Sunteți pe pagina 1din 34

r if h h

TEXTUL
INTERPRETUL
JEAN STAROBINSKI

••îwntnt

Traducere şi prefaţă de
ION POP

Bucureşti, 1985
Editura UNIVERS
Toate drepturile asupra acestui volum sînt rezervate editurii UNIVERS.
VALUL P O P P E E I ,'29

VĂLUL POPPEEI bui mai curînd explicată, fără a ne grăbi prea mult să o
considerăm drept o mistificare.
Ascunsul este cealaltă latură a unei prezenţe. 'Puterea
absenţei, dacă încercăm s-o descriem, ne readuce la pu­
terea pe care o deţin, într-un m o d destul de inegal, anu­
mite obiecte reale : ele desemnează, în spatele lor, un
spaţiu magic ; sînt indiciul a altceva decît ele. Obstacol
Ascunsul fascinează. „ D e ce s-a gîndit Popaea să-şi şi semn interpus, vălul Poppeei dă naştere unei perfec­
mascheze frumuseţile chipului, dacă nu pentru a le ridi­ ţiuni sustrase care, prin chiar fuga ei, cere să fie re­
ca preţul în ochii iubiţilor săi ?" (Montaigne). Există, în luată în stăpînire de către dorinţa noastră. Apare astfel,
disimulare şi în absenţă, o forţă ciudată care constrînge în virtutea interdicţiei opuse de obstacol, o întreagă p r o ­
spiritul să se întoarcă spre inaccesibil şi să sacrifice pen­ funzime care se dă drept esenţială. Fascinaţia emană
tru cucerirea lui tot ceea ce posedă. Basmele, opere rea­ dintr-o prezenţă reală care ne obligă să-i preferăm ceea
liste în ce priveşte mecanismul dorinţei, nu cunosc decît ce ea disimulează, departele pe cafe ne împiedică să-1
comori tăinuite, închise în cîte-o adîncime obscură : clacă atingem în chiar clipa în care ea se oferă. Privirea noas­
ele trebuie să aparţină cuiva, acesta va fi cel ce va fi tră este luată cu sine de către golul ameţitor ce se for­
renunţat la tot, şi chiar la speranţa de a le deveni stăpîn. mează în obiectul fascinant : se cască un hău ce înghite
Calitatea specifică a misterului este de a ne angaja să obiectul real prin care el a devenit sensibil. Ce-i drept,
considerăm drept nul şi inoportun tot ceea ce nu ne dacă obiectul fascinant cere abdicarea voinţei noastre, e
înlesneşte accesul la el. Da, umbra are puterea de a ne pentru că el însuşi este anihilat de către absenţa a cărei
face să lăsăm, să ne scape toate prăzile, doar pentru că e- intervenţie a provocat-o. Această stranie putere se dato­
umbră şi pentru că întărită în noi o aşteptare fără nume. rează, într-un anume fel, unei lipse, unei insuficienţe
Fascinaţia ne convinge, pentru a-i aparţine, să părăsim: din partea obiectului : în loc să ne reţină, el se lasă de­
pînă şi grija faţă de viaţa noastră. Ea ne .deposedează doar păşit într-o perspectivă imaginară şi o dimensiune o b ­
prin promisiunea de a ne satisface din plin ; iar dacă, la scură. Dar obiectele nu pot apărea ca insuficiente decît
început, am putut visa să punem stăpânire pe ceea ce ca răspuns la o exigenţă a privirii noastre, care, trezită
este ascuns, rolurile s-au inversat în cuxînd : iată-ne pa­ la dorinţă de către o prezenţă aluzivă şi hegăsind în obiec­
sivi şi paralizaţi, după ce am renunţat la voinţa noastră tul vizibil întrebuinţarea tuturor energiilor sale, trece
proprie, pentru a ne lăsa însufleţiţi de imperiosul apel dincolo şi se pierde într-un spaţiu nul, spre un dincolo
al absenţei. fără întoarcere. Pop pe a înfruntă riscul ca faţa ei desco­
Moraliştii au considerat, desigur, scandalos acest sa­ perită să-i decepţioneze iubiţii ; sau ca ochii ei larg des­
crificiu. Cum ! Să pierzi tot ce ai pentru o himeră ! Să chişi şi dăruiţi să lî se pară încă acoperiţi de un văl în­
laşi să ţi se răpească prezentul lumii pentru a nu mai tunecat : de-acum, dorinţa nu se mai poate opri să nu
trăi decît într-un extaz distrugător ! Să dispreţuieşti fru­ caute în altă parte.
museţea vizibilă pentru dragostea faţă de ceea ce nu A fi fascinat este culmea distragerii. înseamnă să fii
există ! Pasiunea pentru ceea ce e ascuns n-a dus lipsă de uimitor de neatent la lume aşa cum, este ea. însă această
critici, care repudiau în ea cînd ademenirea diavolului, neatenţie se sprijină, dacă putem spune aşa, chiar pe
cînd pe cea a lui Dumnezeu. însă această pasiune ar tre- obiectele pe care le neglijează. Pentru că a răspuns prea
impetuos seducătoarei cu chipul voalat, privirea noastră
30/JEAN STAROBINSKI
VALUL POPPEEI/31

se năpusteşte dincolo de corpul posedabil, devine captivă


efort vigilent care revizuieşte, cu compasul în inînă, pre­
a nimicului şi se epuizează în noapte. Sabina Poppea (în­
tr-un „portret" pe care i 1-a zugrăvit un maestru necu­ judecăţile afective cărora spaţiul viu le datorează „ d e ­
noscut din Şcoala de la Fontainebleau) îşi arată trupul, formările" sale. E greu să nu recunoaştem aici un exces
sub pînza transparentă şi surâde : nu e vinovată. Iubiţii de gradul al doilea : acela care constă în a căuta echili­
săi nu m o r pentru ea ; ei mor pentru făgăduielile pe care brul renegând exagerarea spontană a dorinţei şi a ne­
nu şi le ţine. liniştii.
Privirea se menţine cu greu la pura constatare a apa­
Dacă punem întrebări etimologiei, observăm că pen­ renţelor. Fiaptul de a cere mai mult este în însăşi natura
tru a desemna vederea orientată, limba franceză recurge sa. Ce-i drept, această nerăbdare sălăşluieşte în toate
la cuvîntul regard (privire), a cărui rădăcină nu d e s e m ­ simţurile. Dincolo de sinesteziile obişnuite, fiecare simţ
nează la obârşie actul de a vedea, ci mai degrabă aştep­ aspiră să facă schimb de puteri. Goethe a spus-o într-o
tarea, grija, supravegherea (la garde), menajamentul Elegie celebră : mîinile v o r să vadă, ochii doresc să mîn-
gîie. Iar la aceasta se poate adăuga : privirea vrea să de­
(l'égard), ocrotirea (la sauvegarde), afectate de această in­
vină cuvânt, ea consimte să piardă facultatea de a per-,
sistenţă pe care o exprimă prefixul dublării sau al răs­
cepe imediat, pentru a dobândi darul de a fixa mai du­
turnării. A privi (regarder) este o mişcare ce năzuieşte
rabil ceea ce-i scapă. în schimb, cuvîntul încearcă adesea
să reia în pază (reprendre sous garde)... Actul privirii nu
să dispară pentru a lăsa cale liberă doar purei viziuni,
se epuizează pe l o c : el comportă un elan perseverent, o.
unei intuiţii ce uită cu totul de zgomotul cuvintelor. In
reluare obstinată, ca şi cum ar fi însufleţit de speranţa
fiecare domeniu, cele mai înalte puteri par a fi cele care
de a-şi spori descoperirea sau de a recuceri ceea ce e pe
determină o bruscă şi tulburătoare substituire. Să nu ui­
cale să-i scape. Ceea ce mă interezează, este destinul ener­
tăm, nici faptul că noaptea orbilor e plină de priviri opri­
giei nerăbdătoare care sălăşluieşte în privire şi care d o ­
te, sau mai degrabă deviate spre mâini, convertite în pi­
reşte altceva decât ceea ce-i este dat : pândind imobili­ păit. Privirea, relaţie intenţională cu ceilalţi şi cu orizon­
tatea în forma aflată în mişcare, la pînda celui mai uşor tul trăit, poate să urmeze, în absenţa funcţiei vizuale, căi
freamăt de pe chipul în repaus, cerând să întâlnească faţa compensatoare, poate să treacă prin vârful atent al auzu­
în spatele măştii, sau căutând, să-şi revină din fascinaţia lui sau prin extremitatea degetelor. Căci eu numesc aici
ameţitoare a profunzimilor pentru a regăsi, la suprafaţa privire mai puţin facultatea de a culege imagini, cît pe
apelor, jocul răsfrângerilor. .aceea de a stabili o relaţie.
Unii au putut spune, luând ca martor Grecia, că re­ Dintre toate simţurile, vederea este cel pe care nerăb­
gatul vizibilului şi al luminii era cel al măsurii şi al darea îl comandă în modul cel mai manifest. O veleitate
ordinii : figuri circumscrise în forma lor, spaţiu ritmat magică, niciodată deplin eficace, niciodată descurajată,
de un modul armonios, lege ce acordă fiecărui punct de însoţeşte fiecare dintre privirile noastre : a surprinde, a
vedere un imperiu în acelaşi timp suveran şi precar. dezbrăca, a încremeni, a pătrunde. A fascina, adică a face
Există însă o secretă lipsă de măsură în ceea ce pare a să strălucească focul ascunsului într-o pupilă nemişcată :
fi triumful măsurii : voinţa de a delimita, de a geome- tot atâtea acţiuni schiţate, şi care nu rămîn întotdeauna
triza, de a fixa nişte relaţii stabile nu se manifestă fără o în starea de intenţii. Exprimînd intensitatea dorinţei, se
violenţă suplimentară în raport cu experienţa naturală a poate întâmpla ca privirea să devină eficace. „Ce de
privirii. Spaţiul măsurii geometrice estte produsul unui copii, dacă privirea ar putea fecunda ! Ce de morţi, dacă
ar putea ucide ! străzile ar fi pline de cadavre şi de fe-
32/JEAN STAROBINSKI
VALUL POPPEEI/33

mei gravide." Cum ! Valéry n-a văzut oare, pe străzile colele crude. Cel mai neînsemnat pretext reuşeşte să ne
noastre, toate aceste cadavre şi toate aceste femei în­
capteze ochii, să ne rătăcească spiritul în afara căilor
sărcinate ?
mîntuirii. Lui Augustin îi este deosebit de greu să-şi re­
Dacă nu e trădată de un surplus sau de o lipsă de fuze plăcerile circului. însă animalele se sfîşie între ele
lumină, privirea nu e niciodată saturată. Ea face l o c unui altundeva decît în arenă, iar totul devine teatru pentru
soi de îmbrînceală care nu se domoleşte. E puţin spus : ascetul infidel faţă de hotărîrile sale : „Cînd şed acasă şi
inteligenţă, cruzime, tandreţe. Ele rămîn nepotolite, ne­ cînd o şopîriă prinde muştele ori un păianjen înfăşoară în
sătule. Dacă aceste pasiuni se trezesc în privire şi spo­
pînza lui insectele care cad în ea, atenţia mea nu se arată
resc prin actul de a vedea, ele nu află în el ceva care să
oare cucerită ?"
le satisfacă. Faptul de a vedea deschide dorinţei întreg
Totuşi, chiar cei care învinuiesc privirea lumească de
spaţiul, dar a vedea nu-i este suficient dorinţei. Spaţiul
indiscreţie şi de dispersare fac apel,,la aceeaşi putere pen­
vizibil atestă în acelaşi timp puterea mea de a descoperi
tru a o dirija către „lumina supranaturală" şi formele in­
şi neputinţa mea de a atinge. Se ştie cît de tristă poate
teligibile. Exagerarea firească a privirii încetează, după
fi privirea jinduitoare.
părerea lor, să fie vinovată dacă se îndreaptă spre lumea
A vedea este un act primejdios. Este, pasiunea lui Lyn- de dincolo. Augustin, smulgîndu-se ispitelor luminii,
ceu, însă soţiile lui Barbă-Albastră mor din cauza ei. „această regină a culorilor", doreşte ca umbra să favorizeze
Asupra acestui punct mitologiile şi legendele se petri- iruperea unei noi lumini : spirituală, invizibilă pentru
. vesc în mod ciudat. Orf eu, Narcis, Oedip, Psyché, Meduza ochiul cărnii. Accesul la idee, al cărei nume trimite el
ne învaţă că, voind să-şi extindă raza privirii, sufletul se însuşi la actul de a vedea, este „ca o vedere eliberată de
sorteşte orbirii şi nopţii : „într-adevăr, pumnalul îi căzu limitele vederii" (Maurice Blanchot). în sensul curiozi­
din mîini, dar lampa nu : avea prea mare nevoie de ea, şi tăţii carnale, ca şi în cel al intuiţiei spirituale, voinţa de
nu văzuse încă tot ce era de văzut." (La Fontaine). Or, a vedea reclamă dreptul la o vedere secundă.
arsura uleiului (sau a privirii) îl trezeşte pe zeul adormit Tocmai pofta mea de a vedea mai mult, de a respinge
şi provoacă vertiginoasa cădere a Psychéei în deşert. şi de a traversa limitele mele provizorii, mă îndeamnă să
Privirea, ce asigură conştiinţei noastre o ieşire în, afara pun sub semnul întrebării ceea ce am văzut deja şi să
locului pe care îl ocupă trupul nostru, constituie., în sen­ consider acest lucru drept un decor înşelător. Aşa începe
sul cel mai riguros, un exces. De unde şi severitatea Pă­ strania revoltă a celor care, pentru a surprinde existenţa
rinţilor Bisericii : dintre toate simţurile, privirea este cea dincolo de aparenţe, devin duşmanii a ceea ce este ime­
mai supusă greşelii, cea mai firesc vinovată : „ N u vă le­ diat vizibil : ei denunţă iluzia aparenţei, fără să se în­
gaţi ochii de un obiect care le place, şi gîndiţi-vă că Da­ doiască ' de faptul că, revocînd în m o d masiv prestigiile
vid pieri din cauza, unei priviri" (Bossuet). „Concupiscenţa primei vederi, ei nu lasă nici un. fel de şanse vederii se­
ochilor" le include şi le rezumă pe toate celelalte : ea este. cunde, ruinînd în nerăbdarea lor întreg teatrul admirabil
răul prin excelenţă. „ S u b ochi sînt oarecum cuprinse toate al viziunii. Trebuie, fără îndoială, să se treacă pe aici. în
celelalte simţuri ; şi, în vorbirea obişnuită a omului, ade­ privirea exigentă există o întreagă critică a primelor date
sea a simţi şi a vedea înseamnă acelaşi lucru". Bossuet ale vederii. Această critică nu poate evita să recurgă la
nu face aici decît să-1 repete pe sfîntul Augustin. Pofta diferitele forme ale discursului: geometria, cu raţiona­
noastră de a vedea este mereu disponibilă pentru curiozi­ mentele sale, rectifică în puritatea abstractă ceea ce ochiul
tatea frivolă, pentru distracţia zadarnică, pentru specta- surprindea într-un m o d prea vag ; cuvîntul poetic caută
să transpună aparenţa vizibilă într-o nouă esenţă, deoa-
VĂLUL POPPEEI/35
34/JEAN S T A R O B I N S K I

r e c e faptul de a vorbi, de a numi lucrurile tinde să pre­ Se va găsi în această carte cu mult mai puţin şi cu
lungească (dacă nu să încheie) opera de ocrotire care în mult mai mult decît un, studiu tematic. Mult mai puţin :
privire rămîne neîncheiată şi precară. Extremitatea pri­ căci n-am crezut necesar să inventariez toate datele ex­
virii este deja mai mult decît privire şi îşi urmează scopul presive (fizionomie, seducţie, limbaj al semnelor) sau per­
în actul prin care vederea se reneagă şi se sacrifică. T o ­ ceptive (optică a lumii, j o c al suprafeţelor şi profunzimi­
tuşi, critica, după ce a condamnat aparenţele înşelătoare, lor) care se referă la exerciţiul vederii. Mult mai mult :
nu e incapabilă să se reîntoarcă împotriva sa însăşi : dacă căci, rărnînînd atent faţă de destinul exigenţei care sălăş­
puţină reflecţie ne îndepărtează de lumea sensibilă, o luieşte în privire, şi pe care întâia aparenţă n-o satisface,
gândire mai exigentă ne readuce la ea. Ca şi cum, după mă obligam, să urmez o aventură ce se desfăşoară aproape
ce a forţat pietrele de hotar ale orizontului, după o tra­ constant în intervalul care separă prada ochită şi ochiul
versare a vidului, privirea n-ar avea altă ieşire decît o ce pretinde s-o ia în stăpânire. Privirea constituie legă­
întoarcere la evidenţa imediată : totul reîncepe aici. S-ar tura vie între persoană şi lume, între eu şi ceilalţi : fie­
putea vedea în felul acesta cum, la Montaigne, critica cea care privire repune în'discuţie, la'scriitor, statutul rea­
mai agresivă, în numele unui adevăr ce trebuie dezvăluit, lităţii (şi al realismului literar), ca şi pe acela al comu­
al unei fascinaţii ce trebuie alungată, lansează atacuri nicării (şi al comunităţii umane). Nu poate fi deci vorba
împotriva măştilor şi a falselor aparenţe, pentru a ajunge de un motiv parţial, care ar fi fost izolat în m o d artifi­
însă în cele din urmă la o înţelepciune care se lasă „ m o ­ cial : această anchetă ar voi să se situeze" Ia nivelul a
delată după aparenţe" şi care acceptă vălul graţie căruia ceea ce constituie necesitatea operelor studiate.
Poppea provoacă în noi plăcuta tulburare şi nerăbdare. Pentru scriitori — şi de asemenea, în ciuda aparenţe­
Scepticismul ne pune mai întîi în gardă împotriva univer­ lor, pentru pictori — aventura se prelungeşte dincolo de
salei înşelătorii, dar ne conduce încet-încet la ideea de prima vedere, chiar dacă dorinţa nesatisfăcută trebuie
a reîncepe cunoaşterea pornind de la o înţelepciune care, mai tîrziu, după ce a pierdut contactul cu sensibilul, să
sub ocrotirea privirii reflectate, acordă încredere simţu­ ne readucă la el. în aceste patru studii este vorba de a
rilor şi lumii pe care simţurile ne-o înfăţişează. descrie o rostire care, pornind ele la o privire iniţială,
cînd orbită, cînd jinduitoare, când neîncrezătoare, con-
Studiile care urmează 1 se referă toate, pe diverse căi, nuă pe alte căi, adesea aberante, ceea ce i se paré că lip­
seşte în spectacolul primitiv. A renunţa să parcurgă ace­
la nişte opere literare în oare se exprimă urmărirea unei
laşi drum (ori aceeaşi absenţă a drumului), a nu-i asuma
realităţi ascunse : realitate provizoriu disimulată, dar se­
riscurile, ar fi însemnat, pentru analiza noastră, să fie
sizabilă pentru cel care ar şti s-o scoată din ascunziş şi*
infidelă faţă de legea profundă a privirii, care nu acceptă
s-o cheme la prezenţă. Acest lucru invita la retrasarea, în
să te menţii la ceea ce i se oferă din primul moment :
fiecare caz, a istoriei unei priviri pe care dorinţa o atrage
trebuie să cunoşti întregul traiect al excesului său, să
după sine din descoperire în descoperire,, Trebuia de ase­
ştii datorită cărei porniri ea. îşi depăşeşte drepturile şi se
menea, în mai multe împrejurări, să se arate cum, dato­
expune orbirii. Mutîndu-şi ţinta asupra unor obiecte mai
rită caracterului exorbitant al ambiţiei sale, urmărirea a
indepărtate (sortite să nu fie, adeseori, decît întrevăzute)
ceea ce este ascuns se expune eşecului şi decepţiei.
conştiinţa începe prin a se transforma pe sine însăşi, pro­
1
pria sa tensiune, propria sa dorinţă sînt cele ce intră în
Este vorba de e s e u r i l e Despre Comeille, Racine şi poetica
privirii, Jean-Jacques Rousseau şi pericolul reflecţiei, Stendhal metamorfoză. De aceea, aceste patru studii caută mai
pseudonim, c u p r i n s e în v o l u m u l L'CEil vivant. ( N . T.)
J6/JEAN S T A R O B I N S K I VALUL POPPEE3/37

