Rusu Andrei PDF

COLEGIUL NAȚIONAL “SPIRU HARET”-TECUCI
REȚEAUA INTERNET
Nume: Rusu Andrei
Clasa: a IX-a D
Specializare: Științe ale naturii
0
CUPRINS
Contents
CUPRINS ..................................................................................................................................................... 1
CAPITOLUL 1 - REȚEAUA INTERNET .................................................................................................. 2
1.1. Istoria internetului ........................................................................................................................... 2
1.2. Utilizarea internetului...................................................................................................................... 3
1.3. Cronologia internetului ................................................................................................................... 4
1.4. Protocoale fundamentale ................................................................................................................. 5
CAPITOLUL 2 – SERVICII ALE RETELEI INTERNET ....................................................................... 6
2.1 Serviciile oferite de internet ............................................................................................................. 6
2.2 Adresa IP .......................................................................................................................................... 11
............................................................................. 13
3.1 Retele de calculatoare ...................................................................................................................... 13
3.2 LAN- Local Area Network ............................................................................................................... 17
3.3 MAN - Metropolitan Area Network ................................................................................................ 18
3.4 WAN - Wide Area Network .............................................................................................................. 19
3.5 PAN- Personal Area Network.......................................................................................................... 19
CAPITOLUL 4 – ELEMENTE COMPONENTE ALE UNEI RETELE ................................................ 20
4.1 Modemul .......................................................................................................................................... 21
4.2 Hub-uri............................................................................................................................................. 22
4.3 Switch-ul .......................................................................................................................................... 23
4.4 Router-ul .......................................................................................................................................... 24
4.5 Punct de acces.................................................................................................................................. 25
....................................................................................................................................... 26
................................................................................................................................. 27
1
CAPITOLUL 1 - REȚEAUA INTERNET

1.1. Istoria internetului
Istoria Internetului, desi sub acest nume va aparea mult mai tarziu, incepe in 1966 odata
cu crearea Agentiei pentru Proiecte de Cercetare Avansata (ARPA)..Obiectivul agentiei era
crearea unei retele de comanda a trupelor SUA , care sa poata ramane operationala chiar si in
cazul unui atac nuclear.
Reteaua a fost denumita ARPAnet si a fost operationala in 1969, cand lega 4

calculatoare din laboratoarele unor universitati. Agentia ARPA a finantat proiecte de cercetare in
domeniul retelelor ale universitatilor americane, pe baza carora s-a dezvoltat reteaua.
Termenul “Internet” provine din limba engleza, prin lipirea a două cuvinte :
Interconnected + network = Internet
Interconectat Rețea
2
1.2. Utilizarea internetului
Majoritatea copiilor (61,1%) afirmă ca au început să utilizeze Internetul la o vârstă

cuprinsă între șase și zece ani iar aproximativ 10% declară că aveau vârsta de cinci sau mai
puțini ani atunci când au început să folosească Internetul. Vârsta medie la care copiii au început
să petreacă timp online este de 9 ani.
Observăm cu ușurință că vârsta la care copiii încep să acceseze Internetul descrie un trend
descrescător. De asemenea, remarcăm că fetele încep să acceseze Internetul semnificativ mai
târziu comparativ cu băieții, la fel copiii din mediul rural, comparativ cu cei din urban (la un
nivel de încredere de 95%).
În iulie 2016 , o rezoluție ONU a declarat că accesul la internet este un drept uman de
baza.
Statistici privind evoluția internetului

1000
900
800
700
600
500
400
300
200
100
0
Asia Europa America de N Africa
2011 2012 Column1
3
1.3. Cronologia internetului

An Eveniment
1958 Compania BELL a creat primul modem care să poată transmite date binare pe o linie
telefonică simplă
1961 Leonard Kleinrock de la MIT publică prima teorie cu privire la utilizarea comutației
de pachete pentru transfer de date
1962 Încep investigații ARPA, o agenție a Ministerului Apărării din SUA, în care J.C.R.
Licklider își apără cu succes ideile privind o rețea globală de calculatoare
1964
Leonard Kleinrock de la MIT publică o carte despre comunicarea prin comutației de

pachete pentru implementarea unei rețele.
1967 Prima conferință pe ARPANET

1969 Conectarea primelor calculatoare între patru universități americane prin Interface
Message Processor de către Leonard Kleinrock
1971 23 de calculatoare sunt conectate la ARPANET. Trimiterea primului e-mail de
către Ray Tomlinson.[1]
1972 Este creat InterNetworking Working Group, organizația responsabilă cu gestionarea
Internetului.
1973 Anglia și Norvegia se conectează la Internet, fiecare cu câte un calculator.
1979 Crearea de NewsGroups (forumuri de discuții) pentru studenții americani.
1982 Definirea protocolului TCP/IP și a cuvântului Internet.
1983 Primele site-uri de nume de server.
1984 1000 de calculatoare conectate.
1987 10.000 de calculatoare conectate.
1989 100.000 de calculatoare conectate.
1990 Dispariția ARPANET
1991 Se anunță public World Wide Web.
1992 1 milion de calculatoare conectate.
1993 Apariția primului browser web NCSA Mosaic
1996 10 milioane de computere conectate.
2000 Explozia bulei dotcom.[2] (368.540.000 de calculatoare)
4
1.4. Protocoale fundamentale

