Sunteți pe pagina 1din 5

MATERIAL RADIO

Tehnici de prezentare a informatiei


Mass media reprezintă suporturile tehnice ce servesc la transmiterea mesajelor către un
ansamblu de indivizi separaţi. Trei categorii de mass media:
1. mijloace tipărite (cărţi, ziare, reviste, afişe);
2. mijloace bazate pe film (fotografia şi cinematografia);
3. mijloace electronice (radio, televiziune, telefon, calculator, CD-Rom etc).
Receptarea informaţiilor unui post de radio are două caracteristici.
-orice ascultător trebuie perceput ca un receptor unic.
-audiţia are loc întotdeauna individual.Ascultarea radioului este în acest sens o chestiune
foarte exclusivă. De aceea, fiecare ascultător vrea să fie tratat într-un mod foarte personal
– cu prietenie şi înţelegere, să-i facă plăcere postura de ascultător.
Pe de altă parte, radioul este un canal de presă foarte efemer.
-un reporter sau un moderator trebuie să transmită o inform de la prima încercare. Dacă
nu reuşeşte, informaţia s-a pierdut, nu a mai ajuns la destinatar
-În cazul unui post de radio, orice informaţie trebuie pregătită cu grijă, spre deosebire de
cititorul unui ziar, caresare peste ce nu este interesant, ascultătorul schimbă postul pentru
că nu poate “rula înainte”.
-Calităţile de care are nevoie o persoană pentru a avea succes în domeniul mass media
sunt: inteligenţa, perseverenţa, conştiinciozitatea şi capacitatea de a scrie - mai întâi scris
pe hârtie.
-Un stil bun de a scrie înseamnă acurateţe, concizie, clariate. Pentru aceasta, trebuie
respectate anumite caracteristici specifice stilului jurnalistic:
1. Folosiţi diateza activă. Are mai multă forţă decât cea pasivă;
2. Bazaţi-vă cât mai mult pe substantive şi verbe puternice. Folosiţi cumpătat adjectivele
şi adverbele. Verbele puternice creează imagini în mintea cititorului;
3. Scrieţi mai ales propoziţii enunţiative, cât mai simple – subiect, predicat, complement;
4. Folosiţi cuvinte simple, scurte;
5. Evitaţi cuvintele ciudate, şocante, clişeele, limbajul birocratic, juridic şi alte limbaje
profesionale;
6. Încercaţi să vă exprimaţi în fraze scurte, dar variaţi, totuşi, lungimea acestora pentru a
nu fi sacadate. O idee într-o frază. Menţineţi lungimea medie sub 18 – 20 de cuvinte;
7. Atenţie la concordanţa timpurilor verbale;
8. Evitaţi aglomerarea, mai ales în introducere. Lăsaţi câte ceva şi pentru paragrafele
următoare;
9. Folosiţi detalii precise, elocvente. Reconstruiţi în faţa publicului scena respectivă;
10. Definiţi orice termen pe care ascultătorii s-ar putea să nu-l înţeleagă;
11. Folosiţi analogii pentru a explica noţiunile mai complicate;
12. Nu lăsaţi întrebări fără răspuns. Încercaţi să răspundeţi la fiecare întrebare de îndată
ce a fost pusă;
13. Plasaţi cele mai importante cuvinte dintr-o frază la începutul ei;
14. Când o persoană este prezentată la începutul materialului, reidentificaţi-o în cazul în
care faceţi referire la ea în paragrafele următoare;
15. Folosiţi cu măsură citatele. Citaţi doar atunci când ceva este spus într-o manieră
deosebită sau când folosirea exactă a cuvintelor respective este imoprtantă. În general,
parafraza economiseşte cuvinte;
16. Când citaţi, identificaţi mai înainte sursa;
17. Eliminaţi toate elementele inutile. Scrisul energic este concis;
18. Nu exageraţi. Unele evenimente trebuie relatate simplu, scurt;
19. Folosiţi elemente de tranziţie pentru a semnala ascultătorilor când schimbaţi direcţia;
20. Când aţi terminat de scris, citiţi materialul cu voce tare. Urechea va detecta punctele
slabe.
-Textele de radio sunt scrise într-un stil conversaţional, maniera informală în care
vorbeşte o persoană în mod obişnuit. Există o capcană - : vorbăria.