puţin să descrie universul specific al vederii, cit să re- domine deplin actele. O putere obscură şi rea le dictează
traseze destinul în mişcare al acelei libido sentiendi în crimele, îi lasă pradă nenorocirii şi îi expune privirii noas­
raportul său cu lumea şi cu celelalte conştiinţe umane. tre înduioşate. Raţiunea lor nu reuşeşte niciodată să d o ­
mine tulburarea ameţitoare care o invadează: Eî nu sînt
La Corneille, totul începe cu orbirea. însă aceasta este totuşi incapabili să-şi recunoască decăderea, însă această
precară, ea nu ocupă decît intervalul fugitiv al unei clipe. conştiinţă severă nu-i împiedică să-şi grăbească prăbuşirea,
Sensibil la seducţia obiectelor strălucitoare, eroul corne- întreaga luciditate le vine atunci cînd este prea tîrziu,
lian se fereşte să le aparţină şi să le adore în m o d forţat : iar limpezimea cunoaşterii tragice coincide cu sentimentul
conştiinţa orbită se smulge condiţiei sale pasive şi năzu­ celei mai complete neputinţe în faţa nenorocirii irevo­
ieşte să inverseze rolurile. Ea se vrea la rîndul său orbi­ cabile.
toare, sursă de strălucire şi de putere. Ea reclamă acest O lectură atentă a teatrului lui Racine, o analiză meto­
privilegiu în primul rînd prin cuvîntul generos. Cu toate
dică a mijloacelor sale expresive dezvăluie că privirea
acestea, discursul glorios nu este suficient : trebuie să
ia locul gesticulaţiei teati ile ci ea d< vine setul f 'in e x ­
se ajungă la actele pe care acest cuvînt le promitea, poate
celenţă. Privirea, e x p r i m a încordarea dureroasa a unei
că în m o d imprudent. îngîmfarea vitejească a rostirii obli­
pofte care ştie dinainte i a \ o eda eclu^il <• i cj i i -
gă, face inevitabilă hotărîrea care consacră grandoarea
truge, dar care nu poate renunţa nici la posesiune mo
eroului. Atunci, omul se naşte pentru destinul admirabil
pe care şi 1-a inventat : el se oferă triumfător ochilor uni­ la distrugere. Tragicul, la Racine, nu este legat numai cie
versului. Cea mai mare fericire a sa nu constă în m o d structura intrigii, nici de fatalitatea deznodământului ;
izolat nici în actul de a vedea, nici chiar în energia făp­ condamnată e întreaga condiţie umană în străfundurile
tuirii : ea se află în actul complex de a face văzut. Dar ce sale, deoarece orice dorinţă.
faptă eroică, ce voinţă vor avea puterea de a produce lească în eşecul privirii. Nici un erou nu se resemnează
şi de a răspîndi orbitoarea strălucire fără de moarte ? Sin­ în acest eşec ; personajele raciniene se încăpăţânează za­
gurul efort eficace, singurul încredinţat de „efectul" său, darnic şi nu devin, datorită acestui fapt, decît şi mai vi­
va fi sacrificiul de sine, mişcarea prin care fiinţa îşi în­ novate. Voaioiismul, dorinţa de a po di p u n im n
i r
toarce împotriva sa însăşi toată energia sa, negîndu-se pe • cliui ochiului, de a răni prin actul p r i o r i i , înt e. i^p -
de-a-ntregul, ca să renască pentru totdeauna în privirea rate în măsura în care se simt condamn ,.e sa ramîna ne­
generaţiilor umane luate drept martor. Astfel se înte­ potolite, în scenele cele mai crude, în care puterea de a
meiază un nume nemuritor. Sânt necesare totuşi pentru tortura se exercită în întregime prin privire, călăul frus­
aceasta consimţămîntul şi complicitatea vigilentă a p o ­ trat simte o durere pe măsura suferinţei victimelor sale.
poarelor : de îndată ce se pune la îndoială memoria nea­ Astfel se ghiceşte, în inima însăşi a dorinţei, în izbucni­
mului omenesc şi perenitatea numelui, totul se scufundă rea crâncenă a poftei vizuale, o ardere deznădăjduită ca-
în obscuritate şi deşertăciune, nu mai rămîne decît un re-şi urmăreşte propria moarte : incapabil să obţină obiec­
prăfuit decor de teatru, iar eroul generos se regăseşte tul dorit, el nu poate să-şi depăşească suferinţa decît
drept propriul său comediant, actor derizoriu al unei „ilu­
alegînd catastrofa şi scufundîndu-se în noapte. Iar în
zii comice".
timp ce eroii se admcese în abis, zeii implacabili, din
înaltul unui cer inundat de lumină, se afirmă drept mar­
La Racine, pasiunea şi dorinţa comandă totul. ® stra­
nie slăbiciune, o orbire fatală îi împiedică pe eroi să-şi torii absoluţi ai unui dezastru ce le exaltă atotputernicia.
V A L U L P O P P E E I '39

38/JEAN STAROBINSKI

în virtutea unei convingeri cu totul iraţionale, ce se


impune deopotrivă omului sentimental şi copilului, a nu-ţi
Fericirea copilărească, pentru Rousseau, consta în a mai îndrepta privirea către ispitele exteriorului, a nu mai
trăi lipsit de griji, sub privirea unui martor ridicat la căuta v r e o cucerire exterioară, înseamnă, în schimb, a nu
rangul de divinitate binevoitoare. Dar în curînd această mai fi privit, înseamnă a scăpa martorului ostil şi a în­
bunăvoinţă a fost înlocuită de o ostilitate pretutindeni depărta persecuţia. în centrul universului său de ficţiuni
presimţită. Nu există nici o posibilitate, de acum înainte, vrăjite, Rousseau reconciliază inocenţa de la începutul vre­
de a dori în m o d deschis cele mai nevinovate dulciuri, fără murilor cu cele mai vii plăceri ale dragostei. El inven­
să intervină condamnarea sau ironia cîin ochii oameni­ tează un spectacol tulburător şi tandru, la care nici un
lor. Trebuie deci ca dorinţa ruşinoasă să bată în retragere, obstacol nu-1 împiedică să participe în persoană. Nimic
să renunţe la a mai poseda, să devină privire clandestină. nu vine să compromită transparenţa fericirii regăsite ; ca
De unde, la Rousseau, tendinţa atît de limpede spre voaio- în paradisul copilăresc, un dialog încrezător leagă eul cu
rism şi exhibiţionism. Din teama de un contact ori de o interlocutorii săi binevoitori : scăpînd neînţelegerilor vor­
iniţiativă vinovate, el se mulţumeşte, de la distanţă, să birii, recurgi la limbajul semnelor şi te înţelegi din pli­
vadă sau să fie văzut. Aceste tendinţe au luat vremelnic viri.
înfăţişarea perversiunii, însă pentru a se deghiza şi trans­ Dar dincolo de acest spectacol imaginar şi graţie efer­
forma mai tîrziu prin sublimare : în Noua Eloiză, Dl. de vescenţei ce pune stăpânire pe el, Rousseau atinge un
Wolmar, ateu virtuos, îşi proclamă dorinţa de a deveni punct extrem în care, în extazul şi purul sentiment al
în întregime privire, de a se transforma într-un „ochi v i u " ; existenţei, toate imaginile dispar. După ce privirea lăun­
în Emile, preceptorul găseşte pretexte morale pentru a trică a visătorului a epuizat plăcerea sărbătorii romaneşti,
asista la cele mai tandre dezmierdări ale elevilor săi. Eta­ dorinţa vrea să cunoască un grad mai înalt de potolire,
larea „obiectului ridicui" este reluată, într-alt fel, în ci­ şi reuşeşte să-1 atingă : în acest moment orice viziune e
nismul virtuos al confesiunii totale. Dar a vedea şi a fi suprimată pentru a face l o c unei orbiri voluptuoase, des­
văzut e încă prea mult. Ostilitatea exterioară este prea pre care se poate spune tot atît de bine că este lumină
totală ori întuneric absolut.
vie, iar Rousseau, chiar dacă nu e incapabil să o c o m ­
La Rousseau, mai mult decît la oricare altul, ajungem
bată direct, preferă cele mai adeseori s-o lase să învingă,
să recunoaştem că privirea, de la prima ei trezire, comportă
pentru a bate în retragere spre un domeniu mai tainic.
o stranie putere ele separaţie : ea nu descoperă spaţiul
Dorinţa, din manifestă cum era, devine o putere latentă;
obiectiv decît cu preţul unei acceptări a distanţei ; ea ne
ea renunţă să mai vizeze fiinţe şi lucruri exterioare : bucu-
obligă să vedem lucrurile distincte — distincte de noi şi
rîndu-se de sine însăşi, ea nu se expune nici greşelii, nici
distincte unele de altele. Ea sfărâmă astfel o unitate pri­
pedepsei. Or, această mişcare de repliere spre interior, în
mă, de care fiinţa originară se bucura în replierea oarbă
care dorinţa se disimulează, este compensată de o desco­
asupra sa însăşi. Pierderea unităţii se accentuează şi mai
perire ce face manifestă o realitate rămasă latentă de la
mult atunci când privirea devine reflecţie : căci a reflecta
începutul civilizaţiei : natura rău cunoscută, omul naturii.
înseamnă a părăsi contactul cu imediatul şi a te adînci şi
Realitate cu urmări însemnate, deoarece ea constituie o mai mult în nefericirea existenţei separate. Raţiunea dis­
normă după care societăţile existente pot fi judecate la cursivă, în măsura în care purcede de la gîndirea refle­
justa lor valoare, şi după care poate fi imaginată de ase­ xivă, este culmea distanţării faţă de unitatea primitivă.
menea O' comunitate mai echitabilă.
40/JEAN S T A R O B I N S K I
V A I . U L PQPPEEI/41

Dar încercarea divizării provoacă şi înflăcărează dorinţa


bui să fascineze, să pună în practică mijloacele magiei.
de a reîntregi unitatea pierdută : faptul de a îndura rup­
Stendhal a visat la aceasta, nu fără îngăduinţă. El a cre­
tura duce la descoperirea exigenţei comunicării care va
zut multă vreme că, prin logică, lecţii de declamaţie şi
repara fărîmiţarea fiinţei. Limbajul raţional are, la Rous­
lectura lui Tracy, va reuşi să-şi compună un personaj
seau, drept misiune expresă regăsirea a ceea ce, în el şi
seducător şi victorios. Societatea în care trăieşte este de
din cauza lui, a fost pierdut. Reflecţia logică nu trebuie
o asemenea mîrşăvie încît, în cadrul ei, trebuie, să-ţi pui
alungată ; pentru a scăpa de ea, trebuie s-o conduci ne­
o mască, dacă ţii să reuşeşti. Energia sinceră, forţa carac­
slăbit pînă la capăt. Atunci, cînd limbajul tace după ce şi-a
terului sînt considerate aici suspecte. Stendhal joacă jocul
încheiat misiunea, conştiinţa luminată de raţiune se reîn­
de bine de rău, regretînd în acelaşi timp locurile şi epo­
toarce la legea sentimentului şi la unitatea de nedespăr­
cile în care oamenii cucereau putere şi consideraţie prin
ţit a începutului. Se închide un ciclu în care vederea se­
fapte adevărate. Din ce motiv nu s-a mulţumit cu atît ?
parată şi răul reflecţiei vor fi îndrumat conştiinţa pe
Ce nemulţumire 1-a îndemnat să ceară mai mult ? La urma
calea întoarcerii la fericirea originară. Rousseau e foarte
urmelor, nu i-a trebuit mai puţin decît literatura, c o n ­
departe de a putea fi situat printre iraţionalişti, însă ira­
cepută ca risc. Să creeze personaje în care să se poată
ţionalismul său se situează pe acelaşi plan cu convingerea
simţi trăind o viaţă identică şi totuşi modificată. Să ceară
(de la care se vor reclama romanticii) după care adevă­
audienţa generaţiilor viitoare. Şi, mai mult decît orice,
rul „existenţial" aparţine domniei timpului — sau a cli­
să se transforme pe sine însuşi prin retroacţiunea operei
pei — şi nu celei a spaţiului obiectiv oferit operaţiilor
scrise asupra vieţii.
cantitative ale raţiunii. Să nu uităm că această aventură
a conştiinţei, care năzuieşte să depăşească servitutea lim­
Dar lectura ? Dar privirea critică ? Exigenţa care o
bajului convenţional, ni se oferă în. întregime prin. in­
însufleţeşte nu e fără asemănare cu cea pe care o întîl-
termediul limbajului : dacă privirea reflexivă, poate con­
nim la creatori. Căci e vorba, pentru vedere, de a con­
duce, prin rigoare, dincolo de nefericirea reflecţiei, c u -
duce spiritul dincolo de regatul vederii : în cel al sensu-
vîntul desăvîrşit (care este poezie) caută şi găseşte o pu­
tere ele depăşire analogă. Se pare într-adevăr că Rousseau . L « . p r i v i r e a critică descifrează cuvintele pentru a accede
a contribuit în m o d decisiv la evidenţierea acestei puteri. la intuiţia deplinei lor semnificaţii : această percepţie nu
mai are nimic dintr-un act vizual, decît la modul metafo­
Stendhal, ca şi Rousseau, simt la început un fior de r i c i Astfel, privirea critică se pierde in sensul care se. tre-
ruşine sub ochiul ironic ai celorlalţi. Dar la Stendhal sen­ zeŞre prin ea : ea nu va fi făcut decît să deschidă drumul,
timentul de vinovăţie nu este atît de grav. De unde ex­ dar pentru a face posibil „purul deliciu, fără de drum".
traordinara vioiciune a ripostei sale. Ce să faci sub „pri­ Ea va fi transformat pe pagină, semnele scrise în cuvinte
virea ostilă ? Să devii altul : să te transformi ori să te vii şi, dincolo de aceasta, va fi înălţat un univers c o m p l e x
maschezi. Afrontului exterior, Stendhal îi răspunde prin- de imagini, de idei, de sentimente : această lume absentă
tr-o adevărată contraofensivă. Metamorfozele sale nu sînt o aştepta pentru a-i icere ajutor, pentru a fi luată sub paza
fugi decît în aparenţă. O problemă îl preocupă neconte­ sa. Totuşi, abia trezită, această lume imaginară pretinde
nit : cum să mă arăt, c u m să influenţez situaţia în aşa din partea cititorului un sacrificiu absolut : ea nu-i mai
fel încît martorii, subjugaţi, să renunţe la a mă combate, permite să se menţină la distanţă. Ea cere contactul şi
pentru a deveni, fără ştirea lor, aliaţii proiectelor mele şi coincidenţa, îşi impune propriul său ritm şi forţează să i
auxiliarii goanei mele după fericire ? La limită, el ar tre- se urmeze destinul.
V A L U L POPPEEI/43
42/JSAN S T A R O B I N S K I

lui identificării pentru a dobîndi puterea de a vorbi des­


Criticul e cel care, deşi consimte să se lase fascinat
de text, înţelege totuşi să-şi păstreze dreptul de a privi. pre această experienţă şi de a descrie, într-un limbaj care
El doreşte să pătrundă încă şi mai departe : dincolo de' nu este cel al operei, viaţa comună pe care ai cunoscut-o
sensul manifest care i se descoperă, el presimte o sem­ împreună cu ea, în ea. Astfel, în ciuda dorinţei noastre
nificaţie latentă. O vigilenţă suplimentară devine nece­ de a ne scufunda în profunzimea vie a operei, sîntem
sară pentru el, din momentul primei „lecturi la vedere", constrânşi să ne distanţăm ca să putem vorbi despre ea.
pentru a înainta în întâmpinarea unui sens secund. Să nu De ce să nu stabilim atunci în mod deliberat o distanţă
ne înşelăm totuşi asupra acestui termen : nu este vorba,, care ne-ar dezvălui, într-o perspectivă panoramică,: împre­
ca în cazul exegezei medievale, de descifrarea vreunui echi­ jurimile faţă de care opera este organic legată ? Am în­
valent alegoric sau simbolic, ci de viaţa mai cuprinzătoare cerca să discernem anumite corespondenţe semnificative
ori de moartea transfigurată al căror vestitor este textul. care n-au fost observate de scriitor ; să-i interpretăm rao-
Adesea, se va întîmpla ca această căutare a ceea ce este bilurile inconştiente; să citim relaţiile complexe care
mai îndepărtat să ducă la ceea ce este mai apropiat : la unesc un destin şi o operă cu mediul lor istoric şi social.
evidenţele primei priviri, la formele şi ritmurile care,, Această a doua posibilitate a lecturii critice poate fi defi­
la început, păreau a nu fi decît promisiunea unui mesaj nită ca aceea a privirii de deasupra: ochiul nu vrea să
secret. Un lung o c o l ne trimite la cuvintele înseşi, în lase să-i scape nimic din toate configuraţiile pe care dis­
care sensul îşi alege lăcaşul, şi în care străluceşte comoara tanţarea îi îngăduie să le observe. în spaţiul lărgit pe care
tainică despre care se credea că trebuie căutată în „ d i ­ îl parcurge privirea, opera e desigur un obiect privilegiat,
mensiunea profundă".
însă ea nu este desigur singurul obiect ce se impune ve­
Ce-i drept, exigenţa privirii critice tinde spre două. derii. Ea se defineşte prin ceea ce se află în vecinătatea
posibilităţi opuse, dintre care nici una nu este pe deplin, sa, ea nu are sens decît în raport cu ansamblul contextului
realizabilă. Cea dintîi o invită să se piardă în intimitatea său. Iată însă obstacolul ; contextul e atît de vast, rela­
acestei conştiinţe fabuloase pe care opera o face să o ţiile atît de numeroase, încît privirea e cuprinsă cîe o se­
întrevadă : înţelegerea ar fi atunci urmărirea progresivă
cretă disperare'; niciodată ea nu va aduna toate elemen­
a unei complicităţi totale cu subiectivitatea creatoare, par­
tele acestei totalităţi care i se vesteşte. Pe deasupra, d i n
ticiparea pasionată la experienţa sensibilă şi intelectuală
clipa în care te obligi să situezi o operă între coordona­
care se desfăşoară prin operă. Dar oricît' de departe ar
t e l e sale istorice, numai o decizie arbitrară te autorizează
merge în această direcţie, criticul nu va reuşi să înăbuşe
să limitezi ancheta. Aceasta, ciin principiu, ar putea merge
în sine convingerea identităţii sale separate, certitudinea
pînă în punctul în care opera literară, încetînd să mai
tenace şi banală că el nu este conştiinţa cu care doreşte
fie obiectul privilegiat care era la început, nu mai este
să se confunde. Presupunând totuşi că ar reuşi cu ade­
decît una dintre nenumăratele manifestări ale unei epoci,
vărat să se lase absorbit de ea, atunci, in m o d paradoxal,
ale unei culturi, ale unei „viziuni a lumii". Opera dispare
propriul său cuvînt i-ar fi sustras : el n-ar putea decît
pe măsură ce privirea pretinde să îmbrăţişeze, în lumea
să tacă, iar perfectul discurs critic, din cauza simpatiei, şi
mimetismului, ar da impresia celei mai complete tăceri, socială ori în viaţa autorului, mai multe fapte corelative.
în afară, de cazul cind ar rupe oarecum pactul de solida­ Triumful privirii ele deasupra nu este nici el decît o formă
ritate care îl leagă, cu opera, criticul nu este în stare de­ a eşecului : el ne face să pierdem opera şi semnificaţiile
cît de parafrază sau de pastişă : trebuie să trădezi idea- ei, pretinzând că ne oferă lumea în care se scaldă opera.
44/JKAN STAROBINSKI

