Sunteți pe pagina 1din 25

/ in­

C O P E R T A / D A N OAN( 'EA
Ilustraţie coperta 1 / Revista Realitatea lluslrala, l'i.l.s
T E H N O R E D A C T A R E / C A R M E N GOI,(i( ).IAN
vasile Traciuc

Jurnalism
" radio

© COPYRIGHT TRITONIC
B U C U R E Ş T I / R O M Â N I A 2003
e-mail: editura@tritonic.ro
tel/fax: + 4 0 . 2 1 . 2 4 2 . 5 4 . 0 9

www. tritonic.ro
www.j uriialism.ro TRITONIC
BUCUREŞTI
1. SCURT ISTORIC AL RADIOULUI

Transmiterea informaţiei la distanţă a reprezentat un ideal


al omului din cele mai vechi timpuri, dar odată cu descoperirile
tehnice în domeniu s-a dorit ca distanţele la care se putea
comunica să fie mărite. Desigur că acest ideal a fost realizat şi
este de neconceput acum, în condiţiile existenţei telefoniei
mobile, a internetului, a radioului şi a televiziunii să se mai
pună problema unei îngrădiri sau limitări a comunicării între
oameni. Drumul parcurs până a se ajunge aici este interesant
şi pasionant prin paşii mărunţi, dar eficienţi, făcuţi în acest
domeniu.
Oamenii de ştiinţă au făcut eforturi şi au folosit diferite
mijloace specifice nivelului de dezvoltare tehnică a perioadelor
în care au trăit, s-au completat şi au continuat studiile sau
experienţele făcute de predecesori pentru a putea, prin căutări
continue, descoperiri succesive, să găsească noi m e t o d e şi
mijloace de transmitere a informaţiei la distanţă. Odată cu
descoperirea electricităţii s-a deschis o nouă şi importantă etapă
în dezvoltarea umană, care a permis accelerarea descoperirilor
în domeniul comunicaţiilor prin fir. Căutările cercetătorilor
Descrierea C I P a Bibliotecii Naţionale a României
nu s-au oprit aici şi au fost inventate mijloace de transmitere a
TRACIUC, V A S I I I mesajului la distanţă, fără a mai fi folosit firul, cu ajutorul
Jurnalism radio / V a s i l e T r a c i u c . - B u c u r e ş t i : T r i t o n i c , 2 0 0 3 undelor electromagnetice.
Bibliogr.
Descoperirile în acest domeniu s-au derulat în perioada
ISBN 973-8497-31-0 ultimelor trei secole şi au creat premisele apariţiei radiocomu-
nicaţiilor, ca mai târziu să fie posibilă apariţia presei electro­
070 nice, cu ajutorul căreia informaţia a avut posibilitatea să circule
cu rapiditate. Pe parcursul acestei perioade se disting
următoarele etape:
La realizarea acestui volum au participat: B o g d a n şi Constantin Hrib,
- etapa descoperirilor teoretice;
Veronica R o t a m , Gabriela Mitroi, Beatrice Dinulescu, Nicolae Golgojan,
M a r i u s D i m i t r i u (Tritonic Media) - construirea unor aparate şi folosirea lor în radiocomu-
Tiraj II, B u n de tipar: 3 0 . 0 7 . 2 0 0 3 .: nicaţii;
5
- folosirea acestor descoperiri pentru a crea un nou mijloc electric numai în momentul când în atmosferă se produceau
de comunicare în masă. descărcări electrice.
Chiar dacă la un m o m e n t dat se poate observa o întrepă­ în anul 1894, fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov
trundere a primelor două, aceasta se datorează faptulu i că unele a inventat antena, o altă descoperire importantă, care, fiind
descoperiri au fost făcute întâmplător, fără a avea o funda­ cuplată la coheror, a rezultat un alt aparat denumit „înregistrator
mentare teoretică, astfel încât a fost necesară o perioadă pentru de furtună". Acesta începea să sune atunci când în atmosferă
reluarea experienţelor anterioare. se înregistrau descărcări electrice, chiar la distanţe mai mari,
în p r i m a etapă toate d e s c o p e r i r i l e au fost teoretice, semnalând înrăutăţirea timpului.
punându-se bazele teoriei fenomenului electromagnetic. Astfel, Descoperirile făcute până la acest m o m e n t au pregătit
în anul 1774, Benjamin Franklin descoperă paratrăznetul şi etapa următoare în care au putut fi transmise, pentru prima
sugerează ideea folosirii electricităţii în comunicaţii, iar Lesage dată, undele radio şi luând naştere „radiotehnica". Guglielmo
construieşte un aparat cu circuite electrice corespunzătoare lite­ Marconi, considerat „părintele radioului", a reuşit să sintetizeze
relor din alfabet. în anul 1813, fizicianul danez Hans Cristian toate datele existente şi a realizat primul sistem de radiocomu-
Oersted descoperă faptul că acul unei busole este deviat, atunci nicaţie, prin transmiterea unui semnal la distanţă fără a mai fi
când în apropiere se află un conductor prin care circulă curentul folosit firul. în anul 1895 a reuşit să transmită semnale între
electric. Michael Faraday reface experienţa, în anul 1821, şi două puncte, separate de un deal, fără vizibilitate directă, fapt
publică prima lucrare referitoare la fenomenele electromag­ ce a impresionat lumea oamenilor de ştiinţă. Marconi a început
netice. m u n c a de perfecţionare şi a reuşit, doi ani mai târziu, să
Samuele Morse, în anul 1832, a inventat telegraful electric realizeze o legătură radio la o distanţă de 14 km., iar în anul
şi alfabetul format din linii şi puncte, care-i poartă numele. In 1903 a făcut posibilă legătura radio între două continente
1865, fizicianul scoţian James Clark Maxwell elaborează teoria (Europa-America).
electromagnetică a luminii. Un m o m e n t important îl reprezintă Fizicienii şi-au concentrat eforturile în perioada următoare
anul 1887, când Heinrich Rudolf Hertz reuşeşte să producă şi pentru descoperirea componentelor electronice, cu ajutorul
să studieze undele electromagnetice, descoperind şi faptul că cărora puteau fi construite emiţătoarele şi receptoarele necesare
aceste unde au şi o mărime corespunzătoare sursei de oscilaţie. unei legături radio. Fleming, bazându-se pe fenomenul termo-
Cu toate că la momentul respectiv nu le-a dat nici o aplicaţie ionic, descoperit de Edison, a creat dioda (cel mai simplu tub
practică, descoperirile lui au stat la baza radiocomunicaţiilor. electronic), iar Lee de Forest a creat trioda (tubul electronic
Pentru ca toate aceste descoperiri să depăşească pragul cu trei electrozi). Este inutil să a m i n t i m că aceste tuburi
laboratoarelor şi să fie aplicate în practică, au mai fost necesare electronice aveau dimensiuni considerabile, dar pentru perioada
câteva invenţii fundamentale. In 1890, fizicianul francez Branly respectivă s-au dovedit utile şi eficiente, iar până la desco­
a realizat un aparat denumit „coheror", care era de fapt un perirea materialelor semiconductoare, care au permis
simplu tub de sticlă umplut cu pulbere de nichel, astupat la miniaturizarea acestor aparate de emisie şi recepţie, a mai fost
cele două capete cu material izolant, prin care circula curentul necesară o altă perioadă de căutări.

6 7
T o a t e a c e s t e d e s c o p e r i r i au avut la î n c e p u t utilizări 1.1. Radioul în l u m e •

>
speciale, îndeosebi militare, dar în final s-a ajuns la folosirea
lor pentru crearea unui nou mijloc de comunicare în masă: Apariţia radioului ca mijloc de comunicare în masă a fost
R A D I O U L . Accesul la informaţie devine un bun al majorităţii posibilă datorită preocupărilor oamenilor de ştiinţă, care au
oamenilor, condiţionat de posibilitatea fiecăruia de a poseda î n c e r c a t la î n c e p u t prin d e s c o p e r i r i t e o r e t i c e , apoi prin
un receptor radio, care avea costuri destul de ridicate pentru confecţionarea unor aparate adecvate, să transmită cu ajutorul
acea perioadă. Radioul devine astfel un concurent serios al undelor electromagnetice semnale şi mesaje sonore la distanţă.
presei scrise, dovedindu-se în timp a fi totuşi un partener în La aceste descoperiri au participat mai multe generaţii de
peisajul mass-media. oameni cu preocupări ştiinţifice, fiecare aducându-şi contribu­
Primele posturi de radio au avut un caracter experimental, ţia prin descoperirile făcute la perfecţionarea şi eficientizarea
dar poate fi menţionat faptul că primul a funcţionat la Pittsburg, aparatelor de emisie şi recepţie.
în anul 1916, care a devenit post de radio oficial în 1920, când La eforturile lui Marconi s-au alăturat şi alţi oameni de
a primit licenţa de emisie. ştiinţă, cu alte descoperiri. Edison a realizat, la sfârşitul anului
în condiţiile apariţiei mai multor posturi de radio şi în 1870, prima imprimare a vocii umane pe aparatul construit de
alte ţări a fost necesară înfiinţarea unui organism internaţional, el, numit fonograf, cu ajutorul căruia a reuşit să „conserve"
Uniunea Internaţională de Radiodifuziune, a cărei menire era vocea. Toate aceste descoperiri au fost folosite, Ia început,
să înlesnească negocierile pentru acordarea lungimilor de undă, pentru a face posibilă comunicarea în scopuri militare sau
pe care se emitea, fiind evitate în acelaşi timp şi posibilele utilitare, cum ar fi transporturile navale.
interferenţe între posturi, prin ordonarea frecvenţelor de emisie. După apariţia radioului, ca mijloc de comunicare în masă,
în România, primul post de radio a luat fiinţă la 1 Noiem­ nu întârzie să apară şi adversari, care considerau că uşurinţa
brie 1928, când s-a difuzat prima emisiune în limba română. cu care puteau fi recepţionate aceste unde şi de alte persoane
Dezvoltarea radiofoniei la noi în ţara cunoaşte ritmuri destul r e p r e z e n t a u n m a r e d e z a v a n t a j , astfel î n c â t s-au c ă u t a t
de lente, din cauza lipsei receptoarelor, care erau fabricate posibilităţi de a le dirija pentru a păstra caracterul lor secret.
numai în străinătate, cu costuri destul de ridicate; singurele D u p ă primul război mondial s-au mai făcut încercări, fără
accesibile fiind receptoarele de radio cu galena (cu audiţie în un scop bine definit, de a transmite prin radio cântece, prin
cască), cu un preţ relativ redus şi cu perfomanţe satisfăcătoare. redarea unor discuri de gramofon, dar ziua de 15 iunie 1920
Faptul că audiţia era posibilă individual, în cască, se constituia reprezintă m o m e n t u l de cotitură în utilizarea, în favoarea
în singura m a r e deficienţă. publicului, a noului mijloc de comunicare. De la gara din
Pe plan m o n d i a l s-au înregistrat noi succese în acest Chelrnsford (SUA) a fost transmis un concert al cântăreţei
domeniu, prin descoperirea semiconductoarelor, în anul 1948, N e l l i e M e l b a , c a r e a fost r e c e p ţ i o n a t în m u l t e r e g i u n i
care a dus la reducerea considerabilă a volumului aparatelor şi americane. La Pittsburg ia fiinţă, în acelaşi an, primul post
a ridicat foarte mult calitatea emisiei şi recepţiei undelor radio. oficial de radio. Doi ani mai târziu serviciul american de
radiodifuziune a acordat aproximativ 670 de licenţe pentru
9
emisie noilor posturi de radio înfiinţate. Şi în alte ţări se Printr-o comandă poate obţine aceste informaţii, care sunt
înfiinţează posturi de radio. în 1922 ia fiinţă primul post de afişate pe ecranul aparatului;
radio în Franţa, iar peste un an, în Germania. - când şoferul c o n d u c e a u t o t u r i s m u l spre o z o n ă
Toate descoperirile în domeniul radiotehnicii au dus la periculoasă pentru traficul auto, atunci pe ecran apare un mesaj
apariţia unui alt mijloc de comunicare în masă, „sora mai mică care-1 avertizează;
a radioului"- televiziunea, care avea posibilitatea să ofere pe - semnalul recepţionat scade, atunci când autoturismul
lângă sunet şi imagine, dovedind, în timp, că are un alt impact se depărtează de emiţător şi calitatea recepţiei se reduce, dar
a s u p r a p u b l i c u l u i . Cu t o a t e a c e s t e a , atât r a d i o u l cât şi în cazul acestei tehnologii receptorul trece automat pe alt emi­
televiziunea s-au dovedit capabile sa-şi îndeplinească fiecare ţător, calitatea rămânând aceeaşi;
funcţiile rezultate din specificul canalului. - prin apăsarea unui buton, ascultătorul poate trece în
Ofensiva exercitată de televiziune asupra radioului a revistă toate posturile recepţionate şi alege pe cel preferat;
- pe ecranul receptorului din autoturism pot apărea diferite
determinat căutarea unor noi tehnologii, dea si alte
mesaje utile cum ar fi: „Dă telefon acasă ! .
utilităţi radioului ca mijloc de comunicare. începând cu anul
Unele facilităţi, cum ar fi trecerea prin toate posturile şi
1987, în Europa, a fost folosită o nouă tehnologie, care a oferit
alegerea celui dorit, căutarea automată a postului, afişarea
posesorilor de radioreceptoare noi facilităţi pentru recepţie şi
diferitelor p r o g r a m e pe display, le p o t oferi şi aparatele
serviciile oferite. N o u a tehnologie denumită „Sistem de date
moderne existente, în acest moment, la noi în ţară, dar nu
pentru radiodifuziune" ( R B D S ) a fost un produs colateral
dispunem de tehnologia R B D S , care oferă mult mai multe
c a l c u l a t o r u l u i şi f u n c ţ i o n e a z ă folosind limbajul b i n a r al
servicii.
acestuia. Un emiţător, dotat cu un echipament special, transmite
Radioului îi era pregătit la un m o m e n t dat, prin anii 1995,
un extrasemnal inaudibil, pe canalul audio, sub formă digitală
un alt viitor, fiind preconizată transmisia şi recepţia progra­
(1.0), receptorul primeşte şi decodifică, permiţând recepţia unor
melor radio prin satelit, dar această tehnologie presupunea şi
mesaje comandate. Principiul de funcţionare constă în faptul
schimbarea sistemelor de recepţie, astfel încât creşteau foarte
că emiţătorul transmite un cod de format standardizat, care
mult costurile. S-a considerat că este mai eficient şi mai rentabil
poate fi recunoscut numai de scanerul încorporat în receptor, ca sateliţii să fie folosiţi pentru transmisiile de televiziune.
făcând posibilă identificarea staţiei prin formatul emisiei.
Radioul rămâne totuşi cel mai rapid mijloc de informare,
N o u a tehnologie a cucerit, prin rapiditatea şi eficienţa din punct de vedere jurnalistic, iar din punct de vedere tehnic
serviciilor oferite, mulţi amatori, firma producătoare putând are putere de penetrare în cele mai îndepărtate zone cu ajutorul
să ofere ascultătorilor posibilitatea să obţină informaţii bursiere, vechiului sistem de retransmitere prin satelit.
meteo sau alte mesaje utile, chiar în condiţiile în care aparatul Programele vorbite, transmiterea de ştiri şi muzică chiar
este oprit. Dintre facilităţile oferite de această tehnologie, se şi în cele mai izolate colţuri ale lumii au deschis oamenilor
pot da câteva exemple: posibilităţi nebănuite, până atunci, de cunoaştere a eveni­
- pe post se transmite o melodie, dar ascultătorul a pornit mentelor ce se desfăşurau în lume, cu o operativitate de caic
aparatul mai târziu şi nu ştie cine şi ce melodie interpretează. presa scrisă nu dispunea şi nu dispune nici în prezent.

