1.

Introducere

Analiza notiunilor legate de Internet-Intranet presupune inante de toate clarificarea

unor aspecte legate de suportul de comunicatie necesar. Intelegand prin comunicatie, la
modul cel mai general, un schimb de informatii utile, rezulta ca vehicularea acestora trebuie
sa se faca pe baza anumitor reguli de comunicare.

Sistemele interconectate in scopul comunicarii formeaza o retea de comunicatie.

Sistemele interconectate dar amplasate grupat formeaza o retea (network) interna (sau
locala, asa cum se va vedea mai tarziu), Intranet (intra-network). Un ansamblu de retele
Intranet care comunica intre ele formeaza reteaua Internet (inter-network). La acest nivel
putem defini Internetul ca fiind o retea alcatuita din subretele. Avand in vedere extinderea
actuala la nivel mondial a Internetului si functionalitatile tehnologice sau de servicii pe care le
ofera acesta, ne dam seama ca definitia de mai sus nu mai este acoperitoare.
Din punct de vedere istoric inceputurile retelelor de tip Internet/Intranet se confunda
cu primele comunicatii realiztae intre echipamenet de calcul. Cateva repere istorice
premergatoare trebuie sa in in considerare primul satelit lansat de Uniunea Sovietica in 1957
sau crearea in Statele Unite a Agentiei de Cercetare pentru Proiecte Avansate (ARPA-
Advanced Research Projects Agency) de catre presedintele Eisenhower, in 1958, in cadrul
Pentagonului. In 1961 in cadrul MIT (Masuchutes Institute of Technology) se defineste pentru
prima data comunicatia bazata pe comutatia de pachete (packet-switching) ca alternativa la
comutatia de circuite (bazata pe relee) utilizata in centralele telefonice clasice de catre
Leonard Kleinrock.. La nivelul retelei de cercetare ARPA, in 1963 (J.R.C. Licklider) se
defineste o viziune detaliata a ceea ce inseamna o retea de comunicare mondiala.
Prima interconectare a unor calculatoare aflate la distanta a avut loc in 1969 intre mai
multe universitati si institute de cercetare (printre care Standford Research Institute,
University of Utah, UCLA, UC Santa Barbara). Cu toate neajunsuriole acelui moment reteaua
astfel creata, numita ARPANET, este unanim considerata ca stramosul Internetului de astazi.
Doi ani mai tarziu, in 1974, Ray Tomlison si Newman pun bazele mesageriei electronice (e-
mail) si introduc semnul consacrat, @ , cu semnificatia "la", "pe" - engl. at.
 Prima versiune comerciala a unei retele de date s-a numit Telnet si s-a constituit pe
structura existenta ARPANET.
Un moment foarte important in evolutia reteleor de calculatoare a fost anul 1976 cand
corporatia Xerox (Palo Alto research Center) fundamenteaza regulile de comunicare la nivelul
unei retele locale de calculatoare, reguli reunite sub denumirea Ethernet. Dupa numai 1 an
existau deja peste 100 de calculatoare in cadrul acestei prime retele incipiente de tip Internet.
Internetul modern are la baza un standard de comunicare (protocol) propus de o echipa
ARPA (Robert Kahn, Vinton Cerf) si cunoscut sub denumirea de TCP/IP (Transport Control
Protocol/Internet Protocol). In 1984 existau peste 1000 de computere interconectate in
aceasta maniera.
Cresterea rapida a numarului de siteme interconectate s-a datorat intersului crescut
al mediului de cercetare din universitati de a avea acces la sisteme cu mare putere de calcul
(super-computere) cum a fost cele introduse in aceasta retea de National Science Foundation
(NSFNET) in 1986. Serviciile de baza disponibile in retelele de date constau in mesagerie
electronica (email), serviciul de stiri (news), transfer de fisiere (ftp - file tranfer protocol) si
comenzi la distanta (telnet).
Conceputul de World Wide Web (www, "panza de paianjen peste intreaga lume"; de
multe ori in jargonul tehnic sa floseste doar denumirea web) a aparut in 1991 in Europa
(reteaua de laboratoare de fizica CERN) ca un sistem specializat de acces la informatii de
interes pentru o anumita comunitate.
Primul program de navigare (web browser) a aprut in 1993 sub numele MOSAIC fiind
introdus de Universitatea din Illinois (Marc Andreesen), moment la care Internet-ul cuprindea
peste 2 milioane de gazde (hosts, host-uri fiind o denumire incetatenita deja in jatgonul
tehnic) - sisteme interconectate si erau accesibile circa 600 de locatii web.
In conditiile create s-au multiplicat si diversificat serviciile electronice oferite utilizatorilor
interconectati ceea ce a determinat ca in paralel sa apara si o explozie a aplicatiilor software
care sa faciliteze, intr-o maniera cat mai simpla, accesul public. In domeniul programelor de
navigare si acces la servicii anul 1996 marcheza declansarea unei competitii acerbe, marcata
inclusiv de conflicte comerciale (ca de exemplu intre Netscape si Microsft in legatura cu
practicile neconcurentiale practicate de cei din urma). In perioada respectiva Internetul
depasise 12 milioane de gazde si 500.000 de locatii web (numite si site-uri)
La inceputul mileniului trei se estimeaza ca Internetul are aproape 1 miliard de
utilizatori existand peste 200 de milioane de gazde (host-uri). [art www.usnews.com]
2. Conectarea la nivel fizic

Conectarea mai multor sisteme intr-o retea care sa permita intercomunicarea implica
existenta unui mediu de comunicatie adecvat si a unei interfete de conectare specifice
mediului respectiv.

2.1. Canale de comunicatie

Infrastructura de propgare a informatiei formeaza un canal de comunicatie. Un canal

de comunicatie poate sa contina mai multe cai de comunicatie (de exemplu doua cai pentru
comunicare bi-directionala). Infrastructurile de comuncatie principale utilizate in prezent sunt
extrem de variate si folosesc o gama variata de solutii. Exemple de medii de comunicatie sunt
urmatoarele:
- conexiuni cablate
- conexiuni radio, fara fir (wireless)
- conexiuni pe fibra optica
- conexiuni pe baza de radiatii infrarosii

Conectarea cablata presupune existenta unui suport conductor (metalic) prin

intermediul caruia valorile binare (biti) de informatie sunt vehiculati sub forma de semnale
electrice, curent sau tensiune.

Transmisiunile care folosesc unde radio permit accesul la mediul de comunicatie prin
unde electromagnetice din diverse zone ale spectrului de frecvente, inclusiv din domeniul
microundelor (433MHz; 2,4GHz - WiFi 802.11b/g, Bluetooth; 3,5GHz; 5GHz).
Undele electromagnetice permit accesul in zone unde nu exista acoperire cablata
folosind transmisiunile prin satelit dar si legaturi la distante reduse pentru a depasi
inconvenientele firelor de legatura.
Transmiterea bitilor de informatie se face prin modificarea particulara a parametrilor
semnalului radio (amplitudine, frecventa, faza) prin procesul numit modulatie.

Transmisiunile pe fibra optica se bazeaza pe proprietatea unui fascicul de lumina

laser de a se propaga cu pierderi reduse printr-un mediu care permite reflectarea continua a
acestei radiatii - o structura tubulara pe baza de siliciu, asemantoare sticlei - in scopul de a o
"intoarce" mereu in mediul de propagare, indiferent de unghiul de incidenta. Practic
facscicolul sufera reflexii multiple la suprafata de separatie dintre materialul fibrei si mantaua
inconjuratoare. Modificand intensitatea fasciculului se pot transmite la distanta biti de
informatie. Datorita pierderilor reduse, utilizarea fibrei optice permite transmisiuni pe distante
mari, de ordinul kilometrilor sau zecilor de kilometri, fara a fi necesara refacerea semnalului,
pierderile fiind foarte reduse.

Comunicatiile prin radiatii infrarosii au la baza principiul propagarii unei radiatii

generate cu ajutorul unei diode luminiscente de infrarosu si receptionarea acesteia folosind
un fotodetector care converteste radiatia din nou in semnal electric. Metoda este aceiasi ca si
la telecomanda receptoarelor TV. Undele infrarosii au propritatea ca sufera reflexii pe mediile
solide si deci nu este nevoie de o vizibilitatea directa absoluta intre emitator si receptor.
Aceste tip de legatura este folsoit in comunicatiile de date pentru transmisiunile pe distante
scurte (telefon mobil - computer, tastatura/mouse - computer, computere intre ele etc.)

2.2. Interfete de comunicatie

Interfatele de comunicatie asigura tranferul informatiei binare catre mediul de

comunicatie, de obicei intr-o maniera seriala (un bit dupa altul). Ele poarta numele generic de
adaptoare de retea (module de retea, placi de retea sau NIC - engl. Network Interface Card)
si difera in functie de tipul adapatrii pe care il asigura.
In cazul utilzarii mediilor de comunicatie cablate, cele mai utilizate, adaptoarele
asigura transferul informatiei preluate de pe magistralele de comunicatie ale sistemului care
urmeaza a fi conectat, serializarea acesteia (cu exceptia transmisiunilor paralele folosite in
special pentru conectarea imprimantelor la sistemele de calcul) si transformatrea bitilor de
informatie respectivi in semnale electrice corespunzatoare.
Adaptoarele de retea uzuale pot fi clasificte in functie de modul de conectare cu
echipamentul de calcul, fiind in principiu disponibile pentru cele doua tipuri de magistrale
existente intr-un sistem de tip PC, ISA si PCI.
Catre mediul de comunicatie, adaptorul trebuie sa asigure conectarea
corespunzatoare tipului de conductor folosit.

2.3. Medii de comunicatie

Transmisia informatiei in mediile de teleprelucrare consta in transferul informatiilor,

reprezentate codificat prin semnale binare, intre punctele terminale si calculatoare prin
intermediul retelelor de telecomunicatie existente sau prin linii speciale de transmitere a
acestora.
Scopul acestei transmisiuni, prin care se asigura utilizarea de la distanta a resurselor
calculatoarelor, este acela de a reproduce la calculatorul receptor semnale cu acelasi continut
cu cele care au fost trimise.
Dupa cum am spus informatiile sunt transmise de la un calculator la altul prin
intermediul unei linii de transmisie, numita de obicei canal de telecomunicatie si care
reprezinta totalitatea mijloacelor destinate transmiterii unui mesaj, fiind practic o cale de
transmisiune electrica a datelor intre doua sau mai multe calculatoare, impreuna cu toate
circuitele secundare de asigurare a nivelului energetic al semnalului. Astfel un canal este
format din: linii telefonice, adaptoare, filtre, etc.
Aceste medii de transmisie pot fi impartite in doua grupe:
- medii ghidate: conductoare ohmice (cablul torsadat, cablul coaxial), fibrele optice;
- medii neghidate: undele radio, laserul, radiatia infrarosie.

2.3.1. Medii ghidate de transmitere a informatiei

Dintre mediile ghidate de transmisie amintim:

- cablu coaxial
- cablu UTP (Unshielded Twisted Pair)
- cablu STP (Shielded Twisted Pair)
- cablu ScUTP (Screened UTP) sau FTP (Foiled Twisted Pair)
- fibra optica multimod
- fibra optica monomod
 Cablu Coaxial, are doua conductoare concentrice, cele doua conductoare avand axa
comuna. Cea mai uzuala versiune a acestui tip de cablu este formata dintr-un singur fir de
cupru, izolat cu un material dielectric si protejat la exterior de un alt conductor cilindric, ce
poate fi solid sau intretesut. El este apoi invelit intr-un alt strat izolator de protectie mecanica.
Desi cablurile coaxiale arata la fel ele pot avea impedante (rezistenta conductorului in
semnal) diferite estimate printr-o scala de grade radio (RG – radio grade). De exemplu,
varianta 10BASE2 Ethernet utilizeaza RG-58, ce ofera o impedanta de 50 de ohmi ceea ce la
nivel fizic se traduce printr-o viteza a semnalului de 10Mbps pentru o lungime de 185 de
metri. Mai exista si varianta 10BASE5 Ethernet ce ofera o impedanta de 75 de ohmi ceea ce
la nivel fizic se traduce printr-o viteza a semnalului de 10Mbps pentru o lungime de 500 de
metri.
Avantajul cablului coaxial este ca ofera suport pentru comunicatii in banda de inalta
frecventa pe distante relativ mari, fara repetoare. El a fost folosit initial ca mediu de transmisie
specificat pentru Ethernet, dar treptat a fost aproape complet inlocuit. Unele din dezavantajele
acestui cablu care au dus la inlocuirea aproape totala a acestuia sunt: fragilitatea structurii, nu
suporta usoare curbari/indoiri puternice sau striviri, costul si dimensiunea cablului (grosime de
1 cm) si nu in ultimul rand necesitatea de a asigura in orice conditii adaptarea de impedanta.
In prezent cablul coaxial este limitat de obicei la difuzarea semnalelor CATV
(televiziune prin cablu) in banda larga, pentru cablarea abonatilor.