-Mesajele transmise pe calea undelor trebuie să fie scrise concis, precis şi să fie uşor de
înţeles.
-Ca şi în comunicarea orală, cuvintele difuzate sunt prezentate în formă vorbită
Oralitatea radioului este dată de patru caracteristici:
1. Cuvintele folosite şi succesiunea în care ele sunt prezentate, sunt doar auzite, nu
vazute;
2. Cuvintele şi succesiunile sunt prezentate audienţei doar o dată. Ascultătorul nu are
posibilitatea de a obţine o repetare a mesajului;
3. De obicei, nu există un mecanism de feedback imediat, prin urmare, nici o posibilitate
pentru sursă de a modifica mesajul în timpul transmiterii lui;
4. Publicul unui post de radio este unul numeros, dar format din multe grupuri mici sau
din indivizi aflaţi, fiecare, în locuri diferite de receptare.
Reguli de compoziţie
1. Folosiţi diateza activă.
-Diateza activă este mai directă, mai puternică şi mai concisă.
-Materialele de radio trebuie sa aibă dinamism şi acest lucru este dat de verbele folosite.
O construcţie la diateza activă urmează acest model: Subiect – predicat (verb) –
complement direct. Atunci când se foloseşte diateza pasivă, subiectul nu face nimic, este
doar receptorul acţiunii realizate de către complement. Propoziţia capătă cuvinte
suplimentare, mişcându-se mult mai greu cu acest bagaj în plus. Diateza pasivă
îngreunează textul, în timp ce diateza activă dă ştirii impresia de mişcare.
Exemplu: Fraza “Ordonanţa a fost semnată de primul ministru şi se va aplica începând de
mâine.” devine “Primul ministru a semnat ordonanţa ce se va aplica de mâine.”
Ordinea subiect – predicat – obiect a diatezei active oferă o utilizare economică a
limbajului, dar există cazuri când complementul direct merită să fie subiectul propoziţiei,
atunci când obiectul asupra căruia se acţionează este mai important decât un subiect
necunoscut. De asemenea, există şi cazuri în care diateza pasivă este inevitabilă.
Exemplu: “premierul a fost jefuit” în loc de “cineva l-a jefuit pe premier”.
2. Evitaţi propoziţiile relative intercalate.
Formulaţi, dacă puteţi, propoziţii principale cu cel mult o propoziţie atributivă. Dacă
formulaţi propoziţii relative, aveţi grijă să nu fragmentaţi propoziţia principală.
Exemplu: “Dacă cele 400 de locuri de muncă pot fi salvate trebuie să o lămurească
expertiza unei firme care a fost angajată de conducerea societăţii de consiliere a
întreprinzătorilor.”
Mult mai potrivită este formularea: “Conducerea societăţii a angajat o firmă de consiliere
să efectueze o expertiză şi să clarifice situaţia celor 400 de locuri de muncă.” Propoziţia
relativă a fost agăţată de o propoziţie principală completă şi s-a evitat folosirea pasivului
“a fost angajată”.
3. Exprimaţi ceva negativ într-o formă pozitivă.
În general, frazele negative sunt o piedică în calea clarităţii, fiind mai greu de înţeles de
către public. Sunt mai puţin descriptive şi oferă mai puţină informaţie. Când mintea
umană primeşte informaţie negativă, doreşte şi încearcă să convertească acea informaţie
într-o formă pozitivă, mintea vrea să ştie şi ce este, nu numai ce nu este un lucru.
Uneori cuvântul “nu” poate fi folosit ca un contrast, dar există pericolul ca ascultătorul să
piardă cuvântul negativ din cauză că un alt sunet îi distrage atenţia. În această situaţie,
informaţia poate fi greşit interpretată. De aceea, repetiţia poate ajuta. Prin urmare, se
recomandă transformarea negativului în pozitiv, dar este imposibil şi, în acelaşi timp,
exagerat să transformaţi toate construcţiile negative în fraze pozitive.
Exemplu: Propoziţia: “Sindicaliştii nu mai intră în grevă.” devine “Sindicaliştii au
renunţat la grevă.”
4. Folosiţi timpul prezent
Spre deosebire de radio, ziarele nu pot să fie un mijloc de com., care să permită
receptarea imediată a mesajului. În radio se pune accent pe ceea ce se întâmplă “acum”.
Oamenii se întreabă “ce mai este nou?”