10 11
•• 1.2. Radioul românesc • •-•••
,. > animator al reuşitelor ce au urmat a fost profesorul Dragomir
Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic, adevăratul
Daca ne propunem să punctam momentele importante în p ă r i n t e al r a d i o f o n i e i r o m â n e ş t i . Ca o r e c u n o a ş t e r e a
apariţia radioului la noi în ţară, nu putem trece peste primele preocupărilor în acest domeniu profesorul H u r m u z e s c u u r m a
încercări reprezentate de radiotelegrafie, care şi-a găsit prima să devină, în anul 1928, primul preşedinte al Consiliului de
aplicaţie practică în ţara noastră, în anul 1908, prin instalarea Administraţie al Societăţii R o m â n e de Radiodifuziune.
la Constanţa a primului post de către Serviciul Maritim Român. La 1 noiembrie 1928 avea loc prima emisiune oficială a
In anul următor marina militară a instalat trei posturi sistem Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România, chiar
Telefunken la Călăraşi, Giurgiu si Cernavodă. dacă şedinţa de constituire a avut loc la 17 ianuarie 1928.
în august 1914a fost instalat în Parcul Carol din Bucureşti, Această primă transmisie a unei emisiuni a postului public
un post de telefonie-telegrafie fără fir (T.F.F.), iar în anul s-a făcut din sediul situat în str. General Berthelot nr. 60, cu
următor acesta a fost amplasat şi pe vagoane de cale ferată, un emiţător de 400 de W pe 401,6 m.
România având astfel primul tren din lume cu instalaţie de Profesorul D r a g o m i r H u r m u z e s c u a rostit, d u p ă acel
telefonie-telegrafie fără fir. m e m o r a b i l „Alo, Alo, aici R a d i o B u c u r e ş t i " , c u o c a z i a
Un nou post cu puterea de 150 kw. a fost instalat în anul inaugurării postului de radio românesc câteva cuvinte
1916 la Herăstrău, dar din cauza războiului a fost evacuat în memorabile: „Să nu se creadă că radiofonia este o chestiune
luna noiembrie a aceluiaşi an în M o l d o v a şi reinstalat la numai de distracţie. Radiofonia este de o m a r e importanţă
Botoşani, iar în februarie 1917 transferat la Iaşi pe dealul. socială, cu mult mai mare decât teatrul, pentru răspândirea
Copoului, ca din 1918, după semnarea armistiţiului, acesta să culturii şi pentru unificarea sufletelor, căci se poate adresa la
fie readus la Bucureşti. o lume întreagă, p ă t r u n z â n d în coliba cea m a i razleata a
Odată drumul deschis, instalarea şi utilizarea acestor săteanului". Emisiunea a mai cuprins, printre altele, un buletin
posturi va deveni un fapt normal pentru acele vremuri, astfel de ştiri, informaţii meteorologice, muzică şi p r i m a conferinţă
încât în anul 1920, la Universitatea din Bucureşti a fost introdus difuzată la radio, intitulată „Poezia populară r o m â n e a s c ă " ,
primul curs de radiocomunicaţii, iar în 1921 Guvernul de la prezentată de Horia Furtună.
acea dată a h o t ă r â t înfiinţarea unei reţele de posturi î n c ă din primele luni de existenţă am putea m e n ţ i o n a
radiotelegrafice, care să acopere întreg teritoriul naţional. m o m e n t e de pionierat cum ar fi: la 10 noiembrie - primele
Un m o m e n t important în evoluţia radiofoniei româneşti emisiuni pentru copii, la 8 decembrie - primele emisiuni pentru
a fost în iulie 1925, când s-a transmis prima emisiune în limba femei, la 10 decembrie - primele sfaturi medicale la radio, la
română. Astfel au devenit posibile primele audiţii publice, de 18 decembrie - prima emisiune umoristică. Odată începutul
două ori pe săptămână, joia şi sâmbăta la orele 21,30. Din făcut, a crescut şi numărul de abonaţi. Astfel, de la 14.500
acest m o m e n t se poate spune că şi în România s-a trecut de la abonaţi în anul apariţiei postului public, se ajunge la peste
radiotelegrafie şi radiotelefonie la radiofonia propriu-zisă, cu 274.000 în următorii 10 ani şi la peste 4 milioane astăzi.
toate că postul de radio încă nu devenise oficial. Principalul UJ iii 5 h iti?* liihj «s *iJ iu -Ji>-.:':: . . . . . . <

12 î-3
Î: Cele trei mari funcţii pe care-şi propune să le îndeplinească cu concertul corului „Cântarea R o m â n i e i " dirijat de Marcel
orice post de radio public (informarea, formarea şi divertis­ Botez, transmisia fiind făcută de la Sofia. în acelaşi an au mai
mentul) au fost încă de la început reflectate în emisiunile fost efectuate t r a n s m i s i i directe de la V i e n a , B e l g r a d şi
transmise, începând din ianuarie 1929. Printre acestea putem Varşovia.
menţiona: „Sfaturi pentru gospodine", „Săptămâna artistică în aprilie 1936, printr-o n o u ă lege de o r g a n i z a r e şi
europeană", „Caleidoscopul vieţii artistice şi literare", „Ora funcţionare. Societatea de Difuziune Radiotelefonică din
copiilor", „Ora veselă". în februarie au fost inaugurate emisiuni R o m â n i a îşi s c h i m b ă n u m e l e î n S o c i e t a t e a R o m â n ă d e
noi cum ar fi: „Cursuri de limba franceză", „Cursuri de limba Radiodifuziune, iar în decembrie 1937 aceasta este trecută în
g e r m a n ă " „ C r o n i c a dramatică", „ S ă p t ă m â n a literară şi subordinea directă a Preşedinţiei Consiliului de Miniştri.
artistică", „Cronica m o d e i " . Anii grei ai celui de al doilea Război Mondial au confirmat
Paralel cu conturarea grilei de program a continuat seria faptul că postul public rămânea principalul mijloc de informare
premierelor tehnice. Astfel, la 14 aprilie 1929 a avut loc prima în masă, fiind recunoscut şi rolul avut în sistemul de apărare şi
transmisie în direct de la Opera R o m â n ă cu „Aida" de Verdi, siguranţă naţională. Ştirile din economie, viaţa socială, finanţe,
la 13 septembrie, p r i m a transmisie în direct de la Teatrul politică externă şi în special cele despre evoluţia evenimentelor
Naţional din Bucureşti cu piesa „Rodia de a u r " de A. Maniu şi de pe linia frontului, au avut o deplină credibilitate, care se va
Al. O. T e o d o r e a n u , iar la 28 octombrie, prima transmisie păstra şi în viitor. Poate şi de aceea oamenii manifestă mult
directă de la Atheneul R o m â n . interes şi acordă mai multă credibilitate radioului. Această
Anul 1930 m a r c h e a z ă „ i n o v a ţ i i " şi în d o m e n i u l atitudine a publicului este confirmată şi de sondajele de opinie
jurnalismului radio, prin apariţia unor noi genuri, ca radio- de după 1989, care confirmă că radioul este pe locul doi, după
reportajul şi radio-interviul. La 1 martie a fost inaugurată biserică, în domeniul credibilităţii.
„Universitatea R a d i o " care, zilnic între orele 19 şi 20, acoperea în perioada 1952-1953 au fost înregistrate schimbări în
un spectru larg de domenii: luni: ştiinţă; marţi: literatură, limbă ceea ce priveşte dotările tehnice şi schimbarea titulaturii vechi
şi folclor; miercuri: probleme sociale din economie, agricultură, în - Comitetul de Stat pentru Radiodifuziune. A fost inaugurată
finanţe, legislaţie, politică externă; joi: muzică, folclor muzical, astfel o radiodifuziune naţională modernă. Dispunând de o bază
artă; vineri: filozofie, viaţa religioasă; s â m b ă t ă : istorie, materială performantă la acea vreme, a fost posibilă şi o dez­
geografie, t u r i s m ; d u m i n i c ă : e d u c a ţ i a sănătăţii şi cultura voltare a programelor. Astfel, a fost creat cel de al doilea pro­
poporului. La „Universitatea R a d i o " au susţinut conferinţe g r a m n a ţ i o n a l , a c t u a l u l „ R o m â n i a C u l t u r a l " ş i a u fost
marile personalităţi ale culturii şi ştiinţei româneşti: Nicolae inaugurate emisiunile destinate ascultătorilor din străinătate
Iorga, Eugen Lovinescu, T u d o r Vianu, Mihail Sadoveanu, prin programele difuzate de „Radio R o m â n i a Internaţional".
Tudor Arghezi, Mircea El iade. Constantin Noica şi mulţi alţii. Tot în această perioadă a fost creată reţeaua posturilor teritoriale
Postul public de radio românesc se îmbogăţea cu câte ceva ca posturi publice în oraşele Iaşi, Craiova, Târgu Mureş, Cluj
din domeniile redacţionale, tehnice sau organizatorice. La 20 şi Timişoara. .•
';
aprilie 1933 are loc prima transmisie în direct din străinătate