Structura unui cablu coaxial

Cablul UTP (cablu torsadat neecranat) este disponibil in diferite forme, dimensiuni si
grade. Dimensiunea se refera la numarul de perechi grupate impreuna. Cablurile LAN
standard utilizeaza patru perechi de fire. Cablurile torsadate cu patru perechi au opt fire,
separate in grupuri de cata doua. Fiecare fir este numit si conductor. Fiecare din aceste opt
conductoare este acoperit de un material izolator. Fiecare pereche de conductoare este
rasucita una in jurul alteia, proces denumit torsadare. Acest tip de cablu reduce efectul de
degradare a semnalului cauzat de EMI (Interferente Electromagnetice) sau RFI (Interferente
al frecventelor Radio) deoarece buclele alaturate care iau nastere prin torsadare isi anuleaza
reciproc semnalele induse de campurile electromagnetice din mediu.
Conductoarele sunt utilizate in perechi. De exemplu, o pereche de conductoare ofera
suport doar pentru transmisii iar cealalta pentru receptie. In standardul Ethernet 10/100Mbps
numai 4 din cele 8 conductoare sunt folosite iar in standardul Ethernet 1000Mbps Gigabit
toate cele 8 conductoare sunt folosite. Acest tip de cablu are o impedanta de 100 de ohmi si o
grosime de 0.43 de centimetri. In standardul Etrhernet 10/100 BASE T aceasta se traduce
printr-o viteza de transmitere a informatiei cu 10/100Mbps pe o distanta de 100 de metri.
Unele din avantajele acestui cablu ar fi faptul ca este ieftin, usor de instalat el suportand
curbari si indoiri. In prezent este cel mai utilizat mediu de transmisie in retelele LAN. Acest tip
de cablu are si cateva dezavantaje cum ar fi faptul ca e suscebtibil la interferente electrice in
comparatie cu alte tipuri de cabluri si faptul ca distanta de transmisie a informatiei este mai
mica decat la alte tipuri de cabluri cum ar fi coaxialul de 75 de ohmi si fibra optica.

Cablu STP (cablu tosadat ecranat) prezinta un strat suplimentar de folie conductoare
in jurul firelor torsadate. Acest strat de ecranare se afla imediat sub invelisul extern. Scopul
acestei proiectari a fost de a permite cablurilor torsadate sa functioneze in medii predispuse
la EMI (Interferente Electromagnetice) si/sau RFI (Interferente al Frecventelor Radio).
Radiatia electromagnetica a semnalului este emanata pe directia normala de
semnalele transmise printr-un fir de cupru si reprezinta un punct de referinta pentru
intelegerea implicatiilor utilizarii cablurilor torsadate ecranate.

Radiatia electromagnetica normala

Ecranarea cablului printr-o bariera metalica protejeaza semnalul impotriva radiatiilor

care ar putea fi induse din mediul exterior. Inducerea radiatiilor externe participa la atenuarea
si/sau distorsionarea semnalului. Din nefericire, ecranarea impedica si eliberarea radiatiei
normale descrise in figura. In schimb, aceasta radiatie este reflectata in conductorul de cupru
al cablului si poate produce auto-ghidarea semnalului. Acesta situatie e ilustrata in figura
urmatoare.

Radiatia electromagnetica ecranata

Acest tip de cablu are o impedanta de 150 de ohmi si este mai scump, mai greu de
instalat si mai gros ca UTP-ul (aprox. 1cm). Protectia la interferete electromagnetice este mai
buna ca la UTP. Acest tip de cablu trebuie sa fie impamantat la ambele capete pentru a
functiona corect, in caz contrar este predispus la probleme mari de zgomot.

Cablu ScUTP este un model hibrid de cablu intre STP si UTP. Practic acest tip de
cablu este UTP invelit intr-o folie de metal ce realizeaza ecranajul. Impedanta tipica pentru
acest tip de cablu este de 100 sau 120 de ohmi. Ca si cablu STP acesta trebuie impamantat
la ambele capete pentru a putea functiona corect din punct de vedere al imunitatii la
perturbatii.
 Utilizarea cablurilor torsadate reprezinta un avantaj important legat de existenta unor
categorii de performanta standardizate. Indiferent de producator, avem motive sa ne
asteptatam la aceleasi performante, datorita gradului de standardizare la care s-a ajunsin
industria telecomunicatiilor. O colaborare intre ANSI, FCC, EIA si multe alte organizatii,
asigura standardele pentru cablare si chiar pentru componentele cablurilor, cum ar fi
terminatoarele. Desi unele standarde furnizeaza indicatii pentru cabluri si/sau componentele
acestora, cablurile torsadate sunt definite prin categorii de performanta (la nivelul
parametriklor de comunicatie). Categoriile sunt definite prin functiile lor, nu printr-un standard
fizic. Initial au existat cinci serii de test pentru a stabili categoriile de performanta pentru
cablurile torsadate. Acestea erau numerotate de la 1 la 5, iar cablul care corespundea era
identificat ca fiind de Categoria x sau Cat x unde x era numarul seriei de teste care a fost
finalizata cu succes. Cat 1 si Cat 2 au fost perimate in 1995 datorita slabelor performante.Pe
piata astazi se gasesc Cat 3 (16 Mhz latime de banda, 10Mbps viteza pana la 100m) si Cat 5
(100 Mhz latime de banda, 100/155/256 Mbps cu distante de pana la 100m). Cat 4 putea oferi
o latime de banda de 20Mhz, aceasta categorie fiind de mijloc si s-a dovedit a fi neeconomica
de aceea este foarte rar folosita.

Atunci cand tranferul de informatie are loc utilizand ca semnal purtator de informatie o
radiatie din spectru vizibil (laser), ghidarea acestui fascicol se face prin intermediul fibrelor
optice, reunite in cabluri optice.
Fibrele optice pot transporta frecventele superioare ale spectrului electromagnetic –
adica lumina. Fibrele optice vin intr-o aparenta infinitate de forme, dimensiuni si lungimi de
unda. Figura de mai jos prezinta un cablu cu fibre optice.

Vedere a unui cablu cu fibre optice

Axa centrala a cablului este ocupata de catre un mediu optic foarte pur care are
capacitatea de a transporta in siguranta fascicule de lumina pe distante mari. Lipsa
semnalelor electrice si a conductoarelor de cupru flexibile inseamna ca transmisiunile bazate
pe fibre optice sunt relativ sigure. Spre deosebire de cablurile de cupru, este aproape
imposibil sa introducem zgomote in fibrele optice. Cand este prea solicitata, sticla se sparge
sau se fisureaza, ceea ce va provoca oprirea semnalului optic. Mediul optic este aproape
intodeauna sticla (siliciu), dar poate fi si un material plastic cu calitati optice superiore.
Diametrul fibrelor optice variaza de la 5 microni pana la dimensiuni ce sunt vizibile cu
ochiul liber. Toate tipurile de fibre sunt disponibile de obicei in grupuri de doua sau mai multe
perechi. De asemenea, fibrele pot face parte din diferite clase de frecventa, nu toate potrivite
pentru utilizarea intr-o retea LAN. Fibra optica tipica utilizata pentru o retea LAN este
varietatea de sticla cu diametrul de 62,5 microni care ofera suport pentru comunicatii
multimod comandate de un LED (Light Emitting Diode – dioda emitatoare de lumina). Fibrele
optice sunt utilizate in perechi: una pentru transmisie si alta pentru receptie. Utilizarea lor in
retelele LAN se limiteaza de obicei la conexiuni intre servere sau la realizarea de legaturi
magistrale. Exista doua tipuri specifice de transmisiuni prin fibre optice: multimod si monomod.

Transmisiunea optica multimod este comandata de catre un LED. Acesta nu este o

sursa de lumina foarte concentrata, prin urmare necesita un sistem optic de focalizare si o
cale de transmisie optica destul de larga. De asemenea, LED-urile au o frecventa destul de
joasa, astfel ca si largimea de banda este limitata. Caracteristica esentiala a LED-urilor este
dispersia. Ledurile nu pot sa concentreze strans razele de lumina, astfel incat, dupa ce este
transmisa, lumina e supusa dispersiei. Aceasta rata de dispersie impune limite maxime ale
lungimii efective a fibrei optice comandate de LED.

Dispersia luminii unui led intr-o fibra multimod

Dupa a anumita distanta, dispersia face ca o parte din raza emisa de LED sa
loveasca peretele interior al mediului de sticla. Cand se intampla acest lucru, impactul are loc
sub un unghi foarte mic. In consecinta, lumina nu trece in stratul de protectie, ci este
reflectata de perete sub un unghi complementar. Aceasta reflexie plaseaza raza (razele)
dispersata(e) pe o directie de coliziune cu portiunea de raza ramasa in calea de transmisie
axiala. Fenomenul este ilustrat in figura de mai jos.

Reflexia radiatiei optice intr-o fibra optica

Aceste raze poarta in continuare acelasi semnal ca si raza ramasa aliniata cu axa
centrala a sticlei. Dar, pentru ca sunt supuse la o serie de refelexii in pereti, ele calatoresc pe
o distanta mai mare si un timp mai indelungat raza axiala, in timp ce lungimea mediului fizic
ramane constanta. Tot constanta este si viteza luminii: 300.000Km/s. De aceea,
transmisiunea axiala ajunge inaintea reflexiilor multiple ale aceluiasi semnal. O implicatie mai
semnificativa a dispersiei multimodale este ca fotonii interactioneaza astfel cu alti fotoni.
Zigzagul neincetat al razelor inseamna ca modurile multiple vor intersecta inevitabil
axa centrala si vor intra in coliziune cu alte raze optice. Cu alte cuvinte, transmisiunile
multimod sunt predispuse atenuarii. Prin urmare, putine date, sau nici una, reusesc sa ajunga
la destinatie. Multiplele limitari de performanta ale fibrelor optice multimod sunt echilibrate de
calitatile lor si pretul mai scazut.

Fibra monomod utilizeaza o dioda laser cu injectie (ILD – Injection Laser Diode).
Laserele sunt binecunoscute pentru razele lor extrem de focalizate. Si aceste raze
disperseaza, dar aproape insesizabil pe distantele uzuale din domeniul retelelor de
calculatoare. Intr-un sistem de fibre optice monomod, este utilizat un laser pentru a comanda
semnalul prin fibra de sticla. Caracteristicile sale de dispersie sunt suficient de moderate
pentru ca razele, chiar la limitile exterioare ale domeniului lor, sa nu inceapa sa atinga peretii
fibrei. Prin urmare, fluxul de date transmis ramane aliniat cu axa centrala a sticlei de-a lungul
intregului drum prin mediu. Ele ajung la destinatie in acelasi timp. Fibrele optice monomod au
in general un diametru intre 5 si 10 microni si un strat protector de 125 de microni.

Pentru conectarea mediilor de transmisie la placile de retea se utilizeaza diferite tipuri

de conectori (mufe). Pentru cablu coaxial se utilizeaza BNC (Bayonet Nut Connector) iar
pentru cabluri torsadate se foloseste conector tip RJ-45 (UTP, STP). Exista standarde de
cablare corespunzatoare: TIA / EIA 568 A/ B. Acestea contin specificatiile pentru
interconectarea dispozitivelor de retea cu mediul de transmisie.

2.3.2. Medii neghidate de transmitere a informatiei

Dintre mediile neghidate de transmisie putem evidentia:

- unde radio
- laser
- infrarosu

Undele radio au o serie de proprietati care le confera avantaje importante de

exploatare in transmisiunile de date. Printre aceste proprietati se pot evidentia urmatoarele:
- undele radio pot calatori atât prin aer cât si prin vid
- pot transporta date si pot trece prin obstacole solide
- sunt utilizate pentru transmisii terestre cât si pentru transmisii prin satelit
- permit acces in zone greu accesibile
- costul implemenatrii infrastructurii de comunicare radio este ridicat
- datorita distantelor mari parcurse de semnale in procesul de propagare
apar fenomene importante de intarziere;

Transmisia prin unde radio

De la Pamânt pâna la un satelit geostationar sunt 36.000 km si ca urmare apar

întârzieri de ordinul a 300 milisecunde intr-un singur sens, adica aproximativ 600 milisecunde
de la un punct al suprafetei terstre in altul.

In ceea ce priveste transmisiunile laser, acestea pot fi imaginate cel mai bine ca un
sistem de fibre optice dar fara cablarea prin fibre optice. Mai multe statii se pot interconecta
cu o unitate de acces care transmite si receptioneaza semnale laser in numele unui grup de
statii. Cand laserele sunt utilizate in acest mod, este logic ca dispozitivele laser sa fie plasate
aproape de plafon, cat mai departe posibil de oameni. Laserele pot fi utilizate si pentru a
interconecta retele bazate pe cablu, aflate la distante modeste.

In transmisunile de date neghidate un loc important ocupa transmisiunile folosind

radiatia infrarosie. Aceasta tehnologie de transmisie fara fir, in infrarosu, opereaza intre
partea vizibila a spectrului electromagnetic si microunde. Desi infrarosul este o forma de
lumina, el nu este limitat la transportul doar in raza vizuala. Aceasta pentru ca infrarosul este
prezinta proprietati specifice radiatiilor luminoase dar si microundelor. Chiar daca nu poate
penetra solide opace, poate fi reflectat de acestea. Au luat nastere doua tehnologii in
infrarosu: difuz si direct. Infrarosu direct este analog razei unui proiector, iar cel difuz poate fi
asemanat cu o sursa de lumina care emite in toate directiile. Proiectorul focalizeaza lumina
pe o singura directie, in timp ce sursa multidirectionala difuzeaza lumina in toate directiile.
Tehnologia in infrarosu direct este utilizata de majoritatea dispozitivelor electronice casnice
controlate prin telecomanda. Acelasi concept se aplica si unei retele LAN in infrarosu direct.

In toate cazurile transmisia informatiei prin aceste canale de telecomunicatie nu se

poate face fara o oarecare degradare a informatiei, pricinuita de obicei de perturbatiile care
apar pe parcursul transmisiunii. Acesti factori care afecteaza transmisiile sunt:

- atenuarea, reprezinta pierderea in energie in timpul propagarii semnalului

- distorsiunea de intarziere, este determinata de faptul ca diferite componente
spectrale (Fourier) se propaga cu diferite viteze;
- zgomotul, reprezinta energia nedorita, provenita din alte surse decat emitatorul.