Critica completă nu este poate nici cea care năzuieşte LITERATURA — TEXTUL ŞI INTERPRETUL
spre totalitate (cum face privirea de deasupra), nici cea
care năzuieşte spre intimitate (cum face intuiţia identi­
ficatoare) ; esté o privire care ştie să ceară rînd pe rînd su-
praînălţarea [le surplomb] şi intimitatea, ştiind dinainte
Dualitatea necesară
că adevărul nu se află nici într-o tentativă nici în cealaltă,
ci în mişcarea ce duce neobosit de la una la cealaltă. Nu
trebuie refuzat nici vertigiul distanţei, nici cel al proxi­ , Să considerăm ca admis faptul că alegerea obiectului
mităţii : trebuie să doreşti acest dublu exces în care pri­ de studiu nu este nevinovată, că ea presupune deja o in­
virea este de fiecare dată gata să piardă orice putere. terpretare prealabilă, că este inspirată de interesul nos­
Dar poate că şi critica greşeşte voind să-şi regleze în­ tru prezent. Să recunoaştem că prin intenţia noastră se
tr-o asemenea măsură exerciţiul propriei sale priviri. E delimitează nu un simplu dat, ci un fragment de univers.
mai bine, în multe împrejurări, să uiţi de tine şi să le Să mărturisim, de asemenea că limbajul în care semna-
laşi surprins. Drept răsplată, eu v o i simţi cum se naşte în ,Jăm un dat este_.de ..la început însuşi. limbajul-m-care- - î l ,
operă o privire ce se îndreaptă spre mine : această pri­ „voro interpreta.„ulterior. Cu toate acestea, pornind de la
vire nu e o răsfrîngere a interogaţiei mele. Este o con­ o dorinţă de cunoaştere şi de întîlnire, atenţia noastră se
ştiinţă străină, radical alta, care mă caută, mă fixează, şi orientează incdWIă d in cţii* distincte : una,4 care priveşte
care mă somează să răspund. Mă simt expus acestei în­ Realitatea ce trebuie surprinsă? fiinţa sau obiectul de cu­
trebări care vine astfel în întâmpinarea mea. Opera mă noscut, limitele câmpului anchetei, definiţia mai mult sau
întreabă. înainte de a vorbi pe cont propriu, eu trebuie să mai puţin explicită a ceea ce e interesant de e x p l o r a t ;
împrumut propria mea voce acestei stranii puteri care cealaltăjl'care priveşte natura replicii noastre : contribu­
mă interpelează ; însă, oricît de docil aş fi, risc mereu ţiile, uneltele, scopurile noastre, — limbajul pe care îl
să-i prefer muzicile liniştitoare pe care le inventez. Nu e v o m folosi, instrumentele de care ne vom servi, proce­
uşor să ne păstrăm ochii deschişi pentru a primi privi­ deele la care v o m recurge. Noi sîntem, desigur, unica
rea care ne caută. Fără îndoială că nu numai pentru cri­ sursă a acestei duble alegeri : tocmai de aceea ne alegem
tică, ci pentru orice demers cunoscător, trebuie să se afir­ atît de frecvent mijloacele de explorare în funcţie de '
me : „Priveşte, ca să fii privit". obiectul de explorat şi, în m o d reciproc, obiectele în func- y?
ţie de mijloacele noastre. Si totuşi, nimic nu e mai nece>-^
sar decât asigurarea celui mai înalt grad de independenţă
"'reciprocă dintre; obiect şi mijloace,. Dacă e de dorit ca
stilul cercetării să fie compatibil cu obiectul cercetării,
nu e mai puţin de dorit ca între noi înşine şi ceea ce
aspirăm să cunoaştem mai bine, între „discursul" şi obiec­
tul nostru, distanţa şi diferenţa să fie marcate cu cea mai
mare grijă. Nu există întîlnire decît cu condiţia unei dis­
tanţe antecedente ; nu există adeziune prin cunoaştere de­
cît cu preţul unei dualităţi mai întîi încercate, apoi de­
păşite. Orice slăbiciune, orice concesie în raportul dife-
TEXTUL ŞI INTERPBETUL/47
46,'JEAN STAROBINSKI

mate şi cele peste care s-au zugrăvit, alte imagini. La


renţiaî dintre propria noastră identitate şi oea a o b i e c ­
modul ideal, opera trebuia să fie redată astfel stării sale
tului studiat, între resursele noastre instrumentale şi con­
dintîî, lizibilă în lecţiunea voită de,autorul ei. Formă la­
figuraţia „obiectivă" a operei, vor avea drept consecinţă
borioasă a lecturii, restituirea nu avea alt scop decît să
o slăbire a rezultatului, o diminuare de energie şi de
elibereze o operă de tot ceea ce o împiedica să ne parvină
plăcere în explorare şi descoperire. în integritatea sa. Se presupunea că, odată îndepărtate
Cea clintii preocupare va fi deci aceea de a asigura obstacolele interpuse, opera va apărea în adevărul ei,
| obiectului!; prezentai,sa cea mai puternică şijindependenţa oferit plăcerii şi interogaţiilor noastre.
sa cea mai mare : pentru ca să i se consolideze existenţa De îndată ce a fost însă stabilită ideea unei opere
proprie, pentru ca el să ni se ofere cu toate caracterele au­ încheiate, încercuită în lineamentele ei originare, iată
tonomiei. Ca să-şi opună diferenţa şi să-şi marcheze dis- că se ivesc întrebările şi incertitudinile. Ancheta resti­
* ţ^ţ tanţele. Obiectul atenţiei mele nu e în mine ; el stă în tuit vă, curiozitatea istorică urmează să vadă transpărînd,
»• ' k v faţa mea, iar interesul meu major nu este să mi-1 apro- în opera încheiată, întregul său trecut discernabil, ver­
priez sub înfăţişarea pe oare i-o împrumută dorinţa mea siunile precedente, schiţele ei, modelele sale mărturisite
(fapt ce m-ar lăsa pe mine însumi captiv al capriciului sau nemărtuirisite. Acest trecut, în care opera' nu era încă
meu), ci să-1 las să-şi afirme toate proprietăţile, toate,.de­ ceea ce trebuia să devină, îi aparţine, o hrăneşte, o sus­
terminările sale particulare. Metodele zise obiective, din­ ţine. Variantele unei opere fac să apară stările succesive
coace chiar de adevăratul dialog, întăresc şi sporesc as­ ale unei dorinţe şi voinţe ce n-au putut să se oprească
pectele materiale ale obiectului, îi dau un relief mai pre­ la formele dintîi pe care şi le-au dat. Din acest moment,
cis, o configuraţie mai limpede, îl leagă de obiecte ce-î fiinţa proprie a textului se va revela în mod diferenţial,
sînt contigue în spaţiu şi timp. Afluxul documentar, în prin distanţa care separă starea sa finală de seria de stări
ciuda a ceea ce pare uneori să aibă exterior şi neesen­ care-o precede (dacă ele au ajuns la cunoştinţa noastră).
ţial în raport cu un mare text, se adaugă la tot ceea ce, V o m avea. sub ochi gesturile căutării, ale insatisfacţiei,
dinlăuntru, îi conferă o personalitate distinctă. Căci v o ­ apoi ale refuzului, care, vin să dubleze, ca..s.ub-pperă, pre­
inţa de cunoaştere trebuie să înceapă prin a se face c o m ­ zenţa pozitivă, a versiunii „finale". V o m avea, poate, să
plicele obiectului în puterea pe care el o are de a ne ne întrebăm, dacă această versiune finală nu e, în anu­
rezista. înaintea oricărei explicaţii, înaintea oricărei in­ mite ocazii, o soluţie de compromis, menită să facă p o ­
terpretări comprehensive, obiectul trebuie recunoscut in sibilă publicarea unei opere prea îndrăzneţe în redacta­
; singularitatea lui, adică în ceea ce îl sustrage unei iluzorii rea ei antecedenţă. V o m avea motiv, în mai multe împre­
anexări. Printr-un fel de paradox, tocmai cu ajutorul jurări, să constatăm' că opera ajunsă în mîinile noastre nu
unor îmbogăţiri obiective opera studiată poate să ne ofere - este decît ceea ce rămîne dintr-un proiect întrerupt. De
o rezistenţă analogă celei pe care o. întîlnim înaintea unei cîte ori moartea, intervenţia unui editor postum (care lu­
subiectivităţi străine : ea se sustrage oricărei întreprinderi crează pe numeroase ciorne) impun o formă arbitrară
care n-ar consimţi să plătească preţul pentru traversa­ unei expansiuni neîncheiate ! în felul acesta, cercetarea
rea spaţiului interpus. restitutivă, cu ceea ce are ea pozitiv şi. obiectiv, ajunge
Restituirea tradiţională credea că şi-a încheiat misiunea să pună la îndoială calitatea de obiect desăvîrşit, de care
atunci cînd a eliberat un text de adaosurile şi coruperile cutare operă părea că se poate prevala : această operă
care-1 desfigurau. Ea credea că a regăsit, un chip auten­ • n-a fost oprită decît prin accident, iar atenţia noastră
tic, un traseu nesuspect, aşa c u m se curăţă picturile afu- trebuie, de acum înainte, să se îndrepte deopotrivă asu^
48/JEAN STAROBINSKI
TEXTUL ŞI INTERPRETUk/49

pra masei (adesea confuze) a documentelor disponibile şi ţerea structurilor interne ..ale ..operei. în m o d reciproc,
asupra ţintei ai cărei martori sînt ele, dar care nu era analiza internă a ideilor şi cuvintelor folosite într-un text
sortită să se desăvârşească în ele. Cercetarea obiectivă nu cîştigă nimic din ignorarea provenienţei lor şi a armo­
redă vieţii urmele unui parcurs subiectiv. nicelor externe. Pînă la un anumit punct, înainte de a se
însă, pentru ancheta restitutivă, acest parcurs subiec­ prelungi în interpretare, analiza stilistică este restitutivă :
tiv nu-şi găseşte în sine însuşi unica origine. Dacă ne ea restabileşte textul în plenitudinea funcţionării sale.
întoarcem la proiectele cele mai vechi, v o m observa c u m îl percepe în diferenţa sa proprie şi în existenţa sa c o m ­
opera, în punctul ei de plecare, se opune şi se conjugă pletă ; ea face dreptate fiecăruia dintre detaliile s a l e ;
cu texte antecedente, asimilează şi transformă nişte cărţi se străduieşte să le formuleze raporturile într-un limbaj
precursoare : originalitatea, individualitatea ei se desprind precis (idealul fiind de a conferi acestui limbaj descriptiv
pe un fond constituit de masa colectivă a resurselor de o instrumentalitate riguroasă).
limbaj, a formelor literare moştenite, a credinţelor, a
Ce înseamnă, într-adevăr, să dai atenţie, dacă nu să
cunoştinţelor pe care ea le reactivează, pe care le critică
acorzi un privilegiu de prezenţă susţinută la ceea ce, în
şi cărora li se adaugă. Sînt, acestea, tot atîtea straturi şi
proximitatea niciodată îndeajuns asigurată, se expune şi
ondulaţii, de teren (cu izvoare, afluenţi, ridicaturi) în care
se păstrează, se manifestă şi se refuză, se constituie ca
opera îşi alege locul şi împrejurimile. Dacă, pe de o parte,
obiect, dar nu se lasă posedat ? Confruntat cu atenţia
limitele proprii ale operei apar aici cu mai puţină cla­
ritate, ea devine, pe de altă parte, prin multiplele sale .noastră,.,.obiectul e. purtătorul .unei intenţii proprii, 42ejse
legături, revelatoarea unui întreg orizont ce nu se mai „declară fără a se oferi în întregime, provocând obstinaţia
lasă despărţit de ea. Cercetarea istorică, dacă nu e pusă aşteptării noastre şi dorinţa ândoită a unei mai bune cu­
în mişcare doar de atracţia faptului găsit ocazional, are noaşteri. Atenţia noastră nu se susţine decît prin răspun­
această consecinţă binefăcătoare de a spori informaţia prin sul pe care nu conteneşte să-1 dea unei sfidări persistente.
care o lume se adaugă unei opere, — o lume poate ex­ O primă întâlnire a început prin a ne trezi interesul
terioară acesteia din urmă, o lume în care, în vederea de­ şi a ne fixa" privirea. începînd cu acest: prim contact, tre­
săvârşirii rîvnite, mişună actele şi cuvintele ratate, în­ zirea atenţiei ne convinge că ne rămîne încă de făcut
cercările nereuşite : pe acest teren străin, opera se înră­ totul în vederea unei mai complete întâlniri. Chiar dacă
dăcinează şi ne declară bogăţia ei dependentă ; ea se ri­ sîntem, ca Georges Poulet (cf. îndeosebi La conscience
dică deasupra împrejurimilor şi dejoacă speranţa unei critique, Paris, Corii, 1971), dornici de a practica o critică
prea, facile definiri. de identificare, sîntem obligaţi să plecăm de ia o prima
situaţie de non-id entitate : identificarea e un efort de a
Restituirii care urcă din nou pe cursul timpului sau ajunge la ceea ce, la început, nu e decît un apel sau o
care lărgeşte spaţiul perceput (după căile prevăzute şi promisiune percepute într-o fiinţă diferită de noi. A d e ­
neprevăzute ce se oferă cercetării) poate foarte bine să î z i u n e a identificatoare nu este dată, aşadar, din primul
se asocieze o restituire ce se străduieşte să descrie şi să moment : ea e un rezultat, se realizează la capătul unei ac­
pună în evidenţă caracterele interne ale operei. Nu e greu tivităţi şi al unei mişcări de^j^ropierei Şi nimic nu i-a^r
de arătat că ancheta istorică şi descrierea structurală sînt fi mai contrar decît convingerea pripităMje a o fi atinfe
interdependente. _Mişcarea centrifugă, „care merge de. la deja şi de a o fi încheiat încă de la prima impresie. •
operă la antecedentele sau împrejurimile sale, nu este Riscul, dacă obiectul nu e perceput, menţinut^eonso-
decît o derivă întÎ!raplătoaEetejciacă..nu e reglată d&^cunoaş- lidat în diferenţa şi realitatea lui proprie, este ca inter-

o
.St/.IKAN S T A R O B I N S K I TEXTUL ŞI INTERPRETUL/51

pretarea să nu fie, în cel mai bun caz, decît dezvoltarea tul de a se supune unui >scop autonom ; mizează pe altceva
unei fantasme a interpretului. .Vorbesc aici de risc pen­ decît pe cunoaşterea textelor trecutului ori prezentului :
tru a desemna ceea ce ar compromite valoarea cunoaş­ acestea, parcurse, evocate prin aluzie, folosite pe măsura
terii dorite. Riscul astfel evocat poate foarte bine să fie necesităţilor, vor fi orice altceva decît nişte obiecte de
însoţit de o seducţie de o cu totul altă natură : farmecul studiu. Reflecţia ce le ia drept martori nu pretinde sâ le
unui discurs inventiv şi liber, ce se lasă, în mod ocazio­ epuizeze sensul. Ea orientează în altă parte, continuîn-
nal, inspirat de o lectură. Despre acest discurs fără legă­ du-şi consideraţiile într-o scriitură independentă, ce nu
turi, să spunem că tinde să devină el însuşi literatură, se supune decît intereselor propriei sale interogaţii. Aşa
obiectul despre care vorbeşte nemaieontînd decît ca pre­ se întîmplă de la Montaigne încoace : în Eseuri, relaţia
text ori citat incidental. Rolul obiectului se vede, din ..cu operele „străine" e peste tot prezentă, însă multiplă,
acel moment, estompat : intenţia de cunoaştere e dată la fugară, capricioasă, lăsîndu-1 perfect liber, printre bogă-
o parte de un alt scop, al exprimării personale, al jocului, .. ţiile „librăriei", pe cel care o foloseşte cu dezinvoltură.
al propagandei etc. Aceasta nu exclude cîtuşi de puţin Relativa ..slăbiciune a obiectului ^dizolvă relaţia episte­
şansa de a nimeri cutare punct singular, în trecere şi o a ­ mologică. Nu mai există cunoaştere :. subiectul care vor­
recum pieziş. Dar excepţia este aceasta. Vedem adeseori beşte rămîne în deplină evidenţă, desigur nu în singu­
acest fapt ; dacă obiectul este rău reperat, nesigur, ceea rătate şi nici fără destinatar, dar nemaiîuînd ca referent
ce se afirmă despre el va fi lipsit de pertinenţă : indeci- constant textul altcuiva. Oricare ar fi activitatea care
dabii. Reprezentanţii calificaţi ai istoriei literare (Lan- continuă, ea nu mai^parţine domeniului istoriei, nici celui
son) şi Universitatea pînă la această oră (după aducerea al criticii.
la zi structuralistă, şi mai mult decît înainte) nu au decît Reciproca este adevărată : orice slăbiciune, orice insu­
ironie pentru eseişm şi „critica de geniu" : această ironie ficienţă din partea subiectului (a cititorului) nu e mai
este justificată atunci cînd atacă o vorbărie ce pretinde puţin fatală pentru eficacitatea activităţii critice. Nu pen­
să-ţi impună intuiţiile pe nepusă masă, fără să dea aten­ tru că subiectul care întreabă ar putea fi vreodată cu t o ­
ţie cercetării răbdătoare, care face dreptate, în ce-o pri­ tul eliminat : totul s-ar pierde o dată cu dispariţia sa.
veşte, întregii complexităţi a obiectului. Cînd prezumţia Vreau mai ales să..reamintesc faptul că energia inţero-
se dă drept ştiinţă, e bine să fie chemată la ordine. Pen­ gaţiei, inventivitatea desfăşurată în însăşi ancheta resti-
tru cine vrea să ştie mai multe despre o operat nimic nu tutiyă, trebuie să fie susţinute neslăbit, dacă vrem să
e mai iritant decît lectura unui eseu a cărui voce o aco- păstrăm vie relaţia critică. Căci tocmai prin energia ţe­
...peră pe aceea a operei. Doream, vecinătatea, şi sîntem lului nostru personal e chemat obiectul (opera) să-şi afir­
menţinuţi la distanţă : cuvintele pe care le citim nu ne me prezenţa.„ r Ce mai rămîne din critică, dacă întrebarea,
vorbesc cu adevărat de ceea ce doream să cunoaştem mai noastră e timidă, dacă limbajul nostru e stereotip, dacă
bine. Locvacitatea eseistului formează o barieră : nu ză­ .conceptele noastre sînt nesigure ? Obiectul însuşi se bana­
rim în spatele ei decît o fantomă nebuloasă. lizează şi se diluează, în lipsa unei solicitări viguroase.
Profesorii cunosc bine aceste situaţii în care^slăbieiuriea
Dar trebuie oare să mărturisim aceeaşi neîncredere _j£,cturii atrage după sine.-şlăbiciunea.obiectiilui. Observăm
atunci cînd eseul se menţine în domeniul său propriu şi că se* produce un ecou degradat al textului : parafraza.
nu afişează nici o pretenţie uzurpatoare ? Nu-1 p u t e m ' Comentatorul, în acest caz, nu îndrăzneşte să vorbească
acuza că •dezvoltă un solilocviu decît dacă speram să pentru sine : el n-are nimic de spus, îi lipsesc mijloacele.
„auzim în m o d distinct două voci. Eseul revendică drep- Poate că a „înţeles", însă n-a observat nimic. Se lasă
52/JEAN STAROBINSKI
TEXTUL ŞI INTERPRETUL/53

invadat în m o d confuz de rumoarea paginii deschise luleresul p e n t r u t e x t |


