie a
de a fi fost abandonat, trebuie menţinută încrederea fundamentală
încrederii este încrederea că îngrijitorul se va reîntoarce. Sen­
pe parcursul întregii vieţi.55
timentul unei siguranţe, independent de experienţă - esenţial
pentru sensul unei continuităţi a identităţii de sine - se for­
Aceste idei pătrunzătoare, fără îndoială specifice lui Erikson,
mează pe recunoaşterea faptului că absenţa mamei nu repre­
constituie o accentuare a analizelor şcolii relaţiilor obiectuale,
zintă o retragere a dragostei. încrederea suspendă distanţele în
din cadrul gîndirii psihanalitice.* Unele idei foarte asemă­
timp şi spaţiu, blocînd astfel anxietăţile existenţiale care, dacă
nătoare cu acestea au fost elaborate anterior de D.W. Winnicott.
li s-ar permite să se concretizeze, ar putea deveni o sursă de
Ceea ce cauzează la copil nevoia „de a începe să fie, de a simţi
nelinişte emoţională şi comportamentală continuă pe parcursul
că viaţa este reală, de a descoperi că viaţa merită să fie trăită",
întregii vieţi.
Cu obişnuitul său ton caustic, Erving Goffman exprimă
* Ideile elaborate de şcoala relaţiilor obiectuale sunt mai adecvate
acest lucru atunci când (în contextul unei discuţii asupra
argumentelor dezvoltate aici decât cele găsite în psihanaliza lui Lacan, care
în anumite zone ale teoriei sociale este mult mai influentă astăzi. Opera lui riscului) el remarcă faptul că
Lacan este semnificativă deoarece ajută la surprinderea fragilităţii şi frag­
mentării sinelui. Totuşi, procedând astfel - asemenea gândirii post-struc- poeţii şi oamenii religioşi sunt gata să demonstreze că dacă un
turaliste în general - se concentrează în primul rând asupra unui tip de proces, individ compară timpul care îi este destinat să îl petreacă în
care este în realitate completat de contratendinţele apărute în ceea ce priveşte moarte cu timpul relativ scurt care i se permite să îl trăiască în
integrarea şi integritatea. Teoria relaţiilor obiectuale este instructivă deoarece
această lume, ar putea foarte bine să găsească un motiv de a-şi
analizează modul în care individul capătă un simţ al coerenţei şi felul în care
acest simţ se leagă de încrederea în „realitatea" lumii exterioare. în viziunea
vedea întreaga viaţă ca pe un joc al sorţii, desfăşurat pe o scurtă
mea o astfel de abordare este (sau poate fi făcută) consonantă cu cea a lui perioadă de timp, şi în care fiecare secundă ar trebui să conţină
Wittgenstein despre „datul" lumii obiectelor şi evenimentelor, lume ce poate anxietatea legată de ceea ce se consumă Şi într-adevăr, timpul
fi „experimentată" numai pe măsură ce este trăită şi care este intrinsec nostru scurt se scurge înainte, deşi s-ar părea că noi ne ţinem
refractară la punerea în cuvinte. respiraţia doar câteva secunde sau minute.57
94 Consecinţele modernităţii încrederea şi securitatea ontologică 95

competent şi declanşarea unei anxietăţi existenţiale care ia


încrederea, securitatea ontologică şi sentimentul continui­ forma unor sentimente de rănire, uimire şi trădare, precum şi a
tăţii lucrurilor şi persoanelor rămân strâns legate una de alta în suspiciunii şi a ostilităţii.
personalitatea adultă. Aşa cum rezultă din această analiză, Aceste cercetări, precum şi altele despre subtilităţile con­
încrederea în disponibilitatea obiectele non-umane se bazează versaţiilor şi interacţiunilor obişnuite, sugerează că ceea ce se
pe o credinţă mai primară în disponibilitatea şi susţinerea indi­ învaţă în procesul de formare a încrederii nu este numai co­
vizilor umani. încrederea în ceilalţi este o nevoie psihologică relarea obişnuinţei cu integritatea şi recompensa. Ceea ce se
persistentă şi recurentă. Construirea asigurării din disponibi­ stăpâneşte de asemenea prin acest proces este o metodologie
litatea şi integritatea celorlalţi este un fel de repliere emoţională extrem de sofisticată a conştiinţei practice, care este un mijloc
care însoţeşte experienţa mediilor sociale şi materiale familiare. de protecţie continuă (deşi pasibil de fracturi şi disjuncţii)
Securitatea ontologică şi rutina sunt intim " conectate prin împotriva anxietăţilor pe care chiar şi cea mai obişnuită întâl­
intermediul - influenţei pătrunzătoare a obiceiului. în mod nire cu ceilalţi le poate, potenţial, provoca. Am remarcat deja
normal, primele persoane care acordă îngrijiri copilului atribuie neatenţia civică ce este un mod general prin care încrederea
o importanţă exagerată comportamentelor de rutină, ceea ce este „alcătuită" ca o trăsătură a coprezenţei în afara întâlnirilor
constituie o sursă atât de frustrare intensă cât şi de recompensă focalizate. în angajamentele faţă-în-faţă susţinerea încrederii
pentru copil. Caracterul predictibil al rutinelor (aparent) fundamentale se realizează prin intermediul unei monitorizări
minore din viaţa de zi cu zi este asociată direct cu un sens al continue a privirii, gesturilor, atitudinii corporale şi a con­
securităţii psihologice. Când astfel de rutine sunt distrase - venţiilor unei conversaţii ortodoxe.
dintr-un motiv oarecare - anxietăţile încep să ne invadeze şi Analiza pe care am dezvoltat-o în această secţiune ne oferă
chiar şi cele mai ferm fondate aspecte ale personalităţii ocazia să schiţăm un răspuns la întrebarea care a rămas des­
individului pot fi afectate şi modificate. 5 8 chisă anterior: care este opusul încrederii? Fără îndoială există
Ataşamentul faţă de rutină este întotdeauna ambivalent, situaţii în care absenţa încrederii ar trebui definită adecvat ca
aceasta fiind o expresie a acelor sentimente de pierdere care, neîncredere, fie cu privire la sistemele abstracte, fie cu privire
aşa cum notează Erikson, sunt un aspect inevitabil al la persoane. Termenul „neîncredere" se aplică cel mai uşor
fundamentării încrederii. Rutina este relaxantă din punct de atunci când ne referim la relaţia unui agent cu un sistem
vedere psihologic, dar într-un sens important ea nu reprezintă specific, cu un individ sau cu un tip de individ. Cu privire la
ceva în legătură cu care să putem fi relaxaţi. Continuitatea sistemele abstracte, lipsa de încredere presupune scepticismul
rutinelor vieţii cotidiene se realizează numai printr-o constantă în legătură cu, sau o atitudine activ negativă faţă de, pretenţiile
stare de vigilenţă a părţilor implicate - deşi se realizează aproa­ de expertiză pe care acel sistem le încorporează. în cazul
pe întotdeauna îa nivelul conştiinţei practice. Demonstrarea persoanelor, el înseamnă exprimarea îndoielii sau a lipsei de
acestei reînnoiri continue a „contractului" pe care indivizii îl încredere în pretenţiile de integritate pe care acţiunile lor le
fac unii cu alţii este tocmai subiectul „experimentelor cu conţin sau le manifestă. Totuşi, „neîncrederea" este un termen
59
încrederea" ale lui Harold Garfinkel. Aceste experimente prea slab pentru a exprima antiteza noţiunii de încredere funda­
furnizează reprezentarea grafică a impactului disturbator pe mentală, elementul focal într-un set extins de relaţii cu mediul
care ignorarea unor aspecte aparent lipsite de consecinţe, ale social şi fizic. în acest context formarea încrederii este însăşi
vorbirii uzuale îl poate avea. Rezultatul este o suspendare a condiţia recunoaşterii identităţii clare a obiectelor şi per­
încrederii în celălalt în calitatea acestuia de agent creditabil şi soanelor. Dacă încrederea fundamentală nu se dezvoltă sau
96 Consecinţele modernităţii Pre-modernul şi modernul 97

dubla sa valenţă nu este controlată, rezultatul va fi apariţia unei încrederii este sistemul de rudenie, care oferă un mod de
anxietăţi existenţiale persistente. în sensul său cei mai profund, organizare relativ stabil al „colecţiilor" de relaţii sociale în timp
opusul încrederii este astfel o stare de spirit care ar putea fi cel şi spaţiu în multe dintre aşezările pre-moderne. Legăturile de
mai bine rezumată prin noţiunea de nelinişte (angst) sau spai­ rudenie sunt adeseori un focar de tensiune şi conflict. Dar oricât
mă existenţială. de multe conflicte ar implica şi oricât de multe anxietăţi ar
provoacă, ele sunt în general legături creditabile în structurarea
acţiunilor în câmpurile spaţio-temporale. Acest lucru este
adevărat atât la nivelul legăturilor impersonale, cât şi la nivelul
Pre-modernul şi modernul celor mai personale. Cu alte cuvinte, rudele pot fi de obicei
creditate pentru a îndeplini o serie de obligaţii indiferent dacă
ele se simt personal implicate în relaţia cu ceilalţi indivizi
Dacă există trăsături ale psihologiei încrederii care sunt relevanţi. Mai mult, relaţiile de rudenie produc adesea o reţea
universale sau aproape universale, există de asemenea contraste stabilizatoare a amiciţiei sau relaţiilor intime care durează în
fundamentale între condiţiile relaţiilor de încredere în culturile spaţiu-timp. în esenţă, legăturile de rudenie creează o conexi­
pre-moderne şi cele ale lumii moderne. Nu trebuie să reflectăm une între relaţii sociale creditabile care, în principiu şi foarte
aici numai asupra încrederii, ci şi asupra unor aspecte cuprin­ frecvent în practică, constituie un mediu organizator al relaţiilor
zătoare ale relaţiei între încredere şi risc, şi între securitate şi de încredere.
pericol. Este riscant să faci comparaţii generalizatoare între Aproape acelaşi lucru se poate spune despre comunitatea
epoca modernă şi o serie întreagă de ordini sociale pre-mo­ locală. Ar trebui să evităm perspectiva romantică asupra
derne. Caracterul dramatic şi extins al discontinuităţilor între comunităţii care apare adesea în analizele sociale cînd culturile
instituţiile modernităţii şi cele ale epocii pre-moderne justifică tradiţionale sunt comparate cu cele moderne. Doresc aici să
totuşi încercarea, deşi atrage după sine o anumită simplificare subliniez importanţa relaţiilor localizate organizate în funcţie
a problemei. Tabelul I ne oferă o orientare generală în ce de loc, unde locul nu este încă transformat de relaţii distanţate
priveşte distincţiile pe care vreau să le formulez între mediile în spaţiu-timp. în majoritatea aşezărilor pre-moderne, inclusiv
de încredere şi cele de risc. în majoritatea oraşelor, mediul local este terenul colecţiilor de
în toate culturile pre-moderne, incluzând civilizaţiile agrare relaţii sociale interrelaţionate, aria restrînsă a răspândirii lor
mari, din motivele deja discutate, nivelul distanţării în spa- oferindu-le stabilitate în timp. Migraţiile, nomadismul şi
ţiu-timp este relativ scăzut în comparaţie cu cel manifestat în deplasările la mare distanţă ale comercianţilor şi aventurierilor
condiţiile modernităţii. Securitatea ontologică în lumea pre-mo- erau activităţi destul de comune în epoca pre-modernă. Dar cea
dernă trebuie înţeleasă în primul rând în relaţie cu contextele de mai mare majoritate a populaţiei era relativ imobilă şi izolată
încredere şi cu formele de risc sau pericol, ancorate în circum­ prin comparaţie cu formele de mobilitate frecvente şi regulate
stanţele locale. Datorită conexiunii sale inerente cu absenţa, oferite de mijloacele modeme de transport. Localitatea, în
încrederea este legată întotdeauna de modurile de organizare a contextele pre-moderne, este focarul securităţii ontologice, con­
unor interacţiuni „sigure" în spaţiu-timp. tribuind la aceasta în modalităţi care în circumstanţele
în culturile pre-moderne tind să predomine patru contexte modernităţii se dizolvă substanţial.
localizate ale încrederii, cu toate că fiecare prezintă multiple O a treia influenţă este cea a cosmologiei religioase. Cre­
variaţii în funcţie de ordinea socială specifică. Primul context al dinţele religioase pot fi o sursă de anxietate sau disperare
98 Consecinţele modernităţii Pre-modernul şi modernul 99

Tabel I
extremă - într-o asemenea măsură încît ele trebuie să fie in­
Mediile de încredere şi risc în
culturile pre-moderne şi moderne cluse ca unul dintre parametrii principali ai riscului (expe­
rimentat) şi pericolului în multe aşezări pre-modenie. Dar în
alte privinţe cosmologiile religioase oferă interpretări morale şi
PRE-MODERN MODERN
Context general: importanţa
practice asupra vieţii personale şi sociale precum şi asupra
Context general: relaţii de încredere
crescută a încrederii localizate investite în sistemele abstracte lumii naturale, interpretări care reprezintă un mediu de secu­
deîncapsulate ritate pentru cel care crede. Dumnezeul creştin ne îndeamnă,
„Crede în mine, căci Eu sunt Dumnezeul adevărat". Cu toate că
1. Relaţiile de rudenie ca mijloc 1. Relaţiile personale de prietenie sau
de organizare în stabilizarea intimitate sexuală ca mijloc de sta­
multe religii nu sunt monoteiste, ideea dependenţei de fiinţe sau
legăturilor sociale în spaţiu-timp bilizare a legăturilor sociale de forţe supranaturale este o trăsătură comună multor credinţe
religioase altfel diferite. în multe feluri, religia este un mediu
organizator al încrederii. Nu numai zeităţile şi foiţele religioase
2. Comunitate locală ca loc, ce 2. Sistemele abstracte, ca mijloace de
W
oferă un mediu familiar stabilizare a relaţiilor pe suprafeţe
oferă un sprijin providenţial şi sigur, dar în acelaşi mod
Pi
tq indefinite de spaţiu-timp procedează şi funcţionarii religioşi. In primul rînd, credinţele
Q
W religioase insuflă de obicei o anumită credibilitate în legătură
a 3. Cosmologiile religioase ca 3. Gândirea contrafactuală, orientată cu experienţa evenimentelor şi situaţiilor şi formează o struc­
moduri de credinţă şi de practi­ către viitor, ca mod de a conecta
u tură în funcţie de care acestea din urmă pot fi explicate şi pot
<S care a ritualurilor care oferă o trecutul şi prezentul
w interpretare providenţială asupra primi un răspuns.
Q vieţii umane şi naturii
în ceea ce priveşte celelalte contexte ale încrederii în or­
Q dinea pre-modernă, accentuez aici aspectul religios pentru că
4. Tradiţia, ca mijloc de conec­ generează un sens al siguranţei evenimentelor sociale şi natu­
tare a prezentului şi viitorului; rale şi astfel contribuie la suspendarea spaţio-temporalului. Este
orientată spre trecut într-un timp
reversibil posibil ca religia să fie legată psihologic de mecanismele de
încredere, în termenii personajelor şi forţelor care o reprezintă,
într-un asemenea mod încât acestea exprimă direct încrederea -
sau absenţa acesteia - în figurile părinţilor. Freud a sugerat-o
1. Ameninţările şi pericolele 1. Ameninţările şi pericolele ce
născute din natură, cum ar fi decurg din reflexivitatea modernităţii
cu siguranţă 6 0 şi mulţi alţi autori influenţaţi de psihanaliză au
predominanţa bolilor inlccţioa- fost de acord cu el. Erikson este un exemplu: „credinţa" pe care
O
se, instabilitatea climaterică, încrederea o presupune şi care este investită în primul rând în
in inundaţiile sau alte dezastre cei care îi poartă de grijă copilului, afirmă eî, are în'religia
naturale
w organizată „protectorul [său] instituţional".
Q 2. Ameninţarea cu violenţa 2. Ameninţarea cu violenţa umană
umană din partea războinicilor decurgând din industrializarea de încrederea născută din grijă este, de fapt, piatra de hotar a
Q locali, tâlharilor sau hoţilor război
ffl actualităţii unei anumite religii. Toate religiile au în comun
3. Riscul căderii din graţia 3. Ameninţarea insignifianţei perso­
abandonul copilăresc periodic în faţa unui ofertant sau a ofer­
divină sau al influenţelor magice nale care decurge din reflexivitatea tanţilor care împart norocul pământesc precum şi sănătatea
maliţioase modernităţii aplicată sinelui spirituală... [şi] ideea că încrederea individuală trebuie să devină
credinţă comună, neîncrederea individuală un rău comun
100 Consecinţele modernităţii Pre-inodernul şj, modernul 101