1) Internet Protocol (sau IP, în traducere liberă din engleză Protocolul Interrețea) este
un protocol prin care datele sunt trimise de la un calculator la altul prin intermediu Internetului.
Fiecare calculator (cunoscut sub denumirea de „gazdă”), are pe Internet cel puțin o adresă
IP unică, care îl identifică între toate computerele din rețea.
Când cineva trimite sau primește informații (de ex.: poștă electronică, pagini web) mesajul
este împărțit în blocuri de mici dimensiuni denumite pachete. Fiecare pachet cuprinde adresa
expeditorului și pe cea a destinatarului. Fiecare pachet este trimis, prima dată la un calculator-
pasarelă, care înțelege o mică parte din internet.
Adresa IP este utilizată la nivelul programelor de prelucrare în rețea. În schimb, la nivelul

utilizatorilor cu acces la Internet, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de gazdă
gestionat de sistemul DNS.
2) User Datagram Protocol (sau UDP, în traducere liberă din engleză Protocolul
Datagramelor Utilizator[1]) este un protocol de comunicație pentru calculatoare ce aparține
nivelului Transport (nivelul 4 ) al modelului standard OSI.
Împreună cu Internet Protocol (IP), acesta face posibilă livrarea mesajelor într-o rețea.
Spre deosebire de protocolul TCP, UDP constituie modul de comunicație fără conexiune. Este
similar cu sistemul poștal, în sensul că pachetele de informații (corespondența) sunt trimise în
general fără confirmare de primire, în speranța că ele vor ajunge, fără a exista o legătură efectivă
între expeditor și destinatar.
3) Transmission Control Protocol (sau TCP, în traducere liberă din engleză Protocolul
de Control al Transmisiei) este un protocol folosit de obicei de aplicații care au nevoie de
confirmare de primire a datelor. Efectuează o conectare virtuală full duplex între două puncte
terminale, fiecare punct fiind definit de către o adresă IP și de către un port TCP.
Transmission Control Protocol (TCP) este unul dintre protocoalele de bază ale suitei de
protocoale Internet.
5
CAPITOLUL 2 – SERVICII ALE RETELEI

INTERNET
2.1 Serviciile oferite de internet
SERVICIILE REȚELEI INTERNET
E-banking
Telnet-ul e-learning
VoIP e-mail
Voice Conference
6
1. Termenul World Wide Web --- abreviat WWW sau și www, numit scurt
și web, care în engleză înseamnă „pânză” (de păianjen); de multe ori este confundat cu rețea
(net) și reprezinta totalitatea site-urilor / documentelor și informațiilor de tip hipertext legate
între ele, care pot fi accesate prin rețeaua mondială de Internet (net = rețea ).
WWW este numai unul din numeroasele servicii și aplicații informatice disponibile
în Internet. Alte servicii sunt de exemplu: afișarea de informații cu formă de text, imagini și
sunete, poșta electronică e-mail, transferul de fișiere de date și informații FTP, chat.
Istoric web :
Webul a fost inventat în 1989 la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN)
din Geneva, Elveția. Propunerea inițială de creare a unei colecții de documente având legături
între ele [2] a fost făcută de Tim Berners-Lee în martie 1989. Propunerea a apărut în urma
problemelor de comunicare pe care le întâmpinau echipele de cercetători ce foloseau centrul,
chiar și folosind poșta electronică.
Primul prototip al acestei colecții (mai întâi în format de text simplu) a apărut nu mult
înainte de decembrie 1991, când s-a făcut prima lui demonstrație publică. Studiul a fost continuat
prin apariția primei aplicații grafice Mosaic, în februarie 1993, realizată de cercetătorul Marc
Andreessen de la centrul universitar National Center for Supercomputing Applications (NCSA)
din orașul Urbana-Champaign din statul federal Illinois, SUA.
La baza funcționării webului stau 3 standarde, și anume:

• (HTTP) - Hypertext Transfer Protocol, stiva de protocoale OSI prin care serverul
web și browserul clientului (utilizatorului) comunică între ele;
• (HTML) - Hypertext Markup Language, standard de definire și prezentare a paginilor
web;
• (URI) - Uniform Resource Identifier, sistem universal de identificare a resurselor din
web, folosit pentru a identifica și regăsi paginile web
7
2. Servicii de chat (conversație in timp real ) --- Termenul chat (la origine un
cuvânt englezesc însemnând „sporovăială”, „taifas”, „discuție”; desemnează un dialog sau
schimb de replici (text) scrise și transmise instantaneu între două sau mai multe persoane, prin
intermediul unui canal electronic de transmitere a informației, de obicei în Internet. Chatul poate
fi realizat ori prin browser, ori cu ajutorul unor programe dedicate cum ar fi Yahoo!, Messenger,
Skype și altele.
O trăsătură caracteristică a chaturilor este utilizarea masivă a prescurtărilor, pe care

un chatter (un participant la chat) le învață repede. De pildă „cu”, citit literă cu literă pe
englezește (spelling), se pronunță [si iu] - care corespunde acustic foarte bine și cuvintelor „see
you” = „la revedere”, „pa”.
Istoric chat :
Termenul chatiquette (eticheta de chat) este o variantă a netichetei (eticheta Internet) și
descrie regulile de bază ale comunicării online. Aceste convenții sau linii directoare au fost
create pentru a evita neînțelegerile și pentru a simplifica comunicarea dintre utilizatori.
Chatiquette variază de la comunitate la comunitate și descrie, în general, curtoazia de