înaintea lui, o amplifică în termeni mai slabi : reiterare ce „.,/
dizolvă forma, făcînd să mişune echivalenţii inferiori ai
E, aşadar, de dorit ca între obiect şi răspunsul ce i se
sensului. Acestei disoluţii, analiza gramaticală — astăzi,
aduce să se menţină o. distanţă suficientă, un spaţiu in
analiza structurală —• îi aduc un paliativ, sub forma unui
care evenimentul întâlnirii să se poată produce, şi în care
mecanism capabil să asigure un minimum de reperaj al
munca să poată începe şi să progreseze._.N.u..exis±ă_mu.ncă
faptelor de stil şi al mijloacelor folosite într-un text. Dar
decît în funcţie de o opoziţie... Dar^ în aceiaşi, timp, nu
clacă analiza se închistează în tehnica descriptivă, dacă
există muncă decît cu preţul unui. contact şi al unei re­
se mărgineşte să transcrie datele literare în siglele unui
laţii. Căci opoziţia nu poate să rămână statică : ea se
metalimbaj, cea care prevalează este tot reiterarea, mai
dezvoltă în înfruntarea laborioasă, progresează către uri
puţin naivă şi mai puţin simplă, însă mereu captivă a
ţel, se dezvoltă în vederea unei finalităţi.
orizontului mărginit al tautologiei..., „Critica nu este re­
Noi spunem : întâlnire, dar şi muncă. _Asa vorbeam
prezentarea fidelă a unei opere, dublarea ei într-o oglindă
adineaori despre operă, desemnînd-o ca pe o fiinţă şi, în
mai mult sau mai puţin limpede. Orice critică completă,
acelaşi timp, ca pe un material. Ea este şi una şi alta :
după ce a ştiut să recunoască alteritatea fiinţei sau a obiec­
o fiinţă care aşteaptă întâlnirea, un material, el însuşi
tului către care se orientează, ştie să dezvolte în legă­
lucrat, care cere munca }jjgi_mai este o intenţie ce se adre­
tură cu ele o reflecţie autonomă şi găseşte pentru a o
sează atenţiei noastre prin avîntul unei forme.t A ţire
exprima un limbaj ce-şi marchează cu vigoare diferenţa.
seama de operă înseamnă a respecta în ea deopotrivă fi­
Oricît de strìnse au fost, într-un timp central al cerce-
nalitatea ei intenţională şi forma ei „obiectivă" (structura
tării, simpatia şi identificarea, critica nu rosteşte încă o
ei materială). Tocmai pentru a face dreptate acestui dubiu
dată opera aşa cum aceasta se enunţă ea însăşi. Opera
aspect al operei, critica trebuie să posede ea însăşi o
critică se constituie conform necesităţii sale proprii, la
dublă aptitudine : îndemânare instrumentală şi însufleţire
nivelul său particular de desăvîrşire, docilă faţă de obiec­
finalizată, amîndouă apte să ia asupra lor prezenţa operei,
tul ei, însă independentă prin ţinta sa. t
fără să se confunde cu ea. Aspectul instrumental al. cri­
Cele două cazuri extreme pe care tocmai le-am evocat. ticii „este corespondentul aspectului material al operei ; în­
— „ , slăbiciune a obiectului, slăbiciune a energiei intero­ sufleţirea finalizată a criticii răspunde finalităţii operei,
gative — au ca defect comun faptul că nu schimbă ni­ pe care nu se mulţumeşte s-o perceapă şi s-o înregistreze.
m i c din miza iniţială : nici o relaţie nu e instaurată, nici Acestea sînt condiţiile interpretării, dacă dorim să-i*
o activitate nu e săvîrşită şi, din acel moment, nici o asigurăm toate şansele şi s-o dezvoltăm în modul cel mai
lumină nu vine să transforme simultan opera şi privirea conştient.
noastră. Nu mă pot abţine să nu mă gîndesc la acea scenă Ne-ar fi plăcut să credem că etapele activităţii critice
de film în care Groucho Marx, vînzător într-o prăvălie, se succed în mod distinct şi ordonat. Ne-ar fi plăcut, să
se strecoară sub tejghea ca să decupeze, din chiar fusta credem, îndeosebi, că restituirea precede interpretarea şi
clientei, bucata de stofă pe care aceasta o cerea pentru că se străduieşte să restabilească textele, pentru a le în­
a o asorta cu îmbrăcămintea ei. Pura şi simpla repetiţie credinţa apoi activităţii de interpretare. însă interpretarea,
a unui presupus oarecare ţine loc de demonstraţie : te aşa cum am văzut, lucrează deja în surdină, în alegerea
minunezi văzînd o ipoteză confirmată, cînd, de fapt, n-ai obiectului care interesează ; ea se amestecă cu eforturile
făcut decît s-o repeţi în alţi termeni. ce vizează restituirea documentelor, sub toate aspectele
54/JEAN STAROBINSKI
TEXTUL ŞI INTERPRETUL/55

lor ; o frontieră precisă nu poate fi trasată între activi­ unui filt spaţiu şi unui alt timp. Nouă ne revine sarcina
tatea ce ar voi să se mărginească la perceperea mai vie de a fixa întinderea întrebării : răspunsul va umple, în­
a obiectului său (text, documente etc.) şi interpretarea totdeauna, fără îndoială, toată întinderea cadrului pe care
care, neoprindu-se la datele astfel constatate, le reia pen­ i-1 v o m fi fixat. Aceasta nu e, totuşi, o. justificare a arbi­
tru a le include într-un comentariu mai vast. Pentru a trarului. Este evident că nu toate apropierile sînt e c h i ­
observa, în sinul unei opere, nişta .corelaţii de forme, • de valente şi că unele dintre ele vor rămâne mai puţin fruc­
imagini, -de fapte'rstilisti.ee e t c , trebuie în mod necesar tuoase sau mai puţin „clarificatoare". După ce indicii se­
sa te situezi în afara operei şi s-o supui unei lecturi aver­ va recunoaşte un decupaj mai bun al câmpului explorat,,
tizate ; în plus, pentru a rosti faptele observate, trebuie un mai înalt grad de pertinenţă în confruntarea şi pune­
sa recurgi la limbajul descriptiv al unei, alte epoci (a rea în raport ? Criteriile, în cazul de faţă, nu sînt uşor de
noastră)! si al unei alte categorii intelectuale (aceea a formulat : dacă ele ar putea fi enunţate cu uşurinţă, nu
cunoaşterii noastre contemporane). Cu cît căutăm mai ne-am rătăci atît de des pe cît se întâmplă. Ori de ci te
mult să atingem, operele în configuraţia pe care ele o au ori ni se pare că un interpret a reuşit să-şi îndeplinească
în sine, cu atît dezvoltăm legăturile c a r e le fac să existe sarcina, satisfacţia noastră îi este recunoscătoare pentru,
pentru noi. Structurile intrinseci nu devin, aşadar, evi­ că a ajuns mai aproape de un ansamblu coerent, pentru că
dente decît dacă acceptăm să le abordăm din, afară, î u - a arătat mai bine componentele şi raporturile constitutive
minîndu-le formele proprii cu o lumină .extrinsecă, pu- şi pentru că a respectat, în plus, în obiectul său, partea,
nîndu-le întrebări pe care ele sînt departe de a le pune rezervată altor demersuri, partea a ceea C3 rămâne in.
prin ele însele. Astfel, interpretarea trebuie să fie în cele prezent de neatins : acestea sânt, probabil, semnele cele
clin urmă recunoscută ca fiind ceea ce, dintr-o dată, însu­ mai sigure ale unei interpretări bine ântreprinse, adică
fleţeşte alegerea obiectului şi munca de restituire ; ea e ale unei interpretări care a ştiut să-şi aleagă şi contureze
prezentă până şi în dorinţa sinceră de a atenua rolul in­ obiectul în, mod fericit, care s-a apropiat de el printr-o
terpretului şi de a face dreptate „faptelor obiective". restituire scrupuloasă, şi care dezvoltă în legătură cu el
Cititorul-interpret, în situaţia sa istorică .particulară, un discurs în acelaşi timp liber şi convingător.
este cel care preferă cutare1 operă alteia, care decide să se
intereseze mai degrabă ele Proust decît de Bourget, de
Laclos decît de Marmontel. încă o dată, interpretului ii.
O foarte puternică tendinţă a criticii şi istoriei literare
incumbă, să hotărască d?oă îşi va extinde investigaţia asu­
acordă, de câţiva ani încoace, o importanţă predominantă
pra unui poem, asupra unei cărţi, sau asupra operei în­
studierii textului. De ce această preferinţă ? Aş fi încli­
tregi a unui scriitor ; interpretul va fi cel care va hotărî
nat, să cred că aceasta provine din faptul că interpreta­
să raporteze totul la personalitatea autorului, ori să atri­
rea — fără s-o spună întotdeauna cu claritate — găseşte
buie o importanţă mai mare epocii istorice în care se
înscrie o operă, sau genului literar pe care aceasta îl exem­ în text obiectul care convine cei mai bine desfăşurării
plifică. De fiecare dată, interpretul trebuie să-şi asume complete a acţiunii sale : textul trebuie ales, „restituit",,
în m o d liber riscurile, alegând categoria de fapte, termenii comentat. Recursul la text este deci cel mai bun mod. de
de referinţă şi punctele de comparaţie care par adecvate, a evita riscul pe care l-am desemnat, oarecum abstract,
în funcţie de alegerile operate în prealabil, munca de vorbind despre „slăbiciunea obiectului". Textul e un
restituire îşi schimbă natura, se aplică unui alt material, obiect v i g u r o s ; el cere, în schimb, din partea noastră, un
răspuns viguros, perfect distinct şi independent, chiar
58/JEAN S T A R O B I N S K I
T E X T U L ŞI INTERPRETUL/57

dacă dorinţa noastră este de a umple distanţa şi de a ne neapărat să observăm toate aporturile, toate ecourile ex­
apropia de ceea ce vorbeşte în operă. Un text este o to­ terne. Sîntem îndemnaţi la un du-te-vino. Atenţia faţă de
talitate relativ limitată, ale cărei elemente''constitutive pot lăuntru ne transportă în afară. Prin chiar arbitrarul ei,
fi în mod legitim puse în raport unele cu altele : el cere închiderea textului face inevitabilă mişcarea deschiderii.
astfel o analiză internă ale cărei rezultate, deşi foarte Se poate ca structura descifrată printr-o mărire extremă,
variabile în funcţie de factorii şi nivelele luate în consi­ la nivelul unei îmbinări sintactice, să ducă la descope­
derare, rămîn în orice moment pasibile de un control rirea omologului său la un alt nivel, nu în t e x t u l unei
destul de precis. Căci textul are dreptul de a privi asupra pagini izolate, ci la scara unei întregi opere, a unei lumi
a ceea ce se spune despre el ; el reprezintă, pentru dis­ imaginare, sau a unui m o m e n t al istoriei. Această mişcare,
cursul interpretativ, un referent ce nu se lasă eludat. -•u tot ceea ce are ea productiv, nu devine posibilă decît
Invocfndu-1, te angajezi să-i acorzi atenţia cea mai c o m ­ pentru că, la început, alegerea textului ne pune în po­
pletă. Resursa permanentă a întoarcerii la text îi permite sesia unui reper precis, a unui termen fix de comparaţie,
cititorului să verifice dacă analiza şi comentariul şi-au şi ne obligă să acordăm atenţie la ceea ce se petrece de
atins ţinta. E uşor să-ţi dai seama, după caz, că textul ambele părţi ale unei limite cu totul provizorii.
n-a fost suficient observat, sau, dimpotrivă, că a fost Atracţia pe care o exercită studiul textelor se înţelege
suprainterpretat ori rău interpretat. în orice moment, cu mai bine clacă acordăm atenţie genului de activitate care
preţul unei confruntări atente, vei putea vedea dacă ceea este cel mai îndepărtat de el, şi care va adăuga pentru
ce vrei să pui pe seama textului poate fi garantat de el. noi complementul unei definiţii prin contrast. Textele îi
Desigur, unul dintre curentele modei actuale îi permite propun interpretului un obiect particular, unic, specificat
„comentatorului" să se preschimbe într-un improvizator în forma şi detaliile sale ; la polul opus, găsim reflecţia
liber şi să spună orice, pornind de la un text d a t ; nu e speculativă care, pe baza unei cunoaşteri documentare mai
mai puţin adevărat că acesta, oricît ar fi de brutalizat, îşi mult sau mai puţin întinse însă întotdeauna plurală şi
păstrează intactă facultatea dezminţirii ; e suficient, încă dispersată, încearcă să încereuiască nişte entităţi sau nişte
o dată, :;ă se revină la text, pentru a şti unde încep pro­ esenţe : literatură, poezie, tragic, romantism (şi, bineîn­
iecţiile, fantasmele, manipulările arbitrare ale cititorului ţeles, clasicism)... Vedem atunci construindu-se, în în­
abuziv. Căci, chiar dacă textele spun mai mult decît lasă tregime, o definiţie conceptuală. în această construcţie,
să se înţeleagă sensul lor declarat, trebuie să admitem experienţa lecturii este desigur presupusă, dar ea e pusă
că gradul de probabilitate al sensului latent care le este ele îndată în serviciul unei elaborări teoretice, în care
atribuit descreşte rapid, pe măsură ce ne îndepărtăm de eseistul dă formă unei idei sau unui model pe care le
sensul evident, încrîs în cuvintele şi în enunţurile apa­ declară aplicabile la un ansamblu foarte larg de opere
rente. particulare. Adeseori, în această muncă, teoreticianul se
Analiza internă, aşa cum se practică ea într-un stu­ închide într-o combinatorie intelectuală pe care o stă­
pâneşte numai el : exemplele ia care faqe apel se limi­
diu textual, nu interzice considerarea datelor externe.
tează la cîteva opere emblematice ; uneori, ele dispar cu
Printr-un efect ce nu are nimic paradoxal, alegerea unui
totul. Rezultatul va fi deopotrivă seducător şi cu nepu­
text, făcînd să existe o regiune intratextuală, determină
tinţă de verificat. Definiţia propusă, în generalitatea ei,
în acelaşi timp o lume care îi este exterioară. Nu vom va acoperi prea mult spaţiu, fără să invalideze totuşi o
putea să ne mulţumim a căuta legea care domneşte în inte­ definiţie concurentă. Acestea sînt cadre de referinţă, a
riorul unui t e x t ; explorînd lumea dinăuntru, va trebui căror utilitate se măsoară prin ceea ce sînt capabile să
58/JEAN S T A R O B I N S K I
TEXTUL ŞI I N T E R P R E T U L / 5 9

ne facă să observăm în operele înseşi. Această utilitate


leiaşi limbi, a unui mesaj formulat într-un cod consi­
— s-o mărturisim — poate fi considerabilă. în acest caz...
derat ca fiind metaforic, la un mesaj enunţat într-vin cod
definiţia conceptuală va fi ocupat poziţia de instrument
considerat ca vehicul al sensului propriu. Interpretul asi­
de interpretare ; acest instrument poate fi modificat, fă­
gură acest „transcodaj", el e însărcinat să înlocuiască o
cut mai eficace şi mai subtil. El va fi preţios pentru, in­
reţea lexicală cu alta ; el substituie cuvintelor textului
terpret, atunci cînd acesta se va întoarce spre obiectul de
alte cuvinte (sau grupuri ele cuvinte), astfel încît mesajul
interpretat, adică spre text. Elaborarea conceptelor-cadire
iniţial, deşi îşi conservă sintaxa, mişcarea, organizarea
şi a conceptelor-unelte îşi capătă întregul său sens în mă­
proprie, se ridică într-un al -doilea sens : este celălalt sens
sura în care, provenită ea însăşi din lectură, îşi pune r e ­
al aceleiaşi formulări, şi este în acelaşi timp cealaltă for­
zultatele la dispoziţia unei cercetări care le utilizează şi
mulare a aceluiaşi sens. Şi aici, interpretarea veghează
care le pune la încercare mergînd în întâmpinarea tex­
la o persistenţă şi o integritate, operînd totodată o trecere,
telor. Fără aceste concepte generale (a căror listă include
însă, de data aceasta, interpretul pune ceva de la sine,
vocabularul descriptiv al lingvisticii, al gramaticii, al re­
chiar şi atunci cînd pretinde că nu procedează decît la o
toricii vechi şi moderne), interpretarea ar fi dezarmată ;.
descifrare. De fapt, el este într-o largă măsură produ­
însă fără munca efectivă a unei interpretări în act, aceste
cătorul a ceea ce descoperă în text, căci alege, c o n f o r m
concepte n-ar trăi decît dintr-o existenţă sterilă şi sepa­
nevoilor sale intelectuale, şi c e l o r ale epocii sale, codul
rată, în care nimic n-ar deosebi cheile bune de cele rele,,
în care va înscrie „sensul propriu". Ştim, într-adevăr, că
echivalente, toate, atâta timp cît rămîn nefolosite.
adeseori tocmai decalajul şi distanţa istorică fac necesare,
cum. a fost cazul pentru H-omer şi pentru Scriptură, in­
I n t e r p r e t a r e a a s i g u r ă o t r e c e r e şi -o i n t e g r i t a t e tervenţia interpretativă şi ajustarea alegorică. De aceea,
în cazul de faţă, trecerea nu vizează numai întâlnirea cu
Dacă-i credem pe istoricii limbii, cuvîntul interpres un destinatar străin, sau cu un alt nivel al sensului : ea
îl desemnează, la origine, pe cel care se interpune într-o- implică o dimensiune temporală. Destinatarul străin este
tranzacţie, pe cel ale cărui bune oficii sînt necesare pen­ omul unei alte epoci ; al doilea nivel al sensului este cel
tru ca un obiect să treacă dintr-o mină într-alta, în ce se enunţă după un limbaj, o morală, un sistem de
schimbul unui preţ drept. Interpres-ul asigură deci o tre­ valori conforme e x i g e n ţ e l o r unui prezent diferit. Inter­
cere ; în acelaşi timp, el veghează la recunoaşterea valorii pretul lucrează atunci la anularea efectului distanţei, el
exacte a obiectului transmis, asistă la transmitere în aşa face opera să treacă de pe ţărmul îndepărtat, din care îşi
fel, încît poate constata că obiectul a ajuns în integri­ trage obârşia, pe cel în care ia naştere discursul interpre­
tatea lui la cumpărător. tativ, în raportul său actual cu destinatarii săi.
în ordinea verbală, chiar atunci cînd nu e decît un Astăzi (mai e nevoie, oare, s-o spunem ?) interpretarea
simplu traducător, interpretul este încă o dată agentul, ia o înfăţişare mai . cuprinzătoare ; nu se mai limitează
unei treceri (de la o limbă la alta), şi cel care răspunde Ia o traducere sau la o transeodare. Ea e un act -de c u ­
de integritatea păstrată a unui mesaj ce nu trebuie să noaştere. Sub numele ei se desemnează suma tuturor
sufere, în principiu, nici o- alterare. actelor îndreptate spie obiect. Să -constatăm că este m e ­
Atunci cînd, într-un alt moment, interpretului i se reu, preocupată să păstreze o integritate : este motivul
încredinţează sarcina unei lecturi alegorice, trecerea in­ pentru care orice interpretare completă presupune o ac­
tervine din nou : ea apare ca o deplasare, în sînul ace- tivitate de restituire, ce urmăreşte să salvgardeze integra-
T E X T U L Ş I INTERPRETUL/61
60/JEAN S T A R O B I N S K I

litatea textului originar. Dar aceasta nu exclude faptul ca devine unul dintre instrumentele cu ajutorul cărora pu­
obiectul redat astfel identităţii sale celei mai puternice ii im încerca să înţelegem în acelaşi timp alte obiecte şi
să fie preluat de o rostire nouă, care-1 atrage la nivelul ivlatia noastră cu acestea. înţelegerea mobilizează obiec-
ei, care îl antrenează şi îl face să participe la propria ei l'-li-, fără a le smulge din locul lor : odată numite conform
mişcare. între momentul alegerii obiectului de interpretat •ii'nsului pe care ne-au făcut să-1 percepem, ele ajung, la
şi momentul, întotdeauna provizoriu, în care se încheie nudul lor, la puterea de a numi.
opera de interpretare, trecerea înfăptuită posedă nu numai Am insistat, în mai multe rînduri, asupra alegerii pe
toate caracteristicile pe care le-am relevat deja în tra­ care o operează interesul nostru vizîndu-şi obiectele. Se
ducere şi alegorie, ci face ca rezultatul interpretării să pairea că sîntem stăpînii absoluţi ai acestei alegeri. Dar
pătrundă în. discursul cunoaşterii. Nu e vorba aici de o libertatea noastră nu poate fi despărţită de instrumentele
simplă „asimilare" ; ci de o completă metamorfoză : o b i e c ­ Hi de limbajul de care dispune. Iar aceste instrumente,
tul de interpretat a crescut prin întreg aportul activităţii acest, limbaj i-au venit dintr-un trecut, dintr-o istorie :
interpretative. istoria propriei noastre activităţi, ce-şi are obîrşia în is­
Atunci cînd interpretul pune întrebări textelor, răs­ toria obiectelor pe care alţii le-au interpretat înaintea
punsul nu e, la început, decît emergenţa, cu o mai clară noastră, şi care, de atunci încoace, s-au rînduit printre
evidenţă, a unei forme mai frecvente' sau mai imperioase : resursele cunoaşterii noastre. Iată-ne deci, o dată mai
dispozitiv arhitectural, perspectivă narativă, categorii de mult, regăsiţi de istorie. Cînd, chiar în această zi, ne
imagini, procedee obişnuite, omologii între doctrina pro­ întoarcem spre orizonturile noastre (de exemplu : litera­
fesată şi constantele stilistice etc. De la întreg la detalii, tura pe care vrem s-o inventăm, critica pe care vrem s-o
ordinea de mărime a formei percepute, rangul ei printre definim mai bine), cînd ne alegem obiectele, cînd încercăm
elementele constitutive ale textului pot varia. în orice să ie surprindem într-o cunoaştere mai vie şi mai însufle­
caz, răspunsul nu va fi deplin răspuns decît dacă această ţită, nu putem s-o facem decît după puterea mijloacelor
formă e citită în întreaga ei semnificaţie, în funcţie de noastre. Iar aceste mijloace — limbaj şi gîndire, concepte
tot ceea ce are ea puterea să desemneze. încolţeşte în. ea şi metode — ce sînt ele ? Sînt nişte „ o b i e c t e " ale trecutu­
un sens, care cere deopotrivă recunoaşterea noastră (pen­ lui, devenite ale noastre prin interpretarea înaintaşilor
tru că era. prezent înaintea lecturii noastre) şi reflecţia noştri, ai căror moştenitori, mai mult sau mai puţin satis­
noastră liberă (deoarece, pentru a se împlini, el cere, făcuţi, sîntem acum. Oricît. de liber am pretinde, că ne ale­
inepuizabil, un complement ele semnificaţie, ce trebuie gem obiectele şi metodele, nu putem s-o facem decît re-
să-i vină din partea cititorului atent). Obiectul de inter­ curgînd la limbajul şi Ia instrumentele pe care ni le~a
pretat şi discursul care interpretează, se leagă, dacă sînt transmis istoria. Se cuvine să le păstrăm, atîta timp cît
adecvate, pentru a nu se mai părăsi. Ele formează o fiinţă vrem să rămînem civilizaţi ; şi ne revine de asemenea
nouă, alcătuită dintr-o dublă substanţă. Noi ne apropriem sarcina de a le perfecţiona, atîta timp cît credem în în­
obiectul, dar se poate spune şi că el ne atrage spre el, dreptăţirea progresului.
către prezenţa sa sporită şi devenită mai evidentă. Obiec­
tul înţeles aparţine acelei părţi a lumii, pe care o putem
considera ca fiind a noastră : ne regăsim în ea. Paradoxul
aparent este că, deşi primeşte confirmarea existenţei sale
independente, obiectul interpretat c u m se cuvine face şi ei
parte, de acum înainte, din discursul nostru interpretativ,
DESPKE L I N G U Ş I R E / 1 5 7