exprimat, în timp ce restauraţia individuală trebuie să devină o asemenea şi profund liniştitor, pentru că el insuflă calitatea
parte integrantă a practicii ritualurilor şi un semn al demnităţii de sacrului unui set de practici date. Prin urmare, tradiţia contri­
încredere în comunitate.61
buie esenţial la construirea sentimentului de securitate onto­
logică în măsura în care susţine încrederea în continuitatea
Chiar şi dată fiind extraordinara diversitate a religiilor trecutului, prezentului şi viitorului şi leagă o astfel de încredere
lumii, este dificil de rezistat concluziei că trebuie să existe un de practicile sociale rutinizate.
element cât de cât valabil în această perspectivă; totuşi, punctul
A enumera contextele variate ale încrederii în culturile pre­
de vedere pe care doresc să îl dezvolt în cele ce urmează nu
moderne nu înseamnă a afirma că aşezările tradiţionale erau
depinde în primul rând de aceasta.
liniştitoare şi psihologic reconfortante, în timp ce aşezările
Cel de-al patrulea context al relaţiilor de încredere în cul­
moderne nu sunt astfel. Există câteva situaţii clare în care
turile pre-moderne este tradiţia însăşi. Tradiţia, spre deosebire
nivelurile de insecuritate ontologică sunt mai ridicate în lumea
de religie, nu se referă la nici un set particular de convingeri şi
modernă decât în multe situaţii create de viaţa socială pre­
practici, ci la modalitatea în care acele convingeri .şi practici
modernă, din motive pe care voi încerca să le identific. Cu toate
sunt organizate, în special în relaţie cu timpul. Tradiţia reflectă
acestea, aşezările din culturile tradiţionale erau într-un mod
un mod distinct de structurare a temporalităţii (care are o im­
intrinsec scindate de anxietăţi şi incertitudini. Mă voi referi la
plicaţie directă asupra acţiunilor în spaţiu). Noţiunea de „timp
reversibil" elaborată de Lévi-Strauss este crucială pentru înţe­ acestea luate la un loc ca la mediul de risc caracteristic lumii
legerea dimensiunii temporale a credinţelor şi activităţilor tra­ pre-moderne.
diţionale. Timpul reversibil este temporalitatea repetiţiei şi este Mediul de risc al culturilor tradiţionale era dominat de în­
guvernat de logica repetiţiei - trecutul este un mijloc de orga­ tâmplările petrecute în lumea fizică. Binecunoscuta observaţie
nizare a viitorului. Orientarea spre trecut care este o carac­ ce îi aparţine lui Hobbes, şi anume că într-o stare naturală viaţa
teristică a tradiţiei nu diferă de viziunea modernităţii numai umană ar fi „urâtă, brutală şi scurtă", nu este chiar inexactă
prin aceea că este o privire-înapoi şi nu o privire-înainte; de dacă este interpretată ca o descriere a unor situaţii reale din
fapt acesta este un mod prea puţin nuanţat de a exprima viaţa multor indivizi ce au trăit în culturile pre-moderne. Ratele
contrastul. Nici „trecutul" şi nici „viitorul" nu sunt fenomene mortalităţii infantile precum şi moartea femeilor la naştere erau
discontinue, desprinse de „prezentul continuu", ca în cazul extrem de mari după standardele moderne. Pentru aceia care
perspectivei moderne. Trecutul este încorporat în practicile pre­ supravieţuiau copilăriei, speranţa de viaţă era relativ scăzută şi
zente, astfel încât orizontul viitorului se curbează pentru a se mulţi oameni sufereau de boli cronice şi erau vulnerabili la
intersecta cu ceea ce a fost înainte. diferite feluri de boli infecţioase. Există anumite dovezi că
Tradiţia înseamnă obişnuinţă. Dar este o obişnuinţă intrin­ vânătorii şi culegătorii, în special aceia care locuiau în zone cu
sec semnificativă şi nu un obicei golit de conţinut, practicat de o natură generoasă, erau în mai mică măsură subiecţii unor boli
dragul obiceiului. Timpul şi spaţiul nu sunt dimensiunile lipsite infecţioase decât indivizii care trăiau în comunităţi locale fixe
de conţinut care devin o dată cu dezvoltarea modernităţii, ci sau în zone urbane în societăţile pre-moderne mai mari 6 2 , dar
sunt contextual implicate în natura activităţilor trăite. Sensurile chiar şi aceştia nu scăpau de o serie întreagă de boli endemice
activităţilor de rutină rezidă într-un respect general sau chiar în răspândite în epocile pre-moderne. Toate tipurile de ordine so­
veneraţia intrinsecă tradiţiei şi în legăturile dintre tradiţie şi cială pre-modernă au fost afectate, adesea în moduri dramatice,
ritual. Adeseori ritualul are un aspect obligatoriu, dar este de de capriciile climei şi erau puţin protejate împotriva dezastrelor
102 Consecinţele, modernităţii Pre-modernul şi modernul 103

naturale cum ar fi inundaţiile, furtunile, ploaia excesivă sau existenţială potenţială. Măsura în care religia creează propriile
seceta. sale temeri în această zonă variază fără îndoială foarte mult
Trebuie să adăugăm la problematica naturii instabile a vieţii Probabil că acele forme de credinţe şi practici religioase pe care
sociale în relaţie cu lumea fizică preponderenţa violenţei umane Weber le-a numit „religii ale salvării" sunt mult mai înclinate
ca o altă sursă de insecuritate. Contrastele majore ce pot fi să infesteze viaţa cotidiană cu temeri existenţiale, invocând, aşa
subliniate aici sunt cele dintre ordinile sociale pre-moderne cum o fac, tensiunea dintre păcat şi promisiunea salvării în
majore şi universul social modern. Nivelul violenţei în inte­ viaţa-de-apoi.
riorul şi între comunităţile de vânători şi culegători pare să fi O dată cu dezvoltarea instituţiilor sociale moderne, persistă
fost în general scăzut şi nu existau luptători specializaţi. O dată un anume echilibru între încredere şi risc, securitate şi pericol.
cu apariţia trupelor înarmate, situaţia se schimbă. Cele mai Dar principalele elemente implicate sunt diferite de acelea care
multe dintre statele agrare se bazau într-un mod direct pe pu­ predominau în epoca pre-modcrnă. în condiţiile modernităţii,
terea militară. Totuşi, aşa cum s-a menţionat anterior, în aceste întocmai ca şi în toate celelalte localizări culturale, activităţile
state monopolul controlului asupra mijloacelor de violenţă din umane rămân situate şi contextualizate. Dar impactul celor trei
partea autorităţilor conducătoare a fost întotdeauna departe de mari forţe dinamice ale modernităţii - separarea timpului şi
a fi total. Astfel de state nu au fost niciodată pacificate intern spaţiului, mecanismele de deîncapsulare şi reflexivitatea insti­
la nivelul standardelor statelor-naţmni moderne. Foarte puţine tuţională - de/angajează anumite forme de bază ale relaţiilor de
grupuri ale populaţiei se puteau simţi pentru perioade mai lungi încredere de atributele contextelor locale.
de timp protejate de violenţa sau de ameninţarea cu violenţa din Nici unul dintre cele patru focare ale încrederii şi ale secu­
partea armatelor invadatoare, a războinicilor locali, a tâlharilor rităţii ontologice din aşezările pre-moderne nu are o importanţă
sau piraţilor. Mediile urbane modeme sunt adesea considerate comparabilă în circumstanţele modernităţii. Pentru majoritatea
periculoase datorită riscului de a fi atacat sau molestat. Dar populaţiei relaţiile de rudenie rămân importante, în special în
acest grad de violenţă nu numai că este minor în comparaţie cu interiorul familiei nucleare, dar ele nu mai sunt purtătoarele
multe dintre manifestările din aşezările pre-moderne; dar astfel unor legături intens organizate social în spaţiu-timp. O astfel de
de medii sunt arii relativ mici ale unei aşezări teritoriale extinse afirmaţie este fără îndoială valabilă, în ciuda precauţiei cu care
în care securitatea din punct de vedere fizic este mult mai mare trebuie văzută teza conform căreia modernitatea a provocat
decât a fost vreodată posibilă în regiuni din lumea tradiţională declinul familiei şi în ciuda faptului că unele medii locale
care aveau o mărime comparabilă. continuă să fie organizate în jurul reţelelor de rudenie care îşi
în sfârşit, trebuie să atragem atenţia în mod special asupra reclamă drepturile şi obligaţiile.
influenţei du ale a religiei. Dacă credinţele şi practicile religi­ Primatul locului în aşezările pre-moderne a fost în mare
oase oferă în mod obişnuit un refugiu împotriva necazurilor măsură distrus de fenomenul deîncapsulării şi de distanţarea în
cotidiene, ele pot fi în acelaşi timp. după cum s-a remarcat, o spaţiu-timp. Locul devine fantasmagoric pentru că structurile
sursă implicită de anxietate şi tulburare mentală. în parte prin intermediul cărora se constituie nu mai sunt organizate
aceasta se datorează faptului că religia pătrunde în multe zone local. Cu alte cuvinte, localul şi globalul au devenit inextricabil
ale activităţii sociale - ameninţările şi pericolele naturii, de interconectate. Persistă încă unele sentimente de ataşament sau
exemplu, pot fi experimentate prin codurile şi simbolurile re­ de identificare cu locul. Dar şi acestea sunt dislocate: ele nu
ligiei. Totuşi, aceasta se petrece deoarece religia ocupă în mod mai exprimă numai practici şi implicaţii care sunt centrate
firesc tocmai zona în care este amplasată psihologic neliniştea local, dar sunt supuse multor alte influenţe mai îndepărtate.
Pre-modernul şi modernul 105
104 Consecinţele modernităţii

primejdiile naturale întâlnite în epoca pre-modernă. Totuşi,


Spre exemplu, chiar şi cele mai mici magazine de la periferii
contrastul este unul foarte marcat. Ameninţările ecologice sunt
îşi obţin produsele din întreaga lume. Comunitatea locală nu
rezultatul cunoaşterii organizate social, mediată de către impac­
este un mediu saturat de semnificaţii familiare, luate ca atare,
tul industrialismului asupra mediului material. Ele sunt o parte
ci în bună măsură o expresie situată local a relaţiilor stabilite la
integrantă a ceea ce voi numi un nou profil de risc introdus prin
distanţă. Şi orice persoană care trăieşte în diferite localizări în
apariţia modernităţii. Prin profil de risc înţeleg configuraţia
societăţile moderne este conştientă de acest lucru. Indiferent de
particulară a ameninţărilor şi pericolelor caracteristice vieţii
tipul de securitate experimentat de indivizi ca rezultat al
sociale moderne.
familiarităţii locului, aceasta are la bază tot atâtea forme stabile
de relaţii deîncapsulate câte particularităţi ale localizării. Dacă Ameninţarea cu violenţa militară rămâne o parte integrantă
acest lucru este mai evident atunci când cineva face cumpă­ a profilului de risc în modernitate. Totuşi caracterul ei s-a
rături la un supermarket local şi nu la băcănia din colţ, diferenţa schimbat în mod substanţial, în conjuncţie cu natura modificată
nu este una fundamentală. 6 3 a controlului asupra mijloacelor de violenţă în relaţie cu
războiul. Trăim astăzi în cadrul unei ordini militare mondiale în
Influenţa în declin a religiei şi a tradiţiei este atât de
care, ca rezultat al industrializării războiului, nivelul puterii
frecvent discutată în literatura ştiinţelor sociale încât ne putem
destructive a armamentului acum răspândit în întreaga lume
permite să tratăm această problematică doar pe scurt. Fără
este mult mai mare decât oricând. Posibilitatea conflictului
îndoială, laicizarea este o chestiune complexă şi nu pare să pre­
nuclear impune pericole cărora nici una dintre generaţiile
supună dispariţia completă a gândirii şi activităţii religioase -
anterioare nu a trebuit să le facă faţă. Dar această dezvoltare
probabil datorită influenţei exercitate de religie asupra unor
coincide cu procesul de pacificare internă în cadrul statelor.
întrebări existenţiale. Totuşi în viaţa socială modernă cele mai
Războiul civil devine relativ neobişnuit, chiar dacă în nici un
multe situaţii sunt evident incompatibile cu religia ca influenţă
caz necunoscut, în cadrul naţiunilor dezvoltate; dar în epocile
decisivă asupra vieţii de zi cu zi. Cosmologia religioasă este
pre-moderne, cel puţin după dezvoltarea iniţială a organizaţiilor
înlocuită de cunoaşterea organizată reflexiv, guvernată de ob­
statale, ceva asemănător războiului civil - diviziunea puterii
servaţia empirică şi de gândirea logică şi concentrată asupra
militare, însoţită de conflicte care izbucneau frecvent - era mai
tehnologiei materiale şi asupra codurilor sociale. Religia şi
mult norma decât o excepţie.
tradiţia au fost întotdeauna strâns legate, iar cea din urmă este
chiar mai profund subminată decât prima de caracterul reflexiv Riscul şi pericolul, experimentate în relaţie cu securitatea
al vieţii sociale moderne, care se află în opoziţie directă cu ea. ontologică, se laicizează împreună cu multe alte aspecte ale
„Mediul de risc" pre-modern se transformă într-un mod vieţii sociale. O lume structurată în principal pe riscurile create
asemănător. In condiţiile modernităţii pericolele cărora trebuie de om are puţin loc pentru influenţa divină sau, într-adevăr,
să ie facem faţă nu mai provin în primul rând de la lumea pentru magia forţelor cosmice sau a spiritelor. Un loc central în
naturală. Desigur, încă au loc uragane, cutremure de pământ şi modernitate îl ocupă faptul că riscurile pot fi în principiu
alte dezastre naturale. Dar în cele mai multe dintre cazuri stabilite în funcţie de cunoaşterea generalizată a pericolelor
relaţiile noastre cu lumea fizică sunt radical diferite în potenţiale - o perspectivă în care noţiunea de fortuna supra­
comparaţie cu cele din epocile anterioare - în special în sec­ vieţuieşte ca formă periferică a superstiţiei. Acolo unde riscul
toarele industrializate ale pământului, dar într-o oarecare mă­ este cunoscut ca fiind risc, el este experimentat diferit în com­
sură pretutindeni. La o primă vedere pericolele ecologice cu paraţie cu situaţiile în care predomină fortuna. Recunoaşterea
care ne confruntăm astăzi ar putea părea asemănătoare cu existenţei unui risc sau a unui set de riscuri înseamnă
106 Consecinţele modernităţii