14 15
Anul 1977 nu a fost numai cel al cutremurului din 4 martie, P â n ă la data redactării acestui volum, în ţara noastră
dar şi anul în care a apărut Legea Presei (Legea nr. 3/1977) şi fuseseră acordate 400 licenţe radio (hertzian terestru) şi 10
celebrul Decret nr. 4 7 3 , privind organizarea şi funcţionarea licenţe radio cu transmisie prin satelit. Deşi unele licenţe au
Radioteleviziunii R o m â n e . Potrivit acestora atât radioul cât şi fost anulate, rămân în funcţiune 287 staţii radio, deţinute de
televiziunea deveneau mijloace principale de propagandă ale 129 societăţi comerciale.
regimului, cu toate consecinţele ce au rezultat. Pentru a exista Cea mai mare concentrare de staţii radio se înregistrează
un control cât mai riguros asupra activităţii editoriale, atât a în Transilvania (110), urmată de Muntenia (60), Moldova (33),
radioului cât şi a televiziunii, redacţiile erau unice, fiecare Banat (16), Oltenia (15), D o b r o g e a (13), B u c o v i n a (9) şi
redactor şef având doi adjuncţi, unul pentru radio şi altul pentru Maramureş (7). Dacă urmărim distribuţia pe judeţe constatăm
televiziune. Programul ideologic al partidului, combinat cu o că cel mai mare număr de radiouri există în judeţul Braşov
a c u t ă criză e n e r g e t i c ă a ţării, au d e t e r m i n a t o involuţie (19), urmat de Cluj (17), Hunedoara (16), Bucureşti (16), Alba
temporară a postului public de radio. în afara aspectelor de (13), Argeş (11), Constanţa (11), dar există şi judeţe ca Tulcea,
conţinut a emisiunilor, a fost drastic redus numărul orelor de Olt, Mehedinţi şi Călăraşi cu câte două staţii, Giurgiu cu o
program, iar în februarie 1985 toate studiourile teritoriale au staţie şi Ilfov cu nici una. (Marian Petcu, 2002)
fost desfiinţate şi trecute „în conservare".
începând cu anul 1990 postul public de radio renaşte.
Chiar din decembrie 1989 sunt reactivate toate studiourile
teritoriale, inclusiv cel de la Constanţa, ce a avut timp de peste
30 de ani statutul de post estival şi care acum va deveni post
permanent teritorial. Au apărut programe noi cum ar fi „Antena
Bucureştilor" şi „Antena Satelor", iar cele vechi s-au dezvoltat
atât calitativ, prin conţinut, cât şi cantitativ, prin creşterea orelor
de emisie. Apar şi noi activităţi cum ar fi centrul de monitori­
zare, actuala agenţie de presă „ R A D O R " , având ca scop iniţial
crearea unei surse alternative de informare pentru redactorii şi
realizatorii de emisiuni, iar în final obţinându-se integrarea
postului public în circuitul informaţional mondial.
Apariţia posturilor de radio care transmit programe în unde
ultrascurte ( F M ) au făcut posibile transmiterea şi recepţia
semnalului stereofonic, având calităţi superioare faţă de cel
transmis în unde medii. De la un singur post în FM existent
p â n ă în 1 9 8 9 ( R a d i o R o m â n i a T i n e r e t ) s-a ajuns la o
multitudine de radiouri in FM, care au promovat un stil total
n o u pe piaţa audio românească.

16 :17
2. COMPONENTA TEHNICĂ 2.1. U n d a
''. A RADIOULUI
Jurnalismul radiofonic presupune existenţa unui emiţător
şi a unui receptor. Emiţătorul este reprezentat de postul de
radio care dispune de un colectiv redacţional, un sistem de
Presa m o d e r n ă , scrisă sau audio-vizuală, p r e s u p u n e
aparate pentru înregistrarea şi redarea sunetului şi o staţie de
existenţa unor mijloace tehnice cu ajutorul cărora să se obţină:
emisie. Receptorul este format din publicul postului respectiv,
o calitate grafică corespunzătoare în presa scrisă şi o emisie
care devine receptorul sau receptorii care percep mesajul
de calitate în audio-vizual. In presa scrisă s-a renunţat la tiparul
jurnalistic auditiv cu ajutorul receptoarelor radio. Această
tradiţional, apelându-se la mijloace computerizate, iar în audio­
vizual sunt folosite tehnologii de ultimă oră, c u m sunt înregis­ legătură devine posibilă datorită existenţei undelor hertziene,
trarea şi prelucrarea digitală a sunetului şi a imaginii. Audio­ invizibile, care fac posibilă legătura între emiţător şi receptor.
vizualul foloseşte tehnici de ultimă generaţie pentru o bună Unda este definită ca fiind un fenomen de propagare, din
calitate a emisiei, care nu este un element de neglijat, în special aproape în aproape, a unei perturbaţii într-un mediu. Atât sursa
la acest tip de media. Varietatea şi diversitatea aparatelor care produce unda cât şi mediul în care se deplasează aceasta
folosite sunt atât pentru producţia emisiunilor cât şi pentru pot fi diferite. De exemplu piatra aruncată în apă care produce
transmiterea lor către public prin emisie. ondulaţii concentrice, acelea fiind de fapt undele formate
în aceste condiţii jurnalistul din audio-vizual, creator al într-un mediu elastic. Desigur că acele cercuri concentrice se
mesajului mediatic a trebuit să devină şi un bun cunoscător al deplasează spre exterior cu o viteză mai mică sau mai mare în
mijloacelor tehnice cu care lucrează. în special la posturile funcţie de dimensiunea şi viteza cu care am aruncat piatra în
private, jurnalistul este pus în situaţia să fie atât realizator al apă. Putem spune că această deplasare a ondulaţiilor cu o
emisiunii cât şi operator, care-şi face singur mixajul şi pune în anumită viteză este cunoscută sub denumirea de „propagare".
undă emisiunea. Şi în televiziune apare uneori necesitatea de U n d a care se propagă în aer (pentru că în ceea ce ne
a-şi monta singur materialul pe unitatea de montaj, pentru că nu priveşte ne v o m referi la acest tip de unde), poate fi undă sonoră,
există posibilitatea angajării unui personal prea numeros la produsă prin vibraţiile corzilor sau m e m b r a n e l o r şi undă
acest tip de posturi. Stângăcia sau necunoaşterea anumitor aparate electromagnetică, produsă de variaţia unui câmp
şi sisteme de lucru duc la ratarea unui material jurnalistic bun. electromagnetic.
Jurnalistul participă de multe ori la evenimente rare, uneori Unda sonoră este produsă de vibraţiile corzilor vocale
chiar irepetabile din viaţa culturală sau politică, şi odată ratată sau ale unor instrumente muzicale şi are o viteză de propagare
înregistrarea pe banda magnetică se poate spune că a ratat, de 330 metri pe secundă, la o temperatură de 0° C şi o presiune
poate, materialul carierei sale. Apare, deci, ca foarte necesară atmosferică normală. Şi unda emisă de corzile vocale este o
cunoaşterea şi manevrarea cu abilitate a mijloacelor tehnice undă sonoră şi ne putem imagina care este efectul produs asupra
pe care le are la îndemână. El trebuie să fie un bun jurnalist, microfonului atunci când vorbim şi avem un microfon în faţă.
dar şi un om cu unele abilităţi tehnice necesare acestei profesii.
; 18
l<)
Pe lângă viteza de p r o p a g a r e , u n d a sonoră se carac­ Unda directă se propagă în spaţiu între sol şi straturile
terizează şi prin „ton", care poate fi de frecvenţe joase, medii superioare ale atmosferei. Deplasarea între antena de emisie
sau înalte. V o c e a o m u l u i are tonalităţi diferite şi p o t fi şi cea de recepţie se face în linie, la nivelul orizontului, astfel
reproduse, prin voce, de la tonalităţile foarte joase până la cele încât pentru a fi retransmisă mai departe sunt necesare releele
foarte înalte, atunci când cântă, dar în momentul când vorbeşte de retransmisie. Acest tip de unde sunt folosite în FM şi mai
omul, tonalitatea este aproximativ constantă şi se încadrează sunt d e n u m i t e unde ultrascurte. Dezavantajul recepţiei la
în limite normale. distanţe mici este compensat de avantajul că oferă posibilitatea
Unda, în general, are o gamă de frecvenţe cuprinsă între transmiterii de p r o g r a m e stereofonice, ultrascurtele fiind
16 Hz (tonuri foarte joase) şi 20.000 Hz (tonuri foarte înalte). singurele în care se poate face emisia stereofonică.
Desigur că omul nu poate emite unde sonore cu frecvenţe prea Unda indirectă suferă în timpul propagării în atmosferă
ridicate, gama frecvenţelor fiind foarte limitată. Frecvenţele reflexii între s c o a r ţ a t e r e s t r ă şi straturile s u p e r i o a r e ale
foarte j o a s e sau foarte înalte pot fi emise de instrumente atmosferei, astfel încât distanţa la care poate fi recepţionată se
muzicale sau de aparate speciale. Percepţia undelor sonore este măreşte foarte mult. în această categorie intră şi emisiile în
diferită, de la individ la individ şi ţine de acuitatea auditivă a gama undelor medii (AM).
fiecăruia. Undele sonore cu valori mai mari 16-17.000 Hz nu O altă caracteristică a undei electromagnetice este aceea
sunt percepute de urechea umană, dar influenţează persoana că poate avea frecvenţe diferite, g a m a acestora fiind cuprinsă
care se află în apropierea unei surse care emite o undă de o între zeci de Khz şi zeci de Ghz. Astfel, în funcţie de lungimea
asemenea valoare. Putem spune că şi frecvenţele foarte joase de undă, undele electromagnetice pot fi împărţite în trei mari
au o oarecare influenţă negativă asupra organismului uman. categorii: unde scurte, ultrascurte şi suprascurte.
Unda electromagnetică nu este audibilă, fiind produsă • în gama undelor scurte, cu mărimi în domeniul Khz-
prin variaţia unui câmp electromagnetic şi emisă numai de ilor, intră undele lungi, medii şi scurte, care se propagă la
instalaţii electronice complexe. Acest tip de undă este generată distanţe relativ mari, deoarece se reflectă din scoarţa terestră
de emiţătoare, transmisă prin antenă în spaţiu şi poate fi în stratosfera.
recepţionată numai cu ajutorul receptoarelor radio, care primesc • în cea dea d o u a categorie intră undele cu m ă r i m i
şi decodifică undele electromagnetice pentru a le transforma cuprinse în gama Mhz-ilor, denumite ultrascurte, folosite în
în unde sonore redate de difuzor. televiziune şi transmisiile radio pe F.M.. Propagându-se în linie
Unda electromagnetică este complexă şi are mai multe dreaptă, la nivelul orizontului, prezintă dezavantajul că recepţia
caracteristici, dar ne vom opri doar la m o d u l de deplasare este îngreunată în zone îndepărtate şi sunt necesare releele de
(propagare) în atmosferă şi frecvenţă (lungimea de undă), retransmisie.
pentru a putea înţelege cum şi de ce este recepţionat un post • Pentru a înlătura deficienţele transmisiilor în ultrascurte
radio numai cu un anumit tip de receptor şi numai pe anumite s-a ajuns la folosirea unui al treilea domeniu de lucru, cel al
frecvenţe indicate pe scală. undelor suprascurte sau centimetrice, cu frecvenţe cuprinse
între 3 şi 30 Ghz, astfel încât se poate renunţa la folosirea
20 21
releelor de retransmisie. Acest domeniu de lucru este folosit de dimensiuni poate fi staţionar sau portabil. Principiul de
de sateliţii geostaţionari, care primesc undele de la sol şi le funcţionare permite deplasarea benzii m a g n e t i c e prin faţa
retransmit spre pământ, acoperind o suprafaţă mai mare pentru capetelor, pentru a se putea face înregistrarea sunetului sub
recepţie. Aici, însă, lucrurile se complică puţin pentru că este formă de impuls magnetic înregistrat pe bandă.
necesar un echipament special compus din antenă parabolică Banda magnetică este antrenată cu o viteză constantă,
şi un receptor necesar pentru transformarea semnalului primit măsurată în centimetri de bandă care trece într-o secundă prin
de la satelit. S e r v i c i i l e de t r a n s m i t e r e a p r o g r a m e l o r de faţa capetelor. Constructorii au prevăzut mai multe viteze de
televiziune prin cablu sunt cele care fac conversia semnalului antrenare a benzii prin faţa capetelor, dar s-a constatat că pentru
primit de la satelit şi îl trimit către abonaţi, care pot recepţiona a avea o calitate superioară la înregistrare, trebuie să folosim
programele, fără echipamente speciale. o viteză de antrenare mai mare, deoarece cu cât viteza este
mai mare cu atât gama de frecvenţe pe care o are sunetul este
2.2. Mijloace audio-vizuale mai m a r e . F e n o m e n u l prin care se înregistrează impulsul
magnetic pe bandă este acela de remanentă, adică exact ce
Mijloacele audio-vizuale reprezintă o componentă majoră rămâne din cantitatea de impuls magnetic injectat de capul de
a s i s t e m u l u i m a s s - m e d i a şi c u p r i n d un î n t r e g sistem de înregistrare al magnetofonului în pulberea feromagnetică a
procedee şi aparate utilizate pentru captarea, înregistrarea şi benzii magnetice.
r e d a r e a s u n e t u l u i şi a i m a g i n i i . Audio-vizualul m a i este Viteza mare de deplasare este importantă şi la operaţiunea
denumit şi „presă electronică" pentru că nu ar putea funcţiona de montaj mecanic (fonotecare), în cadrul căreia se fac tăieturi
fără o s e r i e de a p a r a t e cu a j u t o r u l c ă r o r a se c a p t e a z ă , pentru a fi scoase eventualele bâlbe, repetiţii inutile şi chiar ă-
înregistrează şi p r e l u c r e a z ă sunetul sau imaginea. A c e s t e uri supărătoare. Ne putem imagina cât de mic este spaţiul între
aparate au devenit mijloace fără de care nu ar fi posibilă două cuvinte la o înregistrare pe viteză mică şi cât de greu se
realizarea şi transmiterea programelor, care pe lângă calitatea poate face o tăietură, iar în cazul unei viteze mai mari, unde
jurnalistică trebuie să întrunească şi unele performanţe tehnice, spaţiile se măresc cât de uşor se poate interveni.
c u m ar fi c a l i t a t e a s u n e t u l u i sau fidelitatea. F i d e l i t a t e a înregistrarea pe banda magnetică se face pe una sau mai
reprezintă păstrarea caracteristicilor sunetului original, multe piste, în funcţie de datele constructive ale m a g n e ­
indiferent de sursa ce îl produce, voce sau intrumente muzicale, tofonului. Magnetofonul poate înregistra pe toată lăţimea benzii
pentru ca acesta să ajungă neafectat la ascultător. (pe o pistă), pe două, patru sau chiar pe 16 piste. Şi în acest
Magnetofonul de studio sau portabil (reportofonul) este caz se ţine cont de destinaţia magnetofonului, unul profesional
aparatul cel m a i folosit în j u r n a l i s m u l radiofonic. A c e s t a înregistrând pe toată lăţimea, pentru a face posibilă fonotecarea.
înregistrează şi redă semnalele electrice de frecvenţă audio şi Magnetofoanele cu 16 piste sunt construite special pentru
foloseşte ca suport de informatic banda magnetică. Din punct studiourile de muzică, banda fiind mult mai lată pentru a se
de vedere al performanţelor, magnetofonul poate fi de trei înregistra mai multe surse separat, după care se face mixajul
tipuri: profesional, semiprofesional şi de amatori. în funcţie şi dozajul sunetului la fiecare pistă.