DESPRE LINGUŞIRE .icrele plăcute", este raportată la persoană, la „meritul


.1111) personal" ; discernem aici imediat ,o componentă
i/ircisistă destul de puternică, în măsura în care procesul
"stinge individul şi îl sorteşte unei societăţi alese. N o -
mea de „bună societate", de „bună tovărăşie" (bonne
mpagnie), şi mai ales imaginea extremă pe care o oferă
Doctrina clasică a curteniei, aşa cum s-a elaborai im fcspre ea „cercurile" preţioase, merită să fie calificate, în
la curţile italiene clin secolul al XVI-lea şi în saloane Ir. Imbajul de astăzi, ca un „narcisism de grup". Nu e, fără
pariziene din veacul al XVII-lea, stabileşte în principiu îndoială, o întâmplare că, în acest moment istoric şi toc­
că legăturile reciproce, în care oamenii sînt siliţi să in miri in această societate, indivizii ele sex bărbătesc se fe­
tre zilnic, pot, cu anumite condiţii, nu numai să fie pui i minizează prin gătelile lor : perucile cu bucle lungi, pan­
fi cate de riscul violenţei, ci să devină izvor de plăceiv. glicile, bijuteriile, pantofii cu tocuri şi catarame sînt ele­
Cu ajutorul unei întregi educaţii, regulile unei arte eoni mentele lor cele mai remarcabile. Nu e întâmplător nici
plexe (artă esenţialmente de limbaj, extinzîndu-se asuprit faptul că genul literar al portretului, şi îndeosebi ai
gesturilor, manierelor, podoabelor) se vor îmbina cu na iiuloportretulm, ia naştere în acest context.
tura, fără s-o înăbuşe totuşi, ori s-o altereze. Firescul,
astfel „urbanizat" şi „cizelat", este compatibil cu curtenia.
şi nu mai comportă elementele de agresivitate inseparabile Raţiune, j u d e c a t ă , m e r i t
de ideea pe care ţi-o faci despre individul „rustic" •(an­
tonim al celui „urban") sau „grosolan" (antonim al celui atiinţa bunei-creşteri, declară cavalerul de Mere, „este
„cizelat"). Plăcerea este făcută posibilă, într-o mare mă­ <.xa^ aceea a omului, pentru că ea constă în a trăi şi a
sură, prin suprimarea de comun acord (prin refuzul con­ se comunica în chip omenesc şi rezonabil" Cel clintii
venţional) a eventualităţii agresive de care toate rapoi postulat este deci, conform acestei definiţii, cel al relaţiei
turile umane sînt ,nn m o d firesc" împovărate : se deschide raţionale. Şi cred că nu trebuie să ezităm a recunoaşte că
astfel un spaţiu ocrotit, un spaţiu de joc, un cîmp rnchi această raţionalitate îşi are locul preferat în activitatea de
în care, printr-un acord comun, partenerii renunţă să-şi judecare. La Bruyère atestă în m o d limpede acest transfer
asupra persoanelor, al regulilor pe care Descartes le pro­
dăuneze şi să se atace, atât în relaţiile obişnuite cît şi In
punea să fie aplicate obiectelor gîndirii, „adevărurilor" :
cele care privesc dragostea. Dacă ne e îngăduit să folosim
„Regula lui Descartes, care nu vrea să ne pronunţăm asu­
aici o terminologie anacronică, vom spune că ideea domi­
pra celor mai neînsemnate adevăruri mai înainte de a le
nantă este cea a unei maximizări a plăcerii : satisfacerea
cunoaşte în mod clar şi distinct este destul de frumoasă
directă pe care pulsiunea amoroasă o pierde ca efect al
şi destul ' de justă pentru a trebui să se extindă asupra
refulării şi al sublimării, este contrabalansată (şi poate
aprecierilor pe care le facem, despre oameni" -. Relaţia
compensată), conform teoriei bunei-creşteri, prin eroti-
fundamentală este cea care se stabileşte între un individ
zarea schimbului de idei obişnuit, a conversaţiei etc. D o c ­
trina bunei creşteri estetizează „renunţarea pulsională". i „ D e la v r a i e h o n n ê t e t é " , în Oeuvres complètes, P a r i s , 1930,
Astfel, în timp ce Erosul se „civilizează", relaţiile civile
se erotizează în ansamblul lor şi devin materialul unei
1
" ^ B r u y è r e , Caracterele, II, D e s p r e j u d e c ă ţ i , 4 2 ; C î Jean
de la Ë r u y è r e ! Caracterele sau moravurile ace,tm veac tradu­
activităţii estetice. Valoarea estetică, fiind legată de „ma-
c e r e ş i n o t e d e A u r e l T i t a , B u c u r e ş t i , E.P.L.. 1966, p . i « .
DESPRE LINGUŞIRE/159

158/JEAN S T A R O B I N S K I

lăudat". Clara lumină a judecăţii raţionale pare astfel


ce se pune în evidenţă pentru a fi judecat şi recunoscut, şi coextensivă întregii întinderi a activităţilor umane. Totul
o conştiinţă care, la rîndul ei, exercită puterea de a ju­ poate fi apreciat la adevăratul său preţ ; nu se manifestă
deca. Idealul bunei cuviinţe este reciprocitatea perfectă : nici un gest, nici un cuvînt, care să nu fie menite a-şi
individul care se pune în evidenţă se expune prin meri­ primi calificarea, conform unui cod stabilit al valorilor.
tul său, în timp ce, pe de altă parte, conştiinţa judecătoare Intr-o relaţie de acest ordin, distanţa e deplin păstrată.
dă dovadă de clarviziune şi ştie să recunoască meritul. De îndată ce un om „se explică" şi se poate face înţeles,
Acesta e însă un raport reversibil, în care cel ce se e x ­ judecata de apreciere va interveni, stabilind un raport, de
pune unei judecăţi devine aproape instantaneu judecător egalitate şi de asemănare, unindu-i pe indivizi, însă fără
la rîndul său : el recunoaşte ca pe un merit clarviziunea a-i face dependenţi unul faţă ele celălalt.
judecăţii emise asupra sa. Rolurile se schimbă între ele : Tot aşa stau oare lucrurile atunci cînd judecata de
se stabileşte o egalitate în care fiecare este, rînd pe rînd, apreciere morală se colorează estetic, şi cînd se trece de
subiect care judecă şi obiect judecat. Şi Mere, care se la termeni precum „a merita stima" la alte vocabule accen-
laudă că învaţă pe alţii bunele maniere, îşi îndreaptă tuînd relaţia dintre omul cu creştere aleasă şi martorul în
efortul programului său „pedagogic" rînd pe rînd asupra faţa căruia compare, vocabule precum : „a plăcea", „a
artei de a recunoaşte meritul, şi asupra virtuţilor care agrea" ? în aparenţă, judecata estetică nu face decît să
constituie meritul însuşi. întrucît şi unul şi cealaltă sînt orienteze aprecierea spre o altă ordine a realităţii ; nu
raţionale, meritului şi judecăţii emise despre merit li se doar spre „bunele însuşiri", ci spre „purtările frumoase",
prevede cea mai deplină universalitate : pe de o parte însă această deplasare, autorizată de antecedentele sale
meritul poate fi recunoscut în mod universal de către antice ( xaXoxâ-{a6la), nu se opreşte aici ; este vorba de
dreapta raţiune, pe de altă parte orice raţiune clarvăză­ persoane, iar cel care ştie să „placă" devine de îndată „ î n ­
toare va şti să distingă meritul sub orice haină s-ar înfă­ drăgit". Raportul nu mai e doar de judecată (fie chiar o
ţişa el : „ U n om bine crescut cu vederi largi este atît de judecată mixtă, referindu-se în acelaşi timp la „virtuţile"
puţin supus prejudecăţilor, încît dacă un indian cu m e ­ unei persoane şi la, „podoabele" [agréments] prin care
rite deosebite ar veni la Curtea Franţei, şi dacă s-ar pu­ place), ci se dublează cu un act discret : act de chemare
tea face înţeles, nu şi-ar pierde faţă de el nici unul dintre şi de primire, fie că este vorba ele o primire în grup sau
avantaje ; căci de îndată ce adevărul se arată, unui spi­ de o primire amoroasă. Termenii folosiţi atunci sînt : „a
rit chibzuit îi face plăcere să-1 recunoască, şi fără să fi bine primit", „a fi dorit peste tot" ; cărora le cores­
şovăie" 1 . punde, din partea conştiinţei judecătoare : „a primi cu
Structura fundamentală, care leagă o persoană de alta plăcere", „a prefera", „a vrea binele", „a căuta", sau, în
printr-un act de judecată, poate fi recunoscută sub di­ sfîrşit, „a iubi" (pentru care termenii precedenţi erau un
verse variante stilistice care formulează acest raport, cînd fel de versiune atenuată). Vedem micşorîndu-se în felul
din punctul de vedere al celui care exercită judecata, cînd acesta distanţa obiectivantă de care judecata de stimă
din punctul de vedere al celui care face obiectul unei avea nevoie pentru a se exercita, distanţă perfect res­
judecăţi. Unul priveşte, iar celălalt se expune. Judecă­ pectată atâta timp cît nu intervenea nici un interes afec­
torul bun este cel care „vede preţul tuturor lucrurilor", tiv. Desigur, cel puţin în teorie, aprecierea clarvăzătoare
care „apreciază", care „aprobă lucrurile b u n e " ; omul bine a meritului nu e cîtuşi de puţin uitată în momentul în
crescut, dacă se arată, va şti să „merite stima", „să fie care „gustul" se manifestă : ea este cea care ţine sub
1
M é r é , op. cit., p. 73.
DESPRE LINGUŞIRE/161
160/JEAN S T A R O B I N S K I

controlul său relaţia de consimţire şi de primire. E vorbii pe care membrii „cercului" şi-o fac despre ei înşişi : ei
de a păstra strîns unite recunoaşterea raţională a „meri­ nu-1 vor accepta decît pe cel care le seamănă şi care, prin
tului", „gustul" estetic pentru „însuşirile frumoase", şi meritele şi calităţile sale, le propune răsfrîngerea propriei
acordarea unei „preferinţe" unei fiinţe „amabile". Fără lor valori. Societatea se defineşte ca „aleasă" în însuşi
îndoială că, suprapuse în felul acesta, diversele registre actul în care se cooptează. încă o dată, plăcerea va consta
îşi vor păstra cu dificultate autonomia, şi nu ne va fi greu mai puţin într-o legătură „reală" cu o persoană (într-o
să discernem că, încă de la început, adică de la operaţia „relaţie cu obiectul") c î t ' î n liberul j o c cu o răsfrîngere
„dezinteresată" a judecăţii de stimă, se afla implicat un îngăduitoare.
element afectiv. Recunoaşterea unor însuşiri virtuoase este, „ S c h i m b u l " care se angajează astfel este cel dintre ace­
fără îndoială, o pură judecată morală, însă aducerea la laşi şi acelaşi ; deosebirea este redusă pînă la punctul în
cunoştinţă, sub forma laudei ori a declaraţiei de stimă, care nu mai este generatoare de conflict, ci de joc. Acest
este deja o „gratificaţie" şi, pentru cel care este obiectul lucru nu e posibil decît prin excluderea nu numai a per­
ei, un „cîştig narcisist". soanelor „prost educate" (de mauvaise compagnie), ci şi
Ce se întîmplă atunci, din acest moment, cu echilibrul, a unui anumit număr de subiecte de conversaţie (nu se
cu reciprocitatea perfectă, cu reversibilitatea rolurilor, va vorbi nici despre bani, nici despre soţie etc.) şi a cu­
care ne păreau iniţial postulate în judecata de stimă ? Nu vintelor „ e c h i v o c e " (louches), a expresiilor „triviale" etc.
mai avem de-a face cu un act pur intelectual, întemeiat Se dispune în felul acesta de un principiu de selecţie care
pe postulatul universalităţii raţiunii. Elementul dorinţei, se întemeiază pe „regulă" : persoanele vor fi alese în func­
oricît de „cizelat" şi sublimat ar fi, vine să tulbure exer­ ţie de folosirea „elegantă", „delicată" a resurselor limba­
ciţiul facultăţii judiciare prin introducerea unei mize de jului : alegerea pe care ele o fac între vocabulele cele mai
altă natură : plăcerea. potrivite le semnalează atenţiei „celei mai bune societăţi".
Natura acestei plăceri accentuează, mi se se pare, deo­ Vorbirea „pură", „şlefuită", e considerată un indicativ al
sebirea dintre roluri. „A fi bine primit" se înţelege numai virtuţilor persoanei.
1

în privinţa individului ; „a primi cu plăcere", „a prefera", Limbajul, astfel marcat, nu va pierde nimic din func­
„a căuta" se pot referi desigur la o persoană, dar şi mai ţia sa referenţială, dar va avea ca funcţie accesorie ca­
adesea la „cercul", la „societatea aleasă". Individul, în
lificarea celor care îl folosesc, reprezentarea lor într-un
poziţie de solicitant, aşteaptă să fie „agreat", să fie admis...
univers al jocului în care se cuvine să nu angajezi d e c î t '
Putem ghici că plăcerea e legată atunci mai puţin de
persoanele de care solicitantul e agreat, cît de recunoaş­ ceea ce e mai bun în fine. Un text va putea, în m o d avan­
terea al cărei obiect este el, de stima pe care e îndrep­ tajos, să fie prezent în locul lor : astfel, scrisoarea poate
tăţit să şi-o poarte sie însuşi de atunci înainte ; este plă­ fi concepută ca o- prezenţă prin delegaţie şl ca obiect de
cerea de a fi „distins", de a fi judecat demn să facă parte plăcere, — lucru de care epistollerul nu va întîrzia să fie
din „ c e r c " . în schimb, pentru cel sau cei care „primesc", avertizat.
care „caută", care „preferă", plăcerea constă întîi de toate 1
Procesul, p r o p r i u . tuturor „ l i m b i l o r speciale", p o a t e fi par­
în exercitarea unei alegeri, în sentimentul de a avea ca­ ţial d e s c r i s ca o r e s t r i c ţ i e a c o d u l u i p r i n s e l e c ţ i e p a r a d i g m a t i c ă :
pacitatea să refuze accesul, în sfîrşit în recursul la nişte important, este că a c e a s t ă s e l e c ţ i e v r e a să fie, la n i v e l v e r b a l ,
criterii de asemănare, care-1 obligă pe solicitant să c o n ­ o m o l o g u l selecţiei operate printre „pasiuni" ; ea maschează selec­
ţia i n d i v i z i l o r c a r e , p r i n r e s p e c t u l l o r c o m u n faţă d e c o d u l astfel
firme, prin întreaga lui fiinţă şi conduită, imaginea ideală
c o n s t i t u i t , îşi atestă a p a r t e n e n ţ a la o e l i t ă .
162/JE A N S T A R O B I N S K I DESPRE LINGUŞIRE/163

Tocmai aici vedem că rolurile (al celui ce se expune duieşte să anuleze asperităţile realului prin producerea
judecăţii, al celor care posedă prerogativa judecării) se unei pseudo-realităţi mai puţin, „jignitoare". A preconiza
teatralizează. Dacă poţi să te ascunzi în spatele lucrului să fii „ b u n actor" într-o epocă în care teatrul se defi­
scris, de ce să nu te ascunzi în spatele rostirii, ca un ac­ neşte în m o d esenţial prin puterea lui de iluzionare, în­
tor care-şi joacă rolul la perfecţie. Să-1 ascultăm tot pe seamnă deci a preconiza recursul deliberat la iluzie.
,JVléré.: „E foarte rar talentul de a fi un bun Actor în Sîntem departe, de acum înainte, de situaţia judecăţii
I viaţă, e nevoie de mult spirit şi de exactitate pentru a de stimă, care presupunea, pe de o parte, clarviziunea ju­
atinge perfecţiunea (...) : să faci întotdeauna ceea ce tre­ decătorului, şi, pe de altă parte, sinceritatea meritului.
buie, atît prin acţiune cît şi prin tonul vocii, şi să aduci Fără îndoială că, încă de la prima sa definiţie, meritul
la îndeplinire acest lucru într-un m o d atît de exact, în­ comporta nişte elemente construite, nişte virtuţi dobîn-
cît el să producă efectul cerut, mi se pare o capodoperă dite, nişte trăsături elaborate ; el era, de la bun început,
(...). Sînt convins că în multe prilejuri nu e fără folos produsul unei pedagogii. Dar era inseparabil de „ade­
să priveşti ceea ce faci ca pe o Comedie, .şi să-ţi imagi­ vărul" individului, nu era rezultatul unei separări. El se
nezi că joci un personaj de teatru. Gîndul acesta te îm­ oferea în m o d loial judecăţii, iar judecata putea, la rîn­
piedică să pui prea multe lucruri la inimă şi-ţi dă mai dul ei, să se încreadă în. evidenţă, fără a mai trebui să
apoi o libertate de limbaj şi de acţiune, pe care n-o ai bănuiască minciuna aparenţei.
atunci cînd eşti tulburat de teamă şi de nelinişte" *. V e - Totul se schimbă însă atunci cînd evitarea neplăce­
""dem intervenind, din nou, preocuparea de a reduce ten­ rii (prezentă de la origine) şi-a dezvoltat, toate consecinţe­
siunea neplăcută ; „a nu. pune prea multe lucruri la ini­ le şi a suscitat recursul la iluzie. Facultatea de judecare
mă", a evita „teama" şi „neliniştea" : tot atâtea mijloace rămîne, oare, vigilentă ? V o m avea de-a face atunci, de-o
de apărare împotriva rănilor pe care ni le-ar putea pro­ parte şi de alta, cu o judecată complice, care se va pre­
voca „realitatea" luată în serios. Un delicat, mecanism ar face că acceptă aparenţele plăcute, fără să se lase înşe­
trebui să atenueze astfel partea de agresiune externă dez­ lată de acestea. Subînţelesul clarvăzător al ficţiunii, dacă
agreabilă, aceentuînd în schimb o ficţiune' al cărei avînt e împărtăşit cu exactitate, exclude riscul înşelăciunii :
îl reglează individul în mod liber, şi în care preţioasa lui nimeni nu e păcălit. 1 Imaginii iluzorii îi răspunde ima­
imagine nu suferă nici o atingere. Acest mecanism pro­ ginea iluzorie, cu convingerea comună că nimic nu tre­
tector, stoicii îl preconizaseră deja, ca pe o. artă de „a ieşi buie pus „prea mult la inimă"' dacă vrem să ne păstrăm
cu faţa curată" de sub loviturile sorţii : dar era vorba în posibilitatea unei „relaţii agreabile". Iar dacă, într-un
esenţă de a-ţi juca propriul rol, de a deveni superior ne­ asemenea caz, judecata de stimă nu se mai poate exer­
norocirii nemeritate, acceptînd-o în acelaşi timp. Dizgra­ cita, este poate prilejul unei destinderi suplimentare —
ţia nu era evitată : dimpotrivă, ea era revendicată, con­ deoarece ne aflăm eliberaţi în felul acesta de răspunde­
simţită, şi aproape solicitată, deoarece făcea posibil ro­ rea de a recunoaşte cu adevărat cît valorează persoanele :
lul eroic al indiferenţei faţă de nenorocire, al .statorniciei rămîne în scenă doar judecata estetică, aplicată „aerelor",
înţeleptului. Ceea ce tinde să prevaleze în conduita pre­ şi „manierelor", care' ia act de plăcerea provocată de apa­
conizată de Mere este în mult mai mare măsură refugiul renţe, judecată ce nu face decît să contrasemneze adeziu-
în ficţiune, fuga estetică într-o imagine substitutiva ofe­
rită admiraţiei celorlalţi : manevră de evitare, ce se stră-
' S e stabileşte a t u n c i u n e c h i l i b r u , p r i n a d o p t a r e a u n u i c o d
m e t a f o r i c c o m u n , ş i p r i n c ă u t a r e a u n e i distanţări d e a c e l a ş i g r a d
M é r é , Oeuvres completes, t. I I I , P a r i s , 1930, p . 157-158. faţă d e literalitate.
164/JEAN STAROBINSKI
D E S P R E L I N G U Ş I R E / l 65

