Cap.

1 Legături pentru comunicaŃii de date

1. LEGĂTURI PENTRU COMUNICAłII DE DATE

1.1 EvoluŃia sistemelor de comunicaŃie

Încă din cele mai vechi timpuri omenirea a căutat soluŃii de transmitere a
informaŃiilor la distanŃă. Ruguri aprinse în locuri înalte, ştafete, clopote, tobe, buciume
au reprezentat multă vreme o soluŃie de comunicare. În 1790, francezul Claude
Chappe propunea telegraful optic, realizat dintr-un catarg înalt de 4,55 m pe care
erau fixate trei braŃe mobile, a căror poziŃie putea fi văzută de la mare distanŃă. În
anul 1837, Samuel Morse inventează alfabetul care-i poartă numele şi care
reprezintă prima codificare binară, cu puncte şi linii, a literelor. Alfabetul Morse a
permis tranformarea simplă şi directă a caracterelor în semnale electrice. Sistemul de
comunicaŃie bazat pe acest principiu s-a numit telegraf electric. În 1876 a urmat
telefonul lui Graham Bell (prioritatea este disputată cu Edison dar Bell a fost primul
care a comercializat servicii telefonice).
La începutul secolului XX s-a declanşat o nouă revoluŃie în telecomunicaŃii.
Inventarea triodei, în 1906, de către Lee de Forest a dus la introducerea pe scară
largă a electronicii în telecomunicaŃii. Astfel s-a deschis calea realizării de staŃii de
comunicaŃii radio, capabile să transmită mesaje fără a avea o conexiune fizică între
emiŃător şi receptor. Utilitatea unor asemenea sisteme a fost sesizată mai întâi în
sfera aplicaŃiilor militare, pentru ca mai apoi, in anii '20, să apară primele staŃii de
radiodifuziune comerciale. Începând cu anii '50, marcaŃi de apariŃia tranzistorului, a
circuitelor intregrate şi de intrarea în era cosmică, telecomunicaŃiile, adică
transmiterea informaŃiilor la distanŃă, au intrat într-o nouă eră.
Odată cu dezvoltarea tehnolgiilor corespunzătoare, s-au extins la scară
mondială facilităŃile de transport a unor volume impresionante de date folosind
infrastructuri performante, cablate pe fibră optică sau radio (reŃele fără fir, sateliŃi de
comunicaŃie). În acest context a devenit posibil accesul utilizatorilor individuali la
serviciile publice de date, deservite de o infrastructură mondială de comunicaŃie
cunoscută sub denumirea de Internet. Acest concept include atât infrastructura cât şi
tehnologiile de comunicaŃie aferente precum şi ansamblul serviciilor asociate
acestora: accesul la informaŃii text sau grafice (pagini web), transfer de fişiere
(servicii ftp), mesagerie electronică dar şi altele mai recente, cum ar fi telefonia
Internet (VoIP), video la cerere (VoD), difuzarea programelor de radio şi televiziune
(IPTV).

1
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

Din punct de vedere istoric, începuturile reŃelelor de comunicaŃie bazate pe

transfer de informaŃii în format binar se confundă cu primele schimburi de date
realizate între echipamente de calcul sau de procesare. Din punctul de vedere al
evoluŃiei istorice trebuie amintite câteva momente importante, cum ar fi lansarea
primului satelit, de către Uniunea Sovietică, în 1957, sau crearea, în Statele Unite, a
AgenŃiei de Cercetare pentru Proiecte Avansate (ARPA - Advanced Research
Projects Agency) de către preşedintele Eisenhower, în 1958, în cadrul Pentagonului.
În 1961, în cadrul MIT (Masuchutes Institute of Technology), Leonard Kleinrock
defineşte pentru prima dată comunicaŃia bazată pe comutaŃia de pachete (packet-
switching) ca alternativă la comutaŃia de circuite (bazată pe relee) utilizată în
centralele telefonice clasice. La nivelul reŃelei de cercetare creată de ARPA, în 1963
J.R.C. Licklider defineşte o primă viziune detaliată a ceea ce înseamnă o reŃea de
comunicare mondială.
Prima interconectare a unor calculatoare aflate la distanŃă a avut loc în 1969
între mai multe universităŃi şi institute de cercetare printre care Standford Research
Institute, University of Utah, University of California Los Angeles si Santa Barbara.
Cu toate neajunsurile acelui moment, reŃeaua astfel creata, numită ARPANET, este
unanim considerată ca fiind strămoşul Internetului de astăzi [wikipedia].
Doi ani mai târziu, în 1971, Ray Tomlison propune un prim sistem de
mesagerie electronică, e-mail. El introduce si simbolul consacrat, @ , cu semnificaŃia
"la", "pe" - engl. at.
Prima versiune comercială a unei reŃele de date s-a numit Telnet şi s-a
constituit pe structura existentă ARPANET (1974).
Un moment foarte important în evoluŃia reŃelelor de calculatoare a fost anul
1976, atunci când în cadrul corporaŃiei Xerox, la Palo Alto Research Center se
fundamentează primele reguli de comunicare la nivelul unei reŃele locale de
calculatoare, reguli reunite sub denumirea Ethernet şi devenite ulterior un standard
fundamental de comunicaŃie la nivelul reŃelelor locale. După numai un an existau
deja peste 100 de calculatoare în cadrul acestei prime reŃele incipiente de tip
Internet.
Internetul modern are la bază un standard de comunicare (protocol) propus de
o echipă din cadrul ARPA, Robert Kahn şi Vinton Cerf şi cunoscut sub denumirea de
TCP / IP (Transport Control Protocol / Internet Protocol). În 1984 existau deja peste
1000 de computere interconectate în această manieră.
Cresterea rapidă a numărului de sisteme interconectate s-a datorat în mare
parte şi interesului crescut al comunităŃilor de cercetători din universităŃi de a avea
acces la sisteme cu mare putere de calcul, super-computere, cum au fost cele
introduse în această reŃea de National Science Foundation (NSFNET), în 1986.
Serviciile de bază disponibile iniŃial în reŃelele de date constau în mesagerie
electronică (email), serviciul de ştiri (news), servicii de transfer de fişiere (ftp - file
tranfer protocol) şi comenzi la distanŃă (telnet).
Conceputul de World Wide Web a apărut în 1991 în Europa, fiind propus de
Tim Berners-Lee în cadrul reŃelei de laboratoare de fizică CERN, ca un sistem
specializat de acces la informaŃii de interes pentru o anumită comunitate. World Wide
Web - "pânza de păianjen peste întreaga lume", a devenit un serviciu din ce in ce
mai prezent , identificat prin prescurtarea www, sau simplu web.
Primul program de navigare, numit şi web browser, a apărut în 1993 sub
numele MOSAIC, fiind introdus de Marc Andreesen de la Universitatea din Illinois. La
acel moment Internet-ul cuprindea peste 2 milioane de sisteme interconectate şi erau
accesibile circa 600 de locaŃii web.

2
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

Sistemele interconectate poartă denumirea de gazde (hosts), host-uri fiind o

denumire încetăŃenită deja în jargonul tehnic. Un sistem de tip host care ofera un
serviciu de date poarta denumirea de server. LocaŃiile web sunt găzduite de servere
web si se mai numesc şi site-uri.
În condiŃiile create ulterior prin dezvoltarea infrastructurii de transport a datelor
si a puterii de procesare a acestora s-au multiplicat şi diversificat serviciile electronice
oferite utilizatorilor interconectaŃi, ceea ce a determinat ca în paralel să apară şi o
explozie a aplicaŃiilor software care să faciliteze, într-o manieră cât mai simplă,
accesul public. Astfel au aparut numeroase aplicatii de tip client pentru servicii
dedicate: client de poştă electronică, client ftp. În domeniul programelor de navigare
şi acces la servicii, anul 1996 marchează declanşarea unei competiŃii acerbe,
marcată inclusiv de conflicte comerciale, ca de exemplu între Netscape şi Microsoft
în legatură cu unele practici neconcurenŃiale ale celor din urmă. În perioada
respectivă Internetul depăşise 12 milioane de gazde şi 500.000 de locaŃii web.
La începutul mileniului trei, Internetul a depăşit 1 miliard de utilizatori, existând
peste 200 de milioane de gazde (host-uri). [art www.usnews.com]

Întelegând prin comunicaŃie, la modul cel mai general, un schimb de informaŃii

utile, rezultă că vehicularea acestora trebuie să se facă pe baza anumitor reguli de
comunicare. Ansamblul acestor reguli sunt cunoscute sub denumirea generică de
protocoale de comunicaŃie.
Sistemele interconectate în scopul comunicării formează o reŃea de
comunicaŃie. Sistemele interconectate dar amplasate grupat formează o reŃea
(network) internă (sau locală, aşa cum se va vedea mai târziu) de tip Intranet (intra-
network). Un ansamblu de reŃele Intranet care comunică între ele formează reŃeaua
Internet (inter-network). La acest nivel putem defini Internetul ca fiind o reŃea
alcătuită din subreŃele. Având în vedere extinderea actuală la nivel mondial a
Internetului şi funcŃionalităŃile tehnice sau de servicii pe care le oferă acesta, se
poate remarca că definiŃia de mai sus reprezintă doar un punct de plecare, nefiind
acoperitoare.