22 23
care este depusă o peliculă de pulbere feromagnetică din oxizi
Magnetofoanele pot fi monofonice, cu înregistrare pe o
ferici, cu cobalt sau dioxid de crom. Materialul nemagnetic
singură pistă şi stereofonice, cu înregistrarea simultană a două
reprezintă suportul, iar pe cel m a g n e t i c îl p u t e m d e n u m i
piste. Primele magnetofoane au fost monofonice, dar aveau
suprafaţa activă, pentru că pe aceasta este imprimat impulsul
dezavantajul că sunetul era perceput dintr-o singură sursă
magnetic. Suportul trebuie să aibă calităţi mecanice, cum ar fi
(difuzor). în anul 1929, englezul A.D.Blumlein a început să
elasticitatea şi rezistenţa la rupere, iar suprafaţa activă trebuie
studieze performanţele înregistrării. El a pornit de la faptul că
să fie foarte netedă, deoarece este în permanenţă în contact
omul percepe sunetul în funcţie de timpul în care acesta ajunge
direct cu capetele magnetofonului.
la cele două urechi, depinzând de viteza şi intensitatea acestuia.
Banda magnetică audio are suportul cu grosimi cuprinse
Pentru estimarea distanţei faţă de sunetele exterioare, creierul
între 13-52 microni, iar suprafaţa activă între 6-15 microni.
corelează distanţa şi evaluează sunetul în funcţie de direcţia
Lăţimea este standardizată având dimensiuni de 6,25 m m ,
din care vine, astfel încât într-o sală de concerte, presupunând
pentru benzile pe role şi 3,80 mm pentru casete. Benzile
că ambele urechi au performanţe egale, acestea vor percepe
încasetate au grosimi mai mici, de aproximativ 13 microni,
sunetul din sursele respective cu intensităţi şi calităţi diferite.
adaptate dimensiunilor reduse a casetelor, iar suprafaţa activă
Blumlein a înregistrat şi redat sunetul pe două canale
are în compoziţie materiale feromagnetice superioare, pentru
simultan, astfel încât la redare presiunea sonoră să fie aceeaşi
a compensa viteza redusă de deplasare a benzii. Banda pe rolă
cu cea existentă în condiţii normale, în faţa sursei reale. Au
este expusă mai mult depunerilor de praf din atmosferă, astfel
fost plasate două microfoane la distanţe aproximativ egale cu
încât s-a recurs la încasetarea acestei benzi pentru protecţie,
cea dintre urechile omului şi s-a făcut înregistrarea pe două
înregistrarea pe banda încasetată se face pe o suprafaţă mai
canale. La redare cele două difuzoare, corespunzătoare
mică, având în vedere lăţimea redusă şi viteza mai mică de
canalelor stânga şi dreapta, au fost plasate la o anumită distanţă.
deplasare, calitatea sunetului fiind ridicată de performanţele
Rezultatul a fost surprinzător prin faptul că cel care asculta
electronice prevăzute de constructor.
avea i m p r e s i a că se află în sala de concerte, o parte din
Microfonul este un aparat electroacustic, care permite ca
instrumente fiind auzite cu predilecţie în difuzorul din dreapta,
la bornele sale să se obţină o mărime electrică corespunzătoare
iar cealaltă parte în difuzorul din stânga.
acţiunii undelor acustice asupra m e m b r a n e i sale. Pentru a
D a c ă încercăm o definiţie a stereofoniei, p u t e m spune că
înţelege principiul prin care microfonul preia unda acustică şi
reprezintă o înregistrare a sunetului din surse şi poziţii diferite,
o transformă în mărime electrică trebuie să aflăm care este
pentru ca la audiţie să avem o „imagine,, sonoră aparentă
principiul de funcţionare a difuzorului. Difuzorul este format
corespunzătoare sursei reale. La audiţie este foarte importantă
dintr-un con de hârtie mai groasă, cu un bobinaj cilindric la
plasarea difuzoarelor, deoarece între acestea şi ascultător se
vârful acestuia, care se află în câmpul magnetic al unui magnet
formează un con, care cu cât are baza mai mare, cu atât creşte
permanent. Când este aplicată o mărime electrică la capetele
zona în care se percepe sunetul stereofonic.
bobinei se înregistrează o oscilaţie a acestui con în câmpul
, B a n d a m a g n e t i c ă este realizată dintr-un material
magnetic şi astfel sunt emise undele acustice. La microfon
nemagnetic, c u m ar fi policlorura de vinii sau poliesterul, pe
25
24
fenomenul se produce în sens invers. Şi aici avem o bobină
în cazul în care manevrăm microfonul incorect, poate să
aplicată pe o membrană, de această dată mult mai fină decât la
apară fenomenul de microfonie, care este o perturbaţie de joasă
difuzor, care se află într-un câmp magnetic. în m o m e n t u l când
unda s o n o r ă este e m i s ă în faţa m i c r o f o n u l u i , p r e s i u n e a frecvenţă suprapusă peste un semnal util. Acesta apare, de