nea îngăduitoare pe care fiecare o aduce propriei sale ţaţă a imaginii celuilalt în limbajul pe care i-1 adresezi,
imagini fictive. Relaţia reciprocă, ce părea la început în­ „gratificarea narcisică". însă discursul laudativ n-ar avea
temeiată pe actul intelectual al recunoaşterii calităţilor această putere dacă n-ar veni să întărească discursul în­
„reale", devine o tranzacţie în care nişte perfecţiuni fic­ şelător pe care amorul propriu îl ţine în fiecare dintre noi.
tive se autorizează mutual, în vederea menţinerii, pen­ „Amorul propriu este cel mai mare dintre toţi linguşito­
tru fiecare, a unui nivel identic de satisfacţie narcisistă. rii" (Maxima 2) : afirmaţie importantă, întrucît se izo­
Cel care vrea să-şi păstreze clarviziunea întreagă «p lează, pe locul al doilea, în toate ediţiile Maximelor. A m o ­
va îndepărta de joc, pentru a-1 reproba în calitate de „ m o ­ rul propriu îşi acordă, în forul nostru interior, dreptul de
ralist" ; el va denunţa, de o parte şi de alta, recursul la a vorbi cel dinţii '. La Rochefoucauld consideră chiar
iluzie. El va acuza stricăciunile amorului propriu. Noţiu­ această linguşire lăuntrică drept principiu al oricărei plă­
nea de amor propriu acoperă, în antropologia clasică, o ceri : „ A m fi cu totul lipsiţi de plăcere dacă nu ne-am
mare parte din cîmpul semantic pe care noi îl atribuim, linguşi niciodată" (Maxima 123). Dar iată că, în modul
în limbajul mitico-ştiinţific al psihanalizei, „narcisismu­ cel mai precis, moralistul denunţă, în această plăcere,
lui" : „rănirea amorului propriu" a servit, oare, de modei cauza unei pagube : tranzacţia pe care o puteam consi­
„rănii narcisice" ? Analogia e atestată în această c o m u ­ dera pînă- aici (în schimbul de laude, de exemplu)
nă vulnerabilitate — oricît ar fi de necesar să distingem în întregime 'Compensată, se efectuează în pierdere ;
nişte limbaje din epoci diferite, înzestrate fiecare cu o ea este în dezavantajul nostru : „Dacă nu ne-am
coerenţă proprie, întemeiate fiecare pe alte baze, şi folo­ linguşi pe noi înşine, linguşirea altora nu ne-ar putea
sind fiecare un alt sistem de opoziţii interne. dăuna" (Maxima 152). „Linguşirea e o monedă falsă, care
în ochii moralistului, amorul propriu este putere de nu are valoare decît din pricina trufiei noastre" (Maxima
iluzionare : rădăcinile lui se află în păcat, adică în ope­ 158).. Tranzacţia ajunge să ia aici chiar înfăţişarea unei
ra Celui-Rău, care e marele iluzionist. însă amorul propriu adevărate tîrguieli, pe care o facem în detrimentul nos­
însuşi nu este o iluzie : el e „realitatea" ascunsă care sus­ tru. De data asta, nimic nu mai subzistă din simetria per­
cită forfoteala iluziilor, şi care se hrăneşte cu ele. A fectă, din reversibilitatea leală care precumpănea în ju­
numi „amorul propriu" înseamnă deci a da iluziei o ori­ decata de stimă reciprocă ; nimic, de asemenea, din m u ­
gine, o sursă, în acelaşi timp cu un scop. Căci iluziile se tuala confirmare narcisistă.
nasc prin amorul propriu, şi pentru amorul propriu.
Nimeni nu se străduieşte m a i bine decît La R o c h e - 1
T e m a va fi reluată de c ă t r e p r e d i c a t o r i : „ S ă nu m a i v o r ­
foucauld să pună în lumină aspectul tranzacţional al re­ b i m d e s p r e linguşitorii c a r e n e î n c o n j o a r ă p e d i n a f a r ă , s ă v o r b i m
d e s p r e u n l i n g u ş i t o r c a r e s e află î n l ă u n t r u , p r i n c a r e toţi c e i ­
laţiei de la persoană la persoană, atunci cînd o guvernea­ lalţi sînt î m p u t e r n i c i ţ i . T o a t e p a s i u n i l e n o a s t r e sînt l i n g u ş i t o a r e ,
ză amorul propriu. „ N u lauzi ele obicei decît ca să fii p l ă c e r i l e n o a s t r e sînt nişte l i n g u ş i t o r i : . î n d e o s e b i a m o r u l n o s t r u
lăudat" (Maxima 146) ; „Refuzul laudelor e o dorinţă de p r o p r i u e un m a r e linguşitor care nu conteneşte să ne aplaude
în l ă u n t r u ; şi atîta v r e m e cît îl v o m asculta pe a c e s t l i n g u ş i t o r ,
a fi lăudat de două ori" (Maxima 149) ; „Oricîte lucruri
n u v o m î n t î r z i a să-i a s c u l t ă m ş i p e c e i l a l ţ i . C ă c i l i n g u ş i t o r i i d i n
bune ni s-ar spune despre noi, nu aflăm nimic n o u " (Ma­ afară, suflete v î n d u t e ş i desfrînate, p o t c u n o a ş t e p r e a b i n e p u ­
xima 303). Lauda reciprocă are ca efect confirmarea fie­ terea acestei l i n g u ş i r i l ă u n t r i c e . D e a c e e a s e ş i î m p a c ă c u ea, l u ­
căruia în propria lui supraestimore. Dă-tmi ca să-ţi dau : c r e a z ă î n d e p l i n ă î n ţ e l e g e r e . E i s e furişează c u atîta î n d e m î n a r e
î n a c e s t s c h i m b a l p a s i u n i l o r n o a s t r e , î n această t a i n i c ă intrigă
aceasta e, în fond, regula jocului, în care ceea ce e dat
a i n i m i i n o a s t r e , în această î n g ă d u i n ţ ă a a m o r u l u i n o s t r u p r o p r i u ,
este în egală măsură lucrul cel mai gratuit şi cel mai pre­ î n c î t ne f a c să c o n s i m ţ i m la t o t ce s p u n " ( B o s s u e t , Sur la charité
ţios din cîte există — „lauda", obiectivarea înfrumuse- fraternelle).
DESPRE LINGUŞIRE/167
166/JEAN S T A R O B I N S K I

Cuvîntul „a linguşi" tor aspecte ale vieţii sociale, dar şi abordarea sub unghi
social a anumitor aspecte ale vieţii psihologice.
Cuvîntul a linguşi (flatter) desemnează, de îndată ce Desigur, şi aici, modelele antice îşi au importanţa lor.
intervine, un tip de schimb în care ceea ce se dă şi ceea ce („Prinosul [de consimţămînt], fără intenţie interesată, se
se primeşte nu mai este de aceeaşi natură. Nu : stimă numeşte dorinţă de a plăcea, iar, cu speranţa unui profit,
pentru stimă, laudă pentru laudă, metaforă pentru me­ linguşire", citim în Aristotel 1 . Cuplul bogatului şi al pa­
taforă, imagine pentru imagine, Iluzie pentru iluzie. Ci : razitului se profilează ; iar pentru a-1 vedea acţionînd pe
cuvinte în schimbul favorurilor. Menţinerea în echilibru linguşitorul antic, nu e nevoie decît să deschidem Carac­
a balanţei în beţia narcisistă comună putea fi utopia sa­ terele lui Teofrast, în traducerea lui La Bruyere : „Lin­
loanelor aristocratice în care, ca urmare a regulilor de guşirea e o legătură ruşinoasă, ce nu-i foloseşte decît lin­
admitere, fiecare aparţinea unei „condiţii" sensibil ana­ guşitorului. Dacă un linguşitor se preumblă cu cineva
loge, şi în care, pe de altă parte, conform unei ficţiuni alt­ într-un loc public : «Băgaţi de seamă, îi spune el, că
minteri greu de salvgardat, consimţirea carnală era amî- toată lumea e cu ochii pe domnia-voastră ? Asta nu vi se
nată la nesfîrşit, iar dragostea sortită transfigurării fabu­ întîmplă decît dumneavoastră. Ieri s-a vorbit mult des­
loase a „amantei" şi „amantului", uniţi de singurele vir­ pre dumneavoastră, şi lumea nu contenea să vă laude»."
tuţi ale privirii şi cuvintelor. Insă ficţiunea e ameninţată Linguşirea, pornind de la personalitatea oferită privirii şi
cu ruinarea, de îndată ce intervine deosebirea de ranguri de la renumele ei, se extinde la tot : înfăţişare fizică, fri­
şi de averi, sau reala deosebire dintre sexe 1 , eînd acor­ zură, vorbire, copii, bucătărie şi vinuri, locuinţă, portrete.
darea favoarei sau a favorurilor este solicitată doar de Nimic din ceea ce este sau posedă „stăpânul" nu scapă
arta exprimării frumoase, disimetría se instalează, egali­ laudei. în simplitatea, lui precisă, t e x t u l lui Teofrast nu
tatea dispare, iar legea „interesului" se substituie ori se omite nimic din. ceea ce, în individ, se află mereu în aş­
supraadaugă celei a plăcerii. teptarea unei „întăriri narcisiste". Nu e oare semnifica­
tiv faptul că linguşitorul începe' prin a-i da asigurări „stă-
De altfel, tocmai aceasta dă linguşirii întreaga ei în­
pînului" că e văzui de toţi, şi bine văzut; că toţi vorbesc.
semnătate : această noţiune se situează în punctul în ca­
despre el, şi numai de bine ? Iată că stăpînul e liniştit
re, în limbajul clasic, se întâlnesc psihologia amorului pro­ nu numai în privinţa părerii personale a. celui servil, ci
priu şi critica mijloacelor de distribuire a puterii şi b o ­ şi a judecăţii universale emise asupra lui : el ia în stăpînire
găţiilor. A v e m aici, cum se vede, o noţîune-pivot, care o „esenţă" personală. Dacă se pretează în felul acesta
permite tratarea din punct de vedere psihologic a anumi- operaţiei linguşirii,, dacă consimte astfel să se mulţumeas­
că cu vorbe goale, este pentru că nimic nu-i opreşte pe
' D u b l u l c î m p de acţiune al linguşirii în ordinea politică şi calea supraestimară celei mai oarbe. Textul lui Teofrast,
e r o t i c ă e c o n f i r m a t de d u b l a a c c e p ţ i u n e a l u i „a c u r t a " (courtiser). care nu spune nimic despre purtarea celui linguşit, se
D o v e z i l e textuale nu lipsesc : „Există d o u ă soiuri de o a m e n i în­
c l i n a ţ i s p r e a fi linguşiţi, c a r e nu d u c , a d i c ă , n i c i o d a t ă lipsă de
mărgineşte să arate lesnicioasa înaintare a vorbirii lingu­
o a m e n i c a r e le f u r n i z e a z ă o a s e m e n e a m a r f ă , şi c a r e se lasă p r i n ş i şitoare şi, indirect, lasă să i se înţeleagă succesul : cel
d e o p o t r i v ă de u ş o r : şi a n u m e P r i n ţ i i , c ă r o r a c e i răi le c î ş t i g ă măgulit se crede mai tînăr, mai frumos, mai puternic de­
astfel î n c r e d e r e a , şi f e m e i l e , c ă c i n i m i c nu e m a i p o t r i v i t şi m a i
cît este. Şi e gata să plătească contravaloarea a ceea ce a
obişnuit pentru c o r u p e r e a neprihănirii f e m e i l o r decît să le hră­
neşti cu, şi să v o r b e ş t i d e s p r e l a u d e l e l o r " ( P i e r r e C h a r o n , De la cîştigat astfel printr-un joc al iluziei sub forma unei părţi
Sagesse, c a r t e a III, c a p . X ) . C î t d e s p r e t r a n z a c ţ i e , e a s e e n u n ţ ă
în cuvîntul „ m a r f ă " . 1
Etica lui Nicomah, II, V I I , 13.
168/JEAN S T A R O B I N S K t
D E S P R E L I N G U Ş I R E / l 69

apreciabile a bunurilor şi plăcerilor materiale de care se aspectele sale narcisiste şi infantile — nu mai are în faţa
bucură : linguşitorul va deveni comesean. T î r g u l , în c o n ­ sa, graţie linguşirilor senatului şi ale sclavilor eliberaţi,
diţiile economice ale1 cetăţii antice, ise traduce în decît o lume-jucărie. Dar, dacă distanţa dintre josnicia
esenţă, pentru linguşitor, prin profitul alimentar. Lingu­ linguşitorului şi prinţul divinizat pare la început imensă,
şitorul e o gură : pentru a vorbi, apoi pentru a mînca.i ea sfîrşeşte prin a fi abolită, în spectacolul „bestializării"
Succesul parazitului pe lingă cel bogat va fi una dintre) progresive a prinţului ; satisfacerea nelimitată a poftelor
temele clasice ale criticării bogăţiei. Dacă bogătaşul se/ — indusă de cuvîntul linguşitor — echivalează cu un
lasă atît de uşor înşelat, este pentru că bogăţia nu aduce1 triumf al animalităţii : puterea prinţului, departe de a fi
fericirea, este pentru că banul nu e clecît un mijloc de a fără margini, apare din ce în ce mai mult limitată la sa­
obţine cel mal înşelător dintre toate bunurile : părerea tisfacţiile „infame" : urmărită pînă la capăt, istoria, aşa
celorlalţi şi, prin aceasta, părerea iluzorie pe care ţi-o faci cum o concepe Tacit, ne arată că acest zeu este cel mai
despre tine însuţi. Cu toate comorile pe care le posedă, puţin liber din cîţi există. Racine a tradus în chip minu­
cel bogat nu e încă satisfăcut, atîta vreme cît nu se poate nat psihologia tacitiană, atunci cînd, pentru a arăta cum
complace fără rezervă în propria-i persoană. Obstacolul se naşte un „monstru", îl supune pe Nero (împotriva ve­
pe care i-1 pune în faţă partea nestăpînîtă a naturii fizi­ rosimilităţii istorice) discursului atît de bine numitului
ce (contingenţa corpului) sau a naturii sociale (judecata Narcis :
celorlalţi), linguşitorul se oferă să i-1 înlăture prin vor­
be înşelătoare : bogatul se lasă prins de momeala pro­
priei sale imagini exaltate, în timp ce linguşitorul, venit Din multele-ii dorinţe nici una nu mai ai ?
mai de jos, se poate mulţumi cu directa realitate a ospă­ Din toţi, numai în tine încredere să n-ai ? 1
ţului. Dacă linguşitorii se înghesuie în casa lui, bogătaşul
va fi jefuit (Timon al lui Shakespeare este expresia sa într-un limbaj puţin diferit, animaliza<rea celui lingu­
exasperată). După ce a fost, datorită nemulţumirii care-o şit este perfect pusă în evidenţă — potrivit vocabularu­
însoţeşte, prada iluziilor, bogăţia sfîrşeşte prin a dispare lui şireteniei şi capturii — în aceste versuri ale lui La
ea însăşi ca o iluzie. Fontaine :
- Discursul moral al tradiţiei clasice regăseşte acelaşi
raport, dar mai accentuat dacă e cu putinţă, atunci cînd Hrăniţi pe regii voştri cu minuni,
nu mai e vorba de bogătaşul particular, ei de tiran sau Cu linguşiri plăcute şi meştere minciuni ;
de prinţ. între adulator şi tiran, miza e în acelaşi timp Vor trece peste ciudă şi peste-antipatii,
2
mai ridicată şi mai primejdioasă : e în j o c puterea însăşi, Vor înghiţi momeala şi vă vor răsplăti.
iar favoarea se traduce prin imense bogăţii. (Imaginea
exemplară a acestui raport se va găsi la Tacit). Vedem Iată că, o dată cu cuvîntul „momeală", a reapărut tema
atunci accentuîndu-se hiperbola linguşirii ; prinţul e „alimentară", însă pentru a caracteriza — metaforic —•
divinizat ; sfatul linguşitorului autorizează atotputernicia ceea ce „hrăneşte" iluzia regilor linguşiţi : tocmai în ter-
în exercitarea tuturor dorinţelor : el înlătură toate obsta­
colele pe care conştiinţa le-ar putea opune. Tot aşa, el îi 1 Britannicus, a c t u l I V , s c e n a I V . (In româneşte de Dinu
B o n d i si R a d u P o p e s c u ) . Cf. L a B r u y è r e , Caractères, D e s p r e S u ­
predă pe toţi opozanţii răzbunării stăpânului : linguşitorul
v e r a n , '28. A c e l e a ş i m a x i m e î n g u r a lui M a t h a n î n Athalie,
şi delatorul sînt unui şi acelaşi. Sadismul neronian — cu I I I , 3.
Fabule, V I I I , 14, t r a d . d e T u d o r M ă i n e s c u , B u c u r e ş t i , 1963.
2
17Ö/JEAN S T A R O B I N S X I DESPRE LINGUŞIRE/171

meni de poftă animală traduce La Fontaine înclinarea siune mai deplin animală era exprimată în acea formulă
irezistibilă a prinţului de a da crezare discursurilor ea- sintetică a' laudei reciproce : asinus asinum fricat *). Lin­
re-1 divinizează. (în Înmormântarea leoaicei, din care t o c ­ guşitorul va fi deci cel care deplasează în puterile vorbi­
mai am citat ultimele patru versuri, cerbul linguşitor rii aptitudinea mîinii de a descoperi un corp, de a-l dez­
pretinde că a văzut-o pe leoaica înviată ducîndu-se ,,la vălui în mod plăcut sieşi. Dar, trecînd de la literalitatea
zei".)
acţiunii directe asupra corpului la sensul figurat, lingu­
Q scurtă privire în culisele etimologice ne face să ve­ şirea transportă plăcerea la nivelul imaginii pe care cu­
dem animalitatea, cînd în comportamentul linguşitorului, vîntul o oferă destinatarului său, pentru ca acesta să se
cînd în firea însăşi a celui ce se oferă linguşirii. recunoască în el : de unde reiese că „ e u l " n-a încetat
Care este situaţia termenilor folosiţi în mod curent ele nicieînd să se identifice şi că e nevoit să-şi caute identi­
limba latină ? Care este situaţia îndeosebi a lui adulări ? tatea, în întregime sau în parte, în cuvîntul celuilalt.
„Verbul pare să fi avut la origine un sens concret, ca şi Destinatarul linguşirii îşi va lua în stăpînire imaginea
grecescul o-xî-vw, şi să se fi referit la animale, mai ales
aşa cum şi-a luat în stăpînire corpul, — prin măgulirea
la- dini, care pentru a-şi arăta bucuria sau a-şi linguşi
care i le descoperă. Pictorul care „flatează" un portret
stăpânul, se apropie (ad-) dînd din coadă." 1
nu face decît să transpună în planul vizibilului o valoa­
Cît despre cuvîntul flatter, o falsă etimologie, care 1-a
re semantică a cărei extindere de la ordinul tactil la ordi­
făcut să fie mai uşor acceptat de către unii, îl făcea să
nul verbal tocmai am observat-o. Dacă măgulirea-mîn-
provină „ d i n sunetul dulce şi fluent fl, special întrebuin­
gîiere îi dezvăluie corpului faptul că-şi poate fi 'sieşi
ţat pentru a desemna obiectele plăcute şi remarcabile prin
„ o b i e c t " , măgulirea-vorbire deplasează obiectul în strălu­
delicateţea lor, şi mai ales suflarea. De aici, latinescul
cirea unui nume (într-un renume *), înainte ca Imaginea
fio, fiare, flatum [...] Aceasta înseamnă deci într-adevăr
să fi ajuns să se obiectiveze în falsa oglindă a unui por­
a sufla la ureche lucruri care umflă îngîmfarea, laude ca­
tret sau a unui bust. Se operează astfel o deplasare de
re emoţionează amorul p r o p r i u " 2 . Nu, nu de blîndeţea
suflului leagă astăzi etimologiştii verbul flatter, ci de Ia plăcerea elementară la înşelătorie, — deplasare perfect
francul flot, plat. (Flatter are deci aceeaşi origine cu marcată în diversele accepţiuni ale lui flatter [a linguşi]
„se flâtrer", a se culca şi a se tupila, termen de vînătoa- şi flatteur [linguşitor, măgulitor] : „flatter Ies sens" [a
re, — şi flétrir [a însemna cu fierul roşu], semn al unei măguli simţurile] nu înseamnă a le înşela, ci doar a ie fi
amprente.) Sensul prim şi propriu al lui flatter este „a pe plac, a le îneînta. înşelăciunea, iluzia se insinuează pe
mîngîia cu podul palmei", „a netezi cu podul palmei" 3 . măsură ce se pierde imediateţea mângâierii, şi conştiinţa
Verbul exprimă la origine contactul mîngîietor cu un corp, măgulită caută să se întâlnească, să se vadă pe sine în­
frecarea uşoară exercitată de mînă (contact a cărui ver- săşi sub forma unei imagini cu care aspiră să se confun-