acceptarea nu numai a posibilităţii că lucrurile ar putea merge IV


prost, dar şi că această posibilitate nu poate fi eliminată. Feno­
menologia unei astfel de situaţii este parte integrantă a expe­
rienţei modernităţii în general, care va fi discutată mai jos mai
în detaliu. Chiar şi în cazurile în care influenţa religiei tradi­
ţionale devine mai slabă, concepţiile despre soartă nu dispar
întru totul. Exact acolo unde riscurile sunt cele mai mari - fie
Sistemele abstracte şi transformarea intimităţii
în raport cu probabilitatea percepută ca un eveniment nedorit să
se petreacă, fie în raport cu consecinţele devastatoare care
rezultă dacă un anumit eveniment scapă de sub control -
Sistemele abstracte oferă o mare de securitate în viaţa
fortuna tinde să se reîntoarcă.
cotidiană, un aspect care a lipsit în ordinile pre-moderne. O
persoană se poate îmbarca într-un avion la Londra şi poate
ajunge cîteva ore mai târziu la Los Angeles, având o certitudine
destul de mare nu numai că deplasarea va fi sigură, ci şi că
avionul va ajunge la ora prestabilită. Pasagerul respectiv ar
putea avea doar o vagă idee despre locul unde se află situat Los
Angeles pe harta pământului. El trebuie să facă doar pregătiri
minime (să obţină un paşaport, o viză, biletul de avion şi banii)
- şi nu trebuie să aibă nici un fel de cunoştinţe legate de
traiectoria propriu-zisă. Pentru ca pasagerul să se urce în avion
i se cer un număr mare de cunoştinţe „conexe" şi acestea sunt
filtrate din sistemele expert în discursul şi acţiunea profană. El
trebuie să ştie ce este un aeroport, ce este un bilet de avion şi
multe alte lucruri pe lângă acestea. Dar securitatea călătoriei
însăşi nu depinde de stăpânirea aspectelor tehnice care o fac
posibilă.
Să comparăm aceasta cu sarcina unui aventurier care s-a
angajat în aceeaşi călătorie cu nu mai mult de trei sau patru
secole în urmă. Deşi el ar fi „expertul", poate avea doar o idee
foarte vagă în legătură cu ţinta călătoriei - şi chiar noţiunea de
călătorie sună excentric. Aventura era plină de pericole şi riscul
dezastrului sau al morţii era considerabil. Nimeni nu putea
participa la o astfel de expediţie dacă nu era rezistent fizic, dacă
nu avea un caracter flexibil şi nu poseda deprinderi relevante
pentru întreprinderea expediţiei.
De câte ori cineva scoate bani de la o bancă sau îşi deschide
un cont la acea bancă, aprinde lumina sau deschide un robinet,
108 Consecinţele modernităţii
încrederea şi relaţiile personale 109

trimite o scrisoare sau dă un telefon, el sau ea recunoaşte implicit


primă instanţă pe un simţ al continuităţii lucrurilor şi eve­
zonele mari de acţiuni şi evenimentele sigure şi coordonate care
nimentelor. După cum am remarcat, ca derivă mai degrabă din
fac posibilă viaţa socială modernă. Desigur, pot apărea tot felul
încrederea personală şi reclamă nevoia imperioasă a încrederii
de obstacole şi piedici, se pot dezvolta unele atitudini sceptice
în ceilalţi, nevoie care se păstrează fără îndoială, într-un fel sau
sau antagonice care conduc la dezangajarea indivizilor dintr-unul
altul, pe parcursul întregii vieţi. După cum subliniază Erikson,
sau mai multe sisteme. în cele mai multe cazuri însă, modurile
încrederea în persoane se construieşte pe reciprocitatea răspun­
„naturale" în care acţiunile cotidiene sunt implicate în sisteme
sului şi implicării: credinţa în integritatea celuilalt este o sursă
abstracte sunt mărturia eficienţei cu care ele operează (în
principală a sentimentului integrităţii şi autenticităţii sinelui,
contextul a ceea ce se aşteaptă de la ele, deoarece ele produc de
încrederea în sistemele abstracte este o sursă de securitate coti­
asemenea multe tipuri de consecinţe neintenţionate).
diană dar. prin propria sa natură, nu poate suplini reciprocitatea
încrederea în sistemele abstracte este condiţia distanţării în
sau intimitatea oferite de relaţiile de încredere personală. în
spaţiu-timp în viaţa cotidiană şi a zonelor mari de securitate pe
această privinţă religiile tradiţionale, sunt complet diferite de
care instituţiile modeme le oferă spre deosebire de lumea tra­
sistemele abstracte moderne, deoarece figurile lor personalizate
diţională, în condiţiile modernităţii, obişnuinţele care sunt in­
permit transferul direct al încrederii individului, implicând
tegrate în sistemele abstracte sunt esenţiale pentru securitatea
într-o mare măsură şi reciprocitatea. Prin contrast, în cazul sis­
ontologică. Totuşi această situaţie creează de asemenea noi
temelor abstracte încrederea presupune credinţa în principii
forme de vulnerabilitate psihologică, iar încrederea în sistemele
impersonale, care „răspund" numai în mod statistic atunci când
abstracte nu este tot atît de reconfortantă din punct de vedere
nu produc rezultatele pe care le caută individul. Aceasta este
psihologic cum este încrederea în persoane. Mă voi concentra
una dintre principalele raţiuni pentru care indivizii din punctele
în cele ce urmează asupra celui de-al doilea aspect, reîntorcân-
de acces încearcă în mod normal prin toate mijloacele să se
du-mă la primul mai târziu. Pentru început, doresc să avansez
arate demni de încredere: ei furnizează legătura dintre încre­
următoarele teoreme: că există o legătură directă (deşi dialec­
derea personală şi încrederea în sisteme.
tică) între tendinţele globalizatoare ale modernităţii şi ceea ce
Evaluările sociologice clasice asupra a ceea ce eu denumesc
voi numi transformarea intimităţii în contextele vieţii cotidiene;
transformarea intimităţii juxtapun caracterul comunitar al or­
că transformarea intimităţii poate fi analizată în termenii con­
dinii tradiţionale cu impersonalitatea vieţii sociale modeme.
struirii mecanismelor de încredere; şi că relaţiile personale de
Surprinzând această distincţie conceptuală, contrastul lui
încredere, în astfel de circumstanţe, sunt strâns legate de o si­
Ferdinand Tonnies dintre Gemeinschaft şi Gesellschaft este o
tuaţie în care construirea sinelui devine un proiect reflexiv.
sursă devenită de acum clasică; fie că au folosit această
terminologie specifică sau nu, şi alţii au schiţat opoziţii asemă­
nătoare. Se pot distinge trei modalităţi principale în care acest
contrast a fost în continuare nuanţat, fiecare dintre ele fiind
Încrederea şi relaţiile personale
legată de o poziţie politică diferită. Unul dintre punctele de ve­
dere, în mare asociat cu conservatorismul politic, descrie dez­
voltarea modernităţii ca pe o distrugere a vechilor forme ale
în faza primară de dezvoltare a individului, încrederea „comunităţii" în.detrimentul relaţiilor personale, în cadrul so­
fundamentală în aspectele stabile ale identităţii de sine şi în cietăţilor moderne. Această viziune a predominat la sfârşitul
mediul înconjurător - securitatea ontologică - nu se bazează în secolului al XIX-l ea şi are încă reprezentanţii săi în zilele
.110 Consecinţele modernităţii încrederea şi relaţiile personale 111

noastre. Astfel Peter Berger, împrumutând o noţiune de la care propun acest al treilea punct de vedere, viaţa comunitară
Arnold Gehlen, argumentează că sfera privată devine „deinsti- fie reuşeşte să supravieţuiască în circumstanţele moderne, fie
tuţionalizată" ca rezultat al dominaţiei pe scară largă a orga­ renaşte activ.
nizaţiilor birocratice şi a influenţei generale pe care o are „so­ Una dintre principalele dificultăţi în această dezbatere pri­
cietatea de masă". Pe de altă parte, sfera vieţii publice devine veşte termenii în care a fost condusă. „Comunitarul" a fost pus
„suprainstituţionalizată". Rezultatul este acela că viaţa perso­ în contrast cu „societal-ul", „impersonalul" cu „personalul" -
nală s-a atenuat şi şi-a pierdut punctele de referinţă solide: şi, dintr-o perspectivă oarecum diferită, „statul" cu „societatea
există o întoarcere înspre interior, înspre subiectivitatea umană, civilă" - ca şi când acestea ar fi toate variante ale aceluiaşi
iar sensul şi stabilitatea sunt căutate în şinele interior. 6 4 lucru. Dar noţiunea de comunitate, aplicată fie culturilor pre­
Idei întrucâtva similare au fost avansate de către autori care moderne fie celor moderne, conţine mai multe seturi de ele­
se situează de cealaltă parte a spectrului politic, influenţaţi mente pe care trebuie să le definim. Acestea sunt relaţiile co­
uneori direct de marxism. în timp ce limbajul folosit de ei este munitare ca atare (pe care le-am tratat în primul rând în relaţie
mai puţin legat de „societatea de masă" şi mai mult de acela al cu locul); legăturile de rudenie; relaţiile de intimitate personală
capitalismului şi transformării în marfă, teza generală nu este în între semeni (prietenia); şi relaţii de intimitate sexuală. Dacă
întregime diferită de aceea a primului grup. Se consideră că facem distincţia între toate acestea, putem dezvolta un punct de
instituţiile moderne ar fi preluat domenii largi ale vieţii sociale vedere diferit de fiecare dintre cele la care ne-am referit mai
şi le-ar fi golit de conţinutul semnificativ pe care l-au avut sus.
odată. Sfera privată devine astfel slăbită şi amorfă, chiar dacă
Considerată în sensul unei afinităţi încapsulate faţă de loc,
multe dintre împlinirile vieţii pot fi găsite acolo deoarece
„comunitatea" a fost într-adevăr distrusă într-o mare măsură, cu
„raţiunea instrumentală" a lumii este intrinsec limitată în pri­
toate că este discutabil cât de departe a mers acest proces, mai
vinţa valorilor pe care le poate realiza. Analiza făcută de Jiirgen
ales în contexte specifice. După cum observă Robert Sack,
Habermas asupra separării sistemelor tehnice de viaţă-lume
este una dintre variantele acestei poziţii 6 5 , după cum este şi vi­
Cineva trebuie să fie undeva, pentru a fi agent. Acest simţ al
ziunea înfăţişată de Max Horkheimer cu o generaţie înainte. locului fundamental şi integrator a început să fie fragmentat în
Vorbind despre prietenie şi intimitate, Horkheimer argumen­ părţi complexe, contradictorii şi dezorientatoare. Spaţiul devine
tează faptul că în capitalismul organizat „iniţiativa personală mult mai integrat şi totuşi fragmentat din punct de vedere
joacă un rol din ce în ce mai mic în comparaţie cu cea a ' teritorial. Locurile sunt specifice sau unice, totuşi în multe sensuri
autorităţilor"; angajarea personală cu ceilalţi „rămâne în cel ele sunt asem'ănătoare sau generice. Locurile par să fie „în afară"
mai bun caz un hobby, un mod de a-ţi petrece timpul liber." 6 6 şi totuşi ele sunt construite de om... Societatea noastră depo­
Ideea declinului comunităţii a fost criticată eficient în lu­ zitează informaţii despre locuri şi totuşi avem un simţ redus al
mina cercetărilor empirice făcute în cartierele oraşelor, iar locului. Iar peisajele care rezultă din procesele moderne par a fi
astfel de investigaţii au fost folosite de către mulţi autori pentru pastişate, dezorientate, lipsite de autenticitate şi juxtapuse.68
a ataca poziţiile menţionate. Astfel, criticând interpretarea pe
care Louis Wirth o face asupra naturii anonime a vieţii urbane, Se poate ajunge la o concluzie similară despre relaţiile de
Claude Fischer caută să demonstreze că oraşele moderne oferă rudenie, din motive pe care le-am evidenţiat înainte. De­
mijloace de generare a unor noi forme de viaţă comunitară care monstrarea faptului că legăturile de rudenie de un anumit tip
nu erau disponibile în aşezările pre-moderne. 6 7 în opinia celor rămân puternice în societăţile moderne în anumite contexte nu
Consecinţele modernităţii
încrederea şi identitatea personală 113

înseamnă că acestea joacă rolul pe care l-au jucat odată pentru Extinderea pe scară largă a sistemelor abstracte (incluzând
majoritatea oamenilor în structurarea vieţii cotidiene. pieţele de mărfuri) asociată cu modernitatea transformă natura
Dar oare cum afectează aceste schimbări relaţiile de prieteniei. Prietenia este adesea un mod de remcapsulare, dar
intimitate personală şi sexuală? Căci acestea nu reprezintă nu­ nu este implicată direct în însăşi sistemele abstracte, care
mai simple extensii ale organizării comunitare sau ale relaţiilor depăşesc în mod explicit dependenţa de legăturile personale.
de rudenie. Prietenia a fost rar studiată de sociologi, dar ea Opusul „prietenului" nu mai este „duşmanul", nici chiar „stră­
oferă o cheie importantă pentru explicarea factorilor multipli inul"; este mai degrabă o „cunoştinţă", „colegul", sau „cineva
care influenţează viaţa personală. 6 9 Trebuie să înţelegem pe care nu-1 cunosc". însoţind această tranziţie, onoarea este
caracterul prieteniei în contextele pre-moderne tocmai în aso­ înlocuită de loialitate care nu are alt punct de sprijin decât
ciaţie cu relaţiile de rudenie şi comunitatea locală. încrederea în afecţiunea personală, iar sinceritatea este înlocuită de ceea ce
prieteni (termenul opus în astfel de contexte fiind „duşmani") am putea numi autenticitate: cerinţa ca celălalt să fie deschis şi
era adesea de o importanţă primordială. în culturile tradiţionale, bine intenţionat. Un prieten nu este cineva care spune întot­
cu excepţia parţială a unor vecinătăţi din oraşele mai mari din deauna adevărul, ci o persoană care protejează stabilitatea
statele agrare, exista o diviziune clară între cei din interior şi emoţională a celuilalt „Prietenul bun" - o persoană al cărei aju­
cei din exterior sau străinii. Nu existau zonele extinse de tor este aşteptat chiar şi în momente dificile - este substitutul
interacţiune non-ostilă cu alţii anonimi caracteristice activităţii prezent al „companionului onorabil".
sociale moderne. în aceste circumstanţe prietenia a fost adesea Putem raporta această analiză într-un mod direct la pro­
instituţionalizată, fiind considerată ca un mijloc de a încheia blema adevărului. în aşezările pre-moderne încrederea funda­
alianţe mai mult sau mai puţin durabile cu alţii împotriva mentală este organizată în relaţii de încredere personalizate în
grupurilor potenţial ostile dinafară. comunitate, în legăturile de rudenie şi în prietenii. Cu toate că
Prieteniile instituţionalizate erau în esenţă forme de cama­ oricare dintre aceste legături sociale poate implica intimitatea
raderie, precum frăţiile de sânge sau companionii de arme. emoţională, aceasta nu este o condiţie de menţinere a încrederii
Instituţionalizată sau nu, prietenia se baza în mod caracteristic personale. Legăturile personale instituţionalizate şi codurile de
pc valorile sincerităţii şi ale onoarei. Fără îndoială camaraderia, sinceritate şi onoare informale sau informatizate furnizează
susţinută de căldura emoţională şi de loialitatea pur personală, (potenţial, dacă nu întotdeauna în realitate) cadrele pentru
a existat în toate culturile. Dar în lumea pre-modernă prieteniile încredere. Invers, încrederea în ceilalţi la nivel personal este un
erau întotdeauna expuse plasării în servicii riscante în care mijloc primordial prin care se stabilesc relaţii sociale la dis­
legăturile comunitare sau de rudenie erau insuficiente pentru a tanţă, care se întind în „teritoriile inamice".
oieri resursele necesare - în fundamentarea legăturilor
economice. în răzbunarea unor nedreptăţi, în angajarea în răz­
boaie şi în multe alte activităţi. Este foarte probabil ca since-
rilalea să fie o virtute preţuită în circumstanţele în care liniile încrederea şi identitatea personală
de demarcaţie între prieteni şi duşmani erau în general distincte
şi încărcate de tensiune. Codurile de onoare erau de fapt
garanţii publice de sinceritate, chiar şi atunci când „bunurile" O dată cu dezvoltarea sistemelor abstracte, încrederea în
pe caic relaţia de prietenie era chemată să le furnizeze o plasau principiile impersonale, precum şi în ceilalţi anonimi, devine
pe aceasta în situaţii extreme. indispensabilă pentru existenţa socială. încrederea non-per-
114 Consecinţele modernităţii Încrederea şi identitatea personală 115