1.2 Modelul de comunicaŃie în sistemele de date

Analiza noŃiunilor legate de reŃelele de calculatoare presupune, înainte de

toate, clarificarea unor aspecte legate de suportul de comunicaŃie necesar.
Vehicularea informaŃiilor transmise de către o sursă către o destinaŃie,
indiferent dacă acestea sunt operatori umani sau maşini, presupune o abordare
complexă şi o viziune de ansamblu multidisciplinară.
Tehnicile utilizate în transmiterea informaŃiilor se referă la totalitatea
mijloacelor şi metodelor de transmisie eficientă şi de protejare a informaŃiei împotriva
perturbaŃiilor.
Modelul general valabil al unui sistem pentru transmiterea informaŃiei este
prezentat în figura 1.1.

SemnficaŃiile blocurilor funcŃionale din figura 1.1 sunt:

E = emiŃător
G = generator de purtătoare
C = canal de transmisiuni
P = perturbaŃii

3
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

S = sursa de informaŃii
R = receptor
D = destinatar

m s s+n m’
S E C R D
p n

G P

Figura 1.1 Modelul unui sistem de transmitere a informaŃiei

În general, prin sursă de informaŃii (S) se va înŃelege mecanismul prin care se

alege într-un mod imprevizibil la nivelul destinatarului, un anumit mesaj ce urmează a
fi transmis. Sursa de informaŃii poate furniza o mulŃime de mesaje (m), dar la un
moment dat ea va alege un anumit mesaj pe care-l va transmite, fără ca destinatarul
să cunoască alegerea făcută.
În scopul transmiterii mesajelor la distanŃă este necesar un emiŃător care, în
cazul cel mai general, realizează trei operaŃii:
• traducerea
• codarea
• modularea
Deoarece natura fizică a mesajelor furnizate de o sursă este foarte diversă şi
nu intotdeauna de natură electrică, în general este necesară transformarea acestor
mesaje, cu ajutorul unor traductoare, în semnale electrice. OperaŃiunea se numeşte
traducere. În scopul măririi eficienŃei transmisiunii şi protejării informaŃiei transmise
împotriva perturbaŃiilor, semnalele de la ieşirea traductoarelor sunt transformate în
semnale elementare prin operaŃiunea de codare. Pentru asigurarea posibilităŃii de
propagare la distanŃă a semnalului tradus şi codat, se generează un semnal de înaltă
frecvenŃă (purtătoare) care este modulat de informaŃia mesajului prelucrat anterior
prin procedura de modulare.
Prin canal de transmisiuni se înŃelege în general, orice mediu fizic prin care se
poate propaga informaŃia (cablu telefonic, cablu telegrafic, cablu coaxial, canal radio,
canal TV, cablu optic).
Toate canalele de transmisiuni sunt perturbate de anumite zgomote astfel
încât semnalul de la ieşirea canalului, este o sumă între semnalul transmis de
emiŃător (s) şi zgomotul (n) ce apare inevitabil pe orice cale de transmisiune. În
transmisiunile binare, zgomotul are caracter aditiv (se sumează binar modulo 2 cu
biŃii transmişi). Acest model de abordare se bazează pe observaŃia că eronarea unui
bit inseamna de fapt complementarea lui, operaŃiune modelată de operatorul XOR
(sau-exclusiv, sumă modulo 2). Se poate deci considera că, la nivelul unui canal de
comunicaŃie, se realizează o inversare comandată a bitului vehiculat. Bitul care
comandă inversarea se numeşte bit eroare.
Receptorul (R) realizează operaŃiile inverse celor asociate emiŃătorului, în
scopul recuperării informaŃiei iniŃiale:
• demodularea
• decodarea
• traducerea

4
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

Receptorul (R) trebuie astfel sintetizat, ca din semnalul recepŃionat şi pe baza

cunoaşterii statisticii zgomotului ce poate apărea pe canal, să estimeze, după un
anumit criteriu de fidelitate, ce mesaj a transmis sursa. La ieşirea receptorului se
obŃine astfel un mesaj care este, cu o anumita probabilitate, similar cu mesajul
transmis şi care este numit estimatorul mesajului transmis (m’).
Între m şi m’ există o anumită diferenŃă, numită eroare de estimare. Scopul
sintezei receptorului este acela de a realiza o eroare de estimare cât mai mică.

Unul din elementele fundamentale într-o reŃea de date este linia de

comunicaŃie. O linie de comunicaŃie poate conŃine mai multe canale, circuite sau
trunchiuri. Un canal de comunicaŃie poate fi definit ca o cale de vehiculare a
informaŃiei în interiorul unei linii. La modul cel mai general, prin linie de comunicaŃie
se va înŃelege atât infrastructura fizică de transport asociată cât şi echipamentele şi
configuraŃiile aferente utilizate.
Canalele prezintă limitări în ceea ce priveşte posibilităŃile de vehiculare a
informaŃiilor, limitări dependente de caracteristicile lor electrice şi fizice.
În funcŃie de posibilităŃile de vehiculare direcŃionată a datelor, sunt cunoscute
trei tipuri fundamentale de canale: simplex, semi-duplex (half-duplex) şi duplex
(full-duplex).

simplex semi-duplex duplex

A B A B A B

Fig. 1.2 Tipuri de canale de comunicaŃie

Considerând o legătură de tip "punct la punct" între două puncte A şi B, sunt

posibile situaŃiile:
-transmisie într-un singur sens, de la A către B, specifice terminalelor de
supervizare. Un astfel de canal este de tip simplex.
-transmisia de la A către B sau de la B către A, dar alternativ şi nu simultan,
defineşte canalele semi-duplex (half-duplex). În cazul circuitelor care utilizează o
pereche de conductoare, linia trebuie comutată pentru schimbarea sensului de
transmisie. În cazul transferului bazat pe pachete de date, se permite iniŃierea
transmisiei, succesiv, de către cei doi sau mai mulŃi corespondenŃi. Comutarea liniei
poate fi evitată dacă se utilizează circuite pe patru fire sau separarea benzilor de
frecvenŃă în cazul transmisiunilor modulate.
-transmisia simultană de la A către B şi de la B către A se numeşte transmisie
full-duplex sau simplu duplex. De multe ori un canal full-duplex utilizează circuite
distincte din punct de vedere fizic: pe patru fire, câte o pereche pentru fiecare sens.
Există şi posibilitatea unei transmisii full-duplex pe un circuit fizic comun, de exemplu
prin divizarea spectrului de frecvenŃă, creându-se un canal de transmisie şi un canal
de recepŃie sau prin utilizarea de radiaŃii optice cu lungimi de undă diferite pentru
cele două sensuri, în cazul comunicaŃiilor prin fibră optică.

Un caz particular îl constituie transmisia de tip echoplex pe canale full-duplex,

care constă în retransmisia înapoi a caracterului recepŃionat, efect similar cu ecoul.

5
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

Echoplexarea este utilă pentru detectarea şi corectarea erorilor. De exemplu,

caracterele tastate de la o tastatură pot fi verificate prin vizualizare pe un monitor,
prin redirecŃionarea lor de către echipamentul receptor (ecou).
Transmisia informaŃiei între o sursă şi una sau mai multe destinaŃii presupune
transferarea datelor, într-un format adecvat, prin intermediul unor semnale de natură
electrică, electromagnetică sau optică adaptate canalului de transport disponibil.
Scopul fundamental al unei transmisiuni este acela de a reproduce, la
echipamentul receptor, mesaje cu acelaşi conŃinut cu cele care au fost expediate.
Canalul de comunicaŃie poate fi deci privit ca fiind alcătuit din infrastructura de
comunicaŃie (echipamente) şi mediul aferent de transmitere a informaŃiei (semnale
electrice pe perechi de conductoare, radiaŃii luminoase prin fibră optică, unde radio).