bază. De exemplu, se consideră nepoliticos să scrieți doar în majusculă, deoarece se pare că
utilizatorul strigă.
Protocale de chat :
• AOL Instant Messenger (AIM)
• ICQ (OSCAR)
• Internet Relay Chat (IRC)
• Jabber (XMPP)
• Pichat
• Skype
8
3. Newsgroup --- Desemneazã un cerc de discutii tematice pe Usenet. Newsgrupurile

sunt organizate în structuri tematice ierarhizate. Teme de discutii : informatica , cinema , muzica,
societate etc.
4. Serviciul de email --- Emailul este o masă anorganică solidă și dură de smalț translu-
cid sau chiar transparent obținută prin adăugarea unei pulberi de sticlă la o suprafață solidă
urmată de încălzirea ansamblului la temperaturi cuprinse între 750 și 850 grade Celsius, până
la topirea sticlei și aderarea sa definitivă la suprafața respectivă. Emailul, care seamănă la aspect
atât cu sticla cât și cu ceramica, fiind chimic și mecanic extrem de asemănător cu ambele (adică
aproape inert și foarte dur), conferă materialului pe care îl acoperă protecție chimică, izolare
electrică și mecanică superioare, respectiv un aspect decorativ deosebit de atrăgător. Cuvintele
"email" și "E-mail" pot fi ușor confundate, dar cel de-al doilea înseamnă cu totul altceva, și
anume electronic mail, în engleză poștă electronică, o abreviere uzuală pentru comunicarea elec-
tronică în epoca Internetului.
Istoric email :
Emailarea este o tehnologie larg cunoscută și aplicată încă din antichitatea timpurie, nu-
meroase grupuri umane cunoscând și aplicând tehnica. Începând cu asiro-babilonienii și egiptenii
antici, continuând cu hitiții și grecii antici, respectiv trecând prin toate timpurile antichității
și Evului Mediu până în zilele noastre, emailarea a fost cunoscută și folosită constant în foarte
multe culturi și civilizații.
Tehnica emailării a fost cunoscută și aplicată

pentru decorarea vaselor de sticlă din
timpul Imperiului roman, existând dovezi că a
fost de fapt cunoscută anterior, din perioada
târzie a Republicii romane
Figure 1
9
5. FTP (File Transfer Protocol ) --- Protocolul pentru transfer de fisiere (sau FTP, din
engl. File Transfer Protocol) este un protocol (set de reguli) utilizat pentru accesul
la fișiere aflate pe servere din rețele de calculatoare particulare sau din Internet. FTP este utilizat
începând de prin anul 1985 și actualmente este foarte răspândit. Numeroase servere de FTP din
toată lumea permit să se facă o conectare la ele de oriunde din Internet, și ca fișierele plasate pe
ele să fie apoi transferate (încărcate sau descărcate). Webul nu aduce aici mari schimbări, ajută
doar ca obținerea fișierelor să se realizeze mai ușor, având o interfață mai prietenoasă decât
aplicațiile (programele) de FTP.
6. E-commerce --- comerț electronic prin magazine online la care clienții au acces la
domiciliu
7. E-banking --- servicii bancare pe Internet
8. Voice Conference --- permite comunicarea audio + video dintre doua sau mai multe
dispositive electronice
9. VoIP ( Voice Over Internet Protocol) --- telefonie via Internet – permite efectuarea
unui apel VoIP printr-o aplicatie de telefonie de pe calculator.
Figure 2
Avantajul principal al VoIP față de telefonia clasică este prețul redus, datorat
faptului că se utilizează rețeaua IP care poate fi folosită în același timp și pentru alte servicii,
10
precum navigare web, e-mail, e-banking și multe altele. Utilizatorul își poate folosi serviciul
VoIP indiferent de locul unde se conectează la Internet.
2.2 Adresa IP
IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de transmitere a datelor,
fără conexiune permanentă. Acesta identifică fiecare interfață logică a echipamentelor conectate
printr-un număr numit „adresă IP”. Versiunea de standard folosită în majoritatea cazurilor
este IPv4. În IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este reprezentată
pe 32 de biți (de ex. 192.168.0.1).[1] Alocarea adreselor IP nu este arbitrară; ea se face de către
organizații însărcinate cu distribuirea de spații de adrese. De exemplu, RIPE este responsabilă cu
gestiunea spațiului de adrese atribuit Europei.
Internetul este în proces de evoluție către versiunea următoare de IP, numită IPv6, care
practic așteaptă un utilizator major, care să oblige folosirea acestei versiuni superioare și de către
alții. Ramurile Ministerului Apărării al SUA (DoD) au anunțat ca în decursul
anilor 2009 - 2011 vor înceta relațiile cu furnizorii de servicii Internet care nu folosesc IPv6.
IPv4:
Adresele IPv4 au o lungime de 32 de biți (4 octeți). Fiecare adresă identifică o rețea
(network) și o stație de lucru (work station) din cadrul rețelei. Notația obișnuită este obținută prin
scrierea fiecărui octet în formă zecimală, separați între ei prin puncte.
De exemplu, 192.168.0.1(10) este notația

folosită pentru adresa :
11000000.10101000.00000000.00000001
Figure 3
Figure 3
11
Clase de adrese :
La începuturile Internetului, adresele IPv4 se împărțeau în 5 clase de adrese, notate de la