Un caz particular de transmisiuni ghidate il reprezinta comunicatiile de date prin

retelele telefonice. Atunci cand un calculator doreste sa transmita informatii pe o linie
telefonica, acestea trebuie sa fie in prealabil convertite din semnale binare in semnale
analogice, apoi la capatul unde are loc receptia din semnale analogice in semnale digitale la
receptor.

Echipamentul care realizeaza aceste transformari se numeste modem -

echipamentul care accepta un sir serial de biti la intrare si produce un purtator modulat la
iesire (sau vice-versa). Acesta este inserat intre calculator (digital) si sistemul telefonic
(analogic) Pentru liniile inchiriate este posibila utilizarea semnalului digital da la un capat la
altul, dar acestea sunt foarte scumpe si sunt utilizate numai pentru a construi retele private in
interiorul unei firme.

Modul de interconectare a modemurilor.

Modemurile se pot clasifica dupa mai multe criterii: viteza, caracteristicile de apel,
modul de conectare la sistem, etc.
Modemul realizeaza, in principal, procesul de modulare - demodulare a semnalului
purtator. Acest semnal este caracterizat prin trei parametri:
- amplitudine;
- frecventa;
- faza.
In functie de acesti parametri vom avea trei tipuri de modulatie:
- modulatie de amplitudine (AM), caz in care frecventa oscilatiilor este constanta, si se
modifica amplitudinea;
- modulatie de frecventa (FM), amplitudinea oscilatiilor ramane constanta si se modifica
frecventa;
- modulatie da faza (PM), amplitudinea si frecventa raman constante, dar are loc un u salt in
faza.

Modulatia este procedeul de transmisiune a unui semnal purtator, la care unul din
parametrii caracteristici este modificat in concordanta cu valoarea semnalului modulator ce
reprezinta mesajul de transmis.

Demodulatia este procedeul de extragere, la receptie, a semnalului modulator (a

mesajului) din semnalul modulat receptionat.

Transmiterea semnalului codat prin canalul de comunicatie se poate efectua utilizand

cele doua tehnici:

- transmisia in banda de baza, caz in care se folosesc semnale digitale pe o singura frecventa

Semnal digital bidirectional

- transmisia in banda larga, caz in care se folosesc semnale analogice intr-un domeniu de
frecvente.

Semnal analogic unidirectional

Canalele de transmisiune se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

- banda de frecventa, se exprima prin largimea benzii de frecventa transmisa, sau prin
frecventele limita extreme ale semnalelor ce se pot transmite prin canal. Prin frecventa de
lucru se intelege frecventa semnalului purtator nemodulat, cuprinsa intre banda de frecventa
a canalului de transmisiune utilizat. In sistemele de teleprelucrare, din punctul de vedere al
benzii de frecventa canalele de transmisiune se clasifica in:

- canale vocale, cu banda de frecventa 300 - 3400 Hz, si o largime de banda de 3100 Hz, iar
viteza de transmisie 600 - 4800 bauds;

- canale subvocale, cu o largime de banda inferioara celei vocale (< 3000 Hz), viteza de
transmisie 45 - 200 bauds;

- canalele banda larga, cu o largime de banda superioara celei vocale, insa mai mica de
48kHz, viteza de transmisie 19200 - 500000 bauds.

- viteaza de transmisie a datelor binare printr-un canal de comunicatie se exprima prin viteza
de modulatie (numarul de momente emise pe secunda) corespunzatoare semnalului
transmis, evaluata in bauds. Baud - ul este unitatea de masura pentru viteza de modulatie si
reprezinta rapiditatea de modulatie corespunzatoare unui moment emis pe secunda de sursa
de informatie (numarul de variatii pe secunda). In cazul transmisiei de date binare baud - ul
corespunde unui bit / s, deci 1 baud = 1 bit / s.

- precizia de transmisie (coeficient mediu de erori sau frecventa erorilor) reprezinta numarul
mediu de elemente (bits) sau caractere la care s-a produs o eroare datorata perturbatiilor din
canal;

Modul (sensul) de transmisie, este fie de la emitator la receptor, fie de la receptor la emitator.
Din acest punct de vedere, exista trei tipuri de canale de transmisie:

- simplex, la care informatiile se transmit numai intr-un singur sens, in care caz se spune ca
avem o comunicare simplex;

- semiduplex, la care informatiile pot fi transmise in ambele sensuri, dar nu simultan, ci la

momente diferite de timp prin alternarea sensurilor, cand vom avea o comunicare
semiduplex;

- duplex, la care informatiile pot fi transmise in ambele sensuri simultan, avem o comunicare
duplex integral.

La folosirea retelelor telefonice pentru transmisia datelor se face distinctie intre :

- circuitele telefonice din retelele cu comutatie (manuala sau automata). In acest caz legatura
se stabileste prin intermediul centralelor de comutatie in urma apelarii de catre statia abonata
a numarului statiei chemate;
- circuitele telefonice inchiriate (pentru transmisiuni de tip punct - la punct). In acest caz avem
o legatura permanenta intre utilizator si celelalte sisteme din retea.

In afara modurilor de transmisie prezentate (simplex, semiduplex si duplex), prezinta interes

si urmatoarele moduri de transmisie:

- modul de transmisie asincron ("start-stop") este caracterizat prin aceea ca intervalul de

timp intre doua semnale oarecare este independent de durata semnalului elementar.
Deoarece, in acest mod de transmisie, echipamentele emitatoare si receptoare nu sunt in
faza (nu sunt sincronizate in timp), este necesara utilizarea unor semnale de separare, pentru
indicarea inceputului si sfarsitului fiecarui caracter (caracterul este format dintr-un bloc de k
biti, conform codului utilizat). Astfel, fiecare caracter este insotit de un bit de inceput - numit
"START", si un bit de sfarsit - numit "STOP";

- modul de transmisie sincron este caracterizat prin aceea ca intervalul de timp intre doua
semnale oarecare este intotdeauna un multiplu intreg al duratei semnalului elementar. Acest
mod de transmisie elimina utilizarea pentru fiecare caracter a semnalelor de separare,
permitand astfel o utilizare mai eficienta a capacitatii liniilor de telecomunicatie

Inainte de a trece mai departe mai trebuie adaugat faptul ca in prezent se cunosc doua
tehnici de comutare:
- comutare de circuite, este specifica sistemului telefonic. O proprietate importanta a comutarii
de circuite este necesitatea de a stabili o cale de la un capat la celalalt, inainte ca datele sa
poata fi transmise;
- comutare de pachete, in acest caz nu se stabileste de la inceput o cale intre apelant si
apelat. Aceasta tehnica se mai numeste memoreaza si transmite.

Am vazut ca la un moment dat unul sau mai multe statii transmit date, si altele sunt in
asteptare. Setul de reguli care definesc modul in care un calculator plaseaza si preia date
pe/de pe legatura de retea poarta numele de metoda de acces.

Metodele de acces previn accesul simultan pe cablu. Exista mai multe metode de
acces:
- metode de acces multiplu cu detectarea purtatoarei si a coliziunii CSMA/CD
(Carrier - Sense Multiple Access / Collision Detection);
- metode de acces multiplu cu detectarea purtatoarei si evitarea coliziunii CSMA / CA (Carrier
- Sense Multiple Access with Collision Avoidance);
- metoda prin transferul jetonului (token passing);
- metoda cu prioritate la cerere.

O alta problema care apare in transmisia informatiilor este cea a codificarii informatiei.
Aceasta este necesara in special datorita erorilor care pot sa apara pe parcursul transmisiei.

Cele doua tipuri de coduri utilizate in teletransmisia datelor sunt:

- coduri corectoare de erori, sunt codurile care pe langa fiecare bloc de date trimis includ si o
informatie redundanta (un sir de biti sau caractere de control) care ajuta receptorul sa poata
deduce caracterul care a fost trimis, si daca s-a produs o eroare sa o depisteze si sa ceara o
noua transmisie sau sa aplice un algoritm de corectie;
- coduri detectoare de erori, sunt acele coduri care includ si o informatie redundanta pentru a
permite receptorului sa constate daca a aparut o eroare, si sa ceara o noua transmisie fara a
identifica insa eroarea.
3.Tipuri de retele

3.1. Clasificarea retelelor

In functie de criteriul de clasificare care se are in vedere exista mai multe tipuri de
retele de calculatoare. Criteriile cele mai des utilizate in clasificarea retelelor sunt:

Dupa tehnologia de transmisie:

- retele cu difuzare (broadcast);
- retele punct-la-punct;

Dupa scara la care opereaza reteaua (distanta);

- retele locale LAN;
- retele metropolitane MAN;
- retele de arie intinsa WAN;
- Internet-ul;

Dupa topologie:
- retele tip magistrala (bus);
- retele tip stea (star);
- retele tip inel (ring) si retele de tip mesh
- retele combinate.;

Dupa tipul sistemului de operare utilizat:

- retele peer-to-peer;
- retele bazate pe server.

In continuare sunt prezentate principalele caracteristici ale fiecarui tip de retea.

Retele cu difuzare (broadcast) sunt acele retele care au un singur canal de
comunicatie care este partajat (este accesibil) pentru toate calculatoarele din retea. Mesajul
(numit pachet) poate fi adresat unui singur calculator, tuturor calculatoarelor din retea (acest
mod de operare se numeste difuzare) sau la un subset de calculatoare (acest mod de
operare se numeste trimitere multipla). Acest mod transmitere este caracteristic retelelor LAN.
Retele punct la punct sunt acele retele care dispun de numeroase conexiuni intre
perechi de calculatoare individuale. Pentru a ajunge de la calculatorul sursa la calculatorul
destinatie, un pachet s-ar putea sa fie nevoit sa treaca prin unul sau mai multe calculatoare
intermediare. Deseori sunt posibile trasee multiple, de diferite lungimi, etc.
In general retelele mai mici (locale) tind sa utilizeze difuzarea, in timp ce retelele mai
mari sunt de obicei punct - la - punct.

Retele LAN - Local Area Network - sunt in general retele private localizate intr-o
singura camera, cladire sau intr-un campus de cel mult cativa kilometri. Aceste retele sunt
caracterizate prin:
- marime: LAN - urile au in general dimensiuni mici iar timpul de transmisie este
limitat si cunoscut dinainte;
- tehnologia de transmisie consta dintr-un singur cablu la care sunt conectate toate
calculatoarele (de aici vine numele de difuzare). Aceste retele functioneaza la viteze cuprinse
intre 10 si 100 Mb/s. LAN - urile mai pot functiona si la viteze mai mari, de pana la sute de
Mb/s;
- topologie: LAN - urile pot utiliza diferite topologii: magistrala, inel, etc. In figura
urmatoare sunt reprezentate doua astfel de retele: cu topologie magistrala si inel.

Doua retele LAN tipice, magistrala si inel.

Retele MAN - Metropolitan Area Network - reprezinta o extensie a retelelor LAN si

utilizeaza in mod normal tehnologii similare cu acestea. Aceste retele pot fi atat private cat si
publice. O retea MAN contine numai un cablu sau doua, fara sa contina elemente de
comutare care dirijeaza pachetele pe una dintre cele cateva posibile linii de iesire. Un aspect
important al acestui tip de retea este prezenta unui mediu de difuzare la care sunt atasate
toate calculatoarele. Aceste retele functioneaza, in general, la nivel de oras.MAN-urile sunt
implementate cu ajutorul unei magistrale duale numite DQDB (Dual Queue) asa cum se vede
in figura de mai jos.

Principiul DQDB

Retele WAN - Wide Area Network - sunt acele retele care acopera o arie geografica
intinsa - deseori o tara sau un continent intreg. In aceasta retea calculatoarele se numesc
gazde (in literatura de specialitate se mai utilizeaza si urmatorii termeni: host sau sistem final).
 Gazdele sunt conectate intre ele printr-o subretea de comunicatie, numita pe scurt
subretea. Sarcina subretelei este sa transmita mesajele de la gazda la gazda.

Subreteaua este formata din:

- linii de transmisie, numite circuite, canale sau trunchiuri, care are rolul de a transporta bitii
intre calculatoare;
- elemente de comutare, calculatoare specializate, folosite pentru a conecta doua sau mai
multe linii de transmisie. Nu exista o terminologie standard pentru denumirea acestor
elemente de comutare; astfel putem intalni diferiti termeni pentru desemnarea acestora ca:
noduri de comutare a pachetelor, sisteme intermediare, comutatoare de date. Termenul
generic pentru aceste calculatoare de comutare este router. Fiecare calculator este in general
conectat (face parte) la un LAN in care exista un ruter, prin intermediul caruia se face legatura
intre doua retele diferite.

Reteaua contine numeroase cabluri sau linii de comunicatie, fiecare din ele legand
doua ruter-e. Daca doua ruter-e, care nu sunt legate intre ele, doresc sa comunice, atunci ele
trebuie sa apeleze la un ruter intermediar.

Câteva din tehnologiile de comunicatie utilizate în retelele WAN includ urmatoarele:

- modem
- ISDN (Integrated Services Digital Network)
- DSL (Digital Subscriber Line)
- Frame Relay
- ATM (Asincronous Transfer Modem)
- T1, E1, T3, E3 ( T – în SUA, E – în Europa)

Terminologia utilizata în transmisia de date apaeleaza deseori la termenul de latime

de banda (Bandwidth). Bandwidth este o masura pentru cantitatea de informatie care poate
"curge" dintr-un loc în altul într-o perioada de timp. Unitatea de baza pentru masurarea
timpului este secunda, deci cantitatea de informatie transferata într-o perioada specifica de
timp este bps (biti pe secunda).

1 bps = unitatea fundamentala de masura a latimii de banda

1 Kbps = 10E3 bps
1 Mbps = 10E6 bps
1 Gbps = 10E9 bps

Latimea de banda poate fi asemuita cu grosimea unei tevi sau cu numarul de benzi
de circulatie de pe o autostrada. Latimea de banda reprezinta numarul maxim si teoretic de
biti care pot fi transferati într-o secunda. Ea este limitata (datorita legilor fizicii si nivelului
tehnologiei la un moment dat).