PerformaneŃele unui canal de comunicaŃie sunt evaluate în principal prin

cantitatea de informaŃie care poate fi vehiculată printr-o secŃiune a canalului, în
unitatea de timp, parametru numit laŃime de bandă (bandwidth). În cazul transmisiilor
analogice, lăŃimea de bandă se referă la intervalul de frecvenŃe ocupat in spectrul
frecvenŃelor. La nivelul transmisiunilor digitale, evaluarea cantităŃii de informaŃie
transferate se face prin volumul de informaŃie logică vehiculată. LăŃimea de bandă de
frecvenŃă este direct corelată cu volumul binar transferat. Din acest motiv, în cazul
comunicaŃiilor digitale, lăŃimea de bandă a unui canal se apreciază prin cantitatea de
informaŃie binară transferată într-o unitate de timp şi se măsoară în biŃi/secundă, bps
(bits per second).
Transferul unui bit într-o secundă defineste unitatea fundamentală de măsură
a lăŃimii de bandă sau a debitului informational de 1bps (sau 1b/s) cu multiplii
specifici: 1Kbps = 103 bps, 1Mbps = 106 bps, 1Gbps = 109 bps. Uneori se utilizează o
unitate de măsură derivată, bytes/secundă, Bps şi multiplii corespunzători (KBps,
MBps, GBps). În cazul în care se foloseşte ca unitate de măsură Bps, conversia în
bps va Ńine seama de faptul că 1B (byte) = 8 biŃi. Pentru informaŃie se foloseşte
uneori ca unitate de măsura şi 1 Kibibit = 1024b sau 1 KibiByte = 1024 KB. În mod
similar se definesc şi Mibibit, Mibibyte, Gibibit, Gibibyte iar prin raportare la secundă
se obŃin şi alte unităŃi de măsură pentru transferul informaŃional.
În transmisiunile de date se foloseşte pe larg termenul throughput (debit util)
care se referă la lăŃimea de bandă efectivă, la un moment dat, atunci când are loc un
transfer de date. Se poate considera că termenul se referă la debitul informaŃional
net sau la informaŃia efectiv transportată în unitatea de timp, fără a lua în considerare
şi informaŃiile ajutătoare care însoŃesc transferul (delimitatori de secvenŃă, informaŃii
necesare pentru identificarea/corectarea erorilor, retransmisii etc.). Factorii care
intervin în transferul de date şi influenŃează lăŃimea de bandă efectivă sunt numeroşi,
fiind vorba de dispozitivele folosite, tipul de date transferate, topologia reŃelei,
echipamentul utilizat, numărul de utilizatori sau de procese concurente, viteza sursei
de date, congestile de transmisie etc. Prin urmare, debitul binar net (throughput) este
diferit de rata de transfer a canalului de comunicaŃie.
Calitatea transportului oferit de un canal se poate aprecia şi prin evaluari
legate de transportul unui anumit volum de date binare. Se poate utiliza parametrul
numit „cel mai bun timp de transfer” (volum binar de date / lăŃimea de bandă) sau
„timpul tipic de transfer” calculat prin raportul între volumul de date utile transportat şi
debitul net (volum binar de date / throughput).
EvoluŃia calitativă a performanŃelor liniilor pentru transmisiuni de date este
prezentată în figura 1.3.

6
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

BL = produs (lăŃime de bandă – distanŃa maximă între repetoare)

BL [bit/sec x Km]
1015
Optică integrată
12
10

Fibră optică
109

Microunde
106
Cablu coaxial
103
Telefonie
Telegrafie
1
An
1850 1900 1950 2000

Fig. 1.3 EvoluŃia performanŃelor liniilor de comunicaŃie

Primele medii de transmisie utilizate pentru transmisiuni de date au fost liniile

telegrafice, care permiteau viteze de aproximativ 30 cuvinte pe minut, adică 15 b/s şi
deserveau un singur utilizator. În prezent, mediile de transmisie utilizate ating
performanŃe remarcabile care merg până la rate de tranfer ce depăşesc 10 Gbps.
Principalele medii de transmisie care prezintă interes vor fi descrise în capitolele
următoare.

1.3 Evaluarea capacităŃii de transport a unui canal de comunicaŃie

HarryNyquist a arătat (1924) că, în cazul transmiterii unui semnal pe un canal

de bandă limitată (W), în absenŃa zgomotelor, este posibilă reconstruirea completă a
acestuia prin extragerea unui număr de eşantioane pe secundă egal cu dublul benzii:

NS = 2·W [eşantioane / secundă] (1.1)

Eşantionarea cu o frecvenŃă mai mare este inutilă deoarece componenetele

suplimentare care ar putea fi recuperate au fost deja eliminate prin filtrarea introdusă
de canal sau circuit.
Pornind de la acest raŃionament şi considerând un semnal având N nivele
discrete, Nyquist a demonstrat teorema care îi poartă numele şi care determină
viteza maximă de transfer a datelor (debit, D) printr-un mediu de bandă limitată ca
fiind:

D = 2 ⋅ W ⋅ log 2 N [bps ] (1.2)

7
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

Pentru o bandă de 3 KHz (aproximativ banda telefonică vocală) şi un semnal

cu două nivele (binar), rezultă o viteză maximă de 6 kbps.
Pentru a calcula capacitatea teoretică de transport a unui canal de
comunicaŃie (viteza maximă), în prezenŃa zgomotului, se foloseşte teorema lui
Schannon.
Extinzând cercetările lui Nyquist, Claude Schannon a arătat (1949) că pentru
un canal ideal, caracterizat de o lăŃime de bandă W (în Hz) şi un anumit raport între
puterea de semnal PS (în W) şi respectiv puterea de zgomot PN (în W), capacitatea
maximă de transport a canalului, în b/s, este:

PS
C = W ⋅ log 2 (1 + ) [b / s ] (1.3)
PN

De obicei raportul puterilor de semnal şi de zgomot, S/N, se exprimă în dB,

conversia realizându-se după relaŃia 1.4.

PS
S / N = 10 ⋅ log10 [dB ] (1.4)
PN

Exemplu: în cazul în care se urmăreşte transmiterea de date pe un canal telefonic de

bandă limitată 300-3400Hz, considerând W=3100Hz, PS=0,0001W (10dBm) şi
PN=0,0000004W (34dBm), adică un raport S/N=24dB, pe baza formulei lui Schannon
se obŃine:

C = 3100 ⋅ log 2 (1 + 250) ≈ 24,700 b / s = 24,7 Kbps (1.5)

Pentru un raport S/N=30dB (corespunzător unui raport al puterilor PS/PN de

1000) rezultă o capacitate a canalului de 30,9 Kbps, iar pentru S/N=38dB
(corespunzător unui raport al puterilor PS/PN de 6309) rezultă o capacitate a canalului
de 39,6 Kbps. Modemurile uzuale de linie telefonică lucrează cu viteze tipice de
33.6 kbps.
Uneori, deoarece transmiterea datelor binare presupune împachetarea
acestora într-un anumit format, alături de biŃi utili se adaugă şi informaŃii de control
(biŃi de start, biŃi de stop, biŃi de paritate, sume de control) care reduc viteza reală de
transmitere a informaŃiei utile. Prin urmare, aşa cum s-a arătat şi anterior, capacitatea
de transport a canalului nu este identică cu debitul binar util (throughput) al acestuia.
Maniera cea mai simplă de a transmite informaŃii în format binar pe un canal
de comunicaŃie constă în alocarea a două nivele de semnal distincte biŃilor “0” şi “1”.
Altfel spus, celor doi biŃi li se alocă două simboluri de transmisie numite şi simboluri
de semnalizare: pulsuri rectangulare cu amplitudini diferite. Dacă durata de
transmisie a unui bit este Tb, valoare numită interval de bit, atunci numărul de biŃi
transmişi într-o unitate de timp se va numi rată de bit sau rată binară sau debit binar.
Viteza de succedare a simbolurilor asociate biŃilor este aceeaşi de succedare a
biŃilor.
O astfel de transmisie se numeşte transmisie în banda de bază deoarece
frecventa modificărilor în unitatea de timp ale formei de undă folosită pentru
semnalizare este aceeaşi ca în secvenŃa de succedare a biŃilor.

8
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

D = 1 / Tb [b / s ] (1.6)

În cazul în care sistemul funcŃionează cu mai multe nivele de semnal N,

nefiind posibilă întotdeauna o conversie directă într-un număr întreg de biŃi, se
operează cu noŃiunea de rată de semnalizare (sau rata simbolurilor sau viteza de
modulaŃie), R, care se defineşte ca fiind numărul simbolurilor transmise în unitatea
de timp şi care se măsoară în [Bauds] sau [Bd] (după Emile Baudot). SemnificaŃia
fizică a ratei de semnalizare este numărul de schimbări (de nivel sau de altă natură)
ale semnalului. Dacă T este durata unui simbol (numit şi interval semnificativ), atunci
rata de semnalizare va fi:

R = 1/ T [ Bd ] (1.7)

Dacă un simbol transmis este codificat binar şi există N nivele, câte unul
pentru fiecare simbol, atunci numărul n de biŃi echivalenŃi transmişi pe durata unui
simbol va fi:

T
n= = log 2 N (1.8)
Tb

Numărul de simboluri transmis în unitatea de timp, R, multiplicat cu numărul

de biŃi echivalenŃi pentru un simbol, n, va determina deci numărul de biŃi echivalenŃi
transmişi în unitatea de timp, adică debitul binar:

T
D = R⋅n = R⋅ = R ⋅ log 2 N (1.9)
Tb

RelaŃia (1.9) exprimă legătura între debitul binar şi rata simbolurilor. Astfel este
evident că dacă se foloseşte o transmisie pe 4 niveluri, pentru aceeaşi rată a
simbolurilor, se obŃine un debit binar echivalent dublu faŃă de cazul transmisiei cu 2
niveluri. Figura 1.4 evidenŃiază aceste situaŃii.
Exemplul prezentat asociază biŃilor sau grupurilor de biŃi amplitudini diferite
pentru pulsurile de semnalizare deci este de fapt o modulaŃie în amplitudine.
Deoarece în cazul transmisiilor digitale amplitudinea ia doar valori discrete, ea se
numeşte transmisiune cu comutarea amplitudinii, ASK (Amplitude Shift Keying). În
mod similar se pot asocia frecvenŃe, obŃinându-se o transmisiune cu comutarea
frecvenŃei - FSK (Frequency Shift Keying) sau faze, în cazul transmisiunilor cu
comutarea fazei – PSK (Phase Shift Keying). Cu cât secvenŃele transmise grupează
mai multi biŃi, cu atât este necesar un număr de niveluri mai mare, respectiv 2n, unde
n este numărul de biŃi grupaŃi. Un număr mai mare de niveluri face însă ca şi
separarea acestora la recepŃie să devină mai dificilă, fiind mai apropiate. Deoarece
nivelurile absolute sunt afectate de zgomote, o soluŃie practică constă în evaluarea
unui nivel prin diferenŃa faŃă de nivelul recepŃionat anterior (modulaŃie diferenŃială)
sau chiar transmiterea pe canalul de comunicaŃie direct a sensului modificării formei
de undă ( +/-, creştere/scădere), cum se întâmplă în cazul modulaŃiei sigma-delta
sau CVSD (continuously variable slope delta modulation). Toate aceste modulaŃii
reprezintă o formă de adaptare a fluxului informaŃional transmis la canalul de
comunicaŃie în scopul obŃinerii unei viteze de tranfer cât mai ridicate.