exercitată asupra membranei produce o deplasare în câmpul obicei, atunci când microfonul este ţinut foarte aproape de
magnetic, astfel încât la capetele bobinei se obţine o mărime difuzorul sau casca ce redă semnalul preluat de microfon şi se
e l e c t r i c ă . A c e a s t ă m ă r i m e e l e c t r i c ă este d e v a l o r i c a r e prezintă sub forma unui semnal supărător care se suprapune
fluctuează în funcţie de modulaţia vocii, semnalul electric peste sunetul normal.
obţinut fiind prelucrat şi înregistrat pe bandă. Studioul de radio este o încăpere special amenajată pentru
Microfoanele sunt de mai multe tipuri, din punct de vedere captarea sunetului.Unda acustică are un domeniu de frecvenţe
constructiv, cel cu bobină mobilă prezentat mai sus, fiind mai mic decât unda sonoră, cu valori cuprinse între 16-16.000
reprezentativ. M a i există şi alte tipuri de m i c r o f o a n e cu Hz şi reprezintă gama de frecvenţe pe care o poate percepe
performanţe mai bune, cum sunt cele de tip condensator, cu urechea. Vibraţia acustică cu frecvenţe mai mici de limita
bandă sau piezoelectrice, dar nu intrăm în detaliile constructive inferioară (16Hz) se numeşte infrasunet, iar cea cu frecvenţe
ale acestora. mai mari de limita superioară (16.000 hz) intră în g a m a
Trebuie să remarcăm doar faptul că toate microfoanele ultrasunetelor şi nu sunt audibile.
au anumite caracteristici tehnice, dar dintre ele ne interesează G a m a de frecvenţe a sunetelor are limite inferioare şi
doar aceea care dă capacitatea microfonului de a capta sunetul superioare stabilite convenţional. S-a obsevat că nu toţi oamenii
în funcţie de directivitate. Directivitatea este un parametru dispun de c a p a c i t ă ţ i a u d i t i v e a s e m ă n ă t o a r e , unii având
important la microfon, în funcţie de care acesta captezează posibilitatea să perceapă zone cât mai mari de frecvenţe, de la
sunetul diferit. Astfel, putem menţiona microfonul omnidi­ cele mai joase (16-20Hz) până aproape de limita superioară
recţional, care captează sunetul din toate direcţiile şi microfonul de 16.000 hz, alţii percepând zone mult mai reduse cuprinse
unidirecţional, care captează sunetul dintr-o singură direcţie. între 40 Hz şi 14.000 Hz.
Mai sunt şi alte tipuri de microfoane, dar pe noi ne interesează Sunetul are viteze de propagare diferite în funcţie de
aceste două tipuri pentru că va trebui să ştim ce microfon mediul în care se propagă, aer, apă sau chiar mediu solid.
folosim în anumite condiţii de mediu ambiental. Astfel pentru Sunetul pur corespunde unei vibraţii acustice, iar sunetul
o înregistrare care urmează să o facem într-un mediu tară complex este compus dintr-un număr de sunete pure şi dacă
z g o m o t , c u m a i m u l ţ i invitaţi, v o m folosi u n m i c r o f o n între acestea există un raport egal cu un n u m ă r întreg, aşa cum
omnidirecţional, iar într-un mediu zgomotos v o m folosi un se întâmplă la muzică, sunetul se numeşte armonic. în spaţiile
m i c r o f o n u n i d i r e c ţ i o n a l . M i c r o f o n u l u n i d i r e c ţ i o n a l are închise, cu suprafeţe reflectante, din cauza reflexiilor repetate,
capacitatea ca într-un mediu cu surse de zgomot să preia sunetul sunetul care persistă după ce sursa sonoră încetează să emită
doar din direcţia în care este orientat, restul sunetelor fiind se numeşte sunet reverberant. Acesta se aude în continuarea
estompate. sunetului iniţial, preluându-1 pe acesta cu o intensitate care
scade continuu. .;
26
27
în unele cazuri, atunci când v r e m să realizăm efecte Pentru c ă m a n e v r a r e a acestora p r e s u p u n e existenţa u n o r
acustice reverberaţiile au un efect plăcut, dar de cele mai multe z g o m o t e specifice lucrului într-o c a m e r ă de regie, a fost
ori, mai ales în cazul vorbirii, reverberaţia sunetului micşorează prevăzut în peretele dinspre studio un spaţiu denumit ciclop,
inteligibil itatea reducând foarte mult claritatea şi acurateţea care permite comunicarea vizuală cu redactorul din studio.
acestuia. Ciclopul este format din mai multe geamuri, de obicei
în radiodifuziune se urmăreşte ca prin prelucrarea trei, care sunt dispuse sub unghiuri diferite pentru a nu lăsa
sunetului, acesta să fie transmis către ascultător sub o formă zgomotele din regie să pătrundă în studio. Dacă primul geam
cât mai inteligibilă, astfel încât să fie cât mai curat pentru înregistrează o anumită trepidaţie, al doilea prin ungiul diferit
recepţie. în acest scop, pentru înregistrări sau chiar transmisii în care se află o atenuează, iar ce mai rămâne este atenuat de
directe se folosesc studiourile. al treilea. între studio şi regia tehnică mai există un sistem de
în funcţie de destinaţie studiourile pot fi mai mici - pentru intercomunicaţie care face posibilă o legătură audio între
vorbire - şi mai mari - pentru muzică --, fiecare trebuind să operator şi jurnalist, dar şi un sistem de semnalizare optică.
îndeplinească anumite condiţii. Se preferă formele neregulate Semnalizarea optică este comandată de mixerul aflat în regia
ale pereţilor pentru a evita reflexiile, iar pereţii sunt capitonaţi tehnică, astfel încât atunci când se ridică atenuatorul (calea)
cu materiale fonoabsorbante pentru amortizarea sunetului, cum corespunzătoare microfonului se aprinde un bec roşu care
ar fi textilele sau lemnul de esenţă moale. atenţionează jurnalistul că este în direct.
Studiourile destinate producţiilor vorbite, au dimensiuni Mixerul audio este a p a r a t u l cu ajutorul căruia sunt
mici şi permit captarea sunetului de la un n u m ă r redus de însumate toate sursele (aparatele audio) existente într-un studio
vorbitori. Studiorile destinate producţiilor teatrale au de radio. Semnalele obţinute de la magnetofon, microfon, C D ,
dimensiuni medii, având şi posibilităţile producerii de zgomote computer şi altele sunt introduse în mixer, care este prevăzut
specifice unei piese de teatru, iar studiourile de muzică sunt cu mai multe intrări şi atenuatoare reglabile pentru fiecare cale,
de dimensiuni mari având posibilitatea să intre în acestea 20- ce oferă posibilitatea de a doza semnalul după necesitate, astfel
30 de persoane cu instrumentele necesare, pentru o înregistrare încât să se obţină componenta dorită în semnalul final care
muzicală. apoi este emis sau înregistrat.
Studiourile de muzică pot fi prevăzute şi cu posibilitatea Dacă ne gândim la faptul că emisia radiofonică este un
funcţionării în prezenţa publicului - caz în care există instalaţii proces complex în care se aude mereu ceva, practic fără pauze
complexe pentru amplificarea sunetului şi obţinerea efectelor evidente, ne p u t e m da seama că acest lucru nu ar fi posibil
stereo, dar şi a ambianţelor acustice dorite. Orice studio, fără mixer. Trecerea de la un comentariu la muzică se face cu
indiferent de destinaţie, are ca anexă o cameră în care se află multă simplitate prin ridicarea unui buton, fără alte manevre
aparatura necesară prelucrării şi înregistrării sunetului, care se suplimentare. Atunci când un comentariu este pe un fundal
n u m e ş t e regie tehnică. în această c a m e r ă operatorul sau muzical se face dozajul astfel încât comentariul să fie inteligibil,
operatorii de sunet m a n e v r e a z ă aparate cum sunt: m a g n e ­ nivelul ilustraţiei muzicale să nu acopere comentariul.
tofonul; casetofonul; compact discul; computerul sau mixerul.

28 29
Dozajul sunetului este foarte important, acesta fiind făcut 3. SPECIFICITATEA
de un personal specializat, dar de cele mai multe ori, mai ales CANALULUI AUDIO
în cazul unor posturi particulare de radio, mixajul este realizat
chiar de redactorul sau animatorul emisiunii. Mixerul este
prevăzut cu instrumente care permit vizualizarea cantităţii Instantaneitatea radioului a c o m p r i m a t distanţele şi a
semnalului pentru a nu distorsiona sunetul. apropiat civilizaţiile, asumându-şi riscul adresării către un
public difuz, eterogen ca pregătire şi preocupări pe care îşi
propune să-1 informeze, dar să-1 şi formeze. Radioul pătrunde
în intimitatea individului pe care-1 găseşte acasă, loc de refugiu,
dar totodată apăsătoare izolare de ceilalţi. Această intimitate
dă o mare libertate de a alege ce doreşti să urmăreşti, cât şi în
ce măsură să participi fără a-ţi justifica în m o d necesar acţiunile.
Radioul poate deveni pentru public un b u n însoţitor, atent
şi responsabil care dă individului posibilitatea unor trăiri
imaginative de excepţie, a perceperii profunde a unor valori
sau pur şi simplu un partener de drum în singurătate, neobosit
şi nepretenţios, oricând gata să se reverse în liniştea din j u r
printr-o simplă răsucire de buton.
în r a d i o se p o a t e s p u n e că se î n r e g i s t r e a z ă un flux
informaţional continuu, pentru că în permanenţă aici se aude
ceva, pauzele fiind foarte scurte. Materialele vorbite sunt
alternate cu muzica, fiecare conţinând informaţie. Informaţia
este transmisă prin cuvânt, acesta fiind principalul mijloc prin
care jurnalistul comunică publicului. Tot informaţie, însă, poate
fi şi zgomotul mediului a m b i a n t , de unde se face o transmisie,
care ajută a s c u l t ă t o r u l să-şi f o r m e z e i m a g i n i a u d i t i v e .
Informaţie este şi muzica folosită între materialele vorbite, care
prin ritm, poate fi o continuare sau o replică a ideii materialului
vorbit. La radio semnalul este emis în flux continuu, pauzele
fiind foarte mici, pentru a ţine ascultătorul conectat pe recepţie.
O pauză mai mare de 3-4 secunde îl poate p u n e în încurcătură
pe ascultător, sau poate să-1 agaseze. Majoritatea posturilor de