Gruparea tehnologiilor dupa vitezele de transmisie

Tip serviciu
/ tehnologie Utilizare tipica Latime de banda

Modem Individual 56 Kbps

ISDN Individual, SOHO 128 Kbps
Frame Relay Institutii mici, scoli 56 Kbps – 1,5 Mbps
T1 Institutii medii 1,544 Mbps
E1 Institutii medii Aprox. 2 Mbps
T3 Institutii mari 44,743 Mbps
E3 Institutii mari Aprox. 32 Mbps
STS – 3(OC-3) Companii de telefonie, ISP mari 155,251 Mbps
3.2. Topologii de retea

Prin topologie se intelege dispunerea fizica in teren a calculatoarelor, cablurilor si a

celorlalte componente care alcatuiesc reteaua caz in care se numeste topologie fizica, deci
se refera la configuratia spatiala a retelei, la modul de interconectare si ordinea existenta intre
componentele retelei.
Atunci cand se alege topologia unei retele un criteriu foarte important care se are in
vedere este cel al performantei retelei. De asemenea, topologia unei retele implica o serie de
conditii: tipul cablului utilizat, traseul cablului, etc. Topologia unei retele poate determina si
modul de comunicare al calculatoarelor in retea in acest caz numindu-se toplologie logica .
Topologii diferite implica metode de comunicatie diferite, iar toate aceste aspecte au o mare
influenta in retea. In domeniul retelelor locale sunt posibile mai multe topologii, din care doar
cateva sunt larg raspandite: linie sau magistrala, inel si stea.

În LAN-urile Ethernet, cele mai utilizate, topologia logica utilizeaza tehnica broadcast:
datele transmise de un host sunt receptionate de toate celelalte statii conectate la mediul de
transmisie.

În contrast cu aceasta tehnica este tehnologia token-passing (pasarea jetonului) –

prin retea circula un jeton electronic; când o statie intra în posesia jetonului ea are dreptul sa
transmita date. Dupa ce termina de transmis datele va trimite jetonul catre urmatoarea statie.
Daca o statie nu are de transmis date, va retransmite imediat jetonul urmatoarei statii.

Atunci cand doua statii iau initiativa de a transmite simultan in aceiasi retea in acelasi
timp apare fenomenul de coliziune. Aparitia coliziunilor face ca informatia sa nu mai fie
utilizabila fiind necesare tehnici de refacere a procedurii de transfer (retransmisie).
În cazul unei retele mici, se poate gasi un sistem de evitare a coliziunilor. Pentru
retele mari, unde fiecare host transmite, milioane de biti pe secunda, frecventa coliziunilor
creste. Impulsul electric generat de o coliziune, conduce la pierderea datelor transmise, fiind
nevoie de retransmiterea datelor. Tehnologia utilizata în retele Ethernet permite unui singur
pachet sa acceseze mediul de transmisie la un moment dat. Daca mai multe statii încearca
sa emita simultan, datele respective se pierd.
Zona dintr-o retea de unde provine un pachet si unde pot apare coliziuni se numeste
domeniu de coliziune. Toate mediile de comunicatie partajate de mai multe statii sunt domenii
de coliziune.

Topologia magistrala (bus sau liniara) - este cea mai simpla si mai uzuala metoda de
conectare a calculatoarelor in retea. Printre cele mai importante caracteristici sunt cele
descrise mai jos.

Magistrala presupune un singur cablu, numit trunchi care conecteaza toate

calculatoarele din retea pe o singura linie. Comunicatia tip magistrala presupune intelegerea
urmatoarelor concepte:
- transmisia semnalului: la un moment dat numai un singur calculator poate transmite mesaje;
- reflectarea semnalului;
- terminatorul, utilizat pentru a opri reflectarea semnalului;
- este o topologie pasiva, adica calculatoarele nu actioneaza pentru transmiterea datelor de la
un calculator la altul;
 Topologia magistrala

- daca un calculator se defecteaza, el nu afecteaza restul retelei, cu conditia ca placa de

retea a calculatorului respectiv sa nu induca o neadaptare de impedanta in linia de
comunicatie;

- cablul din aceasta topologie poate fi prelungit prin una din urmatoarele metode: o
componenta numita conector tubular (BNC) sau un dispozitiv numit repetor utilizat pentru a
conecta doua segmente de magistrala. Acesta are si rolul de a amplifica semnalul inainte de
a-l transmite mai departe;

Prelungirea unei retele prin repetor

- reprezinta o conexiune multipunct - informatiile emise de un calculator sunt receptionate de

toate celelalte calculatoare;

- facilitati de reconfigurare (toate calculatoarele conectate au drepturi egale);

- costul redus al suportului si al dispozitivelor de cuplare.

Cea mai cunoscuta topologie bus este Ethernet.

Topologia stea (star) are specific faptul ca toate calculatoarele sunt conectate la un
nod central care joaca un rol particular in functionarea retelei. Orice comunicatie intre doua
calculatoare va trece prin acest nod central, care se comporta ca un comutator fata de
ansamblul retelei. Printre caracteristicile mai importante amintim:

- calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta centrala numita

concentrator (hub - Host Unit Broadcast);
- calculatoarele nu pot comunica direct intre ele ci numai prin intermediul concentratorului;
- aceste retele ofera resurse si administratie centralizate;
- retelele mari necesita o lungime de cablu mare;
- daca nodul central (hub - ul) se defecteaza, cade intreaga retea;
- daca un calculator sau cablul care il conecteaza la hub se defecteaza, numai calculatorul
respectiv este in imposibilitatea de a transmite sau receptiona date in retea;
- poate utiliza in mare parte cablajul telefonic vechi existent intr-o societate;
- transferul informatiei se face punct la punct dar, cu ultimele tipuri de comutatoare, este
posibil si un transfer multipunct.

Topologia stea

Topologia inel (ring) este definita printr-o configuratie in care toate calculatoarele
sunt legate succesiv intre ele, doua cate doua, ultimul calculator fiind conectat cu primul.
Dintre caracteristicile mai importante se pot evidentia cateva:
- conecteaza calculatoarele printr-un cablu in forma de bucla (nu exista capete libere);
- este o topologie activa - este acea topologie in care calculatoarele regenereaza semnalul si
transfera datele in retea iar fiecare calculator functioneaza ca un repetor, amplificand
semnalul si transmitandu-l mai departe; daca acesta ii este destinat il copiaza;
- mesajul transmis de catre calculatorul sursa este retras din bucla de catre acelasi calculator
atunci cand ii va reveni la origine dupa parcurgerea buclei;
- defectarea unui calculator afecteaza intreaga retea;
- transmiterea datelor se face prin metoda jetonului (token passing).

Topologia inel

Cea mai cunoscuta topologie inel este Token - ring de la IBM.

In afara topologiilor fundamentale prezentate exista si alte arhitecturi.

Topologia Mesh este numita si topologie completa; se utilizeaza o astfel de

toplologie atunci cand se impune o comunicatie foarte sigura cum ar fi sistemele de control
ale centralelor nucleare, aplicatii de comunicatie spatiala, intercomunicatii militare. Fiecare
host comunica cu toate celelalte.
 Topologie Mesh

In practica se intalnesc de multe ori tehnologii compuse obtinute prin combinatii ale
unor tehnologii fundamentale.
- topologia magistrala-stea: exista mai multe retele cu topologie stea, conectate prin
intermediul unor trunchiuri liniare de tip magistrala. Daca un calculator se defecteaza, acest
lucru nu va afecta buna functionare a retelei, dar daca se defecteaza un concentrator (hub),
toate calculatoarele conectate la el vor fi incapabile sa mai comunice cu restul retelei;
- topologia inel-stea (ierarhica); este asemanatoare topologiei magistrala - stea. Deosebirea
consta in modul de conectare a concentratoarelor: in topologia magistrala - stea ele sunt
conectate prin trunchiuri lineare de magistrala, iar in topologia inel - stea sunt conectate
printr-un concentrator principal.

Topologie magistrala - stea

Topologia inel-stea (ierarhica)

4. Echipamente de retea

4.1. Echipamenete de interconectare si dirijare a traficului

Module de interfaŃă cu reŃeaua cum ar fi NIC (Network Interface Card) este o placă
instalată în PC şi suportă funcŃii de partajare a mediului fizic şi de sincronizare.

Transceiver-e (receptor-transmiŃător) este un echipament, ce transmite şi

recepŃionează semnal între NIC-ul din PC şi mediul fizic utilizat, când sunt folosite conectoare
Ethernet în T, ataşat direct conectorului BNC al unui NIC, sau utilizat pentru a permite
conectarea la un alt mediu decât cel normal utilizat (Ex.: un modul de interfaŃă reŃea ce
necesită un cablu coaxial gros poate comunica cu o reŃea Ethernet pe fire torsadate utilizând
un transceiver). Transceiver-ul asigură funcŃii de administrare cu flexibilitate sporită în
configurarea lanurilor cu medii multiple de lucru.

Hub-urile oferă administratorului de reŃea un punct de control pentru cablajele

aferente computerelor, ceea ce facilitează monitorizarea, mutarea şi eventuala extindere a
reŃelei. Pot fi privite ca un nod de interconecatre transparenta a sistemelor.
Un caz particular il constituie hub-urile capabile sa citeasca si sa interpreteze
informatiile pe care le vehiculeaza. Acestea se numesc switch-uri. Functionarea lor se
bazeaza pe existenta unui element de procesare a informatiei care are capacitatea de a
identifica sursa si destinatia fiecarui pachet de date. Pe aceasta baza switchul isi defineste in
mod dinamic o tabela de alocare a porturilor identificand clientii (hosturile) pe baza adresei lor
fizice (adresa MAC, specifica fiecarei interfete de retea). Aceasta tabele ofera posibilitatea de
identificare rapida a localizarii unei statii in scopul stabilirii unei sesiuni de comunicare doar
intre o sursa si o destinatie fara implicarea celorlalate hosturi (care eventual pot sa initiaze
alte legaturi). Un switch reduce astfel domeniul de coliziune. De multe ori in terminologia
curenta se folseste tot termenul generic de hub. Totusi un hub asigura interconectarea
sistemelor fara a analiza informatia vehiculata si fara a identifica porturile (el transmite tuturor
porturilor ceea ce receptioneaza pe unul din ele la un moment dat).

Hub-urile realizează conexiuni prin cabluri ecranate şi neecranate pe fire torsadate,

fibre optice şi cabluri coaxiale subŃiri şi groase, suportând în mod tipic, de la 8 la sute de
noduri, oferind posibilitatea monitorizării reŃelei de la distanŃă cu ajutorul software-ului de
administrare a reŃelei. Cei mai mari producători de hab-uri sunt: Cabletron Systems,
SynOptics, 3Com şi Ungermman-Bass, iar ultimele modele de hab-uri sunt dotate cu
interfeŃe ATM, realizându-se până în prezent 4 generaŃii de hab-uri.
Noile facilităŃi oferite in prezent de un hub includ:
• procesarea semnalelor de alarmă, pentru a determina dacă o problemă poate fi
rezolvată fără a fi necesară anunŃarea administratorului reŃelei;
• pornirea automată a reŃelei şi oprirea sa la momente specificate de timp;
• capacitatea de a administra reŃeaua;
• operarea ca server de terminal;
• posibilitatea de a acŃiona ca gateway-uri de Ethernet;
• platforme de aplicaŃii: procesoare RISC cu discuri de Gbytes (file servere, print
servere) integrate în locaŃii de hab-uri protejate fizic cu funcŃii tipice de dirijare, E-
mail, gateway SNA, etc.;
• lărgimea de bandă de frecvenŃă dedicate unei staŃii;
• gateway-uri (porŃi);
• suport de bridge (punte) între FDDI şi token ring;
• funcŃii de securitate (limitarea accesului prin parole la porturi, criptarea pachetelor
de date, etc.);
• posibilitatea de comutare port cu port;
• hab-uri pentru LAN-uri necablate.

Hub-urile se clasifică în:

• hub-uri Ethernet cu configuraŃie fixă, modulară şi multislot;
• hub-uri multifuncŃie şi mixte.

Repetoare. Sunt echipamente care amplifică semnalele pentru a mări distanŃa fizică
pe care poate acŃiona un LAN. Repetorul extinde un singur segment din LAN pentru a
acomoda utilizatorii adiŃionali acre au 3 tipuri de limitări:
1. datorită amplificării zgomotului împreună cu semnalul;
2. natura limitată a extensiei;
3. reŃeaua rămâne o singură reŃea la nivel logic, prin aceasta limitându-se numărul
de utilizatori suportaŃi de mediul fizic.

Bridge-uri (punŃi) sunt echipate care conectează două sau mai multe LAN-uri la
nivel MAC (subnivel de nivel 2 al stivei de protocoale OSI) al LAN-ului. Bridge-ul este necesar
in punctul de interconecatre a doua retele care folosesc medii de comunicatie diferite.
Avantajul bridge-urilor constă în faptul că faŃă de routere oferă posibilitatea divizării
reŃelei în segmente logice mai mici pentru a uşura administrarea şi refac semnale electrice
astfel încât zgomotul să nu se propage în reŃea. Un bridge opereaza la nivelul adreselor MAC.

Tipuri de bridge-uri:
1. ce fac legături segment–la-segment;
2. legate în cascade multiple;
3. pentru interconectarea backbone-urilor pentru a preveni gâtuirea de trafic
(bootleneck);
4. multiport, care permit LAN-urilor să partajeze unul şi acelaşi bridge.