9
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

bit
1 0 1 1 0 0 0 1
1
0 t

Tb Transmisie binară în banda de bază

simbol Tb=T
N=2
a1 R=1/T
a0 t D=1/Tb
T Transmisie binară cu două niveluri
simbol

11 - a3
2Tb=T
10 - a2 N=4
01 - a1 R=1/T
D=1/Tb=2/T
00 - a0 t

T
Transmisie binară cu patru niveluri

Fig. 1.4 Transmisiuni cu două şi patru niveluri

Semnalul care este transmis pe canalul de comunicaŃie poate fi considerat ca

fiind alcătuit dintr-o alăturare a pulsurilor asociate biŃilor sau grupurilor de biŃi şi
poartă denumirea de formă de undă de semnalizare sau uneori, semnal de linie.
Deşi formula lui Schannon determină capacitatea teoretică a unui canal, în
practică capacitatea scade şi datorită altor factori, cum ar fi interferenŃa dintre două
simboluri transmise consecutiv, fenomen numit interferenŃă intersimbol (figura 1.5).
Aceste aspecte vor fi abordate într-un capitol ulterior.

A Impuls semnalizare
Semnal la ieşirea canalului

Zonă interferenŃă

Fig. 1.5 Principiul interferenŃei intersimbol

10
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

1.4 Medii fizice decomunicatie

Mediile de transmisie utilizate în mod curent pot fi grupate în două mari

categorii: medii ghidate şi medii neghidate.
Mediile ghidate sunt cele care oferă o cale de propagare în afara căreia
semnalul nu poate să existe într-o formă utilizabilă, rămânând dependent de mediu.
Principalele medii ghidate de transmisie sunt:
o transmisiuni pe cabluri coaxiale
o transmisiuni pe cabluri cu perechi de conductoare torsadate
- neecranate: UTP (Unshielded Twisted Pairs)
- ecranate: STP (Shielded Twisted Pairs), ScUTP (Screened UTP) sau FTP
(Foiled Twisted Pairs)
o transmisiuni pe fibră optică:
- multimod
- monomod
o transmisiuni prin ghiduri de undă

Transmisiunile neghidate sunt cele la care propagarea nu este restricŃionată la

un spaŃiu fizic, întelegând-se de obicei prin aceasta propagarea în aer liber.
Principalele medii de transmisie neghidate sunt:
o undele radio
o microunde
o radiaŃia laser
o radiaŃia infraroşie

1.4.1 Cabluri coaxiale

Cablurile coaxiale sunt realizate dintr-un conductor central îmbrăcat într-o

manta conductoare, spaŃiul dintre ele fiind izolator (material plastic PVC, teflon sau
aer). Mantaua exterioară poate fi continuă (folie conductoare) sau întreŃesută
(împletitură). Mai multe linii coaxiale pot fi înmănunchiate într-un cablu de-a lungul
căruia pot exista şi perechi de conductoare răsucite utilizate pentru vehicularea
semnalelor de control sau de alimentare. Datorită modului de realizare a cablurilor
coaxiale, influenŃa reciprocă a două canale adiacente (diafonie) este extrem de
redusă chiar la frecvenŃe mari ale semnalului. Aceasta se datorează distribuŃiei
sarcinilor electrice către interiorul conductorului exterior şi exteriorul conductorului
central. Datorită efectului redus al diafoniei şi zgomotelor, semnalul util poate fi
refăcut chiar dacă are un nivel scăzut, ceea ce nu este posibil în cazul transmisiilor
clasice folosind perechi de conductoare. Circuitele în cablu coaxial permit o viteză de
propagare ridicată, care variază foarte puŃin cu frecvenŃa, ceea ce implică existenŃa
unor distorsiuni de întârziere reduse. În cazul transmisiunilor binare, debitul binar
scade cu creşterea distantei datorită atenuării semnalului electric. Lungimea maximă
de propagare este limitată prin standardele de comunicaŃie de timpul de propagare
acceptat, cu precădere în cazul comunicaŃiilor bazate pe cerere şi răspuns.

În figura 1.6 este prezentată structura unui cablu coaxial. Deşi cablurile
coaxiale sunt similare din punt de vedere constructiv, ele pot avea impedanŃe diferite

11
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

(„rezistenŃa” conductorului în semnal) estimate printr-o scală de grade radio, numite

RG – „radio grade”. De exemplu, varianta 10BASE2 Ethernet (sau Thinnet) utilizează
RG-58, ce oferă o impedanŃă de 50 de ohmi, ceea ce, la nivel fizic se traduce printr-o
viteză a semnalului de 10Mbps pentru o lungime de 180 de metri. Mai există şi
varianta 10BASE5 Ethernet (Thicknet sau „cablu galben”) ce oferă o impedanŃă de
75 de ohmi care, la nivel fizic, înseamnă o viteză a semnalului de 10Mbps pentru o
lungime de 500 de metri.

Fig 1.6 Cablu coaxial, conector BNC tip T

Avantajul cablurilor coaxiale constă în faptul că oferă posibilitatea unor

comunicaŃii de bandă largă pe distanŃe relativ mari, echipamentele fiind conectate la
o magistrală unică folosind conectoare adaptoare în formă de T. Aceste conectoare
fac ca sistemele conectate să apară ca fiind, unul dupa altul, în cascadă (figura 1.7).
Mediul de comunicaŃie se comportă ca ca un ghid de undă şi din acest motiv trebuie
asigurată adaptarea de impedanŃă la capetele liniei (folosind conectoare de capat
sau terminatoare) dar şi la nivelul punctelor de inserare a echipamentelor de date.
Ele au fost folosite iniŃial ca medii de transmisie dedicate pentru reŃelele de date tip
Ethernet dar treptat au fost înlocuite cu medii de transmisie mai performante.
Principalele dezavantaje ale acestui cablu, care au dus la înlocuirea sa aproape
totală, sunt următoarele: este relativ fragil şi fără o rezistenŃă mecanică deosebită,
are un cost ridicat, o dimensiune a cablului semnificativă (grosime de 1 cm sau mai
mult, în funcŃie de tip) şi nu în ultimul rând, dificultăŃi în a asigura adaptarea de
impedanŃă a magistralei de comunicaŃie. Lipsa adaptării de impedanŃă determină
fenomene de reflexie şi refracŃie a undelor electromagnetice. Pentru adaptare la
capetele liniei de comunicaŃie se folosesc conectoare de capăt sau conector de
terminare.
În cazul cablurilor coaxiale utilizate în reŃelele locale de calculatoare (Ethernet)
comunicaŃia are loc alternativ în cele două sensuri, fiind astfel de tip semiduplex.
Pentru conectarea mediilor de transmisie la echipamenetele de date se
utilizează conectori specializaŃi (mufe), pentru cablurile coaxiale aceştia fiind de tip
BNC (British Naval Connector dupa unii autori, Bayonet Nut Connector după alŃii,
existand însă şi alte interpretări).
ReŃelele de comunicaŃie bazate pe cablu coaxial se pretează unor arhitecturi
organizate în jurul unei magistrale unice, la care sunt ataşati clienŃii reŃelei (gazde)
prin intermeniul conectoarelor T. DistanŃa maximă de comunicaŃie este determinată
pe baza timpului necesar pachetului de date să călătorească între cele mai
îndepărtate două gazde, cunoscând viteza de propagare a undei electromagnetice
pentru acel mediu (marime constantă) si întârzierea admisă. DistanŃa maximă
depinde şi de atenuarea semnalului electric pe calea de comunicaŃie, nivelul trebuind

12
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

să rămăna peste un anumit prag (un anumit raport semnal-zgomot). Standardele de

comunicaŃie reglemetează parametrii menŃionaŃi.

Gazde

H0 H1 H2 H3 Hn

Conector de capăt Conector “T”

Magistrala de comunicaŃie pe cablu coaxial

Fig. 1.7 ReŃea de comunicaŃie pe cablu coaxial

Pentru extinderea distanŃei de comunicaŃie este necesar un echipament care

să preia datele de pe un segment şi să le transmită pe altul (repetor de date, router).
Simpla amplificare a semnalului nu oferă o soluŃie deoarece amplificatorul utilizat ar
trebui să aibă o bandă de trecere generoasă ceea ce înseamnă că va amplifica in
egală măsura şi zgomotul.