A la E. Împărțirea se făcea în funcție de configurația binară a primului octet al adresei, astfel:
Clasa Primul octet in binar Prima adresă Ultima adresă Observații

A 0xxxxxxx 0.0.0.1 127.255.255.255 folosește 8 biți pentru rețea și
24 pentru stația de lucru
B 10xxxxxx 128.0.0.0 191.255.255.255 folosește 16 biți pentru rețea
și 16 pentru stație
C 110xxxxx 192.0.0.0 223.255.255.255 folosește 24 biți pentru rețea
și 8 pentru stație
D 1110xxxx 224.0.0.0 239.255.255.255 folosită pentru adresarea de
tip multicast
E 1111xxxx 240.0.0.0 255.255.255.255 In scopuri experimentale
Adresele rețelelor au toți biții de stație 0 și nu pot fi folosite pentru o stație. În plus, mai
există și adrese de difuzare, care au toți biții de stație 1.
Pentru identificarea stațiilor se folosesc numai adresele de clasă A până la C. În plus, ex-
istă două intervale de adrese de clasă A nefolosite în Internet:
• Intervalul 0.0.0.0 - 0.255.255.255 nu se folosește, pentru a nu fi confundat cu ruta im-

plicită
12
3.1 Retele de calculatoare
O rețea de calculatoare leagă între ele o

mulțime mai mică sau mai mare de calculatoare,
astfel încât un calculator poate accesa datele, pro-
gramele și facilitățile sau resursele unui alt calcula-
tor conectat la aceeași rețea. De obicei este nevoie
de măsuri de restricție a accesului.
Metodele de conectare sunt în continuă dez-

voltare și deja foarte diverse, începând cu tot felul
Figure 4
de cabluri metalice și de fibră optică, chiar subma-
rine, și terminând cu legături fără fir prin :
✓ unde radio cum ar fi Wi-Fi, WiMAX sau Bluetooth

✓ prin raze infraroșii ca de exemplu IrDA
✓ prin intermediul sateliților
1) Clasificarea rețelelor după modul de centralizare :
Există rețele de calculatoare centralizate și descentralizate. Printre rețelele descentrali-

zate se numără ca exemplu rețelele :
ARPAnet
Metanet
Freenet
Figure 5
13
2) Clasificarea retelelor dupa topologie :
Topologia (structura) unei rețele rezultă din modul de conectare a elementelor rețelei
între ele. Ea determină și traseul concret pe care circulă informația în rețea "de la A la B".
Principalele tipuri de topologii pentru rețelele LAN sunt:
❖ Topologia Bus (înseamnă magistrală) - are o fiabilitate sporită și o viteză mare de

transmisie;
❖ Topologia Ring (inel) - permite ca toate stațiile conectate să aibă drepturi și funcțiuni
egale;
❖ Topologia Star (stea) - oferă o viteză mare de comunicație, fiind destinată aplicațiilor în timp
real.
Rețelele mai mari prezintă o topologie formată dintr-o combinație a acestor trei
tipuri.
Figure 6
14
3) Clasificarea după modul de conectare :
Rețelele de calculatoare pot fi clasificate și după tehnologia care este folosită pentru a
conecta dispozitive individuale din rețea, cum ar fi fibră optică, Ethernet, Wireless LAN (din
engleză și înseamnă "fără fir"), HomePNA sau Power line.
Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare și deja foarte diverse, începând cu tot
felul de cabluri metalice și de fibră optică, cabluri submarine, și terminând cu legături prin radio
cum ar fi Wi-Fi sau Bluetooth, prin raze infraroșii (IrDA) sau chiar prin intermediul sateliților.
Foarte răspândită este metoda Ethernet, termen care se referă la natura fizică a cablului folosit și
la tensiunile electrice ale semnalului. Cel mai răspândit protocol de comunicare în rețelele Ethernet
se numește CSMA/CD ("Carrier Sense Multiple Access / Collision Detection"). Dacă sunt utilizate
undele radio, atunci rețeaua se numește rețea fără fir (engleză: wireless).
"HomePNA" este un sistem de conectare între ele a calculatoarelor și aparatelor

"inteligente" dintr-o locuință, bazat pe fire normale de telefon sau cablu normal de televiziune.
sistemul "Power line communication" (PLC) se bazează pe rețeaua de curent electric, atât cea de
înaltă cât și cea de joasă tensiune, care practic ajung la orice loc din lume.
4) Clasificare după relațiile funcționale :

Rețelele de calculatoare mai pot fi clasificate în funcție de relațiile funcționale care există
dintre elementele unei rețele, ca de exemplu: Active Networking Architecture, Client-Server Ar-
chitecture și Peer-to-peer (workgroup) Architecture. O altă clasificare funcțională folosește
termenii:
• Storage Area Network (SAN) - o rețea dedicată interconectării eficiente a dispozitive-

lor de stocare a datelor
• Network Attached Storage (NAS) - dispozitive de stocare concepute pentru a fi
atașate nu la câte un calculator particular din rețea , ci direct la retea.
15
5) Clasificare după aria de acoperire :
Rețelele de calculatoare se împart după extinderea lor în următoarele tipuri:
❖ LAN ( Local Area Network)