Pentru mărirea performanŃelor s-au adus o serie de îmbunătăŃiri bridge-urilor:

1. tabelă de adresare mai mare;
2. filtrare de cadru complexă;
3. debit de informaŃie mărit;
4. echilibrarea încărcării;
5. diversitate de interfeŃe;
6. redundanŃă şi suport pentru capabilităŃi de administrare reŃea (ce include şi
protocoale standard);
7. nivele de dirijare (brouter-e) utilizate pentru protocoale de interreŃea
corespunzătoare nivelelor de date cât şi pentru alte standarde internaŃionale;
8. bridge-uri “sursă” utilizate în LAN-uri de tip token-ring;
9. bridge-uri “transparente” utilizate în Ethernet, care nu cer utilizatorului să
specifice calea către destinaŃie şi a cărui tabelă de adresare poate fi actualizată.
 Actualizarea tabelei de adresare pentru bridge-urile “transparente” se realizează prin
două metode:
- metoda statică prin care administratorul LAN specifică dacă un cadru de date pentru
o anumită destinaŃie necesită a fi dirijat la un alt LAN;
- metoda dinamică prin care bridge-ul construieşte propria tabelă de adrese prin
"observarea" traficului.

Fiecare bridge din reŃea trebuie să menŃină o tabelă cu intrări pentru toŃi utilizatorii
activi, dar datorită limitărilor dimensiunii tabelei acesta utilizează două tehnici.
- de învechire (aging techiques) pentru a elimina intrările din tabelă ce nu au avut
trafic de o anumită perioadă de timp;
- de inundare(flooding techniques} care are un impact negativ asupra performanŃelor
generale ale bridge-ului.
Ultimele tipuri de bridge-uri sunt proiectate să suporte FDDI şi utilizează canale
necablate (wireless) pentru interconectări bridge-la-bridge. Integrarea funcŃiilor de bridge,
router şi hub este realizată prin încărcarea software-ului specific platformelor hardware
disponibile sau prin adăugarea unui modul de bridge sau router unui hub pentru cablaje
(wiring hub).

Routere. Sunt echipamente de dirijare (routing) a traficului de date, ce realizează

conexiuni la nivel arhitectural superior faŃă de bridge-uri, asigurând controlul fluxului pentru
pachetele de date recepŃionate din LAN. Router-ele operează cu un protocol WAN specific
sau cu protocoale multiple pentru interconectarea LAN-urilor, iar administratorul reŃelei poate
selecta un router separat pentru fiecare protocol sau un router capabil să recunoască mai
multe protocoale. FaŃă de bridge-uri dezavantajele router-elor includ reducerea ratei de filtrare
a pachetelor şi preŃul mai mare. Ca si bridge-urile ruterele au cel putin doua interfete de retea
pentru a interconecta retele. Ele opereaza la nivelul adreselor IP.

Gateway-uri (porŃi). Sunt echipamente utilizate pentru interconectarea LAN-urilor ce

utilizează protocoale complet diferite la toate nivelele de comunicaŃie, viteza de transmisie
fiind afectată de translaŃia completă a unităŃilor de date recepŃionate dintr-un protocol în altul
complet diferit. (ex.: IBM SNA cu DECnet).
Accesul la mare distanŃă la reŃelele de date regionale, naŃionale, internaŃionale se
realizează utilizând gateway-uri (porŃi de comunicaŃie rezidente în LAN-uri.).

4.2. Echipamente pentru servicii de date

Serverul este un microcomputer ataşat LAN-ului asigurând funcŃii specifice cum ar fi:
stocarea fişierelor pe disc, de imprimare, servicii de comunicaŃii cu alte entităŃi din LAN, din
care serverele de fişiere necesită un hard-disk de mare şi foarte mare capacitate. Putem
spune ca un server in acceptiunea cea mai generala este un sistem care ofera servici de
retea.

Superserverul este serverul ce încorporează multiple procesoare (de obicei un

număr de 8), cărora le sunt alocate diferite sarcini (1asks\ echipat cu multiple porturi pentru
ataşarea perifericelor, fiind utilizate ca servere de baze de date cât şi ca servere de aplicaŃii
ce suportă multiprocesarea şi spaŃiu pe disc de Gbytes.

Servere de comunicaŃie asigură o varietate de funcŃii de comunicaŃie: E-mail,

servicii fax, baze de date cu acces public, transferuri de fişiere, a căror funcŃie de bază este
cea de interfaŃă cu reŃeaua publică, realizată cu ajutorul unui modem pentru servicii analogice
şi cu module speciale pentru servicii digitale.

Modem-ul este echipamentul ce permite unui semnal digital să fie transmis printr-un
mediu de transmisie analogic, suportând viteze de transmisie situate m gama 9,6 la 38,4 Kb/s
sau chiar mai mult (cu compresie).
 Unele modem-uri au facilităŃi cum ar fi:
• repetarea automată a apelului (auto-dial);
• răspuns automat la apel (auto-answer);
• auto-diagnoză;
• modem-urile bazate pe standardul CCITT V.42 bis suportă compresia de date.

Modem-pool este un echipament de comunicaŃie cu facilităŃi multiport şi multipunct

ce elimină nevoia de modemuri separate la nivelul utilizatorului, sau poate fi o colecŃie de
modem-uri localizate central (montate sau nu într-un rack) oferind utilizatorilor LAN
posibilitatea de a accesa de la distanŃă printr-o metodă de tipul "primul venit, primul servit".
Mai nou există servicii digitale: ISDN, Tl, Tl comutat, Frame Relay, SMDS şi dirijarea de
celule de date (cell relay), care nu necesită modem.
5. Servicii de retea
5.1. Conectarea la server

Conectarea la un server (prin definitie, furnizor de servicii de date) se poate face in

mod direct sau prin intermedierea unei aplicatii (conectare indirecta).
Utilizarea unei aplicatii de conectare inseamna de fapt a delega procedura si
drepturile de acces unui program care negociaza si stabileste parametrii unei legaturi pentru
un serviciu specific (posta electronica, transfer de fisiere, tiparire). Aceste moduri de
comnectare sunt discutate in conjunctie cu serviciul pe care il gestioneaza si vor fi abordate in
acest context.
Conectarea directa presupune o maniera de dialog cu serverul in care clientul
transmite comenzi si primeste raspunsuri la acestea. Marea majoritate a sistemelor de
operare accepta astfel de comenzi, numite comenzi tip telnet (dupa numele protocolului cu
acelasi nume), cu specificarea adresei destinatie, in format literar (nume gazda, engl. host
name) sau numeric (adresa IP):

>telnet 192.168.0.1

Pe baza comenzilor tip telnet si prin adugare de functionalitati suplimentare (moduri

de afisare, parametri de comunicatie, memorarea setarilor pentru conexiuni) au aparut
aplicatii dedicate pentru conectare la distanta: Putty, NetTerm, Term90, SSH.
Multe din aceste aplicatii ofera si facilitati de conectare folosind criptarea caracterelor
transferate pe baza de cheie numerica stocata local. Procedura de conectare securizata este
reunita in pachetul de module SSH (Secure Shell). Ca si Telenet, SSH permite logarea la
distanta si executarea comenzilor pe masina distanta. El permite o conexiune sigura, criptata,
intre client si serverul SSH si o metoda securizata de identificare unica a clientului.
Una din aplicatiile care permit conectarea la distanta folosind telnet, ssh dar si alte
metode este Putty, a carui interfata utilzator este prezentata in figura urmatoare.
 Interfata de configurare Putty

Odata definiti parametrii conexiunii (nume server, protocol conectare, numar de

caractere pe linie, dimensiune fereastra dialog, culori etc.) acestea pot fi salvate ca sesiune si
utilizate ulterior pentru conectare in aceleasi conditii.

Indiferent de metoda de conectare folosita rezultatul consta in aparitia unei ferestre

de dialog care permite conversatia directa cu serverul. Ca urmare, succesiunile de caractere
tastate in linia de comanda vor fi inaintate serverului (dupa tastare <CR>) iar acesta va
raspunde corespunzator comenzii transmise, tot in mod text si tot in fereastra de dialog.

Interfata de dialog cu un server Linux

 Cateva comenzi utile ce pot fi utilizate pe sistemele de operare tip LINUX, dupa
conectare, sunt prezentate in continuare.

passwd - permite schimbarea parolei curente. Solicita parola veche si apoi parola noua, cu
confirmare suplimentara.
Sintaxa: <passwd>

w, who - ofera informatii despre utilizatorii on-line la un moment dat. Sub forma <w
user_name> permite vizualizarea unor date de conectare si pentru utilizatorii off-line.
Sintaxa: <w>, <who>

finger - returneaza date despre conturile asociate cu un anumit nume; numele poate fi un
nume de cont (user name) sau nume definite ca fiind asociate cu acel cont (nume proprii)
Sintaxa: <finger nume>
Exemplu: finger ion

host - transmite adresa IP (daca s-a precizat numele gazdei) sau numele gazdei (host) daca
s-a precizat adresa IP;
sintaxa: <host IP> sau <host name>
Exemplu: host www.yaho.com

ping - returneaza parametrul TTL (timp de viata, Time To Live) si timpul de parcurs aferent
(in ms), receptionand in ecou mesajele ICMP (Internet Control Managent protocol) transmise
catre o gazda. Pachetele lansate au asociat un anumit timp de viata TTL care este
decrementat cu o unitate la trecerea prin fiecare nod iar la atingerea valorii zero (expirarea
TTL) pachetul se pierde in trafic (expired in traffic).
Sintaxa: <ping adresa>
Exemplu: ping www.yahoo.com

[ap@stud ap]$ ping www.yahoo.com

PING www.yahoo.akadns.net (216.109.117.205) 56(84) bytes of data.
64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=1 ttl=50 time=193 ms
64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=2 ttl=50 time=181 ms
64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=3 ttl=50 time=161 ms
64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=4 ttl=50 time=188 ms
64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=5 ttl=50 time=172 ms
64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=6 ttl=51 time=172 ms

--- www.yahoo.akadns.net ping statistics ---

6 packets transmitted, 6 received, 0% packet loss, time 5052ms
rtt min/avg/max/mdev = 161.556/178.201/193.182/10.648 ms

traceroute - genereaza lista succesiunii de noduri, calea, catre o destinatie precizata prin
nume sau adresa IP. Foloseste pachete ICMP cu parametrul TTL avand valori succesive din
ce in ce mai mari (1, 2 ,3 etc) transmise succesiv si analizeaza mesajele de tip "expired in
traffic" primite inapoi. Pe aceasta baza, analoizandu-se sursa mesajelor receptionate, se pot
identifica nodurile care dirijeaza (ruteaza) datele catre o destinatie deoarece cel putin un
pachet ICMP va expira in fiecare nod.
Sintaxa: <traceroute destinatie>
Exemplu: traceroute www.mit.edu
 [ap@stud ap]$ traceroute www.mit.edu
traceroute to www.mit.edu (18.7.22.83), 30 hops max, 38 byte packets
1 fw (80.96.120.5) 0.528 ms 0.572 ms 0.544 ms
2 cmts-astral.assist.ro (80.96.7.220) 1.214 ms 1.099 ms 1.017 ms
3 core.suceava.astral.ro (213.164.255.22) 3.330 ms 2.656 ms 2.897 ms
4 c3660-bistrita.astralnet.ro (193.230.240.125) 30.046 ms 27.351 ms 27.787 ms
5 r0-e412.astralnet.ro (193.230.240.137) 32.131 ms 29.429 ms 35.239 ms
6 rg1-gi0-0.cluj.astralnet.ro (193.230.240.93) 29.244 ms 40.032 ms 43.831 ms
7 r1-pos5-0.b.astralnet.ro (193.230.240.210) 46.649 ms 42.287 ms 37.788 ms
8 85.186.217.254 (85.186.217.254) 37.207 ms 59.674 ms 53.671 ms
9 so-9-2.hsa2.Frankfurt1.Level3.net (212.162.47.113) 84.795 ms 76.822 ms 71.547 ms
10 so-5-3-0.mp2.Frankfurt1.Level3.net (4.68.124.53) 77.721 ms 73.761 ms 73.314 ms
11 ae1-0.bbr2.London1.Level3.net (212.187.128.57) 92.792 ms 80.743 ms 88.860 ms
12 as-0-0.bbr1.NewYork1.Level3.net (4.68.128.106) 169.998 ms 161.453 ms 209.980 ms
13 as-2-0.mp2.Boston1.Level3.net (64.159.4.181) 166.708 ms 188.991 ms so-0-1-0.mp1.Boston1.Level3.net
(209.247.9.125) 159.709 ms
14 ge-11-0.hsa2.Boston1.Level3.net (4.68.100.37) 156.910 ms ge-10-0.hsa2.Boston1.Level3.net (4.68.100.5)
157.998 ms ge-10-2.hsa2.Boston1.Level3.net (4.68.100.133) 154.881 ms
15 4.79.2.2 (4.79.2.2) 155.823 ms 158.508 ms 152.982 ms
16 B24-RTR-3-BACKBONE.MIT.EDU (18.168.0.26) 161.049 ms 148.754 ms 171.425 ms
17 WWW.MIT.EDU (18.7.22.83) 158.931 ms 159.020 ms 153.960 ms

talk - ofera o modalitate de discutie on-line cu alti utilizatori; dupa stabilirea conexiunii, ceea
ce presupune apelare de catre initiator si acceptare din partea destinatarului, mesajele tastate
de unul din utilizatori apar in fereastra de dialog a celuilalt si invers. Campul de lucru apare
impartit in doua jumatati, cate una pentru fiecare dintre cei doi parteneri de discutie.
Sintaxa: <talk user_name> sau <talk user_name@server_name>
Exemplu: talk utilizator2@stud.usv.ro

