Universitatea Națională

de Știință și Tehnologie
POLITEHNICA București
CENTRUL UNIVERSITAR PITEȘTI

EVOLUŢIA COMUNICATIILOR CELULARE SI A TELEFONULUI MOBIL

Coordonator : Studenţi:
Dr. Ing. Răducu Marian Iacob Raluca
Toma Gabriela

Radiocomunicaţii mobile – proiect

PITEŞTI
-2023-
 Cuprins
 Introducere
 Evoluția telefonului , de la fix la mobil
 Telefonul fix
 Scurt istoric
 Cum funcționează o rețea de telefonie mobilă
 Rețelele GSM
 Din ce este formată o rețea GSM
 Scurt istoric al rețelelor GSM
 Avantaje și dezavantaje ale telefonului fix
 Avantaje si dezavantaje ale telefonului mobil
 INTRODUCERE:

 Telefonul este cel mai popular şi cel

mai folosit mijloc de comunicare ,
care a schimbat literalmente lumea
făcând-o mai mică.

 Chiar dacă telefoanele mobile şi

tehnologia fără fir sunt mai folosite
şi mai dorite ȋn zilele noastre , un
telefon fix încă poate fi găsit în
gospodăriile oamenilor .

 Inventarea telefonului de către

Alexander Graham Bell s-a dovedit
a fi o binefacere pentru ȋntreaga
omenire .
 Evoluţia telefonului de la cel fix la cel mobil

Pe măsură ce omenirea a progresat şi mijloacele de comunicare au

evoluat continuu : de la protocoalele de fum ale indienilor , la gorniştii
secolului XIX; de la sunetele de tobă din jungla africană , la scrisori trimise prin
porumbeii voiajori. Iar cel mai mare pas către sistemul de comunicaţii a fost
făcut cu un secol ȋnainte de a exista internetul : în 1876.

Cu siguranţa telefonul a fost invenţia secolului atunci când a apărut,

devenind treptat unul dintre cele mai celebre aparate electronice din lume.
Acesta constituie transpunerea unei aspiraţii mai vechi a omenirii şi anume
aceea de a comunica fară limite impuse de cele două dimensiuni : spaţiu şi
timp .

Denumirea de telefon vine din greacă (τῆλε, tēle, “la distanta” şi

φωνή, fōnē, “voce”,”sunet”).
 TELEFONUL FIX

Telefonul reprezintă un dispozitiv de telecomunicaţie care

serveşte la transmiterea şi receptarea sunetelor la distanţă .

Este constituit de obicei dintr-un microfon care are funcţia de

transformare a vibraţiilor sonore emise de vocea umană în oscilaţii
electrice şi un receptor care captează aproape instantaneu
aceste oscilaţii şi le transformă în vibraţii sonore, reproducând identic
mesajul transmis de la celălalt capăt al firului.

Cele mai multe telefoane operează prin transmiterea semnalelor

electrice de-a lungul a diferite reţele telefonice complexe , fapt care
permite aproape fiecărui utilizator al unui telefon să comunice cu aproape
oricare alt utilizator al unui telefon conectat la reţea.
 SCURT ISTORIC
 1844 — Innocenzo Manzetti a fost primul care a prezentat ideea de “telegraf vorbitor”.
 26 August 1854 — Charles Bourseul a publicat un articol în revista L’Illustration (Paris) : ”Transmisia electrică a
vorbirȋi”( “Transmisşion électrique de la parole”).
 26 Octombrie 1861 — Johann Philipp Reis (1834–1874) a prezentat public telefonul Reis în faţa Societăţii de Fizică din
Frankfurt (Phyşical Society of Frankfurt).
 14 Februarie1876 — Elisha Gray prezintă ideea de transmitere a vocii umane printr-un circuit telegrafic.
 7 Martie 1876 — Alexander Graham Bell, la vârsta sa de 29 de ani înregistrează patentul. “Improvement in Telegraphy”,
explicând metoda prin care se poate transmite voce prin crearea unor vibraţii.
 10 Martie 1876 — în oraşul american Boston, a avut loc prima convorbire telefonică demonstrativă. Bell a rostit celebrele
cuvinte care au rămas în istorie ca primele fraze comunicate într-o convorbire telefonică: “Mister Watson, come here! I
want to see you!” (Domnule Watson, vino aici! Vreau sa te ved!).
 1879 – Edison patentează microfonul cu granule de carbon (The patent 222,390 for a carbon granules transmitter). Până
nu de mult, majoritatea telefoanelor se fabricau cu microfoane de carbon. Noile telefoane au un microfon electric, care
poartă o sarcină electrică permanentă. Acest model asigură un semnal mai clar cu o reproducere a sunetului de mai bună
calitate.
 1877 – a fost constituită prima linie telefonică pe distanţă mare.
 1940– în America, comapnȋile de telefonie au introdus tonul telefonic “dial-ton”, un zgomot cofortabil pentru a elimina
confuzia de defectare a aparatului pe care o reşimţeau utilizatorȋi atunci când încercau apelarea.
 1966–George Sweigert şi-a înaintat patentul pentru primul telefon fără fir, telefon cordless (“full duplex wireless
communications appartus”)
 1973–Dr. Martin Cooper, unul dintre managerii companiei americane Motorola, a fost prima persoana care a iniţiat un
apel de pe telefonul mobil. Primul telefon mobil destinat utilizatorului final, a apărut abia peste zece ani, adică în 1983.
Acesta a fost Motorola DynaTAC (model 8000x) – o “ciudăţenie” pentru neavizaţi, un “gadget” pentru persoanele paşionate
de tehnologie.
 Alexander Graham Bell a făcut primul telefon “public” , pe 10 martie sunându-şi asistentul . El
rămânând ȋn istorie ca inventator al telefonului (la varsta de 29 de ani ) .