❖ MAN ( Metropolitan Area Network)
❖ WAN ( Wide Area Network)
❖ PAN ( Personal Area Network )
Rețelele relativ mici, de exemplu cu cel mult câteva sute de calculatoare în aceeași
clădire legate între ele direct, se numesc Local Area Network (LAN). O rețea de tip LAN dar fără
fir (prin unde radio) se numește WLAN (Wireless LAN). Rețele de mare întindere geografică, de
exemplu între 2 orașe, pe o țară, un continent sau chiar pe întreaga lume, se numesc Wide Area
Network (WAN).
Rețelele de tip WAN au fost inițial foarte costisitoare. Numai companiile mari își puteau
permite un WAN particular. La ora actuală însă, cele mai multe conexiuni de tip WAN folosesc
ca mijloc de comunicație Internetul - acesta este universal și public, deci nu foarte controlabil de
către un utilizator, în schimb însă foarte
convenabil ca preț. În sfârșit, PAN înseamnă
Personal Area Network - o rețea de foarte mică
întindere, de cel mult câțiva metri, constând
din aparatele interconectabile din apropierea
unei persoane, cum ar fi o imprimantă sau un
scanner, sau chiar aparatele pe care o persoană
le poartă cu sine, ca de exemplu un telefon
mobil sau un smartphone, un player MP3 sau
Figure 7
un aparat de navigație GPS portabil.
16
3.2 LAN- Local Area Network
Un LAN este o rețea care acoperă o zonă geografică restrânsă, cum ar fi la domiciliu,
birou, sau o clădire. Rețelele LAN curente sunt bazate pe tehnologia Ethernet. De exemplu, o
bibliotecă va avea o conexiune prin fir sau
de tip Wireless LAN pentru a interconecta
dispozitive locale (ex.: imprimante, servere)
și pentru a accesa Internetul. Toate calcula-
toarele din bibliotecă sunt conectate prin fir
de rețea de categoria 5, numit UTP CAT5
cable, rulează protocolul IEEE 802.3 printr-
un sistem de dispozitive interconectate care
eventual se conectează și la Internet. Ca-
blurile care duc spre server sunt de tipul nu- Figure 8
mit UTP CAT5e enhanced cable; ele su-

portă protocolul IEEE 802.3 la o viteză de 1 Gbit/s. În exemplul din dreapta rețeaua a fost con-
struită în așa fel încât calculatoarele angajaților bibliotecii din partea dreptă a imaginii pot accesa
imprimanta color, înregistrările despre cărțile împrumutate, rețeaua academică și Internetul. Toți
utilizatorii pot accesa Internetul, și catalogul bibliotecii. Fiecare grup din rețea poate accesa im-
primanta sa locală. În rest, imprimantele nu sunt accesibile din afara grupului respectiv. Toate
dispozitivele interconectate trebuie să folosească nivelul 3 network layer din modelul de refer-
ință OSI, fiindcă în acest exemplu este vorba de mai multe subrețele (cu culori diferite). Subrețe-
lele din interiorul bibliotecii au viteza de numai 10/100 Mbit/s, conexiune Ethernet pînă la utili-
zatorul final, și Gigabit Ethernet către ruter-ul principal, care poate fi numit și "layer 3 switch",
fiindcă el are numai interfață Ethernet și trebuie să "înțeleagă" IP. Mai corect ruterele se numesc:
"ruter de acces" (ruterul de sus este un ruter de distribuire care conectează la Internet), și "ruter al
rețelei academice" - accesat de utilizator.
17
3.3 MAN - Metropolitan Area Network
Rețelele metropolitane (MAN) sunt

rețele de mare extindere care de obicei
împînzesc orașe întregi. Aceste rețele
folosesc pentru legături cel mai des
tehnologii fără fir (wireless) sau fibră op-
tică.
- Definiția IEEE Standardul IEEE 802-

2001 descrie MAN ca fiind o rețea metro-
Figure 9
politană care este optimizată pentru o
întindere geografică mai mare decît rețelele locale LAN, începând de la cartiere rezidențiale,
zone economice și până la orașe întregi. Rețelele metropolitane MAN la rândul lor depind de
canalele de comunicații, și oferă un transfer moderat pâna la transfer înalt de date. Rețeaua MAN
în cele mai frecvente cazuri este proprietatea unui singur operator (companie), dar rețeaua este
folosită de către mai multe persoane și organizații. Rețelele MAN mai pot fi deținute și conduse
ca utilități publice.
- Implementarea rețelelor metropolitane MAN Unele tehnologii folosite pentru aceste scopuri
sunt ATM, FDDI și SMDS. Dar aceste tehnologii vechi sunt în procesul de substiturire de către
rețele Ethernet bazate pe MAN, ex: Metro-Ethernet. Rețelele MAN, la fel ca multe rețele LAN,
au fost construite fără fir datorită folosirii microundelor, undelor radio, sau a undelor laser infra-
roșii. Multe companii dau cu chirie sau închiriază circuitele de la transportatori publici (din
cauza costului ridicat al tragerii unui cablu prin oraș). Standardul actual de comunicare al rețele-
lor metropolitane este "Distribuite Queue Dual Bus", DQDB. Acesta este specificat în standardul
IEEE 802.6. Folosind DQDB, rețelele pot avea o întindere de peste 50 km și pot opera la viteze
de la 34 pînă la 155 Mbit/s. Printre primii care au creat rețele MAN au fost companiile Internet
peering points, MAE-West, MAE-East și Sohonet media network.
18
3.4 WAN - Wide Area Network
WAN desemnează tipul de rețele de transport de date care acoperă zone geografice mari
și foarte mari (de ex. de la un oraș la altul, de la o țară la alta, de la un continent la altul), și
folosesc de multe ori facilitățile de transmisiuni de date de la transportori publici (ca de ex.
companiile de telefonie). Tehnologiile WAN funcționează în general la nivelele inferioare ale
modelului de referință OSI: physical layer, data link layer și network layer.
Figure 10
3.5 PAN- Personal Area Network