write - permite trmiterea unui mesaj text, fortat, in fereastra de dialog cu serverul a
corespondentului initiind un dialog de tip terminal-la-terminal.
Sintaxa: <talk user_name@server_name>
Exemplu: write utilizator2@stud.usv.ro

mail - este o comanda care permite trimiterea unui masaj email direct din linia de comanda
cu sintaxa <mail user_name@server_name>. Sub aceasta forma comanda este urmata de
urmata de dialogul pentru completarea campurilor asociate mesageriei electronice: subject,
cc, message. Expedierea mesajului are loc la tastarea caractrerului "." (punct) la inceput de
linie noua. Sub forma simpla <mail> determina intarea in modul "mail" care permite gestiunea
mesageriei: editare, listare, tiparire mesaje etc. Transmiterea caracterului <?> in linia de
comanda a modului "mail" permite afisarea comenzilor disponibile.
Sintaxa: <mail> sau <mail user_name@server_name>
Exemplu: mail user@yahoo.com

pine - este o aplicatie completa pentru gestiunea mesageriei electronice pe servere, la

distanta. Este detaliata in subcapitolul referitor la serviciul de mesageria electronica.
Sintaxa: <pine>

lynx - lanseaza un navigator web care lucreaza exclusiv in mod text (text browser).
Navigarea este posibila folosind doar tastele disponibile pe tastatura (sageti, enter) fiind afisat
doar continutul text al paginilor accesate, ceea ce este de obicei satisfactor atunci cand se
urmareste doar un acces rapid si simplu la informatie.
Sintaxa: <lynx>
Exemplu: lynx www.yahoo.com

wget - permite transferul pe server a unor fisiere de la locatii (site-uri) web sau ftp.
Sintaxa: <wget>
Exemplu: wget ftp://ftp.eed.usv.ro/project_files/test

whois - ofera informatii despre inregistrarea unui nume de domeniu pe baza consultarii
continutului inregistrailor DNS (Domain Name Server)
Exemplu: whois yahoo.com

telnet - permite initierea unei conexiuni nesecurizate, la distanta, cu un alt server (host)
Sintaxa: telnet host_name
Exemplu: telnet stud.usv.ro

^C [Ctrl C] - abandoneaza procedura curenta

Observatie: Trebuie remarcat ca in cadrul ferestrei de dialog sunt permise doar caractere text
sub forma de comenzi specifice sistemului de operare cu care are loc conversatia, respectiv
Linux/Unix, neavand nici o semnificatie comenzile de la perifericile speciale specifice
sistemelor de operare tip Windows (mouse, track-ball).

5.2. World Wide Web

Web - ul (World Wide Web sau WWW - pânza de paianjen mondiala) este unul dintre
cele mai interesante servicii oferite de reteaua Internet, fiind instrumentul care a revolutionat
accesul la Internet. Web - ul este de fapt o retea de calculatoare bazata pe tehnologiile
Internet, si care permite utilizatorului unui calculator sa acceseze informatii aflate pe un alt
calculator din retea, fiind un sistem client / server.

Aparut în 1989 la CERN (Centrul European de Cercetari Nucleare), din necesitatea

de a permite cercetatorilor din întreaga lume sa colaboreze utilizând colectii de rapoarte,
planuri, desene, fotografii si alte tipuri de documente aflate într-o continua modificare, Web -
ul a facut din Internet o entitate mult mai accesibila.

Propunerea initiala, privind dezvoltarea retelei Web, a fost facuta de fizicianul Tim
Berners-Lee, fizician la CERN (Conseil Europeen pour la Recherche Nucleaire), în martie
1989. Crearea Web - ului a fost justificata de nevoia de comunicare între oamenii de stiinta
din întreaga lume, precum si între acestia si studentii care participau la diferite proiecte
comune. Desigur, legatura exista si înainte prin e - mail. Ceea ce lipsea era o baza de date
globala pentru toate tipurile de documente, care sa poata fi reactualizata fara probleme.
Aceasta baza de date ar trebui sa functioneze ca o carte: cu ajutorul unor indici globali sa
poata fi gasite usor informatiile necesare. Ceea ce a rezultat este actualul Web: o baza de
date hypertext, la nivel mondial, care poate furniza pe lânga text si sunet si imagine în toate
formatele ca GIF, TIF, JPEG.

Dintre evenimentele mai importante privind dezvoltarea Web - ului pot fi evidentiate
urmatoarele:

- Prima utilizare publica a Web - ului a avut loc în ianuarie 1992, la Geneva, Elvetia,
unde cercetatorii au avut acces la date Web din site - ul Web al CERN. Cercetatorii au avut
acces la aceste date utilizând un program special numit browser Web.

- Prima interfata grafica care a permis accesarea acestor documente a aparut în

februarie 1993 si se numea Mozaic, autorul sau fiind Marc Andreessen, de la NCSA (National
Center for Supercomputing Applications - Centrul national pentru aplicatiile
supercalculatoarelor).

- În aprilie 1993, dupa aproape un an si jumatate de la introducerea Web - ului,

existau 60 de servere Web. Astazi numarul acestora este la peste un milion.

- În 1994, CERN si M.I.T. au format Consortiul World Wide Web, care are drept
obiectiv dezvoltarea Web-ului, standardizarea protocoalelor, si încurajarea legaturilor dintre
site - uri. Tim Berners-Lee a devenit directorul acestui consortiu. M.I.T. coordoneaza partea
americana a consortiului, iar partea europeana este coordonata de INRIA, centrul de cercetari
francez.
- În 1995 Marc Andreessen paraseste NCSA si înfiinteaza o noua companie,
Netscape Communications Corp., care se ocupa cu dezvoltarea de software pentru Web.
- În 1999 America On Line a achizitionat compania Netscape.

Pe zi ce trece Web - ul câstiga tot mai multi adepti si popularitatea acestuia este în
continua crestere. Internet - ul furnizeaza suportul de comunicatie pentru Web, care
reprezinta o colectie de milioane de documente legate (conectate) între ele, care se gasesc
pe calculatoare raspândite în întreaga lume. Putem spune ca Web - ul este cel mai mare
rezervor de informatie electronica din lume.

Pentru a putea naviga în Web, este nevoie de un calculator cu o interfata de retea si un

mediu de comunicatie. Prin intermediul mediului de comunicatie sistemul poate comunica cu
alte sisteme, de obicei prin intermediul furnizor de servicii Internet. Aplicatia sofware care
permite accesul la principalele informatii web se numeste program de navigare sau browser.

Un furnizor de servicii Internet este o societate care are unul sau mai multe
calculatoare conectate la Internet. Utilizând modemul, calculatorul se poate conecta la
modemul serverului furnizorului de servicii Internet. Aceasta conecatre se poate realiza si in
alte moduri: folosind sisteme de conectare radio, servicii integrate de date (ISDN), alte
legaturi dedicate (DSL, fibra optica, cablu coaxial comun cu TVC). Dupa conectarea la
calculatorul furnizorului, programul browser va permite accesul la Web. Figura urmatoare
ilustreaza legaturile între calculatorul client si serverul furnizorului de servicii Internet.

Conectarea la Internet printr-un provider.

De obicei, furnizorul de servicii Internet solicita o taxa lunara pentru furnizarea

accesului la Internet. Acesta poate sa ceara si o taxa initiala de instalare si poate limita timpul
de conectare lunar. De aceea este bine sa alegem furnizorul care ne poate oferi serviciile de
care avem nevoie, si nu pe care ni le poate oferi un furnizor.
 Pentru a putea naviga prin Internet mai avem nevoie si de un program special, numit
browser.
Browser-ul este un program care permite vizualizarea, examinarea si comunicarea cu
documente Web, fiind de fapt interfata între utilizatorul WWW si retea. Browser-ul Web
interactioneaza cu server-ul Web printr-o relatie client/server. În general, browser-ul , în
calitate de client, cere serverului sa-i trimita anumite documente, pe care le afiseaza apoi într-
o fereastra pe ecranul calculatorului. Browser-ul permite vizualizarea datelor trimise de
serverul de Web. Primele browser-e, aparute la începutul anilor 1990 nu aveau multe functii si
erau relativ simple. Odata cu dezvolatrea Web-ului, a crescut si gradul de utilizare al
imaginilor grafice în cadrul documentelor. Datorita includerii elementelor de grafica, browser-
ele au devenit mai complexe. Astazi, majoritatea browser-elor pot lucra cu text si grafica si
exista o multitudine de browser-e (numite si instrumente grafice), care permit explorarea în
informatiilor disponibile in Internet.

Cele cele mai cunoscute navigatoare web sunt: Netscape (pachetul include
Navigator, Communicator, Composer) Microsoft Internet Explorer, Opera, Mozaic.

Browser-ul Netscape contine o gama completa de aplicatii, incluzând navigatia în Web,

posta electronica, grupuri de discutii si suport pentru obiecte în direct (multimedia interactiv),
care include cadre, multimedia online, JavaScript si applet-uri Java. În plus Netscape poate
lucra cu documente care contin tabele, animatie, secvente audio si video si obiecte 3-D.

Browser-ul Netscape

Firma Microsoft are propriul browser, si anume Internet Explorer care accepta
limbajul Java, extensii HTML, VRML si scrierea de programe0 Java, precum si ActiveX.
VRML (Virtual Reality Modelin Language) este un limbaj descriptiv asemanator cu limbajul
HTML, deosebirea consta în faptul ca nu stabileste documente hypertext, ci scene
tridimensionale. Dezvoltarea lui VRML a început în anul 1994 la World Wide Web Conference,
care are loc în fiecare an la Geneva, Elvetia. VRML nu înlocuieste HTML si nici nu reprezinta
o extindere a lui. Ambele limbaje sunt proprii.
 Browser-ul Internet Explorer

Prin intermediul unui browser se pot vizualiza diferite documente Web. Aceste
documente Web sunt realizate cu ajutorul unui limbaj HTML - HyperText Markup Language
(limbaj de marcare hipertext), care permite utilizatorilor sa produca pagini care includ text,
grafica si indicatori catre alte pagini de Web. HTML nu este un limbaj de programare, ci mai
degraba un set de reguli utilizate pentru formarea unui document Web. Atunci când se
creeaza un document hipertext utilizând HTML-ul, trebuie respectat un set de reguli. În
general orice program de navigare are o optiune View | Source, care permite afisarea paginii
curente în format HTML în loc de forma interpretata. Utilizând HTML se pot afisa pagini Web
statice, care includ tabele, poze sau alte obiecte.

Web - ul este un sistem client-server, si din acest motiv el este abordat din doua puncte
de vedere: cel al utilizatorului (client) si cel al server-ului. Comunicatia în retea necesita o
conexiune de retea între doua calculatoare sau programe care comunica unul cu altul.

Modelul client/server împarte aplicatia de retea în doua parti: partea de client si partea
de server. Prin definitie, partea de client a unei legaturi de retea cere informatii sau servicii de
la server. Partea de server a conexiunii raspunde cererilor clientului. Cu alte cuvinte, în
modelul de program client/server, o aplicatie Web realizeaza doua functii separate si bine
definite: cererea de informatii si raspunsul la cererile de informatii. Programul care cere
informatii functioneaza ca un program client, ca un browser.
 Browser client Server HTTP
Model client / server.

5.3. Clientul Web

Din punct de vedere al utilizatorului, Web - ul reprezinta o colectie uriasa de documente

care sunt raspândite în întreaga lume, sub forma unor pagini. Fiecare pagina poate sa
contina legaturi catre alte pagini, aflate oriunde în lume. Utilizatorul poate sa aleaga o
legatura care îi va aduce pagina indicata de legatura. Acest proces se poate repeta la
nesfârsit, fiind posibil sa se traverseze în acest mod sute de pagini legate între ele. Despre
paginile care indica spre alte pagini se spune ca utilizeaza hipertext (termenul de hypertext, în
limba engleza, a fost inventat de Ted Nelson, care l-a definit ca fiind "o scriere nesecventiala").
Deci când utilizam termenul de hypertext în legatura cu Web - ul, acesta se refera la o
sectiune a unui document HTML. Hypertextul trebuie interpretat ca un text care identifica o
legatura la o alta informatie Web, de obicei un alt document Web. În mod traditional, când se
creeaza un document Web, hypertextul este identificat prin îngrosarea sau sublinierea
hypertextului, pentru a-l deosebi de textul simplu.

Hiperlink-uri catre alte pagini Web

 Paginile pot fi vizualizate cu ajutorul browser-ului. Programul de navigare aduce pagina
ceruta, interpreteaza textul si comenzile de formatare continute în text si afiseaza pagina pe
ecran. Majoritatea paginilor de Web încep cu un titlu, contin informatii (text obisnuit sau
formatat, imagini, hiper-legaturi, etc.) si se termina uneori cu adresa de posta electronica a
celui care mentine pagina. Hiper-legaturile sunt usor de recunoscut, deoarece atunci când
utilizatorul pozitioneaza mouse-ul pe ele forma cursorului se modifica; ele sunt în general
imagini sau siruri de caractere care reprezinta legaturi catre alte pagini si sunt afisate în mod
diferit, fiind subliniate si/sau colorate cu o culoare aparte. Pentru a selecta o legatura,
utilizatorul va plasa cursorul pe zona respectiva (prin utilizarea mouse-ului sau a sagetilor) si
va comanda selectia (click pe butonul stânga al mouse-ului, sau apasarea tastei ENTER).

