Capitolul I.

1.1Sisteme de Comunicatie
Inca din antichitate, omul mereu a incercat sa-si partajeze nevoile, ideile, si dorintele altora
prin diferite tehnici si metode. Prin urmare cu inaintarea tehnologiei au aparut si sistemele de
comunicatii complexe ce deja sunt capabile de a partaja informatii simplu si rapid.Motivatia
aparitiilor acestor sisteme a fost imbunatatirea fiabilitatii ce duce la reducerea erorilor aparute
la mesajul receptionat, in scopul obtinerii unei legaturi de transmisie cu capacitate mare, cu
datorita caruia se poate transmite un numar mare de inromatii.Un alt motiv este distanta de
transmisie intre statii ce este posibila fara a restabilii fidelitatea unui semnal pe calea de
transmisie a sa.
Inaintea secolului XIX, toate sistemele de comunicatie erau capabile sa prelucreze o
rata de informatie scazuta prin mijloace vizuale sau acustice (exemplu: lampa sau clacson).
Unul dintre primele modaliti legaturi optice despre care se stie este semnalizarea prin foc
utilizata in Grecia Antica in secolele VIII. Cu ajutorul acestei semne erau cabaile sa anunte
pericole, si sa cheme ajutor, sau chiar sa anunte apropierea diferitelor evenimente.In cazul
acestui transmisiuni de informatie receptorul era ochiul uman, iar rezultatul vazut de acest
organ a fos influentat de conditiile meteorologice.Asadar totusi a rezultat ca este mai precis
trimiterea unui curier pe drum cu un mesaj, pe drum, care fiind in momentul actual reteaua.
Telegrafie inventata de Samuel F.B Morse in anul 1838 a fost revolutionara si a
introdus o noua epoca a transmisiei de informatii-aparund asa era comunicatiilor efectuate
electronic.In anii urmatori au fost introduse sisteme de comunicatii cu capcitate mare de
infromatii. Acesta a condus in cele din urma la aparitia televizunii, legaturile de microunde si
satelit, si legaturi de mare capacitate terestre si subacvatice pentru transmisia datelor si a vocii
( si reclame) in orice locatie a lumii, chiar si in spatiu. ( Voyager cu disc-ul de aur )
Oricat de eficienta sunt transmisiile prin cablu s-a cautat o modalitate alternativa mai
eficienta a transmisiei datelor si anume folosind legaturi optice.Aceste sisteme pe legaturi
optice dupa multa munca de cercetare au inceput sa apara la inceputul aniilor 1970, tehnologie
despre care voi vorbi si eu in cele ce urmeaza.
Pentru a schimba informatii intre doua entitati participante intr-un sistem de
comunicatii, informatia in cauza trebuie transmisa de la o entitate la alta pe un canal de
comunicatie indifierent de tipul semnalului(optic sau electric ) pe care este transportat.Acest
canal de transmisie poate sa fie prin microunde, satelit, radio, fibra optica sau de infrarosu.In
cele ce urmeaza voi prezenta o modalitate de a transmite voce prin intermediul unei retele pe
fibra optica si anume PDH.

1.2 Fibra Optica

O fibra optica uzual este alcatuit dintr-un miez cilindric de sticla ce cuprinde o
placare cu sticla numita manta. (Fig.1). Miezul si mantaua au niste indici, primul
un indice de reflexie n1, iar al doilea un indice de refractie n2 . La exteriorul
stratului se afla un strat tampon de polimer care are rolul de a proteja fibra de
efectele mecanice si de potentialele deteriorari datorate mediului.In cazul
telecomunicatiilor miezul si invelisul (mantaua) este dintr-un material numit
sticla de silicu ( SiO2).

Fig.1 Structura unei fibre optice folosite si in cazul telecomunicatiilor