Un Personal Area Network (PAN) este o rețea de calculatoare folosită pentru
comunicarea între câteva mici calculatoare sau și aparate multifuncționale inteligente (smart),
apropiate unele de altele. Exemple de dispozitive care sunt folosite în rețeaua de tip PAN sunt
imprimantele, aparatele de fax, telefoanele mobile, Personal Digital Assistant (PDA-uri),
scanere, aparate de poziționare și navigație GPS, playere "inteligente" și altele. Raza de acțiune a
rețelelor PAN este aproximativ de la 6-9 metri. Rețelele PAN pot fi conectate cu
magistrale USB și FireWire. Cu ajutorul unor tehnologii ca IrDA (unde infraroșii) și Bluetooth
(unde radio) se pot crea și rețele de tip Wireless PAN (rețele PAN fără fir).
19
CAPITOLUL 4 – ELEMENTE COMPONENTE ALE

UNEI RETELE
Echipamente care fac posibilă interconectarea rețelelor si transmiterea

datelor
Switch-uri Routere
Modem-uri
Hub-uri Puncte de access fără fir
20
4.1 Modemul
Modemul este un aparat de comunicație, care convertește semnalele digitale prin

intermediul canalelor de comunicație între două echipamente terminale digitale. Cuvântul
telescopat, modem, provine din Modulator și Demodulator, modemurile codificând
semnalele digitale în semnale acustice în ambele sensuri, atât la transmisie cât și la recepție.
Modemurile pot fi interne sau externe (față de aparatul la care sunt conectate).
Ele se pot conecta la PC în 3 moduri diferite:
• Ca dispozitiv extern independent, prin intermediul unui cablu legat la unul din por-
turile de comunicație serială;
• Ca echipament intern, conectat direct la placa de bază cu ajutorul unui conector ISA /
E-ISA / PCI, sau chiar integrat complet în placa de bază
• Ca placă PCMCIA (de obicei pentru calculatoarele de tip notebook cu slot
PCMCIA).
După funcționalitate se cunosc două tipuri de modemuri:
• "winmodem", numai pentru configurații ce utilizează sistemele de operare Mi-

crosoft Windows
• modem normal sau "hardware", mai scumpe dar uti-
lizabile de aproape toate sistemele de operare.
Modemurile hardware, și câteodată și winmodem-

urile, pot avea incorporat în ele și un controler hard-
ware.
Figure 11
21
4.2 Hub-uri
Este un mediu in care ti se pun la dispozitie conditiile necesare pentru a lucra eficient,
pentru a ramane motivat si a duce la indeplinire proiectul. Dispui asadar de o foarte buna
conexiune la internet, birouri confortabile, bucatarie utilata, spatiu de relaxare .
Un hub este un spatiu in care ai posibilitatea sa lucrezi pentru proiectele tale, ca de

exemplu pentru propria afacere, intr-un loc open-space in care esti alaturi de alte persoane, care,
ca si tine, sunt in fata laptopului si isi duc la indeplinire taskurile. Hub-ul se mai numeste
si spatiu de coworking. Un hub iti ofera insa o serie de avantaje si poate deveni in cel mai scurt
timp locul preferat unde sa muncesti responsabil.
Iata prezentate mai jos beneficiile unui spatiu de
coworking:
1. iti dezvolti afacerea – lucrezi productiv, in-