-jurnaliştii folosesc timpul prezent oricând este posibil. Presa scrisă foloseşte în general
timpul trecut, pentru că ştirile sunt datate.
Exemplu: într-un cotidian, un subiect poate să apară astfel: “Ministrul Turismului a
anunţat că vrea să facă din parcul de distracţii Dracula Park o afacere exclusivistă”, în
timp ce la radio poate fi prezentată sub forma: “Ministrul Turismului vrea să facă din
parcul de distracţii Dracula Park o afacere exclusivistă.”
Senzaţia de imediat poate fi accentuată prin timpul verbelor, dar şi prin conectarea la o
anumită refeerinţă temporală: “cu câteva minute înainte..”, “în acest moment…”, “la
această oră...”.
-Uneori este necesară folosirea timpului viitor, atunci când ştirea este despre un fapt ce
urmează să se întâmple.
-Alteori, se recomandă combinarea trecutului cu prezentul pentru a evita unele confuzii în
ordinea logică a unui material, unele evenimente fiind încheiate, altele fiind tratate ca
subiecte în desfăşurare.
5. Folosiţi pronumele personale la persoana I şi a II-a.
-Folosirea pronumelor personale de persoana I şi a II – a transformă textul de radio într-
unul mai personal, mai informal şi mai conversaţional. Atenţia individului ascultător este
captată mult mai uşor de un mesaj care pare să-l implice direct şi utilizarea lui “voi” şi
“noi” ajută la realizarea acestei implicări.
Exemplu: “Suntem pregătiţi pentru o iarnă grea..”
“Dacă vrreţi să plecaţi la drum, noi vă ajutăm să evitaţi străzile blocate….”
De fiecare dată, jurnaliştii trebuie să se asigure că referirile pronominale sunt clare. O
referire derutantă îl va pune pe ascultător în încurcătură şi îl va face să piardă informaţia
ce urmează.
Exemplu: “Copiii mei au prea mulţi pantofi, aşa că i-am aruncat. ” (copiii sau pantofii?)
6. Este de preferat specificul, generalului, cuvântul precis celui vag, concretul
abstractului.
-Cuvintele sugestive dau naştere la asocieri în mintea ascultătorului, ajutându-l să-şi
folosească imaginaţia. Aceste cuvinte dau culoare şi viaţă unui text. Un text supraîncărcat
cu metafore şi figuri de stil va fi mai greu de înţeles.
Exemplu: un redactor sportiv a spus “miroase a prelungiri… şi încă destul de tare..”
Ascultătorul se va întreba cum şi a ce miroase o prelungire.
-Utilizarea cuvintelor descriptive, importantă în scriitura de radio, unde nu există imagine
.
-Sunt de preferat cuvintele scurte, puternice, în locul celor mai puţin energice.
Exemplu: “El este mort” în loc de “El a trecut în nefiinţă”.
Cuvintele folosite în textele pentru radio trebuie să fie simple şi clare.
-vocabularul nu trebuie să deruteze ascultătorii.
-folosirea unui vocabular limitat, mai ales dacă mesajul este dedicat unui public numeros,
aşa cum este o emisiune de maximă audienţă.
-termenii tehnici trebuie explicaţi.
-cuvintele trebuie folosite numai atunci când sunt familiare
Respectarea unor reguli elementare pot fi de ajutor în încercarea de a redacta un text
radiofonic simplu,clar şi concis:
a) nu folosiţi niciodată o metaforă, o comparaţie sau o altă figură de stil pe care nu sunteţi
obişnuit să o vedeţi în materialele tipărite;
b) nu folosiţi niciodată un cuvânt lung acolo unde se potriveşte unul scurt;
c) dacă este posibil să eliminaţi un cuvânt, eliminaţi-l;
d) nu folosiţi niciodată pasivul când puteţi folosi activul;
e) nu folosiţi niciodată o expresie străină, un cuvânt ştiinţific sau unul de jargon dacă vă
puteţi gândi la un echivalent din limba de zi cu zi;
7. Evitaţi cifrele exacte şi prescurtările.
Dacă dintr-un ziar pot fi înţelese, în radio jurnalistul se va folosi doar de cele mai
importante şi mai elocvente cifre şi va face unele comparaţii plastice, înlocuind numerele
prin cuvinte (mai mult, mai puţin).