Majoritatea programelor de navigare au numeroase butoane si optiuni care ajuta la

navigarea in spatiul Web. Multe au un buton pentru revenirea la pagina anterioara (Back), un
buton pentru a merge la pagina urmatoare (Forward), un buton pentru selectia paginii de
baza (Home). Majoritatea programelor de navigare mai au un buton sau un meniu pentru
înregistrarea unei adrese de pagina - Bookmark - si un altul care permite afisarea unor
adrese înregistrate, facând posibila revenirea la o pagina cu ajutorul unei simple selectii
realizate cu mouse-ul. Paginile pot fi salvate pe disc sau tiparite. Sunt posibile numeroase
optiuni pentru controlul ecranului si configurarea programului de navigare conform dorintei
utilizatorului.
În afara de text obisnuit (nesubliniat) si hipertext (subliniat), paginile Web pot sa contina
iconite, desene, fotografii, harti. Nu toate paginile sunt afisabile. De exemplu, pot sa existe
pagini care contin înregistrari audio, clip-uri video sau pe amândoua. Daca paginile hipertext
sunt combinate cu alte tipuri de pagini, rezultatul se numeste hiper-media. Numai o parte din
programele de navigare pot sa afiseze orice tip de hiper-media. Cele care nu pot verifica un
fisier de configurare pentru a afla modul în care sa trateze datele primite nu permit accesul la
informatia hiper-media. În mod normal, fisierul de configurare contine numele unui program
de vizualizare extern sau al unui program auxiliar pentru aplicatie, care va fi utilizat pentru a
interpreta continutul paginii aduse.
Si în acest domeniu al hiper-media trebuiesc respectate niste reguli, standarde, dintre
care s-au impus urmatoarele:
- standardul JPEG - Joint Photographic Experts Group - grupul comun al expertilor
fotografi, este un standard utilizat pentru comprimarea imaginilor cu tonuri continue (de
exemplu, fotografii), a fost dezvoltat de expertii în fotografii lucrând sub auspiciile ITU, ISO si
IEC, un alt organism de standarde;
- standardul MPEG - Motion Picture Experts Group - grupul expertilor în filme. Acestia sunt
algoritmii principali folositi pentru compresia video si sunt standarde internationale din 1993.
Deoarece filmele contin atât imagini cât si sunete, MPEG le poate comprima pe amândoua,
dar deoarece video ia multa largime de banda si de asemenea contine mai multa redundanta
decât audio, ne vom concentra întâi asupra compresiei video MPEG.

Internet - ul si-a implementat propriul sau sistem multimedia digital, MBone (Multicast
Backbone - coloana vertebrala cu trimitere multipla). Acesta este un fel de radio si televiziune
Internet. Spre deosebire de video la cerere, unde accentul cade pe selectarea si vizualizarea
filmelor precomprimate memorate pe un server, MBone este folosit pentru difuzare audio si
video în forma digitala în lumea întreaga prin Internet. Este operational de la începutul anului
1992. Multe conferinte stiintifice, în special întâlniri IETF, au fost difuzate, la fel ca si
evenimentele stiintifice notabile, cum ar fi lansarea navetelor spatiale. Pentru persoanele care
vor sa înregistreze digital o emisiune MBone, exista si software - ul corespunzator.

Alte programe auxiliare contin interpretoare pentru limbaje speciale pentru Web,
permitând aducerea si executia programelor din paginile Web. Acest mecanism permite
extinderea functionalitatii Web - ului.

Multe pagini Web contin imagini de dimensiuni mari, pentru care încarcarea dureaza
foarte mult. Unele programe de navigare trateaza problema încarcarii lente aducând si
afisând mai întâi textul si apoi imaginile. Aceasta strategie ofera utilizatorului ceva de citit cât
timp asteapta, si în acelasi timp îi permite sa renunte la pagina respectiva daca nu este destul
de interesanta ca sa merite asteptarea. O alta strategie este de a oferi optiunea de a
dezactiva aducerea si afisarea automata de imagini.

Unele pagini Web contin formulare care cer utilizatorului sa introduca informatii.
Aplicatiile tipice pentru formulare sunt cautarile într-o baza de date pentru o intrare specificata
de utilizator, comandarea unui produs sau participarea la un sondaj de opinie.

5.4. Setarea programelor de navigare

Toate programele de navigare ofera facilitati de configurare a unor optiuni utilizator cu

ajutorul unor meniuri specifice. In afara de setari de personalizare, broweserele permit se
definirea unui server proxy. Aceste este un sistem care intermediaza cererile catre Internet. El
primeste solicitarea de la brwser si o retrimite in numele sau. Cand soseste raspunsul acesta
este trimis catre cel care il solicitase anterior. Proxy memoreaza toate informatiile pe care le
vehiculeaza. Din acest motiv el permite regasirea rapida a unor informatii daca acestea au
fost solicitate anterior si daca nu au expirat ca si valabilitate. Mai mult, memorand intregul
trafic proxy poate oferi informatii despre tipul de trafic realizat de fiecare client in mod
particular si generarea de statitistici corespunzatoare.

Meniu de configurare proxy pentru Internet Explorer

Fereastra principala a meniului de configurare Internet Explorer

Fereastra principala a meniului de configurare Netscape

 Meniul de configurare proxy pentru Netscape Navigator

5.5. Server-ul Web

Pentru a avea acces la informatiile din Internet, un calculator acceseaza un server Web.
Protocolul care descrie cererile si raspunsurile permise (protocolul de transfer standard)
utilizat de Web este HTTP - HyperText Transfer Prototcol - protocol de transfer pentru
hipertext.
Web-ul reprezinta o colectie imensa de documente, la care orice utilizator conectat la
Internet are acces. Pentru a putea accesa o pagina utilizatorul ar trebui sa stie:

1. Cum se numeste pagina ?;

2. Cum este localizata pagina ?;
3. Cum se face accesul la pagina ?

Solutia aleasa pentru rezolvarea acestor probleme este URL (Uniform Resource
Locator - adresa uniforma pentru localizarea resurselor), care reprezinta o adresa Internet a
unui document Web. Pentru a gasi o informatie într-o carte, consultati indexul cartii. Pentru a
gasi o resursa Web, trebuie sa-I utilizam adresa. Browser - ele Web utilizeaza URL - uri
pentru localizarea resurselor Web.

Modul de specificare a adreselor Web (sintaxa unui URL) are trei componente:
- protocolul;
- numele DNS al calculatorului pe care este memorat fisierul;
- un nume local, care indica în mod unic pagina (este numele fisierului care contine pagina).

Structura campului de specificare a informatiei solicitate:

protocol://nume_DNS/nume_local
adica protocolul utilizat, numele DNS al calculatorului pe care este memorat fisierul si un
nume local, care indica în mod unic pagina.
 Adresa de accesare a unei pagini Web, URL.

Un exemplu de adresa URL este urmatorul:

http://www.eed.usv.ro/index.html

Acest URL are cele trei componente:

• protocolul, http;
• numele DNS al serverului, www.eed.usv.ro;
• numele fisierului, index.html.

În modul de specificare a adreselor Web se pot utiliza notatii care reprezinta

prescurtari standard. De exemplu ~user/ poate sa fie pus în corespondenta cu directorul
WWW al utilizatorului user, folosind conventia ca o referinta la directorul respectiv implica un
anumit fisier, de exemplu welcome.html.

Printre protocoalele cele mai utilizate pot fi precizate urmatoarele:

- http, care este protocolul nativ pentru Web, si este utilizat de catre servere de HTTP;
Exemplu: http://www.eed.usvro/index.html;

- ftp, este un protocol utilizat pentru accesul la fisiere prin FTP, protocolul Internet de transfer
de fisiere. Numeroase servere de FTP din toata lumea permit ca de oriunde din Internet sa se
faca o conectare si sa se aduca orice fisier plasat pe un server FTP. Web - ul nu aduce
schimbari, dar face ca obtinerea de fisiere sa se faca mai usor, deoarece FTP - ul nu are o
interfata prietenoasa.
Exemplu: ftp://ftp.eed.usv.ro/documente/index;

- file, este un protocol care permite accesul la un fisier local ca la o pagina Web. Aceasta
este similara utilizarii protocolului FTP, dar nu implica existenta unui server. Este util pentru
testarea paginilor pe propriul calculator;
Exemplu: /user/documente/delphi.doc

- telnet, este utilizat pentru stabilirea unei conexiuni pe un calculator aflat la distanta. Se
utilizeaza la fel ca si programul Telnet.
Exemplu: telnet://www.w3.org:80;

- gopher, este utilizat pentru sistemul Gopher, care a fost proiectat pentru universitatea
Minnesota. Este o metoda de regasire a informatiei, similara conceptual cu cea utilizata de
Web, dar care accepta numai text si imagini.

Deci URL-urile au fost proiectate nu numai pentru a permite utilizatorilor sa navigheze

prin Web, dar si pentru a utiliza FTP, Telnet, e-mail, etc., ceea ce fac inutile interfetele
specializate pentru aceste protocoale integrând astfel într-un singur program, navigatorul în
Web, aproape toate tipurile de acces în Internet.
5.7. Regasirea informatiilor pe Web

Cu toate ca in spatiul Web se gaseste o cantitate foarte mare de informatii, gasirea unei
anumite informatii nu este foarte simpla. Pentru a facilita gasirea paginilor care pot fi utile, o
serie de cercetatori au scris programe pentru a realiza indexarea Web-ului în diferite moduri.
Unele dintre solutii au devenit atât de populare, încât s-au transformat în solutii
comerciale. Programele care realizeaza cautarea pe Web se numesc masini de cautare
(search engines, spiders, crawlers, worms, knowbots), iar dintre cele mai cunoscute
enumeram: Google, AltaVista, Hotbot, Yahoo, Infoseek, Lycos, Excite, Webcrawler, etc.

Mecanismele de cautare sunt foarte diverse, astfel putem avea la dispozitie unul din
urmatoarele sisteme de cautare:
- arborescenta - în acest caz se utilizeaza subiectul cautarii (domeniul). Cautarea începe cu
specificarea domeniului general, si apoi din aproape în aproape se ajunge la domeniul cautat;
- mecanism de cautare - în acest caz este accesata o baza de date prin utilizarea unui cuvânt
cheie (keyword search);
- combinatie între arborescent si mecanism de cautare - este o metoda combinata (directory /
search engine), care utilizeaza ambele metode descrise mai sus;
- multi - mecanism (multi engine) - sunt accesate baze de date prin intermediul mai multor
mecanisme de cautare în paralel.

Desi Web - ul este imens, îl putem reduce la esenta, un graf având pagini în noduri si
hiper-legaturi ca arce. Ceea ce face dificila indexarea Web - ului este cantitatea imensa de
informatie care trebuie gestionata si faptul ca aceasta informatie este în continua schimbare.
 6. Mesageria Electronica

Serviciul de mesagerie electronică (email, poştă electronică) constă în transmiterea

către căsuŃa poştală electronică a destinatarului a unui mesaj. Mesajele primite sunt stocate
în căsuŃa poştală electronică, numită şi cont e-mail sau cont de postă electronică. Accesul la
conŃinutul contului este permis numai pentru utilizatorul îndreptăŃit, pe bază de parolă.
O adresă de mesagerie electronică (poştă electronică) dă informaŃii despre numele
contului - user_name şi despre serverul care găzduieşte contul respectiv, în cazul cel mai
general de forma nume.subdomeniu.domeniu şi va avea structura
user_name@server_name.
Exemple: user@yahoo.com; utilizator@stud.usv.ro
Pentru fiecare sit WEB care găzduieşte căsuŃe poştale gratuite se precizează exact
tipul de adresă, iar după subscriere şi deschiderea noului cont, vi se aduce la cunoştinŃă
datele necesare accesării noii căsuŃe poştale.
Pe Internet, sunt multe situri care acceptă găzduirea de conturi de e-mail şi chiar de
pagini WEB. In tabelul de mai jos este prezentată o listă cu câteva locuri unde puteŃi să vă
înscrieŃi, în scopul deschiderii unui cont gratuit de e-mail.

Dacă acceptă
Denumirea Capacitatea protocoale
Adresa sitului Alte precizări
sitului căsuŃei (MB) POP3, SMTP
sau IMAP
Hotmail.com http://www.hotmail.com 5 DA Ataşament limitat la 1 Mb
Yahoo.com http://mail.yahoo.com 5 DA Ataşament limitat la 1 Mb
Mail.ro http://mail.ro Nelimitată DA Ataşament limitat la 6 Mb
Email.ro http://www.email.ro Nu se specifică Nu se specifică Se alege domeniul
Post.ro http://www.post.ro 15 DA Ataşament limitat la 3 Mb
Home.ro http://www.home.ro 5 DA Ataşament limitat la 1 Mb

Accesarea căsuŃelor poştale electronice şi implicit utilizarea acestui serviciu se poate

realiza în 3 moduri descrise in continuare.
 6.1. Conectarea de la distanŃă la serverul care găzduieşte contul email

Această metodă presupune utilzarea unor aplicaŃii sau comenzi care să permită
dialogul la distanŃă cu serverul (telnet sau similare). După stabilirea sesiunii de dialog se pot
transmite serverului comenzi de accesare a conŃinutului mesageriei electronice.
Se utilizează de obicei un program dedicat, Pine (Program for Internet News &
Email), care include într-o interfaŃă de tip text toate comenzile uzuale necesare gestionării
căsuŃei poştale (listare, citire, editare, trimitere, ştergere, anulare ştergere, organizare mesaje
pe foldere, etc.).
O interfata de conectare tipica la aplicatia Pine este prezentata in figura.
Pine permite accesul direct la continutul casutei postale si operarea cu diverse optiuni
specifice (send, forward, delete, reply etc.)