sonalizată de acest tip contrastează cu încrederea fundamentală. ce priveşte transformările intimităţii în secolul douăzeci. în­
Există o nevoie psihologică puternică de a găsi persoane de crederea în persoane nu este centrată pe legături personalizate
încredere, dar legăturile personale instituţionalizate lipsesc în în cadrul comunităţii locale sau prin legăturile de rudenie,
raport cu situaţiile sociale pre-modcrne. Problema nu este atât încrederea la nivel personal devine un proiect la care „lucrea­
aceea că multe dintre caracteristicile sociale care anterior au ză" părţile implicate şi aceasta reclamă un proces de deschidere
fost parte integrantă a vieţii cotidiene sau a „vieţii-lumii" au a individului către celălalt. în situaţiile în care încrederea nu
fost atrase şi încorporate în sistemele abstracte. Mai degrabă poate fi controlată de coduri normative fixe ea trebuie să fie
substanţa şi forma vieţii cotidiene s-au transformat în funcţie de câştigată, iar mijloacele prin care se face acest lucru sunt
schimbările sociale mai vaste. Obişnuinţele structurate în func­ deschiderea şi căldura sufletească vizibile. Preocuparea noastră
ţie de sistemele abstracte sunt lipsite de conţinut şi au un specială pentru „relaţii", în sensul care i se atribuie acum aces­
caracter nemoralizat - acest lucru este adevărat în ideea că tui cuvânt, este semnificativă pentru acest fenomen. Relaţiile
impersonalul copleşeşte tot mai puternic personalul. Dar sunt legături bazate pe încredere, unde încrederea nu este dată
aceasta nu este pur şi simplu o diminuare a vieţii personale în dinainte, ci se clădeşte, unde activitatea implicată cere un
favoarea sistemelor organizate impersonale - este o trans­ proces reciproc de auto-dezvăluire.
formare autentică a însăşi naturii vieţii personale. Relaţiile
personale al căror obiectiv principal este sociabilitatea, dublată Având în vedere puterea emoţiilor asociate cu sexualitatea,
de loialitate şi autenticitate, devin la fel de mult o parte nu este deloc surprinzător faptul că atracţia erotică este un
integrantă a situaţiilor sociale ale modernităţii ca şi instituţiile punct central al acestei auto-dezvăluiri. Trecerea spre forme noi
cuprinzătoare ale distanţierii în spaţiu-timp. de reiaţii erotice se consideră în general că este asociată cu
formarea unui etos al dragostei romantice sau cu ceea ce
Totuşi, este greşită tendinţa de a opune în analiză imper­
Lawrence Stone numeşte „individualism afectiv". Idealul dra­
sonalitatea sistemelor abstracte intimităţilor vieţii personale,
gostei romantice este descris de Stone în mod adecvat după
aşa după cum tind să procedeze cele mai multe dintre
cum urmează:
abordările sociologice existente. Viaţa personală şi legăturile
sociale pe care aceasta le implică sunt strâns îngemănate cu
cele mai importante sisteme abstracte. Se ştie de mult timp, spre noţiunea conform căreia există numai o persoană în lume cu care
te poţi uni în toate privinţele; personalitatea acelei persoane este
exemplu, că tipurile occidentale de dietă reflectă schimburile
atât de idealizată încât greşelile fireşti şi nebuniile naturii umane
economice mondiale: „fiecare ceaşcă de cafea conţine în ea
dispar din vedere; dragostea este asemenea unui fulger care
întreaga istorie a imperialismului occidental". O dată cu acce­
loveşte la prima vedere; dragostea este cel mai important lucru
lerarea procesului de globalizare din ultimii aproximativ cinci­
din lume căreia toate celelalte consideraţiuni, în special cele
zeci de ani, s-au intensificat legăturile dintre aspectele vieţii
materiale, ar trebui să-i fie sacrificate; şi, în sfârşit, domnia de­
personale cele mai intime şi mecanismele de deîncapsulare. plină a emoţiilor personale este admirabilă, indiferent cât de
După cum observă Ulrich Beck, „Cele mai intime aspecte - să exagerat şi de absurd ar putea apărea celorlalţi comportamentul
spunem, îngrijirea unui copil - şi cele mai îndepărtate, mai ce rezultă de aici.71
generale - să spunem, politica energetică, accidentul unui reac­
tor nuclear în Ucraina - sunt acum direct conectate," 7 0 Caracterizată într-un astfel de mod, dragostea romantică
Ce semnificaţie are acest lucru în termenii încrederii per­ încorporează o colecţie de valori aproape deloc realizabile în
sonale? Răspunsul la această întrebare este fundamental în ceea totalitatea lor. în loc să fie un etos asociat în permanenţă cu
încrederea şi identitatea personală 117
116 Consecinţele modernităţii

dezvoltarea instituţiilor moderne, pare să fie în esenţă un subversivă în raport cu instituţiile moderne? Cea mai mare
fenomen de tranziţie legat de o etapă relativ timpurie a diso- parte a dezbaterilor problemei se concentrează asupra acestei
luţiei formelor vechi de căsătorie aranjată. Aspecte ale întrebări şi mă voi reîntoarce asupra ei spre sfârşitul acestui
„complexului dragostei romantice" aşa cum este descris de studiu. Cel puţin pentru moment ar trebui să constatăm o inad­
către Stone se dovedesc a fi durabile, dar se suprapun tot mai vertenţă în afirmaţia lui Lasch. O „căutare a sănătăţii şi a
mult peste dinamica încrederii personale descrisă mai sus. bunăstării" pare să fie incompatibilă cu „lipsa de interes pentru
Relaţiile erotice implică o cale progresivă de descoperire lumea exterioară". Beneficiile exerciţiu or sau ale dietelor nu
reciprocă, în care procesul de auto-realizare în ceea ce-1 pri­ sunt descoperiri personale, provenind din receptarea profană a
veşte pe îndrăgostit este un aspect al experienţei la fel de cunoaşterii experte, după cum provine şi atracţia pentru terapie
important ca intimitatea crescută cu persoana iubită. Prin ur­ sau psihiatrie. Regimurile spirituale în discuţie pot fi un
mare încrederea personală trebuie stabilită pe baza unui proces ansamblu eclectic, dar includ religii şi culte din întreaga lume.
de auto-cercetare: descoperirea de sine devine un proiect direct Lumea exterioară nu numai că intră aici; este o lume exterioară
implicat de reflexivitatea modernităţii. cu un caracter mult mai extins decât cea cu care ar fi intrat în
contact oricine care ar fi trăit în epoca pre-modernă.
Interpretările procesului de căutare a identităţii de sine tind
Ca să rezumăm toate acestea, transformarea intimităţii im­
să se dividă aproape în acelaşi mod în care o fac punctele de
plică următoarele:
vedere cu privire la declinul comunităţii, de care sunt legate
1. O relaţie intrinsecă între tendinţele globalizatoare ale
adeseori. Unii văd preocuparea pentru autodezvoltare ca un
efect secundar al dispariţiei ordinii comunitare vechi, ce a modernităţii şi evenimente localizate din viaţa cotidiană - o le­
produs o preocupare narcisistică, hedonistă pentru ego. Alţii gătură complicată, dialectică între „extensional" şi „inten-
ajung la aproape aceeaşi concluzie, dar asociază rezultatul cu sional".
formele de manipulare socială. Excluderea majorităţii din 2. Construirea sinelui ca proiect reflexiv, o parte elementară
arenele în care se conturează politicile şi se iau decizii de mare a reflexivităţii modernităţii; un individ trebuie să-şi găsească
importanţă impune concentrarea asupra sinelui; aceasta este identitatea prin intermediul strategiilor şi opţiunilor pe care le
rezultatul lipsei de putere pe care o resimt toţi oamenii. După oferă sistemele abstracte.
cum afirmă Christopher Lasch: 3. Impulsul spre auto-actual izare, fundamentat pe încre­
derea primară, care poate fi construită în contexte personalizate
numai prin „deschiderea" sinelui către celălalt.
Pe măsură ce lumea capătă un aspect din ce în ce mai ame­
ninţător, viaţa devine o căutare fără de sfârşit a sănătăţii şi bună­ 4. Constituirea legăturilor personale şi erotice ca „relaţii",
stării prin exerciţiu, dietă, medicamente, regimuri spirituale de conduse de reciprocitatea auto-dezvăluirii.
diverse tipuri, auto-suport psihic şi psihiatrie. Pentru aceia pe care 5. O preocupre pentru auto-împlinire, care nu este numai un
nu îi mai interesează lumea exterioară decât în măsura în care mod de apărare narcisist împotriva lumii exterioare ame­
aceasta rămâne o sursă de satisfacţie şi de frustrare, starea ninţătoare, asupra căreia indivizii au un control redus, dar,
sănătăţii lor devine o preocupare foarte importantă.72 parţial, şi o apropriere pozitivă a situaţiilor în care influenţele
globalizate au un efect asupra vieţii cotidiene.
Este oare căutarea identităţii de sine o formă de narcisism
patetic, sau este ea, cel puţin într-o oarecare măsură, o forţă
118 Consecinţele modernităţii Riscul şi pericolul în lumea modernă 119

Riscul si pericolul în lumea modernă iau situaţiile pe care le experimentăm astăzi. Posibilitatea răz­
boiului nuclear, calamităţile ecologice, explozia necontrolată a
populaţiei, colapsul schimburilor economice mondiale şi alte
Cum ar trebui să analizăm „aspectul ameninţător" al lumii catastrofe mondiale potenţiale furnizează o imagine
contemporane de care vorbeşte Lasch ? Pentru a face acest lucru
deprimantă. După cum comentează Beck, riscurile globalizate
trebuie să analizăm în detaliu profilul de risc specific mo­
de acest tip nu respectă diferenţele dintre bogaţi şi săraci sau
dernităţii, care poate fi schiţat în felul următor:
dintre regiunile lumii. Faptul că „Cernobîlul este pretutindeni"
1. Globalizarea riscului în sensul intensităţii: spre exemplu,
produce ceea ce el numeşte „sfârşitul celorlalţi" - graniţele
războiul nuclear poate ameninţa supravieţuirea umanităţii.
între cei care sunt privilegiaţi şi cei care nu sunt. Intensitatea
2. Globalizarea riscului în sensul extinderii numărului de
globală a unor tipuri de risc transcende toate diferenţele sociale
evenimente contingente care afectează pe oricine sau în orice
caz un număr mare de oameni ai planetei: spre exemplu, schim­ şi economice. 7 3 (Desigur aceasta nu ar trebui să ne împiedice
bările în diviziunea mondială a muncii. să observăm că, în condiţiile modernităţii ca şi în lumea pre­
3. Riscul ce izvorăşte din mediul înconjurător creat sau din modernă, multe dintre riscuri sunt distribuite diferit între
natura socializată: infuzia de cunoaştere umană în mediul în­ privilegiaţi şi neprivilegiaţi. Riscul diferenţial •- în relaţie cu,
conjurător material spre exemplu, niveluri de nutriţie şi susceptibilitatea la îmbol­
4. Dezvoltarea unor medii de risc instituţionalizate care năviri - este un aspect important al ceea ce se înţelege astăzi
afectează şansele de viaţă a milioane de oameni: spre exemplu, prin „privilegiat" şi „neprivilegiat".)
pieţele de investiţii. In mod limpede, războiul nuclear este pericolul potenţial
5. Conştiinţa riscului ca risc: „golurile de cunoaştere" în imediat şi catastrofal dintre toate pericolele mondiale la ordinea
problema riscurilor nu pot fi transformate în „certitudini" prin zilei. încă de la începutul anilor optzeci s-a recunoscut faptul că
intermediul cunoaşterii religioase sau magice. efectele asupra mediului şi climei ar putea fi dezastruoase chiar
6. Conştiinţa răspândită a. riscului: multe dintre pericolele în cazul unui angajament nuclear limitat. Detonarea unui număr
cărora le facem faţă în mod colectiv sunt cunoscute publicului mic de focoase ar putea produce daune ireversibile mediului
larg. care ar putea ameninţa viaţa tuturor speciilor animale com­
7. Conştiinţa limitelor expertizei: nici un sistem expert nu plexe. Pragul pentru ca „iarna nucleară" să se instaleze a fost
poate fi în întregime expert în ceea ce priveşte consecinţele calculat la folosirea a 500 până la 2000 de focoase, mai puţin
adoptării principiilor expert. de 10 la sută din totalul deţinut de naţiunile care au putere
Dacă mecanismele de deîncapsulare furnizează lumii nucleară. Este chiar sub numărul deţinut în anii cincizeci. 7 4
contemporane zone mari de securitate, noile tipuri de riscuri ce Această situaţie justifică pe de-a-ntregul afirmaţia conform
s-au născut de aici sunt într-adevăr formidabile. Principalele căreia într-un astfel de context nu mai există „ceilalţi": com­
forme pe care le-am enumerat pot fi grupate în cele care batanţii şi cei neimplicaţi ar suferi deopotrivă.
modifică distribuţia obiectivă a riscurilor (primele patru tipuri Cea de a doua categorie de riscuri globalizate priveşte ex­
menţionate) şi cele care modifică experienţa riscurilor sau tinderea în lumea întreagă a mediilor de risc, mai degrabă decât
percepţia riscurilor cunoscute (ultimele trei tipuri). intensificarea riscului. Toate mecanismele de deîncapsulare
Ceea ce am numit intensitatea riscului este cu siguranţă preiau unele atribuţii ale indivizilor sau grupurilor specifice de
elementul fundamental al „aspectului ameninţător" pe care îl indivizi; şi cu cât este mai mare extinderea globală a acestor
120 Consecinţele modernităţii Riscul şi pericolul în lumea modernă 121