 Dezavantajele erau mari : atât cei care trimiteau, dar şi cei care
primeau mesajele erau nevoiţi să ştie codul Morse şi nu putea fi
trimis şi primit decât un singur mesaj în acelaşi interval de timp.
În plus, era astfel imposibil să ȋi auzi vocea celui care dorea să
îţi comunice astfel ceva.

 Pornind de la o observaţie relativ simplă : vorbirea se rezuma

-din punct de vedere fizic – la sunete, Bell s-a gândit cum să
“transporte” sunetul din gura celui care vorbeşte în urechea celui
care ascultă, peste mări şi ţări .

 Pentru aceasta a dotat aparatul cu un microfon (care transforma

vibraţiile sonore în oscilaţii electrice) şi cu un receptor (în care ajung
- prin intermediul firelor - acele oscilaţii electrice, fiind transformate,
ȋnapoi , în vibraţii sonore - absolut identice cu mesajul transmis).
 Prima convorbire telefonică demonstrativă a avut loc
pe 10 martie 1876, in oraşul american Boston (port la
Oceanul Atlantic), capitală statului Massachusetts. La un capăt
al firului : Alexander Graham Bell. La celălalt capăt , ȋntr-o
camera ȋnvecinată: Thomas Watson, asistentul inventatorului .

In lunile următoare Bell a urmat să realizeze prima legătură

telefonică la mare distanţă, ȋntre Chicago şi New York, pe 18 octombrie
1892. Vestea s-a răspândit în America, apoi în toată lumea , achiziţionându-
l prima dată numai cei bogaţi .
Din 1877, telefonul s-a perfecţionat datorită americanului Thomas Edison
(1847-1931). Microfonul pe care l-a realizat a ȋmbunătăţit calitatea
transmiterii vocii pe distanţe mari .

Telefonul lui Bell, ȋn următorii 100 de ani, a fost mult ȋmbunătăţit . Acum
avem taste cu cifre, iar “telefonul fix” e şi el fără fir (“cordless”) ,
utilizatorul putând să se mişte liber ȋn timp ce vorbeşte .

Aparatul ȋn sine nu s-a schimbat prea mult, ȋnsă firele obişnuite au

fost ȋnlocuite cu fibre optice, mult mai performante ȋn privinţa calităţii şi a
vitezei transmiterii datelor.
 1940 - Primul transmiţător radio portabil, cântărea între 14 şi 18
kg şi putea fi folosit la distanţe mai mici de 4,8 km. 50.000 de unităţi au fost
folosite în cel de-al Doilea Război Mondial.

* a devenit un instrument important pentru război;

* a permis soldaților să comunice cu ofițerii comandanți despre locația și
starea lor de plutoni;
* era făcut să reziste la condiţii meteorologice severe ;
 Telefonia celulara

Inginerul sovietic Leonid Kuprianovici din Moscova , a creat în 1957 un telefon

portabil, numit dupa iniţialele sale, LK-1 –sau “radiofon”- pe care l-a patentat în acelaşi an.
LK-1 avea o antenă , disc pentru formarea numerelor şi putea comunica cu o staţie de bază .
Avea o greutate de 3 kilograme , o rază de acţiune 20-30 km, iar timpul de funcţionare al
acumulatorilor ajungea pana la 20-30 de ore –remarcabil pentru acele vremuri .
 Pe 3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii
Motorola, a iniţiat pentru prima oară un apel de pe telefonul mobil. El l-a
sunat pe Joel Engel, rivalul său de la Bell Labs (actualii Alcatel-Lucent ), iar
legenda spune că acesta ar fi plâns de necaz, pentru ca Motorola i-a luat-o
ȋnainte.
In 1983 a apărut Motorola DynaTAC, primul telefon mobil
atestat de către o autoritate competentă pentru a fi
comercializat la scară largă, adică destinat
utilizatorilor obisnuiţi.
La sfarşitul anului 1989 a fost lansat un telefon mult mai

performant, Motorola MicroTAC. Acesta venea cu o staţie fixă

de ȋncărcare, iar tastatura era acoperită cu o
clapetă.
 Telefonia în România
În 1881 a fost instalată prima linie telefonică în
Transilvania. Doi ani mai târziu, în București, s-a instalat
prima linie telefonică particulară între magazinul și
Tipografia „Socec”.

Pe 27 iulie 1930 Guvernul a contractat, la International Telephone and

Telegraph Corporation din New York, un împrumut de 8 milioane de dolari cu 8%
dobândă, concesionând societății americane serviciul de telefoane. Această
concesiune a durat până în 1941, când a fost răscumpărată de statul
român