Interfata principala a aplicatiei Pine

6.2 Webmail

O metodă foarte utilizată în prezent constă în web-mail, adică accesarea serviciilor

asociate mesageriei electronice prin intermediul unor pagini web. Avantajul principal al
acestei metode este legat de faptul că utilizatorii familiarizaŃi cu navigarea Internet pot avea
acces la funcŃii de gestiune a contului e-mail prin intermediul unor acŃiuni specifice navigarii
web, cum ar fi link-uri, butoane, câmpuri. Mai mult, deoarece conŃinutul mesajelor este
tranferat utilizatorului prin intermediul unei pagini web înseamnă că acesta nu are nevoie de
drepturi speciale de acces sau execuŃie pe server.
In spatele acestui tip de serviciu se află întotdeauna o aplicaŃie web-mail care este
capabilă ca, pe baza datelor de identificare furnizate de utilizator, să "citească" conŃinutul
căsuŃei poştale şi să-l convertească într-un format html (pagină web), accesibil cu ajutorul
unui program de navigare (browser).
Toate comenzile necesare (afişare, ştergere, compunere mesaj nou, retrimitere,
răspuns, sortare, etc.) sunt accesibile prin intermediul unor butoane sau linkuri pe care
aplicaŃia le pune la dispoziŃie.
Trebuie reŃinut că astfel, toate acŃiunile legate de gestiunea contului au loc de fapt pe
server, utilzatorul vizualizând doar paginile web pe care le construieşte programul web-mail
pentru client.
 Majoritatea serverelor e-mail publice oferă acces de tip webmail: mail.yahoo.com,
www.email.ro, www.hotmail.com, www.k.ro.

Interfata web-mail tipica

6.3 ClienŃii de poştă electronică

O a treia metodă de gestiune a mesagerie electronice şi cea mai completă constă în

utilzarea clienŃilor de poştă electronică. ClienŃii de poştă electronică sunt aplicaŃii care rulează
pe sistemul local şi care preiau controlul procedurii de dialog cu serverul de poştă electronică
copiind local (sau descărcând fără a lăsa mesaje pe server) mesajele. Aceste aplicaŃii oferă
funcŃii complexe, inclusiv filtrare locală a mesajelor, introducere de semnătură, lucru off-line
etc.

Principalele programe client de poştă electronică sunt:

• Outlook Express (face parte integrantă din pachetul de aplicaŃii integrat sistemului
de operare Windows)
• Netscape Messenger (face parte din pachetul de aplicaŃii Netscape)
• Microsoft Outlook (aparŃine pachetului Microsoft Office şsi include şi funcŃii
complexe de tip agendă electronică)
• Eudora (program dedicat de mesagerie electronică)

Indiferent de programul utilizat acesta trebuie să "cunoască" datele de conectare

pentru un anumit cont (utilizator, nume server) şi trebuie definiŃi parametrii conectării.
Programele client de poştă electronică utilizează câteva protocoale (seturi de reguli)
specifice.
Pentru descărcarea locală a mesajelor de pe serverul care găzduieşte căsuŃa
poştală: POP3 (Post-Office Protocol), IMAP.
Pentru expedierea mesajelor: SMTP (Simple Message Transfer Protocol)
 6.3.1. Outlook Express

Cu Outlook Express Mail se poate trimite mesaje prin e-mail oricărei persoane a
cărei adresă de e-mail există pe Internet, intranet şi post individual abonat la un server. Se
pot trimite în plus fişiere, rapoarte, scrisori şi foi de calcul tabelar – sub formă de anexe la
mesajele transmise. De obicei, programul Outlook Express Mail este folosit de clienŃii abonaŃi
la Internet.
Un program de postă asigură în general următoarele operaŃii:
• Compunerea, transmiterea şi recepŃia mesajelor;
• Administrarea mesajelor primite: vizualizarea, arhivarea pe disc sau tipărirea
lor, ştergerea;
• Retransmiterea către alŃi destinatari a mesajelor primite;
• Confirmarea trimiterii mesajului;
• Confirmarea de către destinatar a recepŃionării mesajului;
• Folosirea fişierelor cu semnături;
• Ataşarea unor fişiere ;
Un mesaj E-mail este format din patru elemente:
• Antetul (Header), care este un text cu care începe mesajul. ConŃine informaŃii
despre destinatar, autor, subiect şi ora transmisiei;
• Corpul (Body), care reprezintă mesajul propriu zis;
• Semnătura (Signature), care este un text care se adaugă la sfârşitul
mesajului poştal, şi cuprinde cel puŃin numele autorului. MulŃi autori introduc
de obicei în plus numele firmei şi numărul de telefon unde pot fi contactaŃi.
• Anexele ataşate mesajului (Attach binary file).

6.3.2. Configurarea Outlook Express

Paşii care trebuie urmaŃi pentru configurarea aplicaŃiei Outlook Express în vederea
creării unui cont de e-mail sunt următorii:

1. AplicaŃi dublu-click pe icon-ul "Outlook Express" care se află pe Desktop-ul

dumneavoastră. Dacă nu a fost configurat nici un cont de e-mail în "Outlook Express" atunci
treceŃi la pasul următor. In caz contrar, în fereastra principală a programului "Outlook
Express" selectaŃi meniul "Tools" şi apoi sub-meniul "Accounts...". Se va afişa fereastra
"Internet Accounts" în care apăsaŃi butonul "Add" şi alegeŃi opŃiunea "Mail..."

2. Se va afişa fereastra "Internet Connection Wizard". In dreptul textului "Display

name" introduceŃi numele dumneavoastră apoi apăsaŃi butonul "Next"

3. Se va afişa o fereastă în care în dreptul textului "E-mail address" introduceŃi

adresa dumneavoastră de e-mail, care este compusă din numele contului dumneavoastră
urmat de textul "@eed.usv.ro" (spre exemplu: ionpopescu@eed.usv.ro).

4. Se va afişa o fereastă în care în dreptul textului "My incoming mail server is a"
selectaŃi opŃiunea "POP3". Sub textului "Incoming mail (POP3, IMAP or HTTP) server"
introduceŃi protocoalele de poştă electonică, cum ar fi POP3 (Post-Office Protocol) pentru
Incoming Mail şi SMTP (Simple Message Transfer Protocol pentru Outgoing Mail), apoi
apăsaŃi butonul "Next".

5. Se va afişa o fereastă în care în dreptul textului "Account name" introduceŃi

numele contului dumneavoastră şi în dreptul textului "Password" introduceŃi parola
dumneavoastră de acces apoi apăsaŃi butonul "Next".

6. In fereastra următoare apăsaŃi butonul "Finish". Dacă aŃi procedat pentru prima
dată la configurarea unui cont de e-mail atunci se va afişa fereastra principală a programului
"Outlook Express". Dacă aŃi adăugat noul cont de e-mail din fereastra "Internet Accounts"
atunci apăsaŃi butonul "Close" pentru a reveni la fereastra principală a programului "Outlook
Express".
 Interfata de configurarea a serverelor si protocoalelor utilizate de clientul de posta
electronica Outlook Express

Exista si alti clienti de posta electronica uzuali. In figura de mai jos este prezentata
interfata pentru Netscape Messenger.

Interfata de configurare pentru clientul de posta electronica Netscape Messenger

 Specificarea datelor de conecatre a clientului in Outlook Express

6.3.3. Initierea conecxiunii Outlook Express cu serverul email

Pentru conectarea Outlook Express la serverul unde sunt deschise adresele de poştă
electronică, se procedează astfel:
1.- Click pe Send/Recv: va apare caseta specială de conectare Outlook Express şi
daŃi click pe Details pentru a se desfăşura integral caseta de dialog şi să puteŃi urmări
desfăşurarea operaŃiunilor curente.
2.- Automat trebuie să apară şi caseta de dialog Dial-up Conection: în această casetă
trebuie să fie trecute la:

Connect to - numele dat conexiunii ;

User name - numele de cod pe care este deschis contul ;

Password - codul tău secret care apare sub forma unor asteriscuri;
Când se termină transmisia şi recepŃia mesajelor, dispare automat caseta de dialog şi se face
deconectarea computerului.

6.3.4. Compunerea mesajelor

Un nou mesaj se poate expedia în două moduri:

• Direct cu adresa destinatarului;
• Direct din programul Outlook Express: click pe New Mail sau din File > New >
News Mesasage şi va apare o căsuŃă specială pentru redactarea mesajului.

Setări pentru compunerea unui mesaj:

• To: - se poate scrie manual (direct) adresa de poştă electronică a destinatarului, sau
se face click pe To: şi va apare caseta de dialog Select Recipients;
o aici se alege din lista desfăşurată numele destinatarului, se face click pe el şi
din nou click pe To:-> din bara de mijloc;
o dacă e corect click pe OK şi această casetă de dialog dispare, iar în căsuŃa
To: din New Message va apare numele destinatarului; computerul va
 completa automat la expediere adresa corectă a poştei electronice pentru
destinatarul al cărui nume este afişat în caseta To:.

NOTA: Există posibilitatea trimiterii aceluiaşi mesaj la un număr de “n” destinatari, prin
acelaşi sistem: în To: vor apare numele respective separate prin punct şi virgulă;
deasemenea există posibilitatea de trimitere a unor copii unor destinatari a căror adresă este
trecută la Cc: (prin acelaşi sistem).

• La Subject: se scrie ceva semnificativ pentru mesaj;

• Se trece la redactarea textului care va fi formatat în mod automat la 76 caractere pe

un rând, ca să poată fi citit comod direct în fereastra programului;

• Mesajul poate fi expediat:

o simplu sau cu prioritate - click pe Priority
o se poate ataşa ceva - click pe butonul Attach etc.

• Când mesajul este gata pentru trimitere: click pe Send; mesajul astfel redactat şi
finisat ajunge în folderul Outbox gata pentru o expediere la prima conectare la
Internet.

6.3.5. Recomanadri pentru utilizarea Outlook Express

A. Referitor la “PAROLA”
Prin definiŃie , o parolă este um mecanism de securitate folosit pentru a permite
accesul numai utilizatorilor autorizaŃi. Parola poate îndeplini această funcŃie doar dacă este
secretă. In general, se fac combinaŃii între majuscule, litere mici şi cifre şi este recomandat,
ca la anumite intervale de timp, să schimbaŃi parola.

B. Modele diferite de mesaje

Marea majoritate a programelor de poştă electronică (inclusiv Outlook Express) au
posibilitatea de a trimite diferite “şabloane” de mesaje. PuteŃi executa click pe săgeata din
dreapta butonului Compose Message pentru a derula o listă cu şabloane pe care le puteŃi
folosi pentru mesaje speciale (de ex. felicitări de sărbători, invitaŃii la petrecere, felicitare de
ziua natală, etc.). SelectaŃi un şablon pentru a fi afişat în New Message şi veŃi vedea
ornamentele propuse.

C. Mesaje urgente
Tuturor mesajelor li se atribuie în mod prestabilit prioritate normală . Dacă vreŃi să
desemnaŃi un mesaj ca fiind urgent , alegeŃi Set Priority (alegerea priorităŃii) şi apoi High
(înaltă) din meniul Tools din fereastra New Message. Titlul mesajului cu prioritate mare ,
apare în Inbox precedat de semnul exclamării .

D. Semnături
Pentru a crea o carte de vizită electronică, selectaŃi din meniul Tools optiunea
Options…, iar la pagina Signatures selectaŃi New şi apoi introduceŃi textul pe care doriŃi să-l
afişaŃi ca semnatură (nu se recomandă a se da adresa exactă, numărul de telefon, etc).
Pentru inserarea semnăturii într-un mesaj se selectează din meniul Insert opŃiunea
Signatures .

E. Folosirea grupurilor
Dacă trimiteŃi frecvent mesaje unui grup de persoane, puteŃi crea acest grup în
Address Book. ExecutaŃi click pe butonul New Group (grup nou) din bara de instrumente a
directorului Address Book, atribuiŃi grupului un nume (Prieteni) şi executaŃi click pe OK. Apoi
executaŃi click pe Select Members (selectarea membrilor) pentru a adăuga la listă o adresă
deja existentă şi apoi executaŃi click pe OK. IntroduceŃi numele grupului în caseta To : a
ferestrei New Message şi apăsaŃi tasta Tab pentru a introduce adresele de e-mail ale
persoanelor care fac parte din grupul respectiv.
 F. Ataşarea unei imagini
PuteŃi ataşa cu uşurinŃă o imagine la mesajul dvs. VerificaŃi dacă este aleasă
opŃiunea Richt Text (HTML) din meniul Format al ferestrei New Message şi, deasemenea,
opŃiunea Send Picture With Message. Dacă aceste opŃiuni nu sunt selectate , alegeŃi
Options din meniul Tools al programului Outlook Express şi în pagina Send, executaŃi click
pe HTML; în secŃiunea Mail Sending Format (formatul de transmisie al mesajului), executaŃi
click pe opŃiunea Send Picture Whit Messages (transmiterea de imagini împreună cu
mesajul) şi apoi OK. In zona mesajului din fereastra New Message, executaŃi click în punctul
unde vreŃi să apară imaginea şi apoi alegeŃi Picture din meniul Insert. ExecutaŃi click pe
Browse pentru a găsi fişierul cu imaginea dorită, executaŃi dublu click pe numele fişierului şi
apoi click pe OK în caseta de dialog pentru a insera fişierul. Transmisia mesajului se va face
în mod normal .

G. Ataşarea unei pagini Web

Dacă vreŃi să transmiteŃi o hiperlegătură la o pagină Web împreună cu un mesaj , mai
întâi verificaŃi dacă este aleasă opŃiunea Rich Text (HTML) din meniul Format al ferestrei
New Message. Pentru a crea o legătură activă la un sit, pur şi simplu introduceŃi în conŃinutul
mesajului URL-UL sitului Web respectiv. Sau selectaŃi textul care va servi ca legătura,
executaŃi click pe butonul Insert Hiperlink din bara de instrumente Formatting, selectaŃi tipul
resursei, introduceŃi calea spre situl respectiv şi executaŃi click pe OK .