-Distanţele se pot rotunji. “301, 5 kilometri ” va deveni “300 de kilometri”.
-Cifrele mari se rotunjesc. Este de preferat 80.000 lei” în loc de “78 543 lei”
8. Funcţia înaintea numelui.
Dacă în presa scrisă se recomandă folosirea numelui şi apoi a titulaturii, în presa
radiofonică este invers. Acest lucru face ca textul să devină mai fluent şi identificarea să
fie mai uşoara.
-jurnaliştii renunţă la repetarea titulaturii,dar este recomandat să se repete titulatura atunci
când protagonistul unei ştiri este preşedintele României. Exemplu: “Părintele Augustin
Cornea ”
Uneori se recomandă înlocuirea numelor cu titulatura, atunci când numele sunt obscure,
greu de pronunţat sau inutile pentru înţelegerea unui material. Atunci când o ştire priveşte
mai mult instituţia decât pe reprezentanul său, nu are rost ca ascultătorii să fie plictisiţi cu
nume care nu le spun nimic.
9. Cuvinte de tranziţie.
În radio, ascultătorul este condus de cuvinte de tranziţie, inflexiuni vocale şi pauze.
Cuvintele de tranziţie sunt cuvintele care fac legătura între idei şi sunt legate de
succesiunea temporală.
-cuvinte ca: acum, apoi, tocmai, când, în sfârşit, încă, ieri, azi, mâine, sîptamâna trecută
etc sunt de ajutor în construirea unui text în care este necesară o cronologie clară a
evenimentelor.
-altele ca: pentru, fiindcă, din moment ce, prin urmare) indică relaţii cauză – -efect sau
ajută la fixarea contrastelor într-un text (totuşi, pe de altă parte, dar).
-trebuie amintiţi aici şi conectorii standard: şi, de asemenea, în plus, pe lângă.
Toate aceste cuvinte trebuie utilizate cu atenţie, pentru că două fraze simple şi clare fac
mult mai mult decât una complexă şi ambiguă.
-Textul de radio utilizează frecvent pauze, pentru a da timp ascultătorului să prelucreze
informaţia anterioară înainte de a continua cu o nouă informaţie.
10. Folosiţi limbajul colocvial
Vorbiţi-le ascultătorilor aşa cum vorbiţi şi cu alţi oameni cărora le explicaţi ceva.
-limbaj cotidian, pe înţelesul tuturor, formulate precis şi corect.
-Vocabularul nu trebuie să deruteze ascultătorii. Trebuie evitate “cuvintele mari” atunci
când aceeaşi idee poate fi exprimată prin cuvinte simple, comune, pe înţelesul tuturor.
“Conversaţional” înseamnă că uneori se pot folosi şi termeni argotici sau se pot ocoli
regulile formale ale gramaticii, folosind propoziţii fără predicat sau inversând topica.
Acest lucru nu trebuie folosit în exces, textul nu trebuie să devină ambiguu şi greu de
înţeles.
-Stilul radiofonic este înclinat spre informal şi spontan – auzul – nu poate prelucra uşor
stilul mai abstract, mai complex şi mai formal existent în cele mai multe conţinuturi
tipărite. De aceea, textele pentru radio redactate mai apropiat de vorbirea spontană.

Bibliografie:
Coman, Mihai coord. (2001), „Manual de jurnalism”, vol. I, ediţia a II-a, ed. Polirom,
p.223-224
Joanescu, Irene (1999), „Radioul modern. Tratarea informaţiei şi principalele genuri
informative”, ed. ALL, p.140-145
Traciuc, Vasile (2003), „Jurnalism radio”, ed. Tritonic, p.55-57, 102-107, Evaluarea
ştirilor cu insert realizate, din surse primare, de către studenţi. Rescrierea lor pe baza
sugestiilor făcute în cadrul discuţiilor.

12-13. Relatarea, ca gen jurnalistic de radio. Specific. Tipologie (înregistrată, în direct).


Modalităţi de realizare.
Aplicaţie: Transformarea ştirii cu insert realizate de studenţi într-o relatare.
Bibliografie:
Coman, Mihai coord. (2001), „Manual de jurnalism”, vol. II, ediţia a II-a, ed. Polirom,
p.101-109
Traciuc, Vasile (2003), „Jurnalism radio”, ed. Tritonic, p.68, 134-136, 64-66