1
A . E r n o u t et A . M e i l l e t , Dictionnaire étymologique de la * M ă g a r u l p e m ă g a r s c a r p i n ă (lat.).
1
langue latine, P a r i s , 1939, p. 15. A t u n c i c î n d C o r n e i l l e , p e n t r u a se „ ş l e f u i " , c o r e c t e a z ă :
2
Dictionnaire universel des synonymes (...), Paris, Penard, . „ V o m a v e a t o t t i m p u l să n e sărutăm [baiser] a m a n t e l e " (L'Illu­
f. d., p . 138. sion comique, I V , 9), e l î n l o c u i e ş t e , d u p ă 1660, baiser c u flatter
3
O . B l o c h si W . v . W a r t b u r g , Dictionnaire étymologique de [a m î n g î i a ] : e v o r b a de a t e n u a r e a a c e e a ce p u t e a să p a r ă „ t r i ­
la langue française, P a r i s , 1968, p. 265. A se v e d e a si W. v. W a r t ­ v i a l " î n c o n t a c t u l t r u p u r i l o r . Flatter i n d i c ă c e l m a i n e î n s e m n a t
burg, Französisches Etymologisches Wörterbuch, X V , II, p. c o n t a c t c u putinţă, d a c ă n u c h i a r a b s e n ţ a o r i c ă r u i c o n t a c t , s u b l i ­
139-141. marea verbală a mîngîierii.
D E S P R E LINGUŞIRE/173
1 7 2/JE A N S T A R O B I N S K Ï

nic" sau iluzoriu în imaginea- seducătoare propusă de


de K Metaforic, această imagine, propusă astfel identifi­
măgulirea lăuntrică. Dacă succesul lipseşte, adică dacă
cării iluzorii, va fi exprimată prin nada, momeala, cap­
cana, plasa asupra cărora se aruncă animalul, sub im­ ieşirea în realitatea exterioară nu e găsită, acţiunea cuge­
pulsul unei dorinţe instinctive de absorbţie : cel linguşit tată a Iui „a se măguli" va rămîne propria ei prizonieră,
„se hrăneşte" cu imaginea ce i se propune şi devine ast­ captivă a unei plăceri închise : aceasta se poate numi şi
fel „prada" linguşitorului. Parcursul semantic în care „a se legăna cu Iluzii" :
ne-au atras asociaţiile duce de la superficialitatea epider­
Din toate animalele ce-n aer se ridică
mică a contactului agreabil la captura animalului înşelat,
care nu vede cursa în hrana asupra căreia se precipită. (...)
Dar, de îndată ce verbul a măguli [flatter] poate fi Cel mal prost animal as zice că e omul, .
folosit în legătură cu o reprezentare oferită conştiinţei,
(...)
verbul poate trece la forma reflexivă. A se măguli [se
Şi totuşi plin se-arată de aburiri uşoare,
flatter], verb ambiguu, exprimă în acelaşi timp sau rînd
De năluciri deşarte cuprins în legănare,
pe rînd eroarea sau speranţa sinceră. Este expresia pro­
Doar ei temei şi sprijin e pentru firea toată,
iectului, dar şi a legăturii întreţinute cu imaginea fictivă
Şi-al zecelea din ceruri în juru-i face roată 1
pe care ţi-o faci despre tine însuţi şi posibilităţile tale.
Nu ne v o m mira văzînd că aceste versuri iau loc, la
Dacă-i credem pe lexicografi, forma reflexivă apare la
Corneille : iar Corneille o foloseşte în acelaşi timp pen­ Boileau, într-o satiră care dezvoltă toposul inferiorităţii
tru a semnifica hotărârea eroică, şi pentru a denunţa omului faţă de animal..
supraestimarea iluzorie a mincinosului şi fanfaronului. Şl nu ne v o m mira nici că discursul-tip al linguşirii
Totul se petrece ca şi cum fiinţa nu s-ar putea califica e ţinut de vulpe şi adresat corbului. Poet al raporturilor
şi angaja în acţiune decît pe calea unui discurs pe care dintre forţe adverse (poet politic abia deghizat), La Fon­
şi-1 adresează sieşi, — discurs despre care doar sfîrşitul taine îşi găseşte în fabulă instrumentul perfect, căci ani­
acţiunii va îngădui să se spună dacă e „sincer" sau înşe­ malitatea e simbolul unei lumi dominate de poftă şi de
lător. Linguşirea interiorizată poate trece drept forma vicleniile prin care dorinţa, fiecărui individ încearcă să
narcisistă a „voinţei" — a unei voinţe care însufleţeşte
prevaleze. Totul este de o rară justeţe în această fabu­
imaginea unei perfecţiuni sau a unei străluciri viitoare.
lă 2 : fie că este vorba de înălţimea la care se află c o c o -
„Se flatter d e " [a-şi face iluzii] este expresia care dă nar­
cisismului şansa de a străluci, lăsindu-i evenimentului !
B o i l e a u , Satire, V I I I .
(„efectului") grija de a hotărî între ceea ce a fost „ţrai- 2
Iată şi t e x t u l : . '

1
M A Î T R E c o r b e a u sur u n a r b r e p e r c h é ,
î n s c h e m a t i s m u l său, t e x t u l lui T e o f r a s t n u o m i t e n i m i c , Tenait en son b e c un fromage.
n i c i d i n m î n g î i e r e , n i c i d i n p o r t r e t . T r a d u c e r e a lui L a B r u y è r e , Maître renard, par l'odeur alléché,
c a r e d e z v o l t ă v a l o r i l e i m p l i c i t e , p o a t e servi d e d o v a d ă c o n v i n g ă ­ L u i t i n t à p e u p r è s ce l a n g a g e :
t o a r e : „ D a c ă d i n î n t î m p l a r e v î n t u l ţi-a p r i n s v r e u n pai în b a r b ă ,,Et b o n j o u r , M o n s i e u r d u C o r b e a u .
s a u în păr, el a r e grijă să ţi-1 ia [...] C u m p ă r ă fructe [...] le dă Q u e v o u s êtes j o l i ! q u e v o u s m e s e m b l e z b e a u !
c o p i i l o r [acestui c e t ă ţ e a n ] ; îi sărută, îi m î n g î i e [...] iar d a c ă z ă ­ Sans mentir, si v o t r e r a m a g e
r e ş t e u n d e v a p o r t r e t u l s t ă p î n u l u i m u l t î n f r u m u s e ţ a t , s e arată î n ­ Se r a p p o r t e à v o t r e p l u m a g e ,
d u i o ş a t v ă z î n d cît de m u l t îi s e a m ă n ă , şi îl a d m i r ă ca pe o c a p o ­ V o u s êtes l e p h é n i x d e s hôtes d e c e s b o i s . "
doperă".
DESPRE L I N G U Ş I R E /l75
174/JEAN S T A R O B I N S K I

ţat corbul, de numele însuşi al păsării (corbeau) destinat marea pradă materială şi puterea verbală care, de jos, o
unei rime bogate cu beau (frumos ; rimă pentru ureche, va lua în stăpînire. A doua pereche, ramage-plumage
oximoron la nivelul sensului) ; fie că este vorba, în dis­ [ciripit-pene, grai-strai], intervine în interiorul vorbirii
cursul vulpii, de progresiunea calculată — de la joii linguşitoare : rime ce nu se opun, în oglindă, privindu~se
mai degrabă una pe alta, şi care-1 îmbogăţesc pe cel lin­
[drăguţ, plăcut] la beau [frumos], de la familiaritatea
guşit cu o perfecţiune (votre „ramage" — ciripitul du-
apostrofe! („Et bonjour" — „Şi bună ziua") la preţiozita­
mitale) şi cu o armonie („se rapporte" •— se aseamănă)
tea hiperbolică a „poantei" („le phénix des hôtes de ces
suplimentare. Iluzia se construieşte prin dublarea ipote­
bois" — „eşti pasărea măiastră-a pădurilor acestea") : to­
tică a atributelor corporale, culminînd în afirmarea pozi­
tul e minunat articulat. Să fim puţin atenţi la rimele în tivă a unei singularităţi superioare : imaginea „măgulită"
age. O primă-pereche apare în exordiul narativ : sîntem în s-a desfăşurat, iar destinatarului linguşirii nu-i mai rămîne
ceea ce poetul ne propune ca „real", iar realul înseamnă decît s-o trăiască în mod real. Această metamorfoză, aceas­
corespondenţa fromage-langage [caş-vorbire] : vedem opu- tă schimbare imaginativă presupune un moment de ame­
nîndu-se — distanţa fiind figurată de versul interpus — ţeală a conştiinţei de sine, pierderea momentană a per­
cepţiei interne a identităţii corporale : este ceea ce La
A c e s m o t s , le c o r b e a u ne se sent p a s de j o i e ; Fontaine indică, ni se pare, în m o d minunat în versul care
Et pour montrer sa belle voix,
reia naraţiunea :
I l o u v r e u n l a r g e b e c , laisse t o m b e r s a p r o i e .
L e r e n a r d s ' e n saisit, et d i t : „ M o n b o n m o n s i e u r ,
A p p r e n e z q u e t o u t flatteur A ces mots, le corbeau ne se sent pas de joie.
Vit au dépens de celui qui l'écoute. Pe corb aceste vorbe l-au zăpăcit îndată.
Cette l e ç o n v a u t b i e n u n f r o m a g e sans d o u t e . "
Le c o r b e a u h o n t e u x et confus,
Jura, m a i s u n p e u tard, q u ' o n n e l'y p r e n d r a i t p l u s . Convingerea iluzorie a „glasului frumos" s-a născut :
ea nu mai cere decît să-şi confere puterea realităţii, —
în versiunea românească a lui Tudor Măinescu : decît să facă fiinţa să coincidă cu imaginea suscitată de
1
J u p î n u l c o r b p e c r a c ă , fudul, s e l e g ă n a ,
cuvîntul linguşitor . „A deschide larg pliscul" nu înseam­
Ş i - n p l i s c u l lui o r o a t ă de c a ş c a v a l ţinea. nă a cînta, ci este actul animal prin care se măreşte ori­
A d u l m e c î n d mirosul, o vulpe, cutră mare, ficiul oral.'Urmărind imposibila sublimare a cîntecului (a
L-a-ntîmpinat cu-această plăcută cuvîntare :
„ciripitului") corpul se dezvăluie în urîta sa literalitate
— Ce p e n e strălucite,
Frumos împodobite ! corporală. La capătul seriei celor patru rime în ois şi oie,
S e n i o r e c o r b , d e ţi-ar f i g r a i u l cuvîntul proie [pradă] face să se audă fonic ţipătul „real"
A t î t d e m î n d r u c u m ţi-e straiul, al corbului, şi, semantic, miza „reală" a tranzacţiei, care
N i c i p a s ă r e a m ă i a s t r ă n-ar fi m a i m i n u n a t ă !
P e c o r b a c e s t e v o r b e l-au z ă p ă c i t îndată,
cade la îndemîna linguşitorului. Faimoasa morală :
Ş i prostul, c a s-arate c u m c î n t ă d e f r u m o s ,
D e s c h i s e p l i s c u l . B r î n z a căzu, fireşte, j o s . i L a F o n t a i n e stie s ă d e n u n ţ e , r î n d p e r î n d , p r i m e j d i o a s a p r e ­
A înşfăcat-o v u l p e a şi-a zis, r î z î n d h o ţ e ş t e : - t e n ţ i e a c e l u i c e v r e a să p a r ă a l t c e v a d e c î t este (Broasca ce vrea
— A ş a l i n g u ş i t o r u l pe p r o s t îl p ă c ă l e ş t e , să 'fie mare cit boul) si î n g ă d u i n ţ a c u c a r e o r i c e o m se z u ­
Iar c e l c a r e s e - n c r e d e r ă m î n e p ă g u b a ş g r ă v e ş t e p e s i n e : „ N i c i o g l i n d a , jur-în-jur / N u - m i d e s c o p e r ă
î n v ă ţ ă t u r a f a c e o p o r ţ i e de caş. cusur'' 1 (Fabule, I, V I I , La besace — Dăsaga, m r o m de T u d o r
Jupînul c o r b rămase c a m ruşinat pe cracă, A r g h e z i , cf. Scrieri, V, B u c u r e ş t i , E d i t u r a p e n t r u literatura, 1963,
J u r î n d că altă d a t ă la fel n - o să m a i f a c ă . p. 110).'Ostentaţia rămîne numitorul c o m u n .
/
176/JE A N STAROBINSKI DESPRE L I N G U Ş I R E / 1 7 7

Apprenez que tout flatteur din „slăbiciunea" altora. Dacă aceştia bagă de seamă, dacă
Vit aux dépens de celui qui l'écoute linguşitorul se arată excesiv ori stîngaci, şi dacă e dispre­
ţuit, agresiunea se întoarce împotriva sa, cu atît mai pri­
— Aşa linguşitorul pe prost îl păcăleşte' mejdioasă cu cît vine din partea unui potentat. Totul se
Iar cei care se-ncrede rămîne păgubaş petrece ca şi cum energia agresivă ar lua naştere, la des­
tinatarul linguşirii, din cauza imposibilităţii de a accepta
.nu se mărgineşte la dezvăluirea interesului economic (ali­ şi de a trăi imaginea prea înfrumuseţată care i se propune
mentar) disimulat sub forma unei aprobări pe de-a-ntregul despre sine. Să recitim, în cartea a şaptea a Fabulelor,
estetice. Ea nu se mulţumeşte să enunţe „infrastructura" Curtea leului (fabula VII) în care vedem c u m regele îi
materială care a iscat şiretenia elocventă a complimentului. pedepseşte pe rînd cu moartea pe „vorbitorul prea sincer"
Ea nu se mărgineşte nici la restabilirea Vicleană a echi­ şi pe „searbădul linguşitor" 1 .
tăţii tranzacţiei, substituind laudei mincinoase lecţia veri­ Iată că reapare deci, datorită inegalităţii puterii de­
dică şi profitabilă, care „face o porţie de caş". Să cons­ ţinute, datorită mizei bogăţiei şi favoarei, o violenţă pe
tatăm că, mărturisind caracterul agresiv al linguşirii, vul­ care întreg efortul doctrinei civilităţii tindea s-o reprime.
pea triumfătoare' nu face decît să împingă mai departe „Vorbirea aleasă" [le „bien clire"], limbajul frumos, de
agresiunea : ea îl dezamăgeşte pe cel pe care îl amăgise îndată ce e interesat să placă, apoi să obţină ceva, conduce
şi, în felul acesta, sporeşte umilinţa. la fraudă : ceea ce civilitatea voia, să respingă, se întoarce,
însă de data asta sub masca civilităţii. Peri colul se du­
blează, ca şi neîncrederea şi dispreţul. Oamenii se războ­
întoarcerea agresivă iesc sub aparenţele curtoaziei : „înclinarea noastră către
zeflemea şi uşurinţa cu care îi luăm pe ceilalţi la vale, îi
Insistînd asupra prejudiciului cauzat de linguşire, dis­ dezaprobăm, şi-i dispreţuim sînt un lucru monstruos ; şi
cursul clasic discerne perfect componenta agresivă care se laolaltă cu ele, imînia pe care o simţim contra celor care
află implicată în ea. Linguşitorul, nemulţumindu-se să ne iau în. zeflemea, ne dezaprobă şi ne dispreţuiesc" 2 .
stoarcă vreo favoare, speculează prostia celui linguşit, care Moralistul, care cunoaşte preţul satisfacerii amorului p r o ­
se va lăsa jefuit de bună voie. Linguşitorul nu e scutit de priu (al gratificaţiei narcisiste), nu cunoaşte mai puţin
dispreţ pentru cei pe care-i poate înşela ; La Bruyère are o bine plăcerea pe care „ n o i " o încercăm rănindu-i pe cei­
puzderie de observaţii de acest ordin : „înseamnă să ai lalţi, şi durerea legată de rană, atunci cînd „ n i " se oferă
o foarte proastă părere despre oameni, şi totuşi să-i cu­ dinte pentru dinte. Imagine sumbră a raporturilor umane,
noşti bine, cînd, fiind. într-o slujbă înaltă, crezi că le în care alternativa se oferă între rolul celui înşelat şi con­
inspiri respect prin măguliri iscusite şi prin lungi şi za­ traatacul dispreţului : „hăituit" c u m e hăituită o fiară,
darnice îmbrăţişări 1 ." „Linguşitorul nu are o părere-prea omul sus-pus, dacă evită să cadă în capcană, ripostează
bună nici despre sine, nici despre alţii" 2 '. Linguşitorul, prin batjocură : „Nu mă îndoiesc că un favorit, dacă are
al cărui limbaj „ridică în.slăvi", se simte umilit pentru că oarecare putere de judecată şi oarecare elevaţie, nu se sim­
e construis să se „tîrască" ; el se răzbună trăgînd foloase te adesea încurcat şi descumpănit de josniciile, de mici-

1
Caracterele, Despre cei, mari, 49 (cf. trad. r o m . de Aurel i A c e a s t ă f a b u l ă p o a t e fi l u a t ă d r e p t c o m e n t a r i u i r o n i c la
Ti ta, B u c u r e ş t i , E d i t u r a p e n t r u literatură, 1966, v o l . I ) . c a n i t o l u l X X I I I d i n Principele lui M a c h i a v e l h
- Despre judecăţi, 90. * 2 L a B r u y è r e , Caracterele, „ D e s p r e o m , 78, e d . cit.
178/JEAN STAROBINSKI DESPRE LINGUŞIRE/179

mea, de linguşirea, de grija fără rost şi de atenţiile frivole1 Idealul „firescului", pe care Boileau îl împărtăşeşte cu teo­
ale celor care aleargă după el, care îl urmează şi care se reticienii bunei-creşteri, conduce spre o mărturisire de
ţin scai de el, ca nişte ciraci josnici ; şi nu mă îndoiesc sinceritate a b s o l u t ă 1 ; însă îndoiala se insinuează şi d u c e
•că nu se despăgubeşte în sinea lui, prin rîs şi batjocură, la o autoacuzare ee nu întîrzie să ia înfăţişarea unei acu-.
de at'îta slugărnicie" 1 . '/aţii generalizate :
Iată că situaţia poetului devine foarte îngrijorătoare,
Dar, poate, de-a mea muză-mbătat, Seignelai, îmi v i n e
într-o ordine politică şi socială în care resursele materiale
Să cred prea multe lucruri frumoase despre mine.
ale scriitorului depind încă în mare parte ele bunăvoinţa
Destul cu amăgirea. Nu-i duh aşa cinstit
celor puternici. El trebuie să laude şi în acelaşi timp să încît, minţind, făţarnic, să nu fi şi greşit;
se apere împotriva imputaţiei de linguşire ; el trebuie să-şi Lăsînd departe firea, sub măşti trăim mereu,
liniştească destinatarul, declarîndu-1 prea clarvăzător pen­ Se teme, fiecare, s-arate-un chip al său. 2
tru a fi linguşit. Tocmai în acest sistem de negare ma­
nevrează Boileau, străduindu-se să îndepărteze pericolul Kiposta dispreţuitoare e dezarmată de o mărturisire de
a ceea ce am numit adineaori „întoarcerea agresivă", prin acest gen : destinatarul epistolei (şi al laudei cuprinse în
i'a) devine complicele poetului într-o comună, neîncredere
mărturisirea repetată a unui ataşament faţă de „adevărul
l'aţă de cusururile omeneşti. Poziţie de compromis. Armis--
singur" care ar trebui să excludă orice abuz al hiper­
tiţiu în care măgulirea depune armele pentru a evita res­
bolei. Ca să inspire încredere, lauda se preface umilă şi, pingerea dispreţuitoare. Astfel ia naştere, paralel, în o r ­
printr-o precauţie care nu e greşit calificată drept orato­ dinea, estetică, teoria clasică a compromisului rezonabil,,
rică, se declară incapabilă să altereze adevărul, incapabilă care menţine partea de „născocire" [fiction] (şi de iluzie),
«ă ceară o favoare. dar care visează s-o unească cu „adevărul", adică s-Os
purifice de puterea ei nocivă :
Cusuru-mi, rege mare, -i că nu p o t linguşi :
Nu ştiu pe-un om ridicol în slavă să-1 ridic, Frumos doar adevăru-i, şi vrednic de iubire ;
Să fac din laş un Hercul, şi-Atlâs dintr-un pitic ; Chiar fabula se cade s-o ia în stăpînire :
Şi ne-noetat, ca sclavul în urma celor mari, Dibacea falsitate-a oricărei născociri
Să-mi risipesc tămîia la zei fără de har. Vrea doar ca adevărul să seînteie-n priviri. (...)
N-o să mă vadă lumea cu prefăcut avînt E suflet pentru versuri o laudă-ascultată :
Nici chiar spre-a ta cinstire gîndirea-mi ascunzînd ; Dar trebuie, ştii bine, să fie-adevărată. 3
Puterea-ţi suverană oricît de mare-ar fi,
Ca ficţiunea să nu fie înşelătoare, ci să fie un şiretlic al
De inima în versuri prin mîna-mi n-ar vorbi,
adevărului : aceasta este justificarea posibilă a unei poezii;,
Nădejde nu-i, de^avere, nici gînd, nici cugetare,
„adresate", care vrea să fie primită fără suspiciune de cel.
Care să-mi smulgă-o rimă spre-a ta glorificare. 3
căruia i-a fost dedicată, şi să nu cedeze perversiunii Iau—
L r U y â r e
2 1 fIi^ ' Caracterele, „Despre suveran", 20, ed cit
1 . î n p l i n ă zi g î n d i r e a - m i se d ă r u i e şi-arată" (Epi.res, I X ) .
*ic defubTe-TEpIsSir^^^ >
d o a r
avarul e'vred- 2 Epîtres, I X . ( T r a d . r o m . I o n P o p ) .
3
B o i l e a u , Discours au roi. ( T r a d . r o m . I o n P o p ) . 3
Epîtres, IX (trad. n o a s t r ă — I. P.)-
180/JEAN S T A R O B I N S K I
D E S P R E LINGUŞIRE/181