31
30
radio au fixat o durată m a x i m ă admisă pentru aceste pauze în radioul rămâne cel mai rapid fiind cel care anunţă primul. Se
emisie. Unele posturi au pauze de până la 3-4 secunde, iar
şi spune că: „radioul anunţă, televiziunea arată şi presa scrisă
altele de p â n ă la 6 secunde. Aceste pauze în emisie dau o
comentează".
anumită ritmicitate postului. Cu cât acestea sunt mai mici, cu
Operativitatea este o altă calitate a radioului, fiind dată
atât p r o g r a m e l e devin m a i dinamice şi reuşesc să capteze
de posiblitatea de a se difuza informaţia de la un eveniment în
atenţia publicului.
curs de desfăşurare, prin transmisie directă. Putem afirma că
în radio apare evidentă necesitatea unei relaţii foarte clare operativitatea atinge un nivel m a x i m depăşind chiar şi
între cuvânt şi sunet. Sunetul poate fi plăcut, atunci când este
televiziunea. în cazul unui eveniment previzibil este clar că
format din muzică, sau mai puţin plăcut, când se aud zgomote,
cei din televiziune reuşesc să transmită, în direct, aspecte de
uneori supărătoare dar necesare pentru că ajută ascultătorul să
la locul de desfăşurare a evenimentului, dar în cazul unuia
perceapă contextul evenimentului. Dozajul şi îmbinarea cât
neprevăzut radioul este avantajat. Cu un simplu telefon mobil
m a i inspirată a cuvântului cu sunetul r ă m â n p r e o c u p a r e a
reporterul de radio poate intra în cel mai scurt timp, în legătură
permanentă a jurnalistului de radio.
directă cu studioul şi poate transmite informaţia pe post, pe
Radioul se remarcă în ansamblul mass-media prin
când în cazul televiziunii operaţiile de deplasare a unui car de
calităţile ce decurg din specificul acestui canal, fiind avantajat
reportaj cu o echipă completă, întârzie transmiterea informaţiei
de posibilităţile pe care i le oferă supleţea tehnică. în acelaşi
către p u b l i c . Este suficiet să ne a m i n t i m de t r a n s m i s i i l e
timp însă, se pot identifica şi unele deficienţe, rezultate tot din
specificul său, dar r e m e d i a t e cu abilitate atunci când este televizate la care unele televiziuni aveau reporter la faţa locului,
posibil. dar nu aveau imagine, astfel încât reporterul era nevoit să se
comporte ca unul de radio, informaţia vizuală neexistând.
Rapiditatea reprezintă punctul forte -radioul este cel mai
rapid mijloc de transmitere a informaţiei de presă, avantajat Prioritatea asupra difuzării ştirilor dă credibilitate. O
de rapiditate în prelucrare, dar şi de timpul redus consumat de ştire difuzată la radio, transmisă şi de televiziune, însoţită de
la obţinerea informaţiei până la difuzare. în presa scrisă intervin imagine, este comentată ulterior şi în presa scrisă. Publicul
operaţiile de culegere a textului, introducerea în pagină şi percepe informaţia respectivă din trei surse, la anumite intervale
tipărirea, care din punct de vedere tehnologic consumă mult de timp, sub forme diferite, dar încrederea creşte, în timp, în
timp, informaţia ajungând cu o anumită întârziere la cititor. cel care a dat-o primul, astfel încât, nu se mai pune la îndoială
în televiziune este posibilă transmiterea unei informaţii veridicitatea informaţiei transmise prin radio, aşteptându-se
care are n u m a i text, citită de prezentator, dar un post de de la celelalte media doar detaliile suplimentare de imagine
televiziune care se respectă trebuie să prezinte şi imagine, iar sau comentariu.
până se obţine materialul filmat pe video, cu un montaj adecvat, Flexibilitatea programelor dă radioului o mai mare
se mai pierde ceva timp. Desigur că şi în televiziune există mobilitate şi operativitate în transmiterea informaţiilor. Spre
mijloace tehnice care permit transmisii în direct cu multă deosebire de presa scrisă, care în cazul apariţiei unui eveniment
operativitate, dar parcă publicul este şi trebuie să fie în mişcare important, trebuie să tipărească o ediţie specială a ziarului,
şi nu imobilizat în faţa televizoarelor. Dintre toate media, programul radiofonic poate fi întrerupt în orice moment, pentru
32
33
a fi difuzată informaţia într-un timp foarte scurt. D a c ă ne Radioul implică costuri relativ mici. Din punct de vedere
amintim de unele evenimente din viaţa politică, s-a putut al costurilor avem în vedere cheltuielile necesare utilărilor,
observa cum radioul a avut posibilitatea să întrerupă de câte producţiei şi emisiei programelor unui post de radio, dar şi
ori a fost nevoie, programul iniţial pentru a transmite, de multe costurile suportate de public. Ştim că pentru a exista, un post
ori chiar în direct, informaţiile necesare. Atât evenimentele de radio, pe lângă un spaţiu adecvat, trebuie să fie dotat cu o
plăcute cât şi cele m a i p u ţ i n plăcute p o t fi anunţate p r i n serie de aparate de înregistrare şi redare ale căror costuri nu
întreruperea programului prevăzut în grila de programe a unui sunt prea mari, perioada de folosire a acestora amortizând într-un
post de radio, aflat în derulare, după care se revine la programul timp relativ scurt investiţia. Şi presa implică existenţa unor
iniţial, folosindu-se uneori treceri muzicale. Desigur că şi aceste aparate pentru editare şi tipărire, dar la fiecare număr de ziar
treceri pot fi făcute cât mai inspirat, folosind o cortină muzicală se consumă o cantitate suficient de m a r e de hârtie, care ridică
adecvată prin ritm la tipul de eveniment. preţul de cost. Aceste costuri se răsfrâng şi asupra cititorului,
Universalitatea este conferită de posibilitatea publicului care plăteşte zilnic pentru un ziar un preţ suficient de mare
de a recepţiona programele unui post de radio la distanţe foarte comparativ cu preţurile aplicate prin a b o n a m e n t la un post de
mari. Din punct de vedere teoretic, recepţia programului unui radio public. în televiziune cheltuielile sunt puţin mai mari
post de radio poate fi făcută în orice punct de pe glob, aceasta decât în r a d i o p e n t r u că intervin c o s t u r i l e m a i mari ale
fiind posibilă şi în funcţie de puterea emiţătorului, condiţiile producţiei de emisiuni, în care sunt implicaţi producători,
de propagare şi de lanţul de emisie folosit. Desigur că noile actori, recuzită etc.
descoperiri în domeniu, prin retransmiterea unui program de Accesibilitatea radioului constă şi în faptul că mesajele
radio sau televiziune cu ajutorul sateliţilor geostaţionari, au sale sunt receptate chiar şi de cei cu un anumit handicap fizic,
făcut ca spaţiile de recepţie să fie mărite foarte mult, însă cum ar fi nevăzătorii sau cei imobilizaţi. Pentru aceştia radioul
folosirea acestor n o i t e h n o l o g i i p r e s u p u n e existenţa u n o r rămâne, de cele mai multe ori, cel mai eficient mijloc de
aparate a d i ţ i o n a l e r e c e p t o r u l u i propriu-zis, care nu sunt informare, dar şi un prieten fidel, nepretenţios care umple un
accesibile marelui public, astfel încât aveam în vedere doar eventual gol resimţit de cel care este singur. Şi pentru neştiutorii
posibilitatea recepţiei fără e c h i p a m e n t e sofisticate. P u t e m de carte radioul rămâne cel mai accesibil mijloc de informare.
afirma că un post de radio sau de televiziune are o audienţa Efortul de a citi nu se compară cu cel de a asculta. Pentru
incomparabil mai m a r e decât un ziar, unde apar probleme de a citi un ziar sau pentru a privi la televizor este necesar să se
transport pentru difuzare în zone mai îndepărtate. renunţe la alte preocupări, pe când atunci când se ascultă radioul
Să ne gândim şi la recepţia la distanţe mai mici, dar în se pot desfăşura în acelaşi timp activităţi casnice, profesionale
zone mai puţin accesibile, mai izolate, unde presa scrisă, de sau de orice alt fel. Marea mobilitate pe care o oferă radioul
multe ori, nu ajunge decât întâmplător, posibilităţile locuitorilor publicului său îi poate crea însă şi unele probleme în receptarea
acestor zone de a se informa fiind limitate, astfel încât radioul mesajului, prin faptul că acesta poate fi pierdut şi în unele
r ă m â n e cel m a i a c c e s i b i l mijloc. M a i există î n c ă z o n e cazuri fenomenul este ireversibil.
neelectrificate, astfel încât aparatul de radio tranzistorizat, cu Efemeritatea mesajului radiofonic rezultă din faptul că
baterii, rămâne singura sursă de informare. o infonnaţie auzită este mai greu de reţinut decât una citită. în
34 35
cazul presei cititorul poate reveni pe text, dacă nu a reţinut o
4. STILUL RADIOFONIC
informaţie sau un pasaj din text, dar în cazul radioului acest
lucru nu mai este posibil. Informaţia percepută auditiv poate
Specificul radioului implica spre deosebire de celelalte
să nu fíe receptată din cauza redactării defectuoase sau pur şi
media şi unele particularităţi de stil, pentru că jurnalistul de
simplu din cauza distragerii atenţiei ascultătorului de un factor
radio trebuie să posede câteva calităţi în plus, faţă de cel din
extern. Singurul r e m e d i u al acestei deficienţe a radioului
presa scrisă sau de televiziune, deoarece el nu se foloseşte decât
rămâne repetarea ştirilor. Se poate observa că în buletinele de
de voce. Lipsa imaginii cu care televiziunea completează
ştiri, sunt repetate unele ştiri din buletinul precedent, dar în
informaţia transmisă prin cuvânt, uneori cuvântul devenind
cazul unor emisiuni în direct, ceea ce s-a pierdut r ă m â n e
inutil, îngreunează sarcina jurnalistului de radio, dar şi oferă
pierdut.
m u l t e satisfacţii. D a c ă r e u ş e ş t i s ă t r a n s m i ţ i p r i n c u v â n t
Densitatea mesajului este reprezentată de cantitatea de
publicului tău cât mai mult şi mai bine, pentru ca acesta să-şi
informaţie transmisă pe unitatea de timp. In radio se lucrează
imagineze detalii de zonă sau situaţii pe care numai tu le percepi
sub presiunea timpului, atât atunci când se prelucrează cât şi
vizual, înseamnă că eşti un bun jurnalist de radio. Au existat
când se difuzează informaţia. Presiunea timpului este foarte
situaţii în televiziune, când reporterul se afla la locul unde se
mare pentru jurnalistul de radio, având în vedere faptul că
desfăşura un eveniment important şi transmitea prin telefon,
încadrarea în timp este condiţia de bază pentru un realizator,
neavând ca suport şi imaginea, singurul mijloc de a transmite
care trebuie să respecte cu stricteţe desfăşurătorul sau pentru
informaţia era să o facă prin cuvânt. Uneori însă acesta nu
un redactor de ştiri, care trebuie să difuzeze o anumită cantitate
reuşea pentru că nu avea exerciţiul radioului, care te învaţă să
de informaţie într-un timp limitat. Obsesia minutelor care trec
lucrezi în aşa fel cu cuvântul încât să-1 faci pe ascultător să-şi
este pentru jurnalistul din audio-vizual un factor puternic de
creeze imaginile pe care numai tu le percepi.
stres.
C a r a c t e r i s t i c a definitorie a p r e s e i r a d i o f o n i c e este
Munca în echipă caracterizează presa audio-vizuală. în
oralitatea. Jurnalistul de radio se adresează publicului, folosind
radio, realizatorul trebuie să colaboreze perfect cu redactorul,
cuvântul rostit. Această media impune anumite condiţii, pe
reporterul sau cu tehnicienii şi să formeze o echipă. Există
care practicantul trebuie să le respecte, dar şi nişte calităţi pe
cazuri în care m u n c a jurnalistului de radio este solitară, atunci
care trebuie să le aibă, cum ar fi vocea, cu un anumit timbru,
când trebuie să facă o înregistrare în teren şi nu este necesară
dicţia sau stăpânirea de sine.
deplasarea împreună cu un tehnician. în majoritatea cazurilor
Timbrul vocii trebuie să fie plăcut, să aibă tonalităţi care
însă, o emisie de calitate este rezultatul unei colaborări perfecte
să nu obosească urechea ascultătorului. Modulaţia vocii trebuie
între r e a l i z a t o r , r e d a c t o r ş i e c h i p a t e h n i c ă f o r m a t ă d i n
să fie adecvată semnificaţiei textului citit, dar şi in funcţie de
tehnicieni, o p e r a t o r i şi ilustratori muzicali. Ei trebuie să
tipul de emisiune pe care o prezintă.
c o o p e r e z e , fiecare ştiind p r e c i s ce are de făcut, sau nu
O voce radiofonică trebuie p u s ă în valoare prin ton,
colaborează şi atunci pot apărea mici defecţiuni care de obicei
inflexiuni şi firescul în modul de adresare şi exprimare. Dacă
sunt sesizate de publicul ascultător. . ........
în presă jurnalistul are posibilitatea să atragă atenţia asupra
36 37
unei idei prin schimbarea caracterului literei sau subliniere, Dicţia şi pronunţia clară reprezintă o condiţie de bază
prin supratitlu, titlu ori subtitlu, în radio nu se poate face acest pentru jurnalistul radio. De cele mai multe ori cel care vorbeşte
lucru decât prin voce, care nu trebuie să fie m o n o t o n ă . In are un text pe care-1 citeşte, dar trebuie să o facă în m o d abil,
televiziune jurnalistiil este ajutat foarte mult de imagine şi de astfel încât ascultătorul să nu-şi dea seama. G u r a trebuie
multe ori un zâmbet sau un alt gest, atunci când trebuie, poate suficient deschisă pentru ca sunetul să nu se oprească în spatele
spune foarte mult. dinţilor, ci să ajungă la m i c r o f o n . J u r n a l i s t u l t r e b u i e să
Vocea omului are tonalităţi mai joase sau mai înalte . în folosească stilul cel mai potrivit, pentru că ascultătorul trebuie
radio sunt preferate vocile cu tonalităţi de frecvenţă medie, să simtă în permanenţă că lui i se comunică ceva.
considerate ca fiind mai inteligibile. Cele cu tonalităţi foarte Jurnalistul de r a d i o t r e b u i e să p o s e d e şi o ştiinţă a
joase, în cazul în care sunt prea profunde, pot fi neinteligibile, respiraţiei, atunci când se află în faţa microfonului. Indiferent
în funcţie de tonalităţi, vocea poate fi de mai multe tipuri. dacă citeşte sau vorbeşte liber, el trebuie să inspire o cantitate
Vocea de piept are tonalităţi medii, formându-se la nivelul suficientă de aer, pentru a-şi oxigena plămânii şi nu trebuie să
sternului, fiind m a i p e n e t r a n t ă şi mai bine p e r c e p u t ă de o facă întâmplător, deoarece în momentul inspiraţiei face o
ascultător. Acest tip de voce se caracterizează prin timbrul său
pauză, iar de multe ori o pauză, plasată inadecvat în text, poate
plăcut, impune un oarecare respect şi-1 constrânge, într-un fel,
da o a n u m i t ă semnificaţie nedorită textului. Inspiraţia nu
pe ascultător să asculte. Sunt cunoscute cazurile în care timbrul
trebuie să fie zgomotoasă pentru că poate deranja, enerva şi
vocii unui jurnalist de radio şi stilul acestuia au reuşit să
chiar distrage atenţia ascultătorului.
calmeze populaţia în anumite situaţii limită, cum sunt
Orice voce, oricât de frumoasă ar fi, are nevoie de o
dezastrele naturale sau unele stări conflietuale.
anumită educaţie pentru radio. Vocea sună „spart" atunci când
Vocea de gât se formează mai sus, la nivelul gâtului şi
se pierde aerul la mijlocul frazei, sau când se începe fraza într-o
are tonalităţi de frecvenţe m a i înalte decât cele medii, dar nu
sunt s u p ă r ă t o a r e . V o c i l e cu frecvenţe foarte înalte devin tonalitate p r e a înaltă. C u v i n t e l e t r e b u i e p r o n u n ţ a t e clar,
supărătoare pentru ascultător şi în general sunt ocolite de către articulat, fără a se înghiţi terminaţia (sunetele finale). Un rol
cei care fac selecţia pentru jurnaliştii de radio. important îl au mişcările şi tehnicile pe care le aplicam cavităţii
Vocea în radio rămâne un element esenţial şi putem spune bucale şi muşchilor faciali, dar şi modul c u m se respiră corect
că uneori trebuie chiar educată. Există o tehnică a rostirii la în timp ce se citeşte un text.
microfon de care jurnalistul de radio trebuie să ţină seama. Respiraţia are un rol foarte important deoarece la citirea
Dacă cei care lucrează în presă au nevoie de „condei", cei din frazelor mai lungi poate apărea senzaţia că rămâi fără aer. Se
radio trebuie să mai aibă şi voce. Radioul fără voce şi dicţie ar practică respiraţia diafragm atică, pentru a obţine o capacitate
fi pur şi simplu o maşină de făcut zgomot. Oricât de anost ar fi mai mare la un efort mic. Atunci când se inspiră poate fi dilatată
un subiect, o voce cu prezenţă şi cu un timbru plăcut te pot cavitatea toracică sau abdomenul prin presiunea exercitată
captiva. Nu puţine sunt exemplele în care ascultătorii radioului asupra diafragmei. Având în vedere poziţia jurnalistului în faţa
se îndrăgostesc de o „voce", rară să ştie de fapt cum arată cel microfonului, de obicei cu toracele m a i c o m p r i m a t , este
căruia sau căreia îi aparţine. preferată aşa numita „respiraţie în b u r t ă " . Există a n u m i t e