1.4.2 Cabluri torsadate

Cablul UTP (cablu torsadat neecranat, Unschielded Twisted Pairs) este

disponibil în diferite forme, dimensiuni şi grade radio. Pentru transmiterea datelor
între echipamentele de calcul, cablul UTP folosit este alcătuit din patru perechi de
conductoare. Cele patru perechi de fire înseamnă opt conductoare izolate şi rasucite
câte două (procedeu numit torsadare). Torsadarea reduce efectul de degradare a
semnalului cauzat de interferenŃa cu radiaŃiile electromagnetice (EMI - interferenŃe
electromagnetice sau RFI - interferenŃe ale frecvenŃelor radio) la fel ca şi în telefonie.
Pasul de torsadare permite definirea gamei de frecvenŃe perturbatoare care trebuie
eliminată. Spirele conductoare alăturate care iau naştere prin torsadare sunt similare
unor spire de bobină care îşi anulează reciproc curenŃii (de sensuri contrare) ce apar
prin efect de antenă. Cu cât debitul binar este mai mare, cu atât gama de frecvenŃe
ce trebuie rejectată este situată mai sus în spectrul de frecvenŃe şi deci pasul de
torsdare va trebui să fie mai mic (figura 1.8).
În standardul Ethernet 10/100Mbps folosit în reŃelele locale de calculatoare,
numai patru din cele opt conductoare sunt folosite: o pereche de conductoare oferă
suport pentru transmisii într-un sens (TD+, TD-; transmission data), iar cealaltă
pentru transmisii în sens invers, respectiv recepŃie (RX+, RD-; received data). Acest
tip de cablu are o impedanŃă de 100 de ohmi şi o grosime între 0,04 si 0,089
centimetri. În standardul Ethernet 10/100 BASE T aceasta înseamnă o viteză de
transmitere a informaŃiei cu 10Mbps (Ethernet) sau 100Mbps (Fast Ethernet) pe o
distanŃă de până la 100 de metri. Transmisia este de tip duplex. Conductoarele
neutilzate pentru comunicaŃia de date sunt destinate telefoniei digitale care este de
fapt echivalentă tot cu un transfer de date. Aceste perechi pot fi utilizate însă pentru

13
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

a realiza un alt canal de comunicaŃie pe acelaşi mediu fizic. În standardul Ethernet

1000Mbps Gigabit, toate cele opt conductoare sunt utilizate, perechile fiind
bidirecŃionale şi identificate ca A+/A-, B+/B-, C+/C-, D+/D-.

pas
Curent
indus

RL RL

Pereche de
conductoare
Câmp electromagnetic extern torsadate

Fig.1.8 Mediu de comunicaŃie cu perechi de conductoare torsadate

Unele din avantajele acestui cablu ar fi faptul că este ieftin, uşor de instalat,
suportând curbări şi îndoiri şi este subŃire. În prezent este cel mai utilizat mediu de
transmisie în reŃelele locale (LAN). Principalele dezavantaje sunt: susceptibilitatea la
interferenŃe electrice şi în special elctrostatice în comparaŃie cu alte tipuri de cabluri,
distanŃa de transmisie a informaŃiei relativ scazută. Pentru interconectarea mai multor
echipamente este obligatorie utilizarea unor dispozitive dedicate de interconectare,
numite hub-uri.
Conectorii utilizaŃi sunt de tip RJ45 (Registered Jack 45) cu 8 contacte
(asemănători cu conectorii pentru aparate telefonice care sunt mai mici şi au 4
contacte, RJ11). Pentru interconectare există standarde de cablare specifice (TIA /
EIA 568 A/B). Ele conŃin specificaŃiile pentru interconectarea dispozitivelor de reŃea
cu mediul de transmisie.

Cablul STP (cablu torsadat ecranat, Shielded Twisted Pairs) prezintă un strat
conductor suplimentar, de tip ecran, în jurul firelor torsadate. Aceste straturi de
ecranare acoperă atât fiecare pereche de conductoare cât şi separat, întregul cablu,
cu un ecran aflat imediat sub învelişul extern. Scopul acestei ecranări este acela de a
permite cablurilor torsadate să funcŃioneze în medii predispuse la perturbaŃii
electromagnetice (EMI) şi/sau interferenŃe radio (RFI). Ecranul împiedică pătrunderea
radiaŃiei externe perturbatoare dar şi emisia electromagnetică datorată efectului de
antenă al conductoarelor proprii.
Acest tip de cablu are o impedanŃă de 150 de ohmi, este mai scump, mai greu de
instalat şi mai gros decât cablul UTP, având aproximativ un centimetru diametru.
Ecranul acestui tip de cablu trebuie conectat la un potenŃial de referinŃă nul
(împamântare) la ambele capete, pentru a funcŃiona corect, în caz contrar induce un
nivel ridicat de zgomot.

Cablurile ScUTP/FTP sunt modele hibride de cabluri STP şi UTP. Aceste

tipuri de cabluri sunt asemănătoare cu cablul UTP dar sunt acoperite cu un ecran
metalic (Screened Twisted Pairs) sau cu o folie de metal (Foiled Twisted Pairs) ce

14
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

realizează ecranajul. ImpedanŃa tipică pentru acest tip de cablu este de 100 sau 120
de ohmi.

Cablurile torsadate sunt standardizate prin performanŃele pe care trebuie să le

asigure şi nu prin parametrii fizici. În acest sens sunt definite mai multe categorii de
performanŃă. Acest fapt este un avantaj important deoarece, indiferent de producător,
ne aşteptăm la performanŃe similare pentru cabluri din aceeaşi clasă. Principalele
organisme cu atribuŃii în domeniul standardizării (ANSI, FCC, EIA) au definit
standarde pentru cablare sau pentru elemente conexe de infrastructură dar şi
categorii de performanŃă pentru cabluri. IniŃial au existat cinci serii de test pentru a
stabili categoriile de performanŃă pentru cablurile torsadate, ulterior adăugându-se şi
altele. Aceste categorii de performanŃă sunt uzual numerotate de la 1 la 7, iar cablul
care corespunde uneia este identificat ca fiind de Categoria x (sau CATx), unde x
reprezintă numărul seriei de teste care a fost trecut cu succes. CAT 1 şi CAT 2 au
fost rapid abandonate (1995), fiind considerate perimate datorită slabelor
performanŃe. Cablurile care încă se utilizează astăzi sunt CAT 3 (16 MHz lăŃime de
bandă, 10Mbps viteza până la 100m) şi CAT 5 (100 MHz lăŃime de bandă,
100/155/256 Mbps cu distanŃe de până la 100m). CAT 4 putea oferi o lăŃime de
bandă de 20MHz dar această categorie intermediară s-a dovedit a fi neeconomică.
CAT 5e este o extensie a lui CAT 5, care permite conexiuni 100BaseT pe 350m sau
1000BaseT pe distanŃe reduse. CAT 6 poate fi utilizat în reŃele de viteză ridicată, tip
Gigabit, în timp ce CAT 7 a fost proiectat pentru viteze de 10Gbps. Cablurile CAT 6 si
CAT 7 folosesc perechi de conductoare cu pas de torsadare diferit şi profile speciale
pentru menŃinerea constantă a distanŃei dintre perechi in interiorul cablului.

1 T+ Transmit Data +
2 T- Transmit Data -
3 R+ Receive Data +
4 n/c Not connected
5 n/c Not connected
6 R- Receive Data -
7 n/c Not connected
8 n/c Not connected

Fig. 1.9 Cablu UTP Fast Ethernet, conector RJ45

15
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

Atunci când cablurile UTP se folsesc pentru a conecta două echipamente este
necesar ca cele două perechi pentru transmisie (Tx), respectiv recepŃie (Rx), să fie
inversate (transmisia unuia să ajungă la recepŃia celuilalt), rezultând cablul cross-
over (inversor). Atunci când se folosesc echipamente dedicate de interconectare,
inversiunea respectivă este realizată în interiorul echipamentului (hub, switch), cablul
folosit fiind de tip 1:1 (straight through, cablu direct). Echipamentele moderne au
capacitatea de a determina singure perechea emiŃătoare, respectiv receptoare,
funcŃie numită Auto-sensing, Auto-MDI/MDI-X, Universal Cable Recognition sau
Auto-uplink. În afara cablurilor menŃionate există şi varianta roll-over (inversare în
oglindă).
În cazul reŃelelor Gigabit Ethernet sunt utilizate toate cele 4 perechi de
conductoare, în sistem cross-over.

1.4.3 Fibre optice

Fibrele optice folosesc ca purtător de informaŃie radiaŃia electromagnetică din

spectrul vizibil 1014 - 1015 Hz. Ele permit o lăŃime de bandă mult mai mare şi o
capacitate de transport de date net superioară altor medii de transmisie. Principiul
transmiterii datelor prin fibre optice este prezentat în figura 1.10.

DistanŃa maximă de transmisie a informaŃiei optice depinde de atenuarea

fasciculului luminos. Această atenuare depinde la rândul ei de două elemente:
- calitatea radiaŃiei luminoase emise (lungime de unda, putere, coerenŃă), fiind
utilizate trei lungimi de undă: 850 nm, 1300 nm, 1500 nm
- calitatea fibrei optice şi a îmbinărilor acesteia.
-

Fibră optică

TransmiŃător Receptor

Fig. 1.10 Principiul comunicaŃiilor pe fibră optică

PerformanŃa de a transporta radiaŃia luminoasă la distanŃe mari este

determinată de nivelul de atenuare al fibrei. Acesta a evoluat continuu, de la valori de
ordinul 500 ÷ 1000 dB/km in 1966, 20 dB/km la 850 nm in 1970 sau 0,47 dB/km la
1300 nm in 1976. După 1980 au devenit uzuale atenuări de 0,1-0,2 dB/km la 1550
nm.