mecanisme, cu atât mai mult tinde fenomenul să ia o astfel de care se leagă de cel de al şaselea punct al profilului de risc şi
formă. In ciuda nivelurilor înalte de securitate pe care le pot anume faptul că existenţa unor multiple tipuri generalizate de
oferi mecanismele globalizafe, cealaltă faţă a monedei este risc este acum răspândită în întreaga lume, la întreaga
apariţia unor riscuri noi: resursele sau servicile nu mai sunt sub populaţie. Chiar şi constatarea acestei stări de amorţeală a
control local şi prin urmare nu mai pot fi refocalizate ia acest devenit un loc comun: „înşiruirea pericolelor cărora trebuie să
nivel pentru a preveni unele evenimente neaşteptate, existând le facem faţă are în ea însăşi un efect anesteziant. Devine o
riscul ca mecanismul ca întreg să şchioapele, afectând pe toată litanie ascultată numai pe jumătate deoarece pare atât de
lumea care îl utilizează. Astfel, cineva care are încălzire familiară Suntem bombardaţi în mod constant cu aceste
centrală pe bază de petrol şi nu are construite sobe cămin este probleme, aşa încât ele devin o parte integrantă a mediului prin
în mod particular vulnerabil la schimbările de preţ ale petro­ caracterul lor intratabil." 7 6 Cel de al doilea aspect este acela că
lului, în situaţii cum ar fi „criza petrolului" din 1973, produsă toate riscurile menţionate, inclusiv riscul războiului nuclear ca
ca rezultat al acţiunilor cartelului OPEC, toţi consumatorii de atare, sunt controversate în termenii unei evaluări care s-ar
produse petroliere sunt afectaţi. putea face asupra unor probabilităţi stricte. Nu putem fi nici­
Primele două categorii ale profilului de risc privesc pro­ odată siguri dacă descurajarea prin înarmare „funcţionează", în
porţia mediilor de risc; următoarele două privesc schimbările afara unei derulări faptice a conflictului nuclear - aceasta
de tip ale mediilor de risc. Categoria mediului înconjurător indicând faptul că nu funcţionează. Ipoteza iernii nucleare va
fereat sau a „naturii socializate'" 75 se referă la modificarea rela­ rămâne o ipoteză atâta vreme cât evenimentul real face astfel
ţiilor între fiinţele umane şi mediul înconjurător fizic. Varietatea de consideraţii cu totul irelevante.
pericolelor ecologice provine din transformarea naturii ca în diversele sfere ale instituţiilor moderne, riscurile nu
urmare a aplicării sistemelor de cunoaştere umană. Numărul există doar din întâmplare, rezultând din operaţii imperfecte ale
total de riscuri serioase care privesc natura socializată este în­ mecanismelor de deîncapsulare, dar şi ca zone de acţiune „în­
fricoşător: radiaţii provenite din accidente petrecute la staţii chise", instituţionalizate. După cum s-a menţionat anterior, în
nucleare sau din deşeuri nucleare; poluarea chimică a mărilor astfel de sfere riscurile sunt realmente create de forme de acti­
suficientă pentru a distruge fitoplanctonul care împrospătează vitate aprobate normativ - cum este cazul jocurilor de noroc
în mare măsură oxigenul din atmosferă; „efectul de seră" ce sau al sporturilor. Pieţele de investiţii reprezintă de departe cel
rezultă din poluanţii atmosferici care atacă stratul de ozon, mai remarcabil exemplu în viaţa socială modernă. Toate firmele
topind o parte din calotele glaciare şi inundând suprafeţe mari; de afaceri, cu excepţia unor tipuri de industrie naţionalizată, şi
distrugerea unor suprafeţe mari de pădure care sunt o sursă toţi investitorii operează într-un mediu în care fiecare trebuie să
principală de reînnoire a oxigenului; şi epuizarea milioanelor ghicească direcţia de acţiune a celorlalţi pentru a maximiza
de ari de pământ fertil, ca urmare a utilizării pe scară largă a beneficiul economic. Incertitudinile implicate de deciziile in-
fertilizatorilor artificiali. vestiţionale derivă într-o oarecare măsură din dificultatea anti­
S-ar putea menţiona şi alte riscuri semnificative. în trecere, cipării unor evenimente exterioare cum ar fi inovaţiile tehno­
ar trebui să subliniem două lucruri în legătură cu această în­ logice, dar sunt de asemenea o parte constitutivă a naturii
şiruire şi în legătură cu riscul războiului nuclear. Unul este pieţelor însăşi. Ca abordare a analizei sociale, teoria jocurilor
sentimentul de amorţeală, aproape de plictiseală, pe care o funcţionează probabil cel mai bine când se aplică unor astfel de
astfel de listă este probabil să o inducă cititorului - fenomen situaţii în care agenţii încearcă să ghicească direcţia de acţiune
122 Consecinţele modernităţii Riscul şi pericolul în lumea modernă 123

a celorlalţi, ştiind că în acelaşi timp şi ceilalţi se străduiesc să în care riscul este recunoscut ca risc, această modalitate de a
o ghicească pe a lor. genera încredere în acţiunile riscante este prin definiţie
Totuşi există multe alte circumstanţe în care se aplică nefolositoare. într-un mediu predominant laicizat există diferite
această situaţie - spre exemplu, în anumite aspecte ale pro­ feluri de a transmuta riscul în fortuna providenţială, dar ele
cedurii de vot şi mai ales în cursa înarmării între cele două rămân totuşi quasi-superstiţii mai degrabă decât un sprijin psi­
superputeri. Dacă excludem riscul real al războiului însuşi, care hologic eficient. Persoanele care au ocupaţii ce presupun riscuri
din acest punct de vedere este exterior, cursa înarmării se fatale, cum ar fi cascadorii, sau cele implicate în acţiuni în care
bazează pe urmărirea reciprocă, fiecare dintre părţi bazându-şi rezultatul este în mod structural nedeterminat, cum ar fi spor­
strategia pe evaluarea proprie făcută asupra strategiilor posibile tivii, recurg adeseori la farmece sau la ritualuri superstiţioase,
ale celuilalt. Asemenea cursei înarmărilor, mediul pieţelor de pentru a „influenţa" rezultatul acţiunii lor. Dar ar putea fi tot
risc instituţionalizate nu poate fi restrâns la „propria sferă". Nu atât de bine dispreţuiţi de ceilalţi dacă ar face prea publice
numai că riscurile exterioare se infiltrează în interior, dar aceste practici.
rezultatele deciziilor luate într-un cadru instituţionalizat le afec­ Putem trata împreună cele două puncte finale ale profilului
tează pe cele din afară. Cu toate că nu voi discuta acest aspect de risc. Răspândirea cunoaşterii profane asupra mediilor de risc
în contextul de faţă, contează foarte mult pentru prosperitatea moderne conduce la conştientizarea limitelor expertizei şi
economică a milioane de oameni în ce măsură coordonarea constituie una dintre problemele căreia „relaţiile publice" tre­
deciziilor asupra investiţiilor reprezintă o formă de raţionalitate buie să-i facă faţă în momentul în care urmăresc să susţină
colectivă şi în ce măsură pieţele de investiţii sunt pur şi simplu încrederea profană în sistemele expert. Credinţa care susţine
o loterie guvernată de „spiritul animalic" definit de Keynes. încrederea în sistemele expert implică un proces de blocare a
In ceea ce priveşte experienţa riscului, s-ar putea spune ignoranţei actorilor obişnuiţi în faţa pretenţiilor expertizei; dar
mult mai multe decât am ocazia să o fac în analiza de faţă. realizarea ignoranţei cu care se confruntă experţii înşişi, ca
Totuşi, cele trei aspecte ale conştiinţei riscului prezentate în practicanţi individuali şi în raport cu domeniile generale ale
profilul de risc de mai sus sunt direct relevante pentru argu­ cunoaşterii, poate slăbi sau submina această credinţă a indivi­
mentele dezvoltate până acum în studiul de faţă şi pentru capi­ dului profan. Experţii îşi asumă adesea riscuri „în numele"
tolele ce vor urma. Faptul că riscurile - incluzând aici multe clienţilor profani, în timp ce ascund sau trec cu vederea ade­
forme diferite de activitate - sunt în general acceptate de actorii vărata natură a acelor riscuri sau chiar faptul că există riscuri.
obişnuiţi caftind riscuri este un aspect major al diferenţei dintre Mai periculoasă decât descoperirea de către profan a acestui
lumile pre-moderne şi cele moderne. în culturile tradiţionale mod de a ascunde adevărul este situaţia în care experţii nu
activităţile cu un înalt grad de risc pot avea loc într-un domeniu realizează adevărata dimensiune a unui anumit set de pericole
laicizat, dar se desfăşoară mai ales sub auspiciile religiei sau şi riscurile asociate cu acestea. Deoarece în acest caz ceea ce se
magiei. Cât de mult pot fi pregătiţi indivizii să investească în­ pune sub semnul întrebării nu sunt numai limitele sau golurile
credere în anumite prescripţii religioase sau magice în domenii existente în cunoaşterea expertă, ci o insuficienţă care
specifice de risc este fără îndoială un aspect variabil. Dar foarte compromite însăşi ideea de expertiză. 7 7
adesea religia şi magia au oferit o modalitate de a rezolva incer­
titudinile presupuse de acţiunile riscante, traducând astfel expe­
rienţa riscului în sentimente de relativă securitate. In situaţiile
124 Consecinţele modernităţii Riscul şi securitatea ontologică 125

Riscul şi securitatea ontologică război nuclear, personajul principal îi mărturiseşte unui oaspete
la cină teama sa în privinţa unui holocaust nuclear:

în ce mod influenţează toate aceste tipuri de risc încrederea Ochii ei erau larg deschişi. Se uita la mine teribil de concentrată.
actorilor obişnuiţi în sistemele expert şi sentimentele de „Da", spuse ea, „înţeleg ce spui. Am. priceput. Dar nu e adevărat
că teama ta de un război nuclear este o metaforă pentru toate
securitate ontologică? Teza principală în această analiză trebuie
celelalte temeri care ne bântuie astăzi?"
să fie caracterul inevitabil al convieţuirii cu pericole care sunt
N-am fost niciodată teribil de ascuţită la minte. Dar uneori
departe de a putea fi controlate nu numai de către indivizi, dar
funcţionează bine. „Nu", am spus. Aş fi putut să o strig în în­
şi de către organizaţii mai mari, inclusiv de către state; şi care căperea frumoasă, protejată „Părerea mea este că toate celelalte
au o intensitate mare şi ameninţă viaţa a milioane de fiinţe temeri, toate celelalte despre care am vorbit, sunt o metaforă pen­
umane, potenţial întreaga umanitate. Faptul că acestea nu sunt tru frica mea de un război nuclear!"
riscuri pe care să le poată alege cineva şi că nu există, în ter­ Se uita fix la mine, neîncrezătoare, dar a fost scutită de
minologia lui Beck, „alţii" care să poată fi făcuţi responsabili, dificultatea unui răspuns când am fost cu toţii poftiţi la o cină
care să poată fi atacaţi sau acuzaţi, întăreşte senzaţia de târzie, plăcută 7 9
anxietate pe care mulţi au remarcat-o ca fiind o caracteristică a
veacului nostru. 7 8 Nu este surprinzător faptul că unii dintre Neîncrederea exprimată de oaspetele respectiv nu are nimic de
aceia care deţin anumite credinţe religioase sunt înclinaţi să a face cu argumentul exprimat; ea înregistrează refuzul de a
vadă în dezastrul global potenţial o expresie a mâniei lui crede că cineva poate să se implice emoţional într-o astfel de
Dumnezeu. Pentru că riscurile globale, cu consecinţe imense, chestiune discutată într-un astfel de cadru.
pe care le înfruntăm cu toţii, sunt elemente de bază ale carac­ Marea majoritate a oamenilor nu-şi petrec timpul, cel puţin
terului grăbit, teribil al modernităţii, în timp ce nici un individ la un nivel conştient, făcându-şi griji în legătură cu războiul
sau grup de indivizi anume nu sunt responsabili pentru nuclear sau cu alte riscuri majore pentru care acesta ar putea
provocarea lor sau nu pot fi constrânşi „să pună lucrurile în sau nu să fie o metaforă. Nevoia de a face faţă aspectelor
ordine". practice locale ale vieţii cotidiene este fără îndoială unul din
Cum am putea să menţinem în mod constant în prim planul motive, dar implicaţiile psihologice sunt mult mai mari. într-un
atenţiei noastre pericolele enorme care ne ameninţă şi care sunt mediu înconjurător laicizat, probabil itatea scăzută a unor riscuri
departe de a fi controlate? Răspunsul este că cei mai mulţi cu consecinţe mari tinde să evoce din nou un sens al fortunei
dintre noi nu o pot face. Aşa cum am remarcat anterior, oamenii care este mai aproape de punctul de vedere pre-modern decât
care sunt îngrijoraţi tot timpul, zi de zi, în legătură cu posi­ cel cultivat prin superstiţiile minore. Un sens al „sorţii", fie el
bilitatea unui război nuclear sunt susceptibili de a fi consideraţi cu nuanţe pozitive sau cu negative - un vag şi generalizat sens
dezechilibraţi. în timp ce ar fi dificil să-1 calificăm pe cineva al încrederii în evenimente îndepărtate asupra cărora nu deţine
drept iraţional atunci când îşi manifestă îngrijorarea în mod controlul - eliberează individul de povara unei angajări în
constant şi conştient în această privinţă, acest lucru ar paraliza situaţia existenţială care altfel l-ar putea tulbura în mod cronic.
viaţa obişnuită, de zi cu zi. Chiar şi atunci când o persoană Soarta, sentimentul că lucrurile îşi vor urma cursul oricum,
deschide subiectul la o întâlnire în societate există tendinţa de reapare astfel în centrul unei lumi care se presupune că deţine
a o considera fie isterică, fie de stânga. în romanul lui Carolyn un control raţional asupra propriilor ei probleme. Mai mult,
See Golden Days, care se termină cu perioada ce urmează unui acest lucru presupune cu siguranţă anumite efecte la nivel
126 Consecinţele modernităţii Reacţii de. adaptare 127

inconştient deoarece impune reprimarea anxietăţii. Teama, care continuă să ameninţe... Apocalipsa este acum un serial de
este antiteza încrederii fundamentale, incuică probabil anumite lungă durată: nu «Apocalipsa acum», ci «Apocalipsa de acum
sentimente inconştiente legate de incertitudinile cărora ome­ încolo»". 8 1 .•
nirea ca întreg trebuie să le facă faţă. 80
Riscurile cu o probabilitate scăzută şi cu consecinţe mari nu
vor dispărea în lumea modernă, deşi într-un scenariu ideal ele
ar putea fi minimalizate. Astfel, dacă s-ar putea ca toate armele Reacţii de adaptare
nucleare existente să fie eliminate, să nu se inventeze nici o altă
armă cu o forţă destructiva comparabilă, şi nu ar apărea nici un
alt dezechilibru catastrofal al naturii socializate, tot ar exista un Nu este clar dacă sunt diferenţe semnificative între indivizii
profil de pericol la nivel global. Căci dacă este acceptat faptul profani şi experţi în ceea ce priveşte gama de reacţii de adap­
că nu se poate obţine eradicarea cunoaşterii tehnologice, arma­ tare la profilul de risc al modernităţii. Pentru motivele enu­
mentul nuclear ar putea fi recreat în orice moment. Mai mult, merate mai sus, cei mai îngrijorători contrafactuali nu pot fi
orice iniţiativă tehnică majoră ar putea tulbura complet întreaga traduşi în situaţii de testare empirică, iar cei care sunt experţi
orientare a problemelor globale. Efectul devastator este un as­ în anumite domenii relevante au opinii tot atât de împărţite ca
pect esenţial al modernităţii, din motive pe care le voi dezvolta şi indivizii mai puţin informaţi. Reacţiile de adaptare posibile
în următoarea parte a acestei lucrări. par să poată fi încadrate în patru categorii.
Caracterul puternic contrafactual al celor mai grave riscuri Prima categorie ar putea fi numită acceptare pragmatică şi
este strâns legat de starea de plictiseală indusă de simpla lor este viziunea descrisă de Lasch. Ea implică o concentrare
înşiruire. în epoca medievală, inventarea iadului şi a damnării asupra „supravieţuirii", după cum afirmă acesta. Ceea ce se
asociată cu „soarta" necredinciosului în viaţa de apoi era „rea­ întâmplă aici nu este atât o retragere din viaţa exterioară cît o
lă". Totuşi lucrurile se schimbă în cazul celor mai catastrofale participare pragmatică ce menţine în focar problemele şi
pericoie cu care ne confruntăm astăzi. Cu cât pericolul este mai sarcinile cotidiene. Raymond Williams se referă la o astfel de
mare, măsurat nu în termenii probabilităţii, ci în termenii unei orientare numind-o „Planul X", „o nouă politică a avantajului
ameninţări generalizate la adresa vieţii omeneşti, cu atît carac­ strategic" - credinţa că multe lucruri petrecute în lumea mo­
terul său contrafactual este mai accentuat. Riscurile implicate dernă sunt în afara oricărui control, aşa încât câştigurile
sunt în mod necesar „nereale" pentru că am putea avea o do­ temporare sunt singurul lucru care poate fi planificat sau sperat,
vadă clară a caracterului acestora numai dacă s-ar petrece acele în viziunea lui aceasta se aplică nu numai la atitudinea multor
evenimente prea groaznice pentru a fi considerate ca o po­ persoane obişnuite, ci şi unor domenii majore de acţiune
sibilitate. Evenimente petrecute la o scară relativ mică - lan­ strategică, cum ar fi cursa înarmărilor.
82