38 39
exerciţii speciale, atât p e n t r u formarea unei dicţii cores­
5. FUNCŢIILE RADIOULUI
punzătoare cât şi pentru respiraţie.
Stăpânirea de sine reprezintă o calitate fără de care nu se
poate face jurnalism radio. Conştientizarea faptului că este
Pentru a ajunge la subiectul propus am punctat până acum
ascultat, poate, de milioane de oameni în momentul transmisiei,
momentele importante ale apariţiei radioului şi cîteva idei în
îi crează jurnalistului un stres destul de puternic, pulsul său
ceea ce priveşte specificul acestui canal, dar ar trebui să
atingând valori destul de mari la intrarea în emisie. Desigur că
subliniem, în continuare, cîteva menţiuni în legătură cu funcţiile
această stare se atenuează suficient de repede, dar stresul şi
pe care trebuie să le îndeplinească radioul.Publicul alege una
starea de emotivitate contribuie la o anumită uzură în timp.
sau mai multe publicaţii care răspund gustului său. Este puţin
Spontaneitatea trebuie să fie o caracteristică a jurnalistului
probabil ca cineva, în afara oamenilor politici sau a anumitor
de radio. El este pus de multe ori în situaţia de a umple un gol
instituţii, să cumpere, în fiecare zi toate cotidianele. Ar fi ideal,
în emisie sau de a da răspuns unui ascultător care este în direct
dar apar elementele „cost" şi timp, astfel încât cititorul se
prin telefon. C a p a c i t a t e a de reacţie şi spontaneitatea sunt
opreşte la câteva publicaţii. El caută în acestea informaţiile de
necesare în special la emisiunile transmise în direct. Jurnalistul
care are nevoie, sau găseşte ceva interesant în comentariile
trebuie să aibă în permanenţă materiale suplimentare pregătite
(editorialele) care răspund afinităţilor ori convingerilor sale.
pentru a umple o pauză neprevăzută.
în audio-vizual accesul publicului este aproape total, el
Astfel, p u t e m afirma că jurnalistul radio este cel care
având posibilitatea să asculte mai multe posturi de radio sau
întruneşte, pe lîngă acele calităţi specifice acestei profesii şi
să urmărească mai multe televiziuni. Audienţa poate migra în
altele pe care le-a avut sau dobândit prin exerciţiu. El trebuie
permanenţă, accesul nefiindu-i îngrădit de costuri.
să fie ca un a c t o r c a r e se a d a p t e a z ă r o l u l u i pe c a r e îl
Se spune că: "radioul anunţă, televiziunea arată şi presa
interpretează, care se emoţionează, suferind sau bucurându-se
scrisă comentează". Există în această afirmaţie mult adevăr,
alături de cei care participă la un eveniment. Uzura la care
care sintetizează în cîteva cuvinte rolul fiecărui canal, radioul
este supus jurnalistul de radio, ca şi cel de televiziune, este
fiind cel care dă informaţia cu operativitate, urmează televi­
mull mai mare decât a celui din presa scrisă.
ziunea care o completează cu imagine, iar presa scrisă la care
procesul de elaborare şi difuzare este mai lent, trebuie să
urmărească explicarea şi comentarea informaţiilor.
Demersul unor cercetători, sociologi şi teoreticieni în a
stabili tipologii mult mai complexe ale funcţiilor mass-media
a fost continuu, fiecare aducând elemnte noi sau renunţând la
cele ale predecesorilor. O tipologie mai didactică o găsim în
volumul „Din culisele celei de-a patra puteri". Autorul, M.
C o m a n , sintetizează funcţiile mass-media: funcţia de
informare; funcţia de interpretare; funcţia de legătură; funcţia
40 41
culturalizatoare şi funcţia de divertisment. Luând ca bază de puternice) de interceptarea, punerea în context şi comentarea
plecare această tipologie v o m încerca sa identificăm câteva ştirilor constituie forme directe, asumate, de semnificare a
funcţii ale radioului, având în vedere specificitatea şi mijloacele evenimentelor." (M. Coman, 1996, pag.l 11).
de care dispune acesta. Evenimentele majore ale momentului sunt prezentate în
Informarea este o primă şi extrem de importantă funcţie buletinele informative, fiind plasate la începutul jurnalelor de
pe care o are radioul. Pincipalul rol al radioului este acela de a ştiri. Operaţia cea mai dificilă cu care se confruntă colectivul
transmite date despre lumea înconjurătoare şi reuşeşte acest redacţional la editarea unui jurnal este alegerea ştirii care poate
lucru cu rapiditate şi eficienţă, în comparaţie cu celelalte ocupa primul loc. La această alegere se ţine seama de câteva
mijloace care nu au această posibilitate. Emisiunile informative criterii: politica postului, tipul postului (public, privat, local,
au un p u b l i c n u m e r o s şi o p o n d e r e m a r e în p r o g r a m e l e regional, naţional). Postul public are în vedere statutul pe care
radiofonice. Sondaje efectuate în SUA şi alte state dezvoltate, îl conferă această titulatură şi plasează pe primul loc informaţia
au scos în evidenţă faptul că publicul ascultă radioul atunci care prezintă un interes major pentru toată zona de acoperire
când vrea să se informeze şi acordă mai multă încredere pe când un post local poate plasa pe primul loc informaţia
acestuia decât altor media. Acest fapt este oarecum ciudat, care prezintă interes numai pentru locuitorii zonei respective.
deoarece având în vedere caracteristicile pe care trebuie să le Selectarea şi ierarhizarea adecvată a informaţiei dă posiblitatea
aibă informaţia în orice mijloc de informare, î n c r e d e r e a publicului să interpreteze corect evenimentele.
publicului ar trebui să fie aceeaşi. în cazul radioului apar însă Funcţia de legătură este mai pregnantă în audio-vizual
elemente noi: prioritatea difuzării şi caracterul de deoarece este canalul cu cel mare public şi nu poate fi redus la
instantaneitate al mesajului transmis de radio. Transmisia zone convenţionale. în acest sens, mulţi cercetători consideră
directă de la un eveniment în desfăşurare, declaraţiile martorilor că cea mai importantă funcţie a mass-media este tocmai aceea
la eveniment sau a oamenilor politici făcute în direct ridică de a crea un public, adică o „ c o m u n i t a t e i m a g i n a r ă " , un
foarte mult gradul de credibilitate. Omul aude de cele mai multe ansamblu de oameni delocaiizaţi, nelegaţi prin mecanisme
ori o declaraţie rostită chiar de cel care o face, recunoscându-i sociale ori prin dependenţe economice, un ansamblu care însă
vocea, astfel încât nu pune la îndoială veridictatea ei. împărtăşesc aceeaşi preocupare de fi în contact cu presa şi,
Un alt element care ar putea să contribuie la credibilitatea prin presă, cu alte milioane de oameni. Radioul este media cu
radioului este şi faptul că mesajul cu caracter informativ cele mai mari posibilităţi în îndeplinirea acestui deziderat.
transmis prin radio, acoperă mai m u l t e d o m e n i i : ştiinţa, Foarte mulţi o a m e n i ascultă în acelaşi t i m p mesajul
cultura, economicul, politicul, astfel încât ascultătorul devine radiofonic şi se simt emoţionaţi sau rămân pe gânduri când
martor şi participant, efectiv şi afectiv, la diferite evenimente. descoperă că au receptat aceeaşi informaţie, astfel încât se
Funcţia de interpretare: m u n c a jurnalistului presupune crează pe această bază o relaţie de sociabilitate. Faptul că într-o
prezentarea faptelor după o selectare atentă şi o ierarhizare zonă de pe glob este posibil să aibă loc un nou conflict militar,
coerentă, după care acestea pot fi şi explicate. „Dacă selectarea afectează în primul rând pe cei implicaţi, dar nici cei neimplicaţi
şi i e r a r h i z a r e a r e p r e z i n t ă forme i n d i r e c t e (dar la fel de nu rămân indiferenţi atunci când urmăresc ştirile la posturile
42 43
de radio sau televiziune -ei formează o comunitate, care se
imenselor posibilităţi cu care a dotat-o tehnica dacă va releva
îngrijorează de faptul că poate acolo vor muri oameni sau că
omului, printr-o educaţie progresivă şi inteligentă, bucuriile
acest conflict poate să se extindă şi reprezintă un pericol chiar
profunde şi dezinteresate ale frumuseţii sub toate formele sale,
şi pentru ei. Un post de radio poate crea prin transmiterea unor
dacă îl va face să înţeleagă sensul cercetării speculative, în
informaţii, dar şi prin vocea prezentatorului, o anumită stare
aparenţă lipsită de orice i m p o r t a n ţ a p r a c t i c ă , dar atât de
sufletească sau chiar o solidaritate a ascultătorilor, în anumite
exaltantâ pentru inteligenţă, dacă îi va înfăţişa această minunată
situaţii (de criză, în primul rând).
odisee care este istoria omenirii de la cele mai importante
Funcţia de educaţie (culturalizare): în ultimii ani s-a
origini până în zilele noastre, pe toate meridianele, dacă îi va
încercat, prin evitare, să nu se mai discute de educaţia prin
arăta înfăptuirile strămoşilor lui, însuflându-i respectul faţă
mass media, deoarece a fost un concept uzat şi compromis de
de ele. Prin acest mijloc puternic, Radiodifuziunea poate şi
sistemul existent până în 1989. Dar ne putem întreba ce se
trebuie să exulte în om sentimentul demnităţii sale, al nobleţei
vrea atunci când ofiţerul de poliţie, folosind undele radio în
misiunii sale d i n t o t d e a u n a " (L.Fouscher, 1957). S-a putut
cadrul rubricilor de informaţii rutiere, îndeamnă la respectarea
observa că spusele lui Paul Rivet şi-au găsit ecou în viitorul
regulilor de circulaţie. Se face de fapt educarea încercând să-i
radioului francez şi am putea da ca exemplu faptul că în această
determine pe pietoni sau pe conducătorii auto să respecte legea
ţară posturile de radio, indiferent de tip, au obligaţia stipulată
şi să adopte un anumit comportament. Numeroasele microan-
prin lege să difuzeze muzică franceza în cadrul programelor
chete, anchete sau reportaje care au ca temă nerespectarea
într-o proporţie de 4 0 % . Prin p r o p a g a r e a cu predilecţie a
normelor civice, sau cele care se ocupă de problemele tinerilor,
muzicii şi culturii franceze se încearcă educarea publicului
cum ar fi consumul de droguri, au în fond acelaşi scop -
francez şi păstrarea sentimentului naţional.
educaţia.
Radioul rămâne un mijloc eficace de propagare a culturii,
Majoritatea emisiunilor radiofonice deschid publicului, şi prin cultură, a educaţiei. Prezentând publicului valorile
prin cultură, drumul către educaţie. Roger Clausse consideră spirituale naţionale şi internaţionale, capodoperele marilor
că: „O emisiune este educativă dacă este concepută şi realizată
clasici şi ale contemporanilor, radioul public reuşeşte să-şi
ca având un anumit scop didactic şi este încorporată într-un
îndeplinească funcţia de culturalizare. încă de la înfiinţarea
ansamblu coerent şi progresiv", iar Garvey aprecia că: „ copiii
radioului în ţara noastră, unul dintre întemeietorii acestuia,
nu vor accepta o emisiune intelectuală pur şi simplu" şi „.. .ca
Dragomir Hurmuzescu, afirma „Peste câteva luni v o m crea
scriitor, nu ai ce face, dacă vrei să ai audienţă în rândul copiilor.
p o s t u l cel m a r e , u n d e l e lui v o r s t r ă b a t e a r m o n i o s cerul
Comedia pare să fie un instrument de educaţie (mijloc de
e u r o p e a n , p r o c l a m â n d şi g â n d u l n o s t r u de p a c e şi b u n ă
învăţare) foarte folositor."
înţelegere către o mai înaltă cultură şi civilizaţie"(V. Crăciun,
Radioul j o a c ă un rol important în evoluţia noţiunilor de 1977). Radiodifuziunea noastră a evoluat în ultimele decenii
frumos şi de bun gust. L. Foucher, citându-1 pe fostul preşedinte şi previziunile făcute de Hurmuzescu s-au confirmat. în cadrul
al Consiliului Superior al Radioteleviziunii franceze, Paul Societăţii R o m â n e de Radiodifuziune există „Radio R o m â n i a
Rivet, arăta că: „radiodifuziunea va p u t e a fi la înălţimea Cultural", post creat special în scopul transmiterii mesajului
44
45
cultural, ce se bucură, în u r m a unor sondaje făcute de instituţii păstrarea legăturii dintre trecut şi actualitate, păstrare care,
specializate, de o audienţă de aproximativ 15 % din totalul p e n t r u t r ă i n i c i a unei c u l t u r i , este foarte n e c e s a r ă " (A.
ascultătorilor posturilor de radio din ţara noastră. Philippide, Emis., Fonoteca de aur, 1972). Radioul devine astfel
Posibilităţile pe care le are radioul de a imprima şi păstra un depozitar de cultură permiţând generaţiilor să preia şi să
vocea face din acesta o instituţie la fel de importantă ca o identifice, într-o forară sau alta, creaţia predecesorilor pentru
bibliotecă sau videotecă. Fonoteca existentă la SRR conferă a adăuga propria creaţie la patrimoniul nostru cultural.
radioului atributele unei arhive sonore de o valoare Funcţia de d i v e r t i s m e n t : publicul are disponibilităţi de
inestimabilă. „Zestre cu migală adunată şi păstrată a Radio­ timp liber diferite şi simte m e r e u nevoia de destindere şi
difuziunii, F o n o t e c a de aur reprezintă pentru îmbogăţirea r e l a x a r e . R a d i o u l oferă p r i n grilele d e p r o g r a m e spaţii
tezaurului culturii româneşti o permanenţă vie şi incalculabilă corespunzătoare, în special la sfârşit de săptămână, pentru
contribuţie" (Ion Pas, Fonoteca de aur în Manuscrise şi voci, difuzarea unor emisiuni de varietăţi, de umor sau muzicale.
pag. 285). Adevărul este că după o săptămână de lucru, omul este mai
Prima mărturie a înregistrării cuvântului rostit a aparţinut puţin dispus să asculte emisiuni, de genul celor transmise în
lui losif Popovici, în 1905, care arăta că: „o fonogramă oricât timpul săptămânii cum sunt cele despre partidele politice sau
de ştearsă ar fi ea este mai preţioasă pentru studiul limbii decât altele de dezbateri sau analiză.
orice document scris. Scrisul este numai imaginea vorbirii, Structura emisiunilor informative transmise în aceste zile
fonogramă redă însăşi vorbirea în partea ei organică, vorbirea înregistrează anumite schimbări în ceea ce priveşte subiectele
vie în cele mai fine nuanţe ale e i " (D. Macrea, Arhive fonogra- aiese, iar tonul prezentatorilor se schimbă şi el, devenind mai
fice româneşti, România literară, 1971). cald, mai apropiat de starea de spirit a publicului în acele
Păstrarea şi odată cu aceasta trecerea de la o generaţie la momente. Emisiunile concepute de redacţii specializate -pe
alta a paginilor literare, în rostirea autorilor, aduce un farmec muzică, concursuri şi divertisment sunt în general înregistrate
aparte, apropiat sufletului nostru şi îmbogăţeşte mult şi difuzate la sfârşit de săptămână. E m i s i u n e a înregistrată
semnificaţiile şi frumuseţile acestora. Benzile m a g n e t i c e anterior, asigură emisia la sfârşit de săptămână şi concomitent
existente în p a t r i m o n i u l cultural al Societăţii R o m â n e de timpul liber pentru realizatori şi corpul tehnic.
Radiodifuziune cuprind recitaluri de poezie, mărturisiri de
creaţie, amintiri şi lucrări literare ale marilor creatori care au
dispărut dintre noi. înregistrările cu caracter de unicat ale
vocilor marilor noştrii: G. Călinescu, T. Arghezi, G. Bacovia,
Tudor Vianu, M. Sadoveanu, N. Iorga şi alţii reprezintă o
valoare istorică şi culturală. „La plăcerea studioasă a lecturii
se adaugă în chip folositor ascultarea vocii scriitorilor pe care
i-ai citit şi i-ai studiat. Apropierea de ei se face şi pe această
cale. Fonoteca completează astfel biblioteca şi contribuie la
A7
46
BIBLIOGRAFI*: CUPRINS