Atenuarea depinde şi de lungimea de undă a radiaŃiei luminoase utilizate, aşa

cum se poate observa în figura 1.11. Cele mai bune performanŃe se obŃin în banda
de 1550 nm unde atenuarea este minimă.

16
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

Din punct de vedere istoric, în dezvoltarea comunicaŃiilor pe fibră optică pot fi

evidenŃiate câteva repere evolutive, după cum urmează:
o 1965: fundamentarea teoretică a transmiterii datelor folosind fibre optice de
către Charles Kao şi George Hockham.
o 1976: s-au realizat primele legături între instituŃii, cu distanŃe de 7 km între
repetoare şi viteze de 34 sau 45 Mbps la 850 nm.
o 1983: Biarritz Videocoms realizează unul din primele experimente pentru
distribuŃia TV prin cablu optic, conectând peste de 1000 de abonaŃi, pe baza
tehnologiei de 850 nm, cu diode laser şi fibre multimodale.
o 1986: devine funcŃională legătura submarină Marseilles-Corsica care
acoperea o distanŃă de 400km, viteza de transfer fiind de 280 Mbps, cu 8
repetoare, tehnologie 1300 nm, linie terestră la 1.6 Gbps.
o 1988: intră în exploatare sistemul transatlantic TAT 8 la viteza de 280 Mbps,
tehnologie 1300 nm, 70 km distanŃa dintre repetoare, 8000 circuite telefonice
conectate optic.
o 1990: prima legătură transmeditraniană Almeria (Spania) - Melila (Africa),
200 km, 140 Mbps, pe 1550 nm.
o 1991: un nou sistem de comunicaŃie optică transatlantică, TAT 9, atinge
560 Mbps, foloseşte tehnologia 1550 nm, 130 km distanŃa dintre repetoare,
60.000 circuite telefonice conectate optic.
o 1995/1996: alte sisteme transatlantice TAT 12 şi TAT 13: 5 Gbps, 370.000
circuite, amplificare optică.
o 2000: generalizarea comunicaŃiilor pe fibră optică până la nivelul reŃelelor
locale la viteze uzuale de 1 Gbps şi peste.

Fibrele optice pot avea o gamă variată de forme, dimensiuni şi domenii de

lungimi de undă transportate. Tipic, un cablu cu fibre optice are structura din figura
1.12, el inglobând mai multe fibre individuale.

17
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

Atenuare
[dB/Km] Banda de Banda de Banda de
850 nm 1300 nm 1550 nm

1,8

1,4

1,0

0,6

Lungime de undă [um]

0,2

0,8 1,0 1,2 1,4 1,6 1,8

Fig. 1.11 Variatia atenuarii cu lungimea de undă pentru o fibra optica

Axa centrală a unei fibre optice este ocupată de către un mediu optic pur care
are capacitatea de a transporta în siguranŃă radiaŃia luminoasă pe distanŃe mari.
Lipsa semnalelor electrice şi a conductoarelor de cupru flexibile face ca
transmisiunile bazate pe fibre optice să fie relativ sigure din punctul de vedere al
interferenŃelor electromagnetice. Spre deosebire de cablurile de cupru, în cazul
fibrelor optice nu este posibilă introducerea zgomotelor prin metodele clasice. Mediul
optic utilizează aproape întotdeauna un material pe bază de siliciu, asemănător
sticlei sau un material plastic (polimer) cu calităŃi optice superioare. Un fascicul
luminos emis la un capăt al fibrei va fi recuperat la capătul opus, semnalul purtător
de informaŃie fiind unda luminoasă. Deoarece fasciculul luminos se propagă de la o
sursă către receptor, rezultă că o fibră poate transporta informaŃia într-un singur
sens. Pentru o transmisie duplex sunt necesare cel putin două fibre. În cazul în care
se utilizează lungimi de undă diferite, două radiaŃii luminoase pot călători pe aceeaşi
fibră cu condiŃia ca elementele opto-electronice utilizate la emisie şi recepŃie să aibă
capacitatea de a le separa, ceea ce presupune costuri suplimentare sub acest
aspect. Mai multe fibre alcătuiesc un cablu optic.

Diametrul fibrei optice variază de la 5 microni până la câteva sute de microni.

În cazul fibrelor optice care au diametrul miezului mult mai mare decât lungimea de
undă a luminii transmise, fasciculul luminos circulă prin fibră reflectându-se continuu
la suprafaŃa de separare dintre miez şi înveliş. Fasciculele care pătrund în fibră sub
diferite unghiuri sunt reflectate de un număr variabil de ori, pe măsură ce se
deplasează de la un capat la celalalt al fibrei şi în consecinŃă, ajung la capătul
îndepărtat defazate diferit. Recompunerea semnalului optic din fascicule defazate
face ca ceea ce rezultă să nu fie intocmai semnalul optic transmis. Unghiurile diferite
de intrare definesc aşa numitele moduri de propagare (sau pe scurt, moduri), iar o
fibră care transportă mai multe moduri se numeşte fibră multimod. Propagarea
multimod face ca razele care parcurg fibra să interfereze atât într-o manieră

18
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

constructivă cât şi într-una distructivă. Acest efect este numit împraştiere (dispersie)
modală a întârzierii. Fibrele care transportă un singur mod se numesc monomod.
Figura 1.13 prezinta modurile de propgare în fibra optică.

Fig. 1.12 Cablu cu fibre optice

Fibra multimod
Transmisiunea multimod este datorată propagării unui grup de fascicule
luminoase emise de către un LED. Un LED nu este o sursă de lumină foarte
concentrată, fasciculul emis având o împraştiere mare şi prin urmare necesită o cale
de transmisie optică destul de largă. Această rată de dispersie impune limitele
maxime ale lungimii efective a fibrei optice.
După o anumită distanŃă parcursă, dispersia face ca o parte din raza emisă de
LED să se reflecte în peretele interior al mediului optic. Când se întâmplă acest lucru,
impactul are loc sub un unghi foarte mic. În consecinŃă, lumina nu trece în stratul de
protecŃie ci este reflectată de perete sub un unghi complementar. Această reflexie
plasează razele dispersate pe o direcŃie de coliziune cu razele din fasciculul iniŃial
rămase pe calea de transmisie axială. Aceste raze transportă în continuare acelaşi
semnal informaŃional ca şi raza rămasă aliniată cu axa centrală a fibrei. Deoarece
razele sunt astfel supuse unor reflexii multiple, pentru că viteza luminii este constantă
(300.000 Km/s), rezultă că transmisiunea axială ajunge la capatul fibrei înaintea
reflexiilor multiple ale aceluiaşi semnal. Această dispersie multimodală determină şi
interacŃiuni la nivel fotonic, modurile multiple se vor intersecta inevitabil pe axa
centrală şi vor interfera cu alte transmisiuni de semnale. Datorită dispersiei modale,
doar o parte din energia emisă va fi recuperată la recepŃie, cu alte cuvinte,
transmisiunile multimod sunt predispuse unor atenuări importante. Aceste limitări le
fac utilizabile în special pe distanŃe scurte, unde oferă un raport preŃ/performanŃă
rezonabil. Fibra optică tipică utilizată în mod obişnuit în reŃelele de calculatoare are
diametrul de 62,5 microni şi oferă suport pentru comunicaŃii multimod comandate de
un LED, care este o componenta electronică relativ ieftină. Tipic se ating viteze de
100Mbps pe distanŃe de 10Km şi 1Gbps pe 1Km. Deoarece vehicularea informaŃiei
presupune transmiterea unor impulsuri luminoase, s-a descoperit că se poate reduce
semnificativ efectul dispersiei modale dacă impulsurile optice transmise au o formă
specială (definită prin reciproca cosinusului hiperbolic), numite solitonuri.