talnesti oameni noi care pot fi potentiali clienti sau
parteneri de business
2. iti faci cunostinte – te poti intalni in mod
repetat cu persoane cu care iti face placere sa
discuti, sa afli informatii utile si sa creezi chiar o
legatura de prietenie
Figure 12
3. devii parte a unei comunitati – membrii
unui hub au de cele mai multe ori preocupari ca ale tale, probabil au trecut prin aceleasi
obstacole in drumul lor de antreprenori si iti pot oferi sfaturi utile
4. castigi clienti noi – a face parte dintr-un spatiu de coworking inseamna, inevitabil, mai
multe sanse de cunoaste oameni care au nevoie de serviciile tale, dar si invers
5. gasesti oameni talentati – intr-un astfel de mediu ai posibilitatea sa gasesti oameni
profesionisti, talentati, cu care sa lucrezi
22
4.3 Switch-ul
Intr-o rețea de computere switch (din engleză pentru „comutator”) este un dispozitiv care
realizează interconectarea diferitelor segmente de rețea pe baza adreselor MAC.
Dispozitivele hardware uzuale includ switch-uri, care realizează conexiuni de 10, 100 sau chiar
1000 MB pe secundă, la semi-duplex sau duplex integral.
Dacă într-o rețea sunt prezente doar switch-uri și nu există huburi, atunci domeniile de coliziune
sunt fie reduse la o singură legătura, fie (în cazul în care ambele capete suportă duplex integral)
eliminate simultan. Principiul unui dispozitiv de transmisie hardware cu multe porturi poate fi
extins pe mai multe straturi, rezultând switch-ul multi-strat. Utilizarea extinderilor special
proiectate fac posibilă realizarea
unui număr mare de conexiuni
utilizând diverse medii de rețea,
incluzând tehnologii utilizate
curent, precum Ethernet, Fibre
Channel, ATM, IEEE 802.11.
Un Hub este cel mai simplu
dispozitiv multi-port. Totuși,
tehnologia folosită este considerată Figure 14
depășita din moment ce un hub retrimite orice pachet de date primit la toate porturile sale cu
excepția celui de la care l-a primit. Atunci când se folosesc calculatoare multiple viteza scade
rapid și încep să apară coliziuni care încetinesc și mai mult conexiunea. Prin folosirea switch-
ului acest neajuns a fost rezolvat. Marea majoritate a Switch-urilor din ziua de astazi
folosesc tehnologia Ethernet. Unul din
motive fiind acela ca ne ofera viteze net
superioare (1 Gbps / 10 Gbps / 40 Gbps sau
chiar 100 Gbps) fata de tehnologiile
existente (Token Ring, FDDI, etc.) pe piata .
Figure 13
23
4.4 Router-ul
Un ruter (sau router) este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau
mai multe rețele de calculatoare bazate pe „comutarea de pachete” (packet switching). Aceste
rețele pot fi cu fir (în engleză wired) sau fără fir (în engleză wireless). Funcția îndeplinită de
rutere se numește rutare. În acest articol diferențierea între rutere hardware și rutere software se
face în funcție de locul unde se ia decizia de rutare a pachetelor de date. Ruterele software
utilizează pentru decizie un modul al sistemului de operare, în timp ce ruterele hardware folosesc
dispozitive specializate (de tip ASIC) ce permit o viteză mai mare de comutare a pachetelor.
Ruterele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP (de rețea)
ale pachetelor aflate în tranzit pentru a decide către care anume interfață de ieșire trebuie să
trimită pachetul respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului destinație cu
înregistrările (câmpurile) din tabela de rutare. Aceasta poate conține atât înregistrări statice
(configurate/definite de către administratorul rețelei), cât și dinamice, aflate de la ruterele vecine
prin intermediul unor protocoale de rutare.
Tipul de ruter cel mai cunoscut de către consumatori este cel destinat conexiunilor casnice și
firmelor mici, ce nu fac decât să trimită pachetele IP între calculatoarele din rețea și Internet, prin
rețeaua unul furnizor de servicii internet (ISP). Există totuși multe alte tipuri de rutere care
conectează rețele de întreprindere sau rețele ISP.
Figure 15
24
4.5 Punct de acces
Punctele de acces wireless (AP sau WAP) sunt dispozitive de rețea care permit
dispozitivelor wireless Wi-Fi să se conecteze la o rețea cu fir. Ele formează rețele locale fără fir
(WLAN) . Un punct de acces acționează ca un transmițător și receptor central al semnalelor radio
radio . Aplicațiile wireless AP integrate acceptă Wi-Fi și sunt utilizate cel mai frecvent în case,
pentru a susține punctele fierbinți ale internetului public și în rețelele de afaceri pentru a se
adapta la proliferarea dispozitivelor mobile fără fir utilizate acum. Punctul de acces poate fi
încorporat în ruterul cu fir sau poate fi un dispozitiv autonom. Dacă dvs. sau un coleg de muncă
folosiți un comprimat sau un laptop pentru a vă conecta online, treceți printr-un punct de acces,
fie hardware, fie încorporat, pentru a accesa internetul fără a vă conecta la el printr-un cablu.
Punctele de access separate sunt accessative fizice mici care seamănă foarte mult
cu routerele de bandă largă de acasă. Routerele wireless utilizate pentru rețeaua de domiciliu au
access de access integrate în hardware și pot acces cu unități AP separate. Mai mulți furnizori
principali ai produselor Wi-Fi de consum produc access de access, care permit afacerilor să
furnizeze conectivitate wireless oriunde poate rula un cablu Ethernet de la punctul de access la
un router cu fir. Hardware-ul AP este format din transmițătoare radio, antene și firmware .
Accesul se poate face fără fir direct