1. S C U R T I S T O R I C AL R A D I O U L U I 5
A g n e s , Yves, Manuel de Journalisme, La D é c o u v e r t e , Paris, 2 0 0 2 . 1.1. Radioul în lume 9
C a z e n e u v e , J., Sociologie de la radio-tele, P r e s s e s U n i v e r s i t a i r e s du
1.2. Radioul românesc 12
F r a n c e , 1965.
C o m a n , M i h a i , Din culisele celei de-a patra puteri, Ed. C a r r o , 1996.
2. C O M P O N E N T A TEHNICĂ A RADIOULUI .................. 18
O oman, Mihai, Manual de Jurnalism. Tehnici Fundamentale de
R e d a c t a r e , vol I, Ed. P o l i r o m , Iaşi, 2 0 0 1 . 2.1. Unda 19
De Maesneer, Paul (ed.), Here is the News: A Radio News Manual,
2.2. Mijloace audio-vizuale 22
UNESCO.
G a r v e y , D a n i e l , E. , R i v e r s , W, Newswriting for the electronic media,
W a d s w o r t h , 1982. 3 . S P E C I F I C I T A T E A C A N A L U L U I A U D I O ...................... 3 1
G a n z , P i e r r e , Le reportage radio-télé.CFPJ, P a r i s , 1990.
G a r v e y , D a n i e l E. & R i v e r s , W i l l i a m L., Newswriting for the Electronic 4. S T I L U L R A D I O F O N I C 37
Media, W a d s w o r t h P u b l i s h i n g C o , B e l m o n t Ca, 1982.
Hay, Victoria, The essential feature (writing for Magazines and 5. F U N C Ţ I I L E R A D I O U L U I 41
Newspapers), C o l u m b i a U n i v e r s i t y Press, N e w York, 1990.
Hau sin an, Carl, Crafting the News for Electronic Media, Wadsworth 6. G E N U R I L E PRESEI RADIOFONICE ............................. 48
P u b l i s h i n g C o . , B e l m o n t Ca, 1992.
6.1.1. Ştirea 48
Hilliard, R o b e r t L., Writing for Television and Radio, 5th ed, W a d s w o r t h
Publishing Co, 1991. 6.1.2. Caracteristicile ştirii radio 50
L a n g l o i s , J . L . , Le manuel de journalisme radio-télé, Editions Saint- 6.Î.3. Modalităţi de colectare a informaţiilor.. 55
Martin, M o n t r e a l , 1989. 6.1.4. Structurarea unei ştiri radio 57
M e n d i e r , Melvin, Basic News Writing, 3rd éd., Wm.C. B r o w n Publishers, 6.1.5. Calităţile unei ştiri radio 59
D u b u q u e , Iowa, 1989. 6.1.6. Formatul ştirii 60
Pe te u. Marian, „Integrare prin comunicare. Cazul R o m â n i e i " în 6.1.7. Reguli de redactare 62
Dimensiuni ale cunoaşterii societăţii contemporane, Ed. Universităţii 6.1.8. Modalităţi de transmitere a ştirilor în radio 64
L u c i a n Blaga, Sibiu, 2 0 0 2 6.1.9. Inserturile 66
Petcu, M a r i a n , Sociologia mass media, Ed Dacia, Cluj-Napoca, 2 0 0 2 . 6.1.10. Ierarhizarea ştirilor într-un buletin informativ 68
Traciuc, Vasile, Emisiunea radiofonică. Concepere şi realizare, Editura 6.1.11. Difuzarea 71
M e r i d i a n Press, Craiova, 2 0 0 0 . 6.2.1. Interviul 73
W a l t e r s , L., R o g e r , Broadcast Writings, M c G r a w - H i l l , 1994.
6.2.2.Tipologia interviului radio 76
* * * A . Philipide, E m i s . , F o n o t e c a d e aur, 1972
6.2.3. Tipologia întrebărilor •• 85
* * * P s i h o s o c i o l o g i a & m a s s m e d i a , I.N.I, Bucureşti, nr. 1, martie, 1998
6.2.4. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească
reporterul când realizează un interviu 89
6.2.5. Etapele realizării unui interviu •• 92
182 183
6.3.1. Reportajul 96
6.3.2. Particularităţile reportajului.... • 99
6.3.3. Tipologia reportajului radiofonic 102
6.3.4. Etape în realizarea reportajului 109
6.4.1. Ancheta • 114
6.4.2. Ancheta în jurnalismul radio 117
6.4.3. Particularităţi 121
6.4.4. Concepere şi elaborare 123
6.5.1. Relatarea •- 134
6.6.1. Comentariul 137
6.7.1. Revista presei 142

7. E M I S I U N E A R A D I O 145
7.1. Public şi publicuri radio 148
7.2. Formate radio 153
7.3. Tipologia emisiunilor radio 155
7.4. Etape în realizarea unei emisiuni 165
7.5. Echipa care realizează o emisiune radio 172
7.6. Tipuri de management în radio 175
7.7. Proiectul de emisiune radiofonică 177

BIBLIOGRAFIE 183

... c
S

184