19
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

Fibra monomod
Dacă diametrul miezului fibrei este doar de câteva ori mai mare decât
lungimea de undă a luminii transmise, va fi favorizată propagarea doar a unui singur
fascicul (sau mod) şi nu va apărea nici o interferenŃă semnificativă între raze. Aceste
fibre, numite fibre monomod, sunt mediile utilizate în majoritatea sistemelor de
transmisie pe distanŃe mari. Fibra monomod utilizează o diodă laser cu injecŃie (ILD –
Injection Laser Diode). Laserele sunt binecunoscute pentru fasciculele lor extrem de
focalizate şi coerente. Şi aceste raze suferă dispersii dar acestea sunt aproape
insesizabile pe distanŃele din domeniul reŃelelor. Într-un sistem de fibre optice
monomod fasciculul laser transportă informaŃia în lungul fibrei, reflexiile fiind
nesemnificative. Prin urmare, fasciculul purtător transmis rămâne aliniat cu axa
centrală a fibrei de-a lungul întregului drum prin mediul respectiv. Pentru a reduce cât
mai mult probabilitatea reflexiilor se utilizează medii optice cu indice de refracŃie n
variabil după un anumit profil (figura 1.13), astfel încât, pe măsură ce raza se apropie
de marginea fibrei, părăsind traseul axial, ea să sufere o reflexie progresivă, datorită
modificării corespunzătoare a indicelui de refracŃie al mediului. Pentru a determina
fasciculele să se întoarcă către direcŃia axială înainte de a atinge suprafaŃa de
separaŃie se realizează fibre optice a căror indice de refracŃie nu este constant ci
variază în secŃiune după un profil progresiv care determină o deviere progresivă de
revenire.

n1
n2
50u

Propagare multimod cu indice de refractie de tip treapta

n1
n2
50u

Propagare multimod cu indice de refractie de tip gradual

n1
n2

±5u

Propagare mono-mod (mod unic)

Fig. 1.13 Moduri de propagare în fibra optică

20
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

Utilizarea diodelor laser presupune costuri mai ridicate şi necesită stabilizarea

puterii emise cu temperatura dar permite obŃinerea unor rate de transfer ridicate,
limitate în principiu doar de proprietăŃile de comutaŃie ale fotodetectorului (uzual la
aproximativ 1 sau 10Gbps). DistanŃele acoperite sunt de ordinul zecilor sau sutelor
de km. Fibrele optice monomod au în general un diametru între 5 şi 10 microni şi un
strat protector de 125 de microni. La distanŃe de 60Km se pot atinge viteze de 1Gbps
iar la 10Km 6Gbps.
O fibra optică instalată dar neutilizată (de obiei componentă a unui cablu
optic), capabilă sa preia fluxuri de date necesare unor dezvoltări ulterioare se
numeşte fibră întunecată, “dark fiber”.

Intensitate luminoasa Intensitate luminoasa

LED
LASER

2 nm 40 nm
50% 50%

λ λ

850 nm 850 nm

Fig. 1.14 Dispersia lungimii de undă pentru diverse surse luminoase

Dispersia lungimilor de undă la emisia radiaŃiei luminoase pentru sursa laser

(monomod) şi LED (multimod) este prezentată în figura 1.14.

1.4.4 Transmisiuni prin ghiduri de undă

Un ghid de undă este un tub metalic cu o secŃiune determinată şi prin care se

propagă unde radio de înaltă frecvenŃă. Există două tipuri principale de ghiduri de
undă: rectangulare şi circulare.
Ghidurile de undă rectangulare sunt utilizate pentru racordarea antenelor la
echipamentele asociate, rareori fiind utilizate pentru distanŃe mai mari de câteva sute
de metri.
Ghidurile circulare pot transmite frecvenŃe superioare celor rectangulare. Ele
pot avea structuri speciale: de exemplu pot conŃine un conductor de cupru spiralat,
înconjurat de un strat subŃire de fibră de sticlă şi un înveliş carbonic. Această
structură este protejată de un înveliş de oŃel şi rigidizată cu răşini epoxidice. O astfel
de structură permite atenuarea modurilor de propagare nedorite. Interiorul ghidului
de undă este uneori presurizat cu aer uscat sau cu azot pentru a elimina umiditatea
din mediul de propagare, care ar putea atenua microundele. Ghidurile de undă nu
sunt flexibile, ele având forme prestabilite.
Un sistem care foloseşte ghiduri de undă vehiculează tipic frecvenŃe între 2 şi
110 GHz. Atenuarea în ghidurile de undă creşte cu creşterea frecvenŃei, fiind
semnificativă la peste 100 GHz. Aceste semnale se pot propaga şi neghidat dar

21
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

pentru a reduce interferenŃele şi pierderile precum şi pentru a direcŃiona puteri

semnificative de semnal, se preferă ghidarea undei prin elementele descrise.

Fig. 1.15 Ghiduri de undă

1.4.5 Medii neghidate de transmitere a informaŃiei

Aşa cum s-a arătat, principalele transmisiuni neghidate a informaŃiei se referă

la undele radio (inclusiv domeniul microundelor), radiaŃiile laser şi radiaŃiile infraroşii.
Transmisiunile care utilizează semnale purtătoare sub 1GHz sunt considerate în mod
curent transmisiuni radio, iar cele peste 1GHz sunt numite uzual transmisiuni prin
microunde.

A.Transmisiuni radio
Transmisiunile ghidate prezentate necesită existenŃa unui mediu de propagare
intrinsecă (conductoare, fibre optice, ghiduri de undă). În practică este necesară de
multe ori depăşirea unor obstacole naturale, ceea ce a determinat utilizarea undelor
electromagnetice radio ca purtător de informaŃie. Undele radio au avantaje
importante. Ele se pot propaga prin aer sau vid şi pot traversa obstacole,
transportând date. EleComunicaŃiile radio sunt utilizate atât pentru transmisii terestre
cât şi pentru transmisii prin satelit atunci când se urmăreşte conectarea unor zone
greu accesibile.

ExistenŃa undelor electromagnetice a fost dedusă teoretic de fizicianul britanic

James Clerk Maxwell, în 1865 şi au fost generate şi studiate pentru prima dată de
fizicianul german Heinrich Hertz, în 1887. Ele sunt caracterizate de frecvenŃa f şi
lungimea de undă λ (lambda). Viteza de propagare a undelor electromagnetice în vid
este viteza luminii:

c=λ⋅ f (1.10)

22
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

Viteza de propagare a undelor electromagnetice (viteza luminii) în vid este

cunoscută şi este de 3 x 108 m/s. Aşadar, cunoscând frecvenŃa, se poate determina
lungimea de undă şi invers. Un semnal cu frecvenŃa de 2,4 GHz, frecvent utilizat în
comunicaŃiile radio, va avea, de exemplu, o lungime de undă de 12,5 cm.
În figura 1.14 este reprezentată poziŃionarea comunicaŃiilor radio în spectrul
electromagnetic.

f(Hz): 100 102 104 106 108 1010 1012 1014 1016 1018 1020 1022 1024
radio microunde infraroşu UV raze X raze gama

lumina vizibilă

Cablu torsadat
Optic
Cablu coaxial

AM FM SateliŃi

TV Microunde

104 105 106 107 108 109 1010 1011 1012 1013 1014 1015 1016 f(Hz)

Figura 1.14 Utilizarea spectrului de frecvenŃă în comunicaŃii

Cu cât banda de frecvenŃă a semnalului este mai largă, cu atât el poate

transporta mai mulŃi biŃi în unitatea de timp (debit binar). De aceea evaluarea
eficienŃei transmisiei într-o anumită bandă poate fi exprimată prin numărul de biŃi
transportaŃi raportat la lăŃimea de bandă disponibilă,în biŃi/Hertz.

Derivând relaŃia (1.10) în raport cu lungimea de undă, se obŃine:

df c
=− 2 (1.11)
dλ λ

de unde, trecând la diferenŃe finite, rezultă

c ⋅ ∆λ
∆f = (1.12)
λ2

relaŃie care permite evaluarea benzii de frecvenŃă a unui canal de comunicaŃie radio,
bandă care la rândul ei influenŃează în mod direct debitul binar care poate fi
transportat.

Modul de utilizare a spectrului electromagnetic de către diverse categorii de

aplicaŃii este reglementat de o agenŃie internaŃională, ITU-R (International
Telecommunication Union - Radiocommunication). Există însă şi alocări
nonconforme acestor recomandări cum sunt, de exemplu, reglementările FCC
(Federal Communication Commission) în SUA, ceea ce face ca anumite
echipamente să nu funcŃioneze oriunde în lume.

23
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

Transmisiile radio uzuale folosesc o bandă îngustă de frecvenŃe, ∆f/f<<1,

pentru a obŃine o eficienŃă sporită. În unele cazuri, transmiŃătorul „sare” de la o
frecvenŃă la alta după anumite reguli, ocupând o bandă mai largă, tehnica
numindu-se cu „spectru împrăştiat” (spread spectrum). Spectre mai largi sunt
ocupate prin tehnica numită „spectru împrăştiat cu secvenŃă directă” (direct sequence
spread spectrum).

Abr. Denumire Banda [Hz] Domeniu de utilizare

ELF FrecvenŃă extrem de joasă 3-30Hz ComunicaŃii submarine
(Extremely Low Frequency)
SLF FrecvenŃă super joasă 30-300Hz ComunicaŃii submarine
(Super Low Frequency)
ULF FrecvenŃă ultra joasă 300-3000Hz ComunicaŃii
(Ultra Low Frequency)
VLF FrecvenŃă foarte joasă 3KHz-30KHz ComunicaŃii submarine
(Very Low Frequency) Aparatură medicală
LF FrecvenŃă joasă 30-300KHz NavigaŃie, Sincronizare de timp,
(Low Frequency) radiodifuziune AM pe unde lungi
MF FrecvenŃă medie 300-3000KHz Radiodifuziune AM pe unde medii
(Medium Frequency)
HF FrecvenŃă înaltă 3MHz-30MHz Radiodifuziune AM pe unde scurte şi
(High Frequency) radiocomunicaŃii radioamatori
VHF FrecvenŃă foarte înaltă 30-300MHz Radiodifuziune FM pe unde ultrascurte FM,
(Very High Frequency) televiziune terestră
UHF FrecvenŃă ultra înaltă 300-3000MHz Televiziune terestră, telefonie mobilă, reŃele
(Ultra High Frequency) wireless
SHF FrecvenŃă super înaltă 3GHz-30GHz Transmisiuni cu microunde, reŃele wireless,
(Super High Frequency) radare
EHF FrecvenŃă extrem de înaltă 30-300GHz Radioastronomie, radiorelee pentru
(Extremely High Frequency) microunde
> 300GHz Vedere nocturnă