sarea bombelor atomice la Hirosima şi Nagasaki sau acciden­ Acceptarea pragmatică nu este un proces fără costuri psiho­
tele de la Three Mile Island şi Cernobâl - ne furnizează o logice, din motivele deja menţionate. Ea reflectă o stare de
imagine despre ce s-ar putea întîmpla. Dar acestea nu au nici amorţeală ce exprimă adeseori unele anxietăţi profunde care în
un efect asupra caracterului necesar contrafactual al celorlalte cazul unor indivizi irump în mod repetat la nivel conştient. în
evenimente, mai catastrofale - principalul motiv al „nereal i- studiul lui Dorothy Rowe despre modul în care conştiinţa
tăţii" lor şi al efectului de narcotic produs de repetata înşiruire posibilităţii unui război nuclear afectează viaţa cotidiană, o
a riscurilor. După cum remarcă Susan Sontag: „Un permanent reacţie tipică este următoarea: „Singurul răspuns onest pe care
scenariu modern: ameninţarea apocalipsei care nu are ioc. Dar pot să vi-1 ofer în legătură cu modul în care se poate trăi cu
128 Consecinţele modernităţii O fenomenologie a. modernităţii 129

această posibilitate este că nu mă gândesc la ea, pentru că e prost.8-"5 Şi totuşi, spre deosebire de asocierea dintre optimism
înfricoşător să faci asta. Desigur, aceasta nu funcţionează şi idealurile iluministe, este dificil să se furnizeze un conţinut
întotdeauna şi am frecvent viziuni înfricoşătoare despre ce s-ar pentru pesimism, dincolo de nostalgia pentru feluri de a trăi
întâmpla dacă ar fi folosite aceste arme." 8 3 Acceptarea prag­ care au dispărut sau o atitudine negativă faţă de ceea ce
matică este compatibilă fie cu un profund ton pesimist, fie cu urmează să vină. Pesimismul nu este o formulă de acţiune şi
nutrirea speranţei - aspecte care pot coexista ambivalent. într-o formă extremă conduce numai la o depresie paralizantă.
Al doilea tip de reacţie de adaptare poate fi numită opti­ Cu toate acestea, conjugat cu cinismul, oferă un punct de ve­
mism susţinut, ceea ce înseamnă în esenţă persistenţa atitudi­ dere cu implicaţii practice. Cinismul .atenuează intensitatea
nilor iluminismului, o continuă credinţă în raţiunea providen­ pesimismului datorită naturii emoţionale neutralizante şi a po­
ţială în ciuda oricăror pericole care ne-ar ameninţa în prezent. tenţialului umoristic.
Acesta este punctul de vedere al acelor experţi, spre exemplu, în sfârşit, putem distinge ceea ce eu voi numi angajament
care susţin că descurajarea prin înarmare a funcţionat până în radical, prin care înţeleg o atitudine de contestare practică a
prezent şi va continua să funcţioneze la infinit; sau al acelora surselor de pericol percepute. Aceia care iau o atitudine prin
care critică scenariul ecologic al „zilei de apoi" în favoarea angajament radical susţin că, deşi suntem asediaţi de probleme
viziunii conform căreia se pot găsi soluţii sociale şi tehnologice majore, putem şi ar trebui să ne mobilizăm fie să le reducem
pentru problemele globale majore. 8 4 Pentru actorii obişnuiţi, impactul, fie să le depăşim. Aceasta este o viziune optimistă, dar
aceasta este o perspectivă care continuă să aibă rezonanţă şi una legată de acţiune mai degrabă decât de credinţa în analiza
atracţie afectivă, bazată fiind pe convingerea că raţiunea şi raţională şi discuţii. Vehiculul său primar este mişcarea socială.
ştiinţa oferă surse de securitate pe termen lung pe care nu le
poate egala nici un alt fel de orientare. Cu toate acestea,
anumite tipuri de idealuri religioase au unele afinităţi elective
cu un optimism susţinut. O fenomenologie a modernităţii
Un set de atitudini opus este cel al pesimismului cinic. Spre
deosebire de acceptarea pragmatică, aceasta presupune o
implicare directă în starea de anxietate provocată de pericolele Literatura sociologică este dominată de două imagini des­
cu consecinţe mari. Cinismul nu este indiferenţă. Nu este nici pre ceea ce înseamnă să trăieşti în modernitate şi totuşi amân­
fatalism în mod necesar, cu toate că este greu compatibil cu un două par a fi mai puţin decât adecvate. Una este cea a lui
optimism necondiţionat. Cinismul este o modalitate de a
Weber, după care legăturile raţionalităţii se strâng din ce în ce
diminua impactul emoţional al anxietăţilor fie printr-o reacţie
mai mult, închizându-ne într-o cuşcă impersonală a rutinei
plină de umor, fie printr-una de plictiseală. Vine în ajutorul
birocratice. Dintre cei trei fondatori majori ai sociologiei mo­
parodiei, ca în filmul Dr. Strangelove şi în multe forme de
„umor negru", dar şi al sărbătoririi anacronice a plăcerilor lui derne, Weber a văzut cel mai clar semnificaţia expertizei în
„aici şi acum", respingând perspectivele orientate spre viitor ale viaţa socială modernă şi a folosit-o pentru a schiţa o feno­
modernismului. în unele dintre aceste deghizări cinismul se menologie a modernităţii. După Weber, experienţa cotidiană îşi
detaşează de pesimism şi poate coexista cu un fel de speranţă păstrează culoarea şi spontaneitatea, dar numai în perimetrul
disperată. în principiu, pesimismul este de asemenea separabil cuştii „de oţel" a raţionalităţii birocratice. Imaginea este foarte
de cinism, dacă acesta este definit ca o convingere că, puternică şi este desigur reprezentată puternic atât în literatura
indiferent de ceea ce face cineva, lucrurile se vor termina ficţională a secolului douăzeci, cât şi mai direct în discuţiile
130 Consecinţele modernităţii O fenomenologie a modernităţii 131.

sociologice. Există multe contexte ale instituţiilor moderne care colectiv, îl putem conduce într-o anumită măsură, ca fiinţe
sunt marcate de fixitatea birocratică. Dar ele sunt departe de a umane, dar care ameninţă, să scape de sub control şi să se
fi atotpătrunzătoare, şi chiar în centrul aplicabilităţii lor, în dezintegreze. Juggernaut-ul îi zdrobeşte pe cei care încearcă
organizaţiile pe scară largă, caracterizarea birocraţiei făcută de să-i reziste, şi în timp ce uneori pare a urma o calc fermă,
Weber este inadecvată. în loc să tindă inevitabil spre rigiditate, alteori virează ciudat în direcţii pe care nu le putem prevedea.
organizaţiile produc zone de autonomie şi spontaneitate - care Călătoria nu este în întregime neplăcută sau lipsită de recom­
sunt adesea mult mai puţin uşor de realizat în grupurile mici. îi pense; poate fi deseori exaltantă şi plină de speranţă. Dar atîta
datorăm lui Durkheim această viziune alternativă precum şi timp cît vor rezista instituţiile modernităţii, nu vom fi niciodată
studiului empiric ulterior asupra organizaţiilor. Climatul închis în stare să controlăm complet fie traseul, fie ritmul călătoriei,
în schimb, nu ne vom simţi niciodată pe deplin în siguranţă,
al opiniilor în cadrul grupurilor mici şi modurile de sancţionare
deoarece traseul urmat este presărat de riscuri cu consecinţe
directă disponibile membrilor săi fixează orizonturile de
mari. Sentimentele de securitate ontologică şi de nelinişte
acţiune mult mai îngust şi mai ferm decît în grupările organi-
existenţială vor coexista ambivalent.
zaţionale mai mari.
Tăvălugul modernităţii nu este alcătuit dintr-o singură
A doua este imaginea lui Marx - şi a multor altora, fie că se
bucată şi aici imaginea se destramă, ca orice discuţie despre o
consideră marxişti sau nu. După această descriere, modernitatea
direcţie unică a lui. Nu este un mecanism alcătuit din elemente
este văzută ca un monstru. Mai limpede decât oricare dintre
integrate, ci unul în care există influenţe diferite ce exercită
contemporanii săi, Marx a perceput cât de zguduitor va fi impactul
forţe contradictorii şi pline de tensiune. Orice încercare de a
modernităţii şi cât de ireversibil. în acelaşi timp, modernitatea era surprinde experienţa modernităţii trebuie să înceapă cu această
pentru Marx CCC ti CC Habermas a numit atât de exact „un proiect imagine, care derivă în ultimă instanţă din relaţia dialectică
netemiinat". Monstrul poate li îmblânzit deoarece ceea ce fiinţele între timp şi spaţiu, reflectată în constituirea spaţio-temporală a
umane au creat poate fi supus întotdeauna controlului lor. Mai instituţiilor modernităţii. Voi încerca să schiţez o fenomenolo­
simplu spus, capitalismul este o modalitate raţională de a conduce gie a modernităţii în raport cu patru cadre de experienţă ce sunt
lumea modernă deoarece el substituie capriciile pieţei cu îm­ dialectic legate între ele şi care se referă la discuţia pe care am
plinirea controlată a nevoilor omului. construit-o în acest studiu.
Aş sugera înlocuirea acestor imagini cu cea a „unui jug- Dislocarea şi reîncapsularea: intersectarea fenomenului de
a
gernatit"* un bolid cu o putere enormă pe care, în mod înstrăinare cu cel de familiaritate.
Intimitatea şi impersonalitatea: intersectarea încrederii per­
* Termenul provine din cuvântul hindus Jagannath, „stăpânul Lumii" şi sonale cu legăturile impersonale.
este unul din numele iui Krishna: un idol al acestei zeităţi era purtat în fiecare Expertiza şi reaproprierea: intersectarea sistemelor
an într-un car mare pe străzi, şi se spune că adepţii se aruncau înaintea abstracte cu posibilitatea de cunoaştere cotidiană.
acestuia, pentru a fi zdrobiţi sub roţile lui. Privatismul şi angajarea: intersectarea acceptării pragma­
a
Semnificaţia cuvântului în engleză este una dublă. Juggemaut
tice cu activismul.
reprezintă pe dc o parte un camion de mare tonaj care transportă mărfuri pe
distanţe mari. Al doilea sens este acela al unei forţe distrugătoare teribile, în Modernitatea „dis-locă", în sensul analizat anterior -- locul
special una care cere un sacrificiu de sine complet. Am preferat păstrarea devenind o pură fantasmagorie. Şi totuşi, acest tip de experienţă
termenului original tocmai pentru a surprinde toate aceste conotaţii. Vezi şi este mai curând dublu-stratificat sau ambivalent şi nu reprezintă
nota autorului (n. tr.).
pur şi simplu pierderea spiritului comunitar. Acest lucru se
132 Consecinţele modernităţii O fenomenologie a modernităţii 133

poate observa cu claritate numai dacă avem în vedere con­ cele mai concrete şi mai evidente exemple ale acestui fenomen,
trastele între lumea pre-modernă şi cea modernă pe care le-am dar reprezintă un aspect cu caracter de generalitate al organi­
descris mai înainte. Ceea ce se petrece nu este numai faptul că zării spaţio-temporale în modernitate. Ne sunt familiare eveni­
influenţele localizate sunt încorporate de relaţiile impersona­ mente, acţiuni şi aparenţa vizibilă a lucrurilor fizice aflate la
li zate ale sistemelor abstracte. în schimb, însăşi esenţa expe­ mii de kilometri depărtare de locul în care se întâmplă să
rienţei spaţiale se transformă, asociind apropierea cu distan­ locuim. Apariţia mijloacelor de comunicare electronice accen­
ţarea în modalităţi pentru care există puţine similitudini în tuează fără îndoială aceste aspecte de dislocare deoarece ele
epocile precedente. Există aici o relaţie complexă între familia­ extind prezenţa în mod instantaneu şi la asemenea distanţe.
ritate şi înstrăinare. în contexte locale, multe aspecte ale vieţii După cum subliniază Joshua Meyrowitz, o persoană care
continuă să poarte pecetea familiarităţii şi a lipsei de efort, vorbeşte la telefon cu o alta care se află poate la celălalt capăt
fundamentate în activităţile obişnuite ale indivizilor. Dar al lumii, este mult mai strâns legată de acel altul îndepărtat,
sentimentul familiarului este adeseori mediat de distanţarea în decât de un alt individ aflat în aceeaşi încăpere (care ar putea
spaţiu-timp. El nu derivă din particularităţile unui anume spaţiu întreba „Cine este la telefon? Ce spune?" şi aşa mai departe).
localizat şi această experienţă, atât timp cât se transformă în Corespondentul dislocării este reîncapsularea. Mecanismele
convingere generalizată, este tulburătoare şi confortabilă în de deîncapsulare desprind relaţiile sociale şi schimbul de
acelaşi timp. Siguranţa pe care familiarul o inspiră, atât de im­ informaţii din contexte spaţio-temporale specifice, dar creează
portantă pentru sentimentul de securitate ontologică, este aso­ în acelaşi timp posibilităţi noi pentru reinserţia acestora. Acesta
ciată cu descoperirea faptului că ceea ce este confortabil şi la este un alt motiv pentru care ar fi o greşeală să vedem lumea
îndemână este de fapt expresia unor evenimente îndepărtate, că modernă ca pe una în care sisteme impersonale mari înghit
a fost „plasat" într-un mediu local şi nu formează un tot organic încetul cu încetul viaţa personală. Aceleaşi procese care au dus
cu acesta. Zona comercială locală este un mediu în care, prin la distrugerea cartierelor oraşelor de tip mai vechi şi la înlo­
plasamentul clădirilor şi prin planificarea atentă a locurilor cuirea acestora cu blocuri turn şi zgârie-nori, au permis
publice, se cultivă sentimentul inutilităţii efortului şi al secu­ adeseori construirea altor zone şi re-crearea localităţii. Cu toate
rităţii. Şi totuşi orice persoană care face cumpărături acolo este că în mod frecvent imaginea unor grupuri de clădiri înalte,
pe deplin conştientă că multe dintre magazine fac parte din impersonale, plasate în centrul oraşului este prezentată ca
lanţuri de magazine care se pot găsi în orice alt oraş şi că există simbol al peisajului specific modernităţii, aceasta este o gre­
într-adevăr nenumărate asemenea zone comerciale cu un design şeală. Re-crearea unor amplasamente relativ mici şi informale
asemănător. este tot atât de specifică. Aceleaşi mijloace de transport care
O caracteristică a dislocării este inserţia noastră într-un contribuie la dizolvarea legăturilor dintre localitate şi relaţiile
decor cultural şi informaţional globalizat ceea ce înseamnă că de rudenie fac posibilă reîncapsularea, prin facilitarea vizitării
familiaritatea este mult mai puţin asociată cu locui decât până unor rude „apropiate" aflate la mare distanţă.
acum. Aceasta este nu atât un fenomen de înstrăinare de ele­ Se pot face comentarii asemănătoare cu privire la procesul
mentul local, cât unul de integrare în „comunităţi" globalizate de intersectare dintre intimitate şi impersonalitate în contextele
ale experienţei împărtăşite. Frontierele ascunderii şi dezvăluirii moderne de acţiune. Pur şi simplu nu este adevărat că în
devin neclare pentru că multe dintre activităţile înainte distincte condiţiile modernităţii trăim din ce în ce mai mult într-o „lume
se suprapun în domenii publice unitare. Ziarele şi seriile de de străini". Şi nu ni se cere din ce în ce mai mult să schimbăm
programe de televiziune de pe parcursul unei întregi zile sunt intimitatea cu impersonalitatea în contactele pe care Ic avem cu
134 Consecinţele modernităţii Descalificarea şi recalificarea în viaţa de zi cu zi 135