prin terminalul său, dacă este echipat
cu o cartelă wireless : dacă este conectat
fizic la o rețea cu fir (sau prin radio la
un alt punct de acces), poate primi și
trimite un semnal radio către utilizator.
Datorită antene și echipamente
de emisie-recepție , permițând
Figure 16
astfel conexiunea sub formă de acces
radio. Este posibil să conectați mai multe puncte de acces la aceeași rețea cu fir și / sau unul la
altul pentru a crea o rețea mai mare care permite transferul între terminale și rețeaua fără fir
( WLAN ) a transportului prin implementarea unei schimbări de protocol pentru transferul de
informații între cele două secțiuni de rețea.
25
1. https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/92/928f0bff-bffa-447a-
9a27-df979ba1008f.pdf
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ruter
3. https://ro.eyewated.com/ce-este-un-punct-de-acces-wireless/
4. https://koaha.org/wiki/Access_Point
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Internet
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Rețea_de_calculatoare
7. https://tipurideretele.wordpress.com
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Modem
26
TABEL DE FIGURI
Figure 1 ......................................................................................................................................................... 9
Figure 2 ....................................................................................................................................................... 10
Figure 3 ....................................................................................................................................................... 11
Figure 4 ....................................................................................................................................................... 13
Figure 5 ....................................................................................................................................................... 13
Figure 6 ....................................................................................................................................................... 14
Figure 7 ....................................................................................................................................................... 16
Figure 8 ....................................................................................................................................................... 17
Figure 9 ....................................................................................................................................................... 18
Figure 10 ..................................................................................................................................................... 19
Figure 11 ..................................................................................................................................................... 21
Figure 12 ..................................................................................................................................................... 22
Figure 13 ..................................................................................................................................................... 23
Figure 14 ..................................................................................................................................................... 23
Figure 15 ..................................................................................................................................................... 24
Figure 16 ..................................................................................................................................................... 25
27

Rusu Andrei PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rusu Andrei PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COLEGIUL NAȚIONAL “SPIRU HARET”-TECUCI

CAPITOLUL 1 - REȚEAUA INTERNET

Reteaua a fost denumita ARPAnet si a fost operationala in 1969, cand lega 4

Interconnected + network = Internet

1.2. Utilizarea internetului

Majoritatea copiilor (61,1%) afirmă ca au început să utilizeze Internetul la o vârstă

Statistici privind evoluția internetului

2011 2012 Column1

1.3. Cronologia internetului

Leonard Kleinrock de la MIT publică o carte despre comunicarea prin comutației de

1967 Prima conferință pe ARPANET

1.4. Protocoale fundamentale

Adresa IP este utilizată la nivelul programelor de prelucrare în rețea. În schimb, la nivelul

CAPITOLUL 2 – SERVICII ALE RETELEI

2.1 Serviciile oferite de internet

SERVICIILE REȚELEI INTERNET

La baza funcționării webului stau 3 standarde, și anume:

O trăsătură caracteristică a chaturilor este utilizarea masivă a prescurtărilor, pe care

Chatiquette variază de la comunitate la comunitate și descrie, în general, curtoazia de

3. Newsgroup --- Desemneazã un cerc de discutii tematice pe Usenet. Newsgrupurile

Tehnica emailării a fost cunoscută și aplicată

7. E-banking --- servicii bancare pe Internet

De exemplu, 192.168.0.1(10) este notația

La începuturile Internetului, adresele IPv4 se împărțeau în 5 clase de adrese, notate de la

Clasa Primul octet in binar Prima adresă Ultima adresă Observații

• Intervalul 0.0.0.0 - 0.255.255.255 nu se folosește, pentru a nu fi confundat cu ruta im-

3.1 Retele de calculatoare

O rețea de calculatoare leagă între ele o

Metodele de conectare sunt în continuă dez-

✓ unde radio cum ar fi Wi-Fi, WiMAX sau Bluetooth

1) Clasificarea rețelelor după modul de centralizare :

Există rețele de calculatoare centralizate și descentralizate. Printre rețelele descentrali-

2) Clasificarea retelelor dupa topologie :

❖ Topologia Bus (înseamnă magistrală) - are o fiabilitate sporită și o viteză mare de

3) Clasificarea după modul de conectare :

"HomePNA" este un sistem de conectare între ele a calculatoarelor și aparatelor

4) Clasificare după relațiile funcționale :

• Storage Area Network (SAN) - o rețea dedicată interconectării eficiente a dispozitive-

5) Clasificare după aria de acoperire :

Rețelele de calculatoare se împart după extinderea lor în următoarele tipuri:

❖ LAN ( Local Area Network)

3.2 LAN- Local Area Network

mit UTP CAT5e enhanced cable; ele su-

3.3 MAN - Metropolitan Area Network

Rețelele metropolitane (MAN) sunt

- Definiția IEEE Standardul IEEE 802-

3.4 WAN - Wide Area Network

3.5 PAN- Personal Area Network

CAPITOLUL 4 – ELEMENTE COMPONENTE ALE

Echipamente care fac posibilă interconectarea rețelelor si transmiterea

Hub-uri Puncte de access fără fir

Modemul este un aparat de comunicație, care convertește semnalele digitale prin

Ele se pot conecta la PC în 3 moduri diferite:

După funcționalitate se cunosc două tipuri de modemuri:

• "winmodem", numai pentru configurații ce utilizează sistemele de operare Mi-

Modemurile hardware, și câteodată și winmodem-

Un hub este un spatiu in care ai posibilitatea sa lucrezi pentru proiectele tale, ca de

1. iti dezvolti afacerea – lucrezi productiv, in-

4.5 Punct de acces

Accesul se poate face fără fir direct

S-ar putea să vă placă și