Fig. 1.17 Transmisiuni radio

Aproape întregul spectru de frecvenŃe radio este utilizat pentru transmisiuni de

date, prezentând diverse particularităŃi în funcŃie de gama de frecvenŃe (lungimi de
undă). Principalele aplicaŃii ale comunicaŃiilor în radiofrecvenŃă sunt sintetizate în
tabelul din figura 1.17. FrecvenŃele de până la 3 MHz (LF-low frequency, MF-Medium
frequency) sunt utilizate în principal pentru transmisiuni vocale sau radiodifuziune
AM. Domeniul frecvenŃelor înalte (HF-high frequency, 3-30MHz) prezintă proprietăŃi
de propagare variabile, transmisiunile radio în această gamă de frecvenŃe necesitând
totuşi puteri de emisie relativ mici pentru arii de acoperire mari. Aceste semnale sunt
reflectate de ionosferă, ceea ce, în anumite condiŃii, este un avantaj, mărind mult aria
de acoperire (figura 1.18). Modificările care pot să apară la nivelul ionosferei
determină însă efecte negative asupra propagării (fading, distorsiuni, întreruperi). Din
acest motiv nu se utilizează pentru transmisiuni de date la mare distanŃă, cu excepŃia
transmisiunilor scurte, de tip telegrafic (15bps, CW). Deoarece rata erorilor este
ridicată, este necesară detecŃia şi corecŃia erorilor şi staŃii intermediare de
retransmisie automată. Se utilizează în principal pentru telegrafie internaŃională şi
telefonie navală.
În anumite condiŃii, transmisiunile radio exploatează reflexia troposferică.
Troposfera se află la altitudine inferioară ionosferei (10 km faŃă de 50 km) şi este
mult mai stabilă. Reflexia troposferică a undelor radio este utilizată în transmisiuni pe

24
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

distanŃe de până la 1000 km, reflexia propriu-zisă permiŃând transmisia dincolo de

orizontul vizibil. Semnalul recepŃionat este o sumare a mai multor unde reflectate.
Circuitele care utilizează reflexia troposferică necesită antene de diametre mari (între
18 şi 36m) şi o mare putere de emisie comparativ cu utilizarea microundelor, de
exemplu. Propagarea este însă afectată de condiŃiile atmosferice şi de fenomenul de
fading (suprapunere), costurile de exploatare fiind superioare celor necesare în cazul
utilizării altor medii.
Ionosfera

Reflexii
ionosferice

DestinaŃii
Sursa
Propagare
directă SuprafaŃa terestră

Fig. 1.18 Propagarea semnalelor radio

Domeniul frecvenŃelor foarte înalte şi ultra înalte (VHF-very high frequency,

UHF-ultra high frequency) este rezervat transmisiunilor radio FM şi de televiziune,
având proprietăŃi optime de acoperire pentru arii restrânse, în limita orizontului vizibil.
La frecvenŃe suficient de mari, peste 1GHz, undele electromagnetice capătă
proprietăŃi foarte bune de propagare directivă şi sunt larg utilizate în transmisiunile de
date moderne. Din acest motiv ele sunt tratate distinct, ca microunde.

Utilizarea undelor radio pentru transmisiuni de date este foarte răspândită, aşa
cum se va vedea în capitolele următoare: reŃele wireless, comunicaŃii bluetooth,
sisteme satelit, reŃele de comunicaŃie celulare, etc.

B. Transmisiuni prin microunde

Legăturile de comunicaŃie care folosesc microunde suportă sute de canale de
comunicaŃie tip voce, date sau televiziune, capacitatea lor fiind însă inferioară
cablurilor coaxiale. Spectrul de frecvenŃe alocat este cuprins între 1 GHz şi 15 GHz.
Datorită directivităŃii lor, microundele sunt afectate mai puŃin de interferenŃe
dar necesită vizibilitate directă între punctul de emisie şi cel de recepŃie. Luând în
calcul curbura pământului, pentru antene situate la înălŃimea de 100m, distanŃa
acoperită este de 80km. Pentru distanŃe mai mari, comunicaŃiile prin microundele
necesită relee intermediare pentru retransmisie, situate uzual la distanŃe de 30-50km,
cu vizibilitate directă între antenele acestora. Sunt necesare mai puŃine
amplificatoare intermediare decât în cazul cablurilor coaxiale (care necesită
amplificare la fiecare 2-6 km), motiv pentru care sunt preferate pentru transmisiunile
TV la mare distanŃă. Un canal TV este echivalent cu 1200 canale telefonice şi pot
utiliza alternativ aceeaşi bandă de frecvenŃă în funcŃie de vârfurile de solicitare.
Antenele pentru microunde trebuie riguros orientate către antena corespondentă,

25
TRANSMITEREA INFORMAłIEI ÎN REłELELE DE CALCULATOARE

fără obstacole intermediare. Unghiul fasciculului de radiaŃie este de aproximativ 1°,

iar diametrul tipic al antenei este de 3m. Umezeala şi temperatura pot modifica
gradul de atenuare al radiaŃiei de microunde, iar spontan pot să apară reflexii
datorate interpunerii diverselor obiecte (aparate de zbor, stoluri de păsări etc.).
VariaŃiile de atenuare pot fi compensate automat la recepŃie.
Utilizările principale sunt în transportul de date, distribuŃia semnalelor TV şi
radiodifuziune pe arii largi precum şi în telefonia civilă şi militară.

C. Transmisiuni Laser
Transmisiile bazate pe laser într-un mediu de comunicaŃie fără fir pot fi
considerate ca fiind similare cu cele care folosesc fibre optice la care lipseşte
cablarea cu fibre optice. Mai multe staŃii se pot interconecta cu o unitate de acces
care transmite şi recepŃionează semnale laser în numele unui grup de staŃii. Când
laserele sunt utilizate în acest mod, dispozitivele laser trebuie să fie plasate în zone
cu vizibilitate optică (de obicei aproape de plafon, în cazul reŃelelor locale), cât mai
departe posibil de interferenŃe şi obstacole. Laserele pot fi utilizate şi pentru a
interconecta reŃele LAN cablate, aflate la distanŃe de maximum câteva sute de metri.
În cazul utilizării transmisiunilor laser în aer liber trebuie avute în vedere posibilele
interferenŃe atmosferice (particule de apă, ceaŃă, fulgi de zăpadă) care determină
fenomene optice ce pot altera fasciculul. ComunicaŃiile care folosesc ca suport de
transport radiaŃia laser care se propagă în aer liber au o utilizare foarte restrânsă, ele
rămânând mai mult la stadiul de experiment, o alternativă mai fiabilă fiind însă
transmisiunile radio sau cele ghidate.

D. Transmisiuni în infrarosu
Această tehnologie de transmisie fără fir, în infraroşu, utilizează ca suport de
transmisie domeniul de frecvenŃe situat la limita vizibilă a spectrului electromagnetic.
Chiar dacă fasciculele de radiaŃii infraroşii nu pot penetra solide opace, ele pot fi
reflectate de acestea. Există două tehnologii uzuale: infraroşu difuzat şi infraroşu
direct. Infraroşu difuzat se referă la emiterea unei radiaŃii infraroşii omnidirecŃional,
acoperind astfel zona de interes în care se află receptorii şi exploatând constructiv
fenomenele de reflexie. Tehnologia cu infraroşu direct constă în tramsmiterea unui
fascicul direcŃionat către o destinaŃie, direct sau reflectat de asemenea. Zona
deservită este limitată la conul de acoperire iar puterea necesară la emisie este mai
redusă, deoarece radiaŃiile sunt focalizate (prin sisteme optice), evitând difuzarea
semnalului în afara zonei de interes. Acest principiu este utilizat la telecomenzile
celor mai multe dispozitive electronice casnice dar şi pentru conectări unidirecŃionale
pe distanŃe scurte: tastatura fără fir, mouse fără fir, porturi IrDA.
Un exemplu particular il constituie sistemul IrDA (Infrared Data Association).
Acesta defineşte un set de standarde care specifică felul în care se transmit datele,
fără fir, prin intermediul radiaŃiei infraroşii. SpecificaŃiile IrDA se referă atât la
dipozitivele fizice implicate în comunicaŃie, cât şi la protocoalele folosite. Dispozitivele
IrDA comunică folosind LED-uri cu emisie în infraroşu, cu lungimea de undă de
875 nm.
InterfeŃele IrDA fac legătura între echipamente de calcul (PC) şi diverse
dispozitive, mai mult sau mai puŃin mobile, dotate cu porturi IrDA: telefonul mobil,
laptop, palm (PDA), un alt calculator (PC), imprimante. În capitolul 3 este descris
acest standard de comunicaŃie.

26
 Cap.1 Legături pentru comunicaŃii de date

Ethernet Major Formats

Protocol Frequency Distance Cable
-- MHz Meter --
10Base-2 10 183 Coax
10Base-5 10 500 Coax
10Base-T 10 100 STP/UTP
10Base-F 10 1000 Fiber
100Base-T 100 100 STP/UTP
100Base-T4 100 100 STP/UTP
100Base-TX 100 100 STP/UTP
100Base-FX 100 -- Fiber

The nomenclature used in xBasex refers to the following:

27