ceilalţi în viaţa cotidiană. Este vorba despre ceva mult. mai Contactelor impersonale - astfel, în relaţia de dragoste eşuată,
complex şi mai subtil. în mediile pre-moderne, contactele intimul devine din nou un străin. Cerinţa^e „a te deschide" spre
zilnice cu alţii se bazau în mod obişnuit pe o familiaritate ce celălalt pe care o presupun în prezent^relaţiile de încredere
izvora parţial din natura locului. Şi totuşi contactele cu alţii personală, cerinţa de a nu-i ascunde nimic celuilalt, combină
familiari facilitau rareori nivelul de intimitate pe care îl aso­ confortul cu neliniştea profundă. încrederea personală implică
ciem astăzi cu relaţiile personale şi sexuale. „Transformarea un nivel de auto-înţelegere şi exprimare de sine care poate să
intimităţii" despre care am vorbit depinde tocmai de distanţarea fie prin el însuşi o sursă de tensiuni psihologice. Pentru că
pe care mecanismele de deîncapsulare o determină, combinată revelarea de sine reciprocă se combină cu nevoia de recipro­
cu modificarea mediilor de încredere pe care acestea le citate şi de sprijin mutual; cu toate acestea c«le două aspecte
presupun. Există câteva modalităţi evidente în care intimitatea sunt adeseori incompatibile. Angoasa şi frustrarea se împletesc
interacţionează cu sistemele abstracte. Spre exemplu, banii pot cu nevoia de încredere în celălalt în calitatea sa de furnizor de
fi cheltuiţi pentru a plăti serviciile expert ale unui psiholog care atenţie şi ajutor.
îl ghidează pe individ în explorarea universului interior al
intimităţii şi vieţii sale personale.
O persoană care se plimbă pe străzile unui oraş întâlneşte
probabil în cursul unei zile mii de oameni, oameni pe care nu Descalificarea şi recalificarea în viaţa, de zi cu zi
i-a mai întâlnit niciodată - „străini" în sensul modern al
termenului. Sau poate hoinăreşte pe străzi mai puţin aglomerate
scrutând alene trecătorii şi diversitatea produselor aflate la Expertiza este un aspect al intimităţii în condiţiile moder­
vânzare în magazine - flâneur-vX lui Baudelaire. Cine ar putea nităţii, după cum o indică nu numai marea diversitate de forme
nega că aceste experienţe sunt un element integrant al moder­ de psihoterapie sau de „counseling" disponibile, ci şi multitu­
nităţii? Şi totuşi lumea „de afară" - lumea care se estompează dinea de cărţi, articole şi programe de televiziune ce furnizează
în spaţio-temporalitatea indefinită dincolo de familiaritatea informaţii cu caracter tehnic despre „relaţii". înseamnă oare
casei sau vecinătăţii locale - nu este deloc o lume pur imper­ aceasta că, după cum afirmă Habermas, sistemele abstracte
sonală. Dimpotrivă, relaţiile intime pot fi susţinute la distanţă „colonizează" o „lume-viaţă" pre-existentă. subordonând deci­
(în mod virtual, sunt posibile contactele regulate şi susţinute cu ziile personale unei expertize tehnice? Cu siguranţă, nu. Iar
alţi indivizi aflaţi în orice punct de pe suprafaţa pământului - motivele sunt două. Unul ar fi acela că instituţiile moderne nu
şi uneori sub sau deasupra pământului) şi legăturile personale se implantează pur şi simplu într-o „lume-viaţă", reziduurile
se modelează continuu între persoane care nu se cunoşteau acesteia rămânând aproximativ aceleaşi dintotdeauna. Schim­
înainte. Trăim într-o lume populată, nu în una de chipuri ano­ bările care se produc în natura vieţii de zi cu zi afectează de
nime, fără expresie şi interpolarea sistemelor abstracte în asemenea mecanismele de deîncapsulare, într-o relaţie
activităţile noastre este un element esenţial al naşterii acestei dialectică. Cel de al doilea motiv este acela că expertiza tehnică
1 urni. este reînsuşită în mod continuu de către agenţii profani ca
în relaţiile de intimitate de tip modern încrederea este întot­ element al relaţiei lor de rutină cu sistemele abstracte. Având în
deauna ambivalenţă şi posibilitatea de dezintegrare a acestora vedere sistemele de cunoştinţe extrem de complicate care există
este întotdeauna mai mult sau mai puţin prezentă. Legăturile în prezent, nimeni nu poate deveni expert, în sensul posedării
personale se pot rupe şi legăturile intime pot fi returnate sferei fie a unei cunoaşteri experte depline, fie a unor acreditări
136 Consecinţele modernităţii Descalificarea şi recalificarea în viaţa de zi cu zi 137

formale adecvate, în mai mult decât câteva sectoare mici. Şi sociale - de exemplu, tratamentul medical, creşterea copiilor
totuşi nimeni nu poate interacţiona cu sistemele abstracte fără sau plăcerea sexuală.
a stăpâni unele aspecte rudimentare ale principiilor pe care ele Pentru individul comun toate aceste experienţe nu se
se bazează. adaugă sentimentului de control asigurat asupra situaţiilor vieţii
Sociologii presupun adesea că, în contrast cu epoca pre­ de zi cu zi. Modernitatea lărgeşte aria posibilităţilor de îm­
modernă în care multe lucruri rămâneau mistere, trăim astăzi plinire a vieţii personale şi a sentimentelor de securitate în
într-o lume din care misterul s-a retras şi în care modalitatea în privinţa unor zone vaste ale vieţii cotidiene. Dar profanul - şi
care „funcţionează lumea" poate fi (în principiu) cunoscută cu toţii suntem profani în raport cu marea majoritate a sis­
temelor expert - trebuie să călătorească pe coama furtunii.
exhaustiv. Dar, atât pentru profan cât şi pentru expert, acest
Lipsa controlului pe care mulţi dintre noi o resimt în legătură
lucru nu este adevărat dacă luăm în considerare experienţa lor
cu unele situaţii de viaţă este reală.
ca indivizi.
în acest cadru ar trebui înţelese pattern-urile privatismului
Nouă tuturor, cei care trăim în lumea modernă, lucrurile ne
şi angajării. Sentimentul „supravieţuirii", aşa cum este folosit
par în mod caracteristic opace, într-un mod nespecific epocilor
termenul de Lasch, nu poate lipsi din gândurile noastre într-o
anterioare. în mediile pre-moderne „cunoaşterea locală", pentru
lume în care pentru un viitor nedeterminat supravieţuirea este o
a adopta expresia folosită de Clifford Geertz 8 6 , pe care o
problemă reală şi inevitabilă. La nivelul inconştientului - chiar,
posedau indivizii era bogată, variată şi adaptată la cerinţele
şi poate în special, pentru cei a căror atitudine obişnuită este
vieţii în mediul local. Dar câţi dintre noi ştiu oare astăzi, atunci una de acceptare pragmatică a riscurilor cu consecinţe mari -
când aprind lumina, de unde li se furnizează electricitatea sau relaţia cu supravieţuirea ia cel mai probabil forma unei groaze
chiar, într-un sens mai tehnic, ce este de fapt electricitatea? existenţiale. Pentru că o încredere fundamentală în continuitatea
Deşi „cunoaşterea locală" nu poate fi de acelaşi ordin cum lumii trebuie ancorată în simpla convingere că lumea va
a fost odinioară, demarcarea cunoştinţelor de abilităţi în viaţa continua să existe şi acesta este un lucru de care nu putem fi în
cotidiană nu este un proces cu un singur sens. Nici indivizii în întregime siguri. în romanul Herzog, Saul Bellow remarcă:
contextele moderne nu sunt mai puţin cunoscători ai mediului „Revoluţia terorii nucleare ne readuce dimensiunea metafizică.
local decât corespondenţii lor din culturile pre-moderne. Viaţa Toate activităţile practice ating acest punct culminant: totul
socială modernă este o chestiune complexă şi există multe poate dispărea acum, civilizaţie, istorie, natură. Şi pentru a ne
procese de „filtrare" prin care, într-o formă sau alta, cunoş­ reaminti întrebarea domnului Kierkegaard..." 8 7 . „întrebarea
tinţele tehnice sunt re-apropriate de profani şi aplicate în mod domnului Kierkegaard" era cum să evităm groaza non-exis-
curent în viaţa cotidiană. După cum am menţionat anterior, tenţei, considerată nu numai ca moarte a individului, ci ca vid
interacţiunea între expertiză şi re-apropriere este influenţată existenţial? Posibilitatea unei calamităţi la nivel mondial, fie
puternic, printre alte lucruri, de experienţele în punctele de printr-un război nuclear sau prin alte mijloace, ne împiedică să
acces. Factorii economici pot determina dacă o persoană învaţă găsim un confort în asigurarea că viaţa speciei o va depăşi în
să-şi repare motorul maşinii, să-şi recableze sistemul electric al mod inevitabil pe cea a individului. Cât de îndepărtată este
casei sau să-şi repare acoperişul; dar la fel de bine o fac şi această posibilitate, nu poate şti nimeni. Atâta timp cât există
nivelurile de încredere pe care un individ le investeşte în disuasiune trebuie să existe posibilitatea războiului, pentru că
anumite sisteme expert şi experţii cunoscuţi implicaţi. noţiunea de disuasiune are sens numai dacă părţile implicate
Procesele de reapropriere se referă la toate aspectele vieţii sunt pregătite în principiu să folosească armamentul pe care îl
138 Consecinţele modernităţii Descalificarea şi recalificarea în viaţa de zi cu zi 139

deţin. încă o dată, nimeni, oricât ar fi de expert în logistică şi încrederea şi riscul, şansa şi pericolul - aceste caracteristici
organizare militară sau oricât ar fi de experimentat în politica polare şi paradoxale ale modernităţii -• se infiltrează în toate
internaţională, nu poate spune dacă disuasiunea „funcţionează", aspectele vieţii zilnice, reflectând o dată în plus întrepătrun­
iar tot ceea ce se poate afirma este că până în prezent nu a avut derea extraordinară a localului cu globalul. Atitudinea de ac­
loc un război. Conştientizarea acestor incertitudini inerente nu ceptare pragmatică se poate susţine în privinţa celor mai multe
scapă populaţiei profane, oricât de vagă ar fi această conştien­ dintre sistemele abstracte care influenţează vieţile indivizilor,
tizare. dar prin însăşi natura sa o asemenea atitudine nu poate fi
Cel care echilibrează anxietatea profundă pe care o astfel perpetuată continuu şi referitor la toate zonele de activitate.
de situaţie trebuie că o produce la oricine este suportul psiho­ Pentru că informaţia expertă înregistrată este adeseori frag­
logic indus de sentimentul că „nu există nimic pe care eu ca mentară şi inconsecventă*, asemenea cunoştinţelor reciclate pe
individ să-l pot face" şi că oricum riscul trebuie să fie foarte care colegii, prietenii şi intimii le trec de la unul la celălalt. La
mic. După cum am mai subliniat, interacţiunile obişnuite sunt nivel personal trebuie luate decizii şi trebuie făurite politici.
un prim element al stabilizării încrederii şi al instalării Privatismul, evitarea angajamentului contestatar - care poate fi
sentimentului de securitate ontologică şi acest lucru se aplică susţinut prin atitudini optimiste, pesimiste sau de acceptare
fără îndoială la riscurile cu consecinţe mari precum şi la alte pragmatică - poate servi în multe privinţe scopului „supra­
sfere ale relaţiilor de încredere. vieţuirii" de zi cu zi. Dar această stare va fi probabil presărată
în mod evident, chiar şi riscurile cu consecinţe mari nu sunt cu momente de angajament activ, chiar şi din partea acelora
doar contingenţe îndepărtate, care pot fi ignorate în viaţa zil­ înclinaţi spre atitudini de indiferenţă sau cinism. Pentru că în
legătură cu echilibrul dintre securitate şi pericol pe care
nică, cu anumite costuri psihologice. Astfel de riscuri şi multe
modernitatea îl aduce în viaţa noastră - nu mai există „ceilalţi"
altele care constituie potenţial o ameninţare la adresa indi­
vizilor sau îi afectează în mod semnificativ, se insinuează chiar
în centrul activităţii cotidiene. Acest lucru este adevărat în ce
priveşte orice proces de poluare care afectează sănătatea adul­ Să luăm în considerare, ca unul dintre multiplele exemple posibile,
cazul aclamatului, un îndulcitor artificial, şi al autorităţilor Statelor Unite.
ţilor sau pe cea a copiilor sau orice factor care produce un
Ciclainatul a fost folosit pe scară largă în Statele Unite până în anii 1970, şi
conţinut toxic al alimentelor sau le afectează proprietăţile Administraţia Alimentaţiei şi a Medicamentelor (Food and Drug Admi-
nutritive. Se referă de asemenea la o multitudine de schimbări nistration) 1-a clasificat drept un produs „recunoscut în general ca sigur".
tehnologice cate influenţează şansele de viaţă, cum ar fi teh­ Atitudinea FDA s-a schimbat atunci când cercetările ştiinţifice au condus la
nologiile de reproducere. în multe dintre situaţii amestecul de concluzia că şobolanii cărora li se administrează doze mari din această
substanţă sunt predispuşi la anumite forme de cancer. Ciclamatul a fost
risc şi de oportunitate este atât de complex încât pentru un interzis în alimente. Pe măsură ce tot mai multe persoane, în anii 1970 şi
individ este extrem de dificil să-şi dea seama cât de multă începutul anilor 1980, începeau să consume băuturi cu un conţinut redus de
încredere poate investi în anumite prescripţii sau sisteme sau calorii, producătorii au exercitat presiuni asupra FDA pentru a-şi schimba
când trebuie să şi-o retragă. Spre exemplu, cum poate reuşi poziţia. în anul 1984, o comisie a FDA a decis că ciclamatul nu era până la
urmă un agent cancerigen. Un an mai târziu, Academia Naţională de Ştiinţe
cineva să mănânce „sănătos" în situaţia în care se afirmă că
(NAS) a intervenit, ajungând totuşi la o concluzie diferită. în raportul
toate felurile de mâncare au proprietăţi toxice, de un tip sau de efectuat cu privire la acest subiect, Academia a declarat că ciclamatul este
un altul şi când ceea ce susţin experţii nutriţionişti că „ar fi bun nesigur atunci când este folosit împreună cu zaharina, deşi este probabil
pentru dumneavoastră" variază o dată cu modificarea cunoş­ nedăunător când este ei însuşi folosit ca îndulcitor. Vezi James Bellini, High
tinţelor ştiinţifice? Tech Holocaust (Tarrant, London, 1986).
140 Consecinţele modernităţii
Obiecţii aduse post-modernităţii 141

TABEL 2
- nimeni nu poate fi complet în afară. în multe privinţe,
O comparaţie a concepţiilor de
condiţia modernităţii provoacă mai degrabă activism decât
privatism, datorită reflexivităţii înnăscute a modernităţii şi „post-modernitate" (PM) şi de „modernitate radicalizată" (MR)
datorită faptului că există multe oportunităţi de organizare
colectivă în cadrul sistemelor poliarhice ale statelor-naţiuni PM MR
moderne.
1. înţelege tranziţia actuală în terme­ 1. Identifică dezvoltările instituţio­
nii epistemologiei sau ca dizolvând nale care creează un sentiment al
epistemologia în întregul ei. fragmentării şi al dispersiei.