dative a „vorbirii frumoase". Energia agresivă, care nu


De-a-rnbogăţirii rîvnă, încrederea pieri :
s-a cheltuit, îşi caută o altă ţintă, se întoarce către o lume
Linguşitor, curteanul uită a mai simţi.
de care poetul s-a desprins. De acum înainte, agresivi­
Doar fard ajunse totul, greşeală, -nşelăciune
tatea poetului se va cheltui pe seama spectacolului lin­
Infama linguşire domnea de-acum. în lume. 1
guşitorilor şi al celor înşeiaţi de ei, al impostorilor şi al
succeselor lor nemeritate. Rîsul satirei va ataca o lume Cît despre poet, care ştie să recunoască adevărul şi falsul,
de falsă strălucire, de prostie oarbă, de farduri ; „ade­ binele şi răul, el descoperă că virtuţile la care ţine lip­
vărul" spre care se întoarce Boileau, şi mulţi alţii, este sesc din lume ; el găseşte în aceasta un motiv, dacă nu
cel al chipului descoperit sub masca smulsă : pentru a absenta cu totul, cel puţin pentru a se distanţa
şi a vorbi mai de departe sau mai de sus. Actul judecăţii,
în van bufonul groaznic cu strîmbături se-arată rare nu se mai aşteaptă la reciprocitate, nu mai intervine
Să rîdem la ospeţe, şi ochii ni-i desfată : pentru a pecetlui nişte legături de stimă, ci pentru' a
Cuvintele-i alese cer un obraz spoit. „caracteriza cu energie dezacordul ce izbucneşte între lu­
Dacă îl chemi de-o parte, de mască dezvelit, mea reală şi principiile unei morale abstracte" (Hegel).
Vezi doar un suflet josnic, nelegiuit, mişel : Fără îndoială, la Boileau mai dăinuie încă destulă blîn-
Urîtul mai rămîne sub fardul ele pe el. 1 deţe voioasă pentru a limita satira la exercitarea unui gen
literar în care „mîhnirea" şi „veninul" trebuie să se î m ­
• Agresivitatea demascatoare este forma nouă pe care o ia bine cu „rîsul" ; pentru el, se cuvine ca măsura să fie
aici activitatea de judecare. Dar, oricare ar fi tonul de respectată şi să nu încetăm niciodată să „ p l ă c e m " . Dacă
înţelegere cu destinatarul epistolei, judecata apare ca act e nevoie, el va şti să „dezavueze" satira sau, atunci cînd
al unei conştiinţe solitare care se desprinde de o lume în i se adresează lui Ludovic, „să înveţe să laude în sînul
satirei". 2 Duşmanul măştilor şi al iluziilor răufăcătoare
care nu mai găseşte reciprocitate ; ea se rupe de vanitatea
îşi păstrează, în lumea dată, o regiune cu putinţă de l o ­
timpului prezent şi se refugiază în propria ei certitudine. cuit. De fapt, el compensează locul comun al măştii uni­
Nu e indiferent faptul că criticii caracterelor viclene versale prin locul comun opus, cel al triumfului inevita­
Boileau îi adaugă imediat o lungă dezvoltare (inspirată bil al adevărului asupra deghizărilor şi ostentaţiilor min­
de Juvenal şi prefigurînd primul discurs al lui Rousseau) cinoase :
în care critica luxului şi a civilizaţiei e dublată de nostal­
gia „primitivistă" : E lumea, cred, precum un teatru mare,
în! care amăgiţi şi amăgitori
Joacă, ades, un rol ce nu-i al lor.
Trăia din truda-i omul, în vremea de-altădat',
Vezi zilnic cum, cu faţa de-o mască-mpodobită,
Neînşelînd vreodată, de nimeni înşelat (...)
Neruşinat, nebunul pe înţelept imită,
Cel fără-nvăţătură vrea învăţat să pară,
Resentimentul, chiar dacă e dictat în parte de tradiţia
unui „ l o c c o m u n " , vizează mersul lumii, şi îl consacră pe ' i Evîtres IX A se v e d e a , în Estetica, r e m a r c a b i l e l e p a g m i
poet rolului de martor revoltat : î n c a r e H e g e l d e f i n e ş t e satira c a f o r m ă d e t r a n z i ţ i e î n t r e arta
d a s i c ă ş i arta' r o m a n t i c ă c a r a c t e r i z a t ă p r i n s u b i e c t i v i t a t e a m -
1
Ibid. finită.
2 Epîtres, V I I I .
DESPRE LINGUŞIRE/183:
182/JEAN S T A H O B I N S K I

Licheaua ticăloasă judecă cinstea rară. Esenţialul nu e însă aici : comicul recade, în această
Dar, dacă îngâmfarea îi leagănă-n visare, piesă, asupra cavalerului sincerităţii, asupra „demistifi-
Curînd îi vei cunoaşte, şi adevăru-apare. catorului". Este ceea ce a simţit foarte bine Rousseau,
Sub ochii firii, ne spoiim în van : care şi-a început cariera intelectuală prin demistificare,
Pînă la urmă, viciul ascuns sub suliman, prin acuzarea agresivităţii disimulate sub masca manie­
Şiret, ochiul mulţimii îl vede negreşit. 1 relor curtenitoare : Rousseau a simţit perfect că era vi­
zat dinainte ca un Alceste. Căci „lecţia" Mizantropului,
Iată ce ne poate reconcilia cu lumea, cu „publicul", şi-i dacă o ascultăm, cu atenţie, dezvăluie, în toată întinderea
conferă poetului (satiricului) o funcţie în sînul ordinii ei, ceea ce discursul clasic consideră a fi capcana ascunsă
lucrurilor : el va fi agentul activ al dezamăgirii, al întoar­ în orice acţiune demascatoare. Ni se arată, într-adevăr,,
cerii, la adevăr şi la raţiune. Rol moral, pentru care aş­ prin ce contradicţii neobservate duşmanul lumii face parte,,
teaptă un tribuit de recunoştinţă. fără voia lui, din lumea pe care o denunţă. Mărturisin-
Dar se dă, cel puţin, indicaţia despre o ruptură mai du-şi dragostea dezinteresată faţă de adevăr, blamînd l i n ­
radicală şi despre o agresiune mai nemiloasă împotriva guşirile în care amorul propriu, prin îmbrăţişări şi decla­
Imposturilor. Şi, tocmai prin aceasta, despre o singurătate raţii de stimă, se îmbată cu iluzii, Alceste nu încetează
mai accentuată a judecăţii demascatoare. Satira devine să facă dovada unui amor propriu m a i bănuitor, m a i greu
„mizantropică". (Mizantropia extinde la „neamul omenesc" de satisfăcut : „Vreau ca lumea să mă distingă..." Cenzo­
o mînie consacrată „cusururilor vremii" : ea are în ve­ rul virtuos este un Narcis decepţionat ; Molière nu-1 face
dere raporturile prezente, felul în care, astăzi, oamenii să fie mai puţin orgolios decît alţii 1 . Pe deasupra, prin
trăiesc „între ei", dar face răspunzătoare de acest lucru ce orbire îşi alege duşmanul măştilor să iubească fiinţa cea
„natura umană"). Spre deosebire de Boileau, pe care lu­ mai mascată din cîte există ? Molière ne arată, la acest
mea nu-1 mai citeşte, Mizantropul e prea cunoscut pen­ om, care nu vrea să fie înşelat de nici o iluzie, o contra­
tru a fi necesar să cităm aici versurile care atestă pasiu­ dicţie aproape monstruoasă între conduită şi maxime.
nea demistifieatoare, ura contra măştilor. De fapt, Alceste Faptul că ajunge în sfârşit Ia ruptura definitivă şi se re­
vorbeşte limbajul satirei, iar atunci cînd denunţă calcu­ trage într-un „deşert", îl pune de acord cu. principiile
lele interesului material ascunse sub aparenţa curtoaziei sale. Dar aceste principii, prin chiar pasiunea lor, sînt
laudative, spusele sînt cele aii căror conţinut îl cunoaştem suspecte. Căci Molière ne lasă să înţelegem limpede că
deja (din texte în mare parte posterioare)'.- politeţea, de­ ele nu rezultă dintr-o judecată senină, ci din efervescenţa
parte de a implica respectul faţă de semeni, este o mîn- fierei : mai exact, din bila neagră ; Alceste cu a sa „ u m o a ­
.gîiere prefăcută ; linguşirea unora se acordă de minune re neagră" 2 este un melancolic, în sensul cel mai exact
cu îngâmfarea altora, oare-şi cere hrana de iluzii ; înles­ al caracterologiei şi medicinei epocii. Molière îi atribuie
nirile, avansările, slujbele sînt acordate întotdeauna ti­ temperamentul pe care Boileau şi-1 atribuie, la rîndul.
căloşilor mascaţi etc... Alceste este martorul indignat al său, sieşi (...„din vremea cînd această frenezie, / Cu aburii
unui teatru în care oamenii pot fi atinşi de manevrele săi negri-mi tulbură fantezia" a ...) şi pe care pare a-l c o n -
•celor vicleni, pentru că î n c e p prin a-şi face iluzii despre
1
ei înşişi. A c e s t o u n c t a fost b i n e p u s î n l u m i n â de Jacques G u i -
c h a r n a u d , în al sàu Molière (Paris, G a l l i m a r d , 1963), p. 510-517.
2

1
Le Misanthrope, I, I.
Satires, XI (trad, n o a s t r ă — I. P . ) . 3
Satires, II, c â t r e M o l i è r e .
D E S P R E LINGUŞIRE/185
184/JEAN S T A R O B I N S K I

sidera ca apanaj al instituţiei satirice Desigur, există, ea ramine supusă legii necesităţii fizice. Ceea ce Alceste
potrivit cu concepţia timpului, o generoasă melancolie, atacă, se află în el. El pretinde că a părăsit iluzia minci­
legată de perspicacitatea detaşată şi meditativă, sau de noaselor „purtări cuviincioase", şi cade în iluzia pasio­
inspiraţia poetică. (Nu e o întîmplare faptul că La Roehe- nată a ceea ce Hegel va numi „morala abstractă".
foucauld şi La Fontaine îşi spun, şi ei, melancolici.) M e ­ Desigur, putem, vedea aici un procedeu eie inspiraţie
dicina umorală stabileşte, cum se ştie, o deosebire netă „conservatoare", menit să dezamorseze şi să descalifice o
între răceala obişnuită a atrabile! şi starea patologică pro­ critică prea acerbă, orientată împotriva succeselor celor
dusă ele încălzirea ei : iluziile, furiile, nebunia se nasc de „răi" şi a sistemului politic care-i face să predomine. în
aici. îndemînarea lui Molière constă în plasarea lui Alceste felul acesta, satira cea mai muşcătoare po*».te în acelaşi
între aceste două stări : el e prea stăpîn pe sine pentru timp să treacă dincolo de rampă şi să nu aibă nici o în­
a fi un „melancolic generos", însă nu e destul de delirant semnătate, deoarece cel care declamă este victima unei
pentru a oferi un exemplu de „melancolie neagră" care, „ u m o r i " rău stăpânite : el însuşi nu e decît un „ridicol".
privîndu-1 de minte, i-ar fi alungat şi orice aparenţă de Retorica cunoaşte bine acest procedeu ; nimic nu per­
responsabilitate. mite mai bine discreditarea unor vorbe periculoase decît
declararea „ î n afara sensului" a persoanei care le rosteşte
Nu e exclus ca, sub pana lui Molière, amorul propriu
(argumentam a persona). în ochii anumitor marxişti, psi­
al lui Alceste („Vreau ca lumea să mă distingă") să fie
hanaliza pare a proceda exact la fel ; ea neutralizează re­
în strînsă relaţie cu „melancolia" sa. Nobilii autori de
volte, dînclu-î numele de nevroză ; ea dezvăluie ceea ce
autoportrete din galeria Domnişoarei de Montpensier îşi
nu e liber în „inadaptările" pe care s-ar cuveni, dimpo­
atribuie, şi ei, „spiritul distins" şi temperamentul m e l a n ­
trivă, să le salutăm ca pe nişte elanuri eliberatoare... Dar
colic. In limbajul de astăzi, am spune că vedem mărtu-
acest gen de reproş, adresat lui Molière ori psihanalizei,
risindu-se — aproape prea direct — narcisismul şi c o n ­
este de esenţă teologică : el presupune că, ordinea lucru­
fidenţa unei stări de coloraţie „depresivă", pe care Freud
rilor fiind în m o d radical rea, orice act de refuz sau de
şi Abraham, ne-au învăţat s-o legăm direct de narcisism.
nesupunere este purtătorul unui har care sfinţeşte, şi că
într-o ordine de consideraţii mai puţin diferită decît
orice critică a acestui refuz sare în ajutorul răului.
s-ar părea, v o m adăuga următoarele : spectatorul Mizan­
Fie că marele resort este, la duşmanul jurat al linguşi­
tropului ajunge să se gîndească că agresiunea „critică" î m ­
torilor şi al măştilor, narcisismul amorului propriu, sau
potriva moravurilor vremii, contra corupţiei sociale, con­
efervescenţa unei „umori negre", sau amîndouă împreună,
tra interesului cu adevărat animalic ascuns în tranzacţia
nu e mai puţin adevărat că discursul clasic' ne invită să
linguşirii, îşi are sursa într-o dispoziţie materială a corpu­
ne întrebăm dacă energia „demistificării" nu se alimen­
lui, şi nu într-un act al raţiunii morale. Ceea ce Alceste
tează ea însăşi de la o sursă „mistificatoare". El invită la
mărturiseşte este, desigur, dragostea dezinteresată faţă
îndoială : cel care vorbeşte despre sinceritate nu e scutit,
de adevăr, pasiunea sincerităţii, însă această pasiune e
de greşeală. Cel care rìde de o lume în care frauda îşi
subminată dinlăuntru de mecanismul de neînlăturat al
întinde pretutindeni capcanele şi momelile, găseşte în, sine
umorii. Deşi s-a situat în opoziţie violentă cu mersul lu­
însuşi şi în afara sa, destule lucruri care să-L momească.
mii, subiectivitatea rebelă nu-şi cucereşte independenţa :
Niciodată conştiinţa, prin virtutea refuzului sau a distan­
1
ţării, nu poate ajunge la un loc sigur, în care pasiunea,
Boileau, Epttres, VIII. La Horatiu, Juvenal, Boileau Al
eroarea, iluzia nu ar mai atinge-o. Ea riscă mereu să fie
atacată pe la spate, şi într-un m o d cu atît mai v i d e a » ou
C aC r e g r e t e
t uoase.
P r i V Ì n d Ş i P r i m e l e e p o c i
' g u r i l e vir-
186/JEAN STAROBINSKI

cît va fi crezut mai sincer că s-a eliberat de farmecele ilu­ EXILUL CRITIC
zorii în care cad oamenii de rînd. Alceste discerne fără
greutate dorinţa ele posesiune, ambiţia, ura, disimulate
sub manierele delicate. Dar, pentru a combate o iluzie de
curtoazie care acoperă violenţa în loc s-o reprime, A l c e s t e
devine el însuşi violent, deci „nesociabil". Totul trebuie
atunci luat de la început. Societatea trebuie reinventată. Cea mai mare parte dintre romancieri, în epoca în care
Dacă nu cumva accepţi iluzia, o stăpîneşti, o exorcizezi apar Scrisorile persane, se dau drept simpli editori : aveau
dacă se poate, şi eşti de acord, între persoane prevenite cu în mâinile lor memorii secrete, documente interesante, pe
grijă, cu nişte raporturi îndoielnice, — lucru care nu se care le încredinţează publicului spre a se instrui. Cum, au
întâmplă fără slăbiciune ori îngăduinţă, dar care valo­ intrat în posesia acestor turtii ? Un, pretext e repede in­
rează mai mult decît ruperea tuturor legăturilor. 1 ventat... Montesquieu nu face excepţie. Prefaţa, sau mai
degrabă anti-prefaţa sa, dă tonul. El îşi dublează chiar
precauţia. Nu numai că nu e decît adaptatorul scrisorilor
căzute în mîinile sale, ci, sfidînd curiozitatea cititorului,
se declară hotărît să-şi treacă numele sub tăcere. „Din
clipa în care mi se va afla numele, voi tăcea".
Autorul se eclipsează (ori se preface că se eclipsează).
El prevede critica şi i se sustrage. Dacă li s-ar cunoaşte
autorul, despre aceste scrisori vesele s-ar spune : „Aşa
ceva nu e demn de un om serios". Opera ar părea în o p o ­
ziţie cu „caracterul" magistratului. E ca şi cum aceste
scrisori ar fi lăsate să vorbească prin ele însele, fără cau­
ţiune, fără garant, devenind mai provocatoare prin ano­
nimatul lor.
Incognito-ul nu are drept singur efect protejarea auto­
1
N u n e v o m m i r a că, î n t i m p u l r e v o l u ţ i e i , F a b r e d ' E g l a n - rului. Identitatea lui n-ar fi fost un foarte mare mister
tine 1-a p o n e g r i t pe p e r s o n a j u l P h i l i n t e . pentru o poliţie bine organizată. Efectul căutat - îl priveşte
A c e s t s t u d i u se l i m i t e a z ă la o p a r c u r g e r e a „ c l a s i c i l o r " din mai puţin pe autor, cît constituirea însăşi a operei.
s e c o l u l al X V l i - l e a f r a n c e z . Ar r ă m î n e să fie e x t i n s : la alte l i t e ­
raturi, l a alte s e c o l e . N u v o m f a c e d e c î t s ă m e n ţ i o n ă m a i c i titlul A te preface că publici nişte documente comunicate
Nepotului lui Rameau, şi să i n v i t ă m la r e c i t i r e a a d m i r a b i l u l u i de călători persani, a le adăuga chiar cîteva secrete in­
c o m e n t a r i u pe c a r e i-1 consacră Hegel în Fenomenologie. Nu
time pe care pretinzi că le-ai surprins fără ştirea lor,
v ă d , d i n c o l o d e Nepotul lui Rameau, u n alt t e x t d e s p r e lingu­
şire, deşi g ă s i m , p î n ă în z i l e l e n o a s t r e , şi în toate societăţile, înseamnă întîi de toate să invoci autoritatea vieţii reale,
b o g a ţ i ş i săraci, p u t e r n i c i ş i a m b i ţ i o ş i . F ă r ă î n d o i a l ă c ă c e e a înseamnă să dai operei care va fi noutatea zilei, presti­
ce s-a m o d i f i c a t sînt c o n d i ţ i i l e de s c h i m b , r e g u l i l e t r a n z a c ţ i e i :
giul unei origini exterioare oricărei tradiţii literare : în­
l i n g u ş i t o r u l p u t e a s ă a ş t e p t e î n l e s n i r i sau s l u j b e î n s c h i m b u l
„gratifieaţiei narcisiste" pe care o oferea. L u m e a m o d e r n ă calcu­ seamnă să negi (chiar dacă negaţia e o simplă clauză de
l e a z ă altfel, dă b a n i l o r şi p r i v i l e g i i l o r p u t e r i i o altă v a l o a r e de stil) orice provenienţă imaginară. Trebuie să acreditezi cît
schimb.
se poate de viguros existenţa efectivă a personajelor şi a