2. Se concentrează asupra tendinţelor 2. Consideră modernitatea târzie


Obiecţii aduse post-modernităţii
centrifuge ale transformărilor sociale drept un set de circumstanţe în care
actuale şi asupra dislocării produse dispersia este legată dialectic de ten­
de acestea dinţele profunde spre integrare globală.
Permiteţi-mi acum să mă reîntorc pe scurt la problemele
3. Vede şinele ca dizolvat sau dez­ 3. Vede şinele ca fiind mai mult decât
prezentate la începutul cărţii şi în acelaşi timp să arunc o privire membrat de caracterul fragmentat al un loc de intersectare a unor forţe;
asupra secţiunilor din final. Am urmărit să interpretez epoca experienţei. modernitatea face posibile procesele
actuală într-un mod ce provoacă viziunea obişnuită asupra active ale identităţii de sine reflexive.
apariţiei post-modernităţii. După cum sunt înţelese de obicei,
4. Aduce argumente în favoarea 4. Argumentează că trăsăturile uni­
concepţiile de post-modernitate - care în cea mai mare parte îşi caracterului contextual al pretenţiilor versale ale pretenţiilor de adevăr se
au originea în gândirea post structuralistă - implică un număr de adevăr său le consideră ca fiind impun asupra noastră într-un mod
de tendinţe distincte. Voi compara acest concept de post- „istorice". irezistibil datorită caracterului pri­
modernitate (PM) cu poziţia alternativă care îmi aparţine şi pe mordial al problemelor globale. Cu­
noaşterea sistematică a acestor evo­
care o voi numi modernitate radicalizată (MR), în Tabelul 2 luţii nu este împiedicată de reflexi­
care urmează. vitatea modernităţii.

5. Teoretizează lipsa de putere pe 5. Analizează dialectica lipsei de pu­


care indivizii o resimt în faţa ten­ tere şi a investirii cu putere atât în
dinţelor globalizatoarc. raport cu experienţa, cât şi cu acţiunea.

6. Consideră procesul „golirii" de 6. Consideră viaţa de zi cu zi drept


sens a vieţii de zi cu zi ca un rezultat un complex activ de reacţii la siste­
al intruziunii sistemelor abstracte. mele abstracte, care implică atât
aproprierea cât şi pierderea.

7. Consideră angajarea politică 7. Consideră angajarea politică co­


coordonată ca fiind împiedicată de ordonată ca fiind atât posibilă, cât şi
primatul contextualităţii şi disper­ necesară, la nivel global cât şi local.
sării.

8. Defineşte post-modernitatea ca 8. Defineşte post-modernitatea ca pe


sfârşit al epistemologiei/al individu­ un proces de transformări posibile ce
lui/al eticii. se îndreaptă „dincolo" dc instituţiile
modernităţii.
162 Consecinţele modernităţii

providenţială nu va interveni să ne salveze, şi nici o teleologie VI


istorică nu garantează că această a doua versiune de post-mo-
dernitate nu o va înlătura pe prima. Apocalipsa a devenit
comună şi tot atât de familiară ca oricare contrafactual al vieţii
de zi cu zi. Totuşi, ca toţi parametrii de risc, poate deveni reală.

Este modernitatea un proiect occidental?

în acest studiu am vorbit despre „modernitate" fără a face


referiri detaliate la zone mari din O. fii Fel aşa-numitelor ţări
dezvoltate. Când vorbim despre modernitate, totuşi, ne referim
la transformări instituţionale care îşi au originea în occident.
Dar cât este modernitatea de occidentală? Pentru a răspunde la
această întrebare trebuie să reflectăm asupra diverselor
caracteristici ale modernităţii care pot fi desprinse în urma
analizei. Referitor la grupările instituţionale, două complexe
organizaţionale au, în procesul de dezvoltare a modernităţii, o
semnificaţie aparte: statul naţiune şi producţia capitalistă
sistematică. Cele două îşi au rădăcinile în caracteristici spe­
cifice ale istoriei europene şi au puţine trăsături .corespondente
în perioadele anterioare sau în alte tipuri de organizare cul­
turală. Faptul că s-au răspândit, inter-relaţionate, în întreaga
lume, se datorează puterii pe care au generat-o. Nici o altă
formă socială mai tradiţională nu a putut contesta această
putere, menţionându-şi o autonomie completă, situată în afara
tendinţelor unei dezvoltări globale. Este modernitatea în mod
distinct un proiect occidental în ceea ce priveşte modurile de
viaţă promovate de aceşti doi agenţi transformatori? Răspunsul
direct la această întrebare trebuie să fie „da".
Una dintre consecinţele fundamentale aie modernităţii,
subliniată în acest studiu, este globalizarea. Aceasta este mai
mult decât o difuzare a instituţiilor occidentale în întreaga lu­
me, proces prin care celelalte culturi sunt distruse. Global i zarea
- un proces de dezvoltare neuniformă care fragmentează pe
măsură ce coordonează - introduce noi forme de interdepen­
denţă într-o lume în care, o afirmăm încă o dată, nu există
164 Consecinţele modernităţii Observaţii finale 165

„ceilalţi". Acestea produc noi forme de risc şi pericol în acelaşi însăşi supusă incertitudinii şi, prin urmare, un principiu care
timp care furnizează importante posibilităţi de securitate produce o rezistenţă puternică.
globală. Este modernitatea în mod particular occidentală din
punctul de vedere al tendinţelor globaiizatoare? Nu. Nu poate
fi, deoarece vorbim aici despre forme de interdependenţă mon­
dială şi de conştiinţă planetară. Modalităţile în care aceste ches­ Observaţii finale
tiuni sunt abordate şi tratate implică în mod inevitabil concepţii
şi strategii care derivă din aşezări non-occidentale. Căci nici
radicalizarea modernităţii şi nici globalizarea vieţii sociale nu Permiteţi-mi, în concluzie, să încerc să rezum principalele
sunt procese care să fie într-un sens oarecare încheiate. Având aspecte ale acestui studiu. Mai presus de orice în societăţile
în vedere diversitatea culturală în întreaga lume, sunt posibile industrializate, dar într-o oarecare măsură în întreaga lume, am
mai multe tipuri de răspuns faţă de asemenea instituţii. Depla­ păşit într-o etapă de modernitate târzie, desprinsă de tradiţie şi
sările „dincolo" de modernitate au loc într-un sistem globalizat de ceea ce a fost pentru o perioadă îndelungată de timp o
caracterizat de inegalităţi mari în ce priveşte bogăţia şi puterea, „poziţie avantajoasă" (atât pentru cei „din interior", cât şi
şi nu pot fi decât afectate de către acestea. pentru ceilalţi) - dominaţia occidentului. Deşi aceia care au
Modernitatea are un caracter universal nu numai în ceea ce iniţiat-o au căutat certitudini pentru a înlocui dogmele
priveşte impactul mondial, dar şi în ceea ce priveşte cunoaş­ prestabilite, modernitatea implică efectiv instituţional izarea
terea reflexivă, esenţială dinamicii sale. Este în acest sens mo­ stării de incertitudine. în condiţiile modernităţii toate pretenţiile
dernitatea distinct occidentală? Acestei întrebări trebuie să-i de cunoaştere sunt în mod inerent circulare, cu toate că
răspundem afirmativ, deşi suni necesare anumite specificări. „circularitatea" are o conotaţie diferită în cazul ştiinţelor natu­
Schimbarea radicală produsă în raport cu tradiţia, schimbare rale prin comparaţie cu ştiinţele sociale. în prima situaţie, ea
care este o trăsătură intrinsecă a reflexivităţii modernităţii, mar­ vizează faptul că ştiinţa este pură metodă aşa încât toate
chează o ruptură nu numai cu epocile precedente, dar şi cu alte formele de „cunoaştere acceptată" sunt în principiu supuse
culturi. Deoarece raţiunea s-a dovedit incapabilă să-şi găsească refutaţiei. Ştiinţele sociale presupun o circularitate în dublu
propria justificare, nu există nici un impediment în a considera sens, care este elementul fundamental, constitutiv al instituţiilor
că ruptura reprezentată de modernitate are la bază o angajare moderne. Pretenţiile de cunoaştere pe care acestea le produc
culturală (şi puterea). Puterea nu rezolvă totuşi problemele care sunt în principiu în întregime pasibile de revizuire, dar ele sunt
apar inevitabil ca şi consecinţe ale răspândirii reflexivităţii mo­ „revizuite" şi într-un sens practic întrucât acţionează atât
dernităţii, mai ales în momentul în care modurile de argu­ înăuntru cât şi în afara mediului pe care îl descriu.
mentare discursivă sunt acceptate şi respectate pe scară largă. Modernitatea este inerent globaiizatoare, iar consecinţele
Argumentarea discursivă, inclusiv cea constitutivă ştiinţelor tulburătoare ale acestui fenomen combinate cu circularitatea
naturale, implică şi criteriile care depăşesc diferenţierile cul­ reflexivităţii ei, constituie un univers al evenimentelor în care
turale. Nu există nimic occidental în acest aspect, dacă anga­ riscul şi hazardul iau forme noi. Tendinţele globaiizatoare ale
jarea într-un astfel de demers ca mijloc de soluţionare a dispu­ modernităţii sunt simultan extensionale şi intensionale - ele
telor este iminentă. Cine poate afirma, totuşi, ce limite ar putea conectează indivizii cu sistemele pe scară largă în cadrul dia­
fi impuse pentru a putea împiedica răspândirea unei astfel de lecticii complexe a schimbării atât la nivel local cât şi la nivel
atitudini angajate? Căci radicalizarea incertitudinii este ea global. Multe dintre fenomenele etichetate drept postmoderne
166 Consecinţele modernităţii Observaţii finale 167

se referă de fapt la o experienţă de viaţă într-o lume în care caracteristice ale tradiţiei. O astfel de fixitate va constitui la
prezenţa şi absenţa se întrepătrund în modalităţi noi din punct rândul său fundamentul unui sentiment de securitate onto­
de vedere istoric. Ideea de progres se goleşte de conţinut pe logică, întărit de conştiinţa existenţei unui univers care este
măsură ce circularitatea modernităţii intră în scenă, în timp ce supus controlului uman. Aceasta nu ar fi o lume supusă unui
la un nivel colateral cantitatea fluxului zilnic de informaţie „colaps în exterior" în organizări descentralizate, dar ar îmbina
internă pe care îi implică existenţa „într-o singură lume" poate fără îndoială localul cu globalul în moduri complexe. Ar im­
fi uneori copleşitoare. Aceasta nu este în primul rând o expresie plica oare o astfel de lume reorganizarea radicală a spaţiului şi
a fragmentării culturale sau a disoluţici subiectului într-o „lume timpului? Se pare că da. Reflectând astfel asupra acestei
a semnelor" lipsită de centru. Este un proces de transformare si­ problematici începem să dizolvăm legătura dintre speculaţia
multană a subiectivităţii şi a organizării sociale globale, într-un utopică şi realism. Iar acest lucru depăşeşte pretenţiile unui
mediu eoniiictual generat de prezenţa riscurilor cu consecinţe studiu de acest tip.
mari.
Modernitatea este inerent îndreptată către viitor, în aşa fel
încât viitorul are statutul unei modelări contrafactuale. Deşi
există şi alte motive pentru a o face, acesta este factorul pe care
îmi sprijin noţiunea de realism utopic. Anticipările viitorului
sunt parte integrantă a prezentului, răsfrângându-se asupra
modului în care se dezvoltă de fapt viitorul; realismul utopic
asociază „deschiderea" spre viitor cu analiza tendinţelor institu­
ţionale aflate în curs de derulare în care viitorul politic este o
trăsătură imanentă a prezentului. în acest context ne reîntoar­
cem la problema timpului, problemă cu care am început această
carte. Cum ar arăta o lume post-modernă în raport cu cele trei
categorii de factori la care ne-am referit, şi care constituie
esenţa naturii dinamice a modernităţii? Căci dacă într-o bună zi
instituţiile moderne ar fi depăşite, acestea s-ar transforma în
mod necesar. în loc de concluzie, în acest punct al demersului
vor fi suficiente doar câteva comentarii.
Utopiile realismului utopic sunt antitetice, atât în raport cu
reflexivitatea cît şi cu temporalitatca modernităţii. Prescripţiile
sau anticipările utopice construiesc fundamentul unei stări de
lucruri care obstrucţionează caracterul infinit deschis al mo­
dernităţii, într-o lume post-modernă timpul şi spaţiul nu ar mai
fi organizate în- relaţia dintre ele de către istoricitate. Este greu
de spus dacă acest lucru va însemna o renaştere a religiei într-o
formă sau alta, dar va presupune probabil o fixare a unor
aspecte ale vieţii care va aminti de anumite trăsături
FIGURI Şl TABI2LR CUPRINS

Figuri I
Introducere, p. 9; Discontinuităţile modernităţii, p. 11; Securi­
tatea, pericolul, încrederea şi riscul, p. 14; Sociologia şi modernitatea,
1. Dimensiunile instituţionale ale modernităţii / 60 p. 17; Modernitatea, timpul şi spaţiul, p. 22; Deîncapsularea, p. 26;
2. Dimensiunile giobalizârii / 70 încrederea, p. 33; Reflexivitatea modernităţii, p. 39; Modernitate sau
3. Dimensiunile realismului utopic / 147 post-modernitate?, p. 47; Rezumat, p. 53.
4. Tipuri de mişcări sociale / 149
5. Contururile unei ordini post-moderne / 154 II
6. Dimensinile sistemului post-sărăcie / 155 Dimensiunile instituţionale ale modernităţii, p. 56; Globalizarea
7. Riscuri cu consecinţe crescute ale modernităţii / 160 modernităţii, p. 63; Două perspective teoretice, p. 65; Dimensiunile
globalizării, p. 69.
Tabele
III
1. Mediile de încredere şi risc în culturile pre-moderne şi încrederea şi modernitatea, p. 77; încrederea în sistemele abstrac­
moderne / 98 te, p. 80; încrederea şi expertiza, p. 85; încrederea şi securitatea
2. O comparaţie între conceptele de „post-modernitatc" şi ontologică, p. 88; Pre-modernul şi modernul, p. 100.
de „modernitate radicalizată" / 141
IV
Sistemele abstracte şi transformarea intimităţii, p. 107; încrederea
şi relaţiile personale, p. 108; încrederea şi identitatea personală, p. 133;
Riscul şi pericolul în lumea modernă, p. 118; Riscul şi securitatea
ontologică, p. 124; Reacţii de adaptare, p. 127; O fenomenologie a
modernităţii, p. 129; Descalificarea şi recalificarea în viaţa de zi cu zi,
p. 135; Obiecţii aduse post-modernităţii, p. 140.

V
Călătoria cu juggernaut-ul, p. 142; Realismul utopic, p. 144;
Orientări viitoare: rolul mişcărilor sociale, p. 148; Post-modernitatea,
p. 153.

VI
Este modernitatea un proiect occidental?, p. 163; Observaţii
finale, p. 165.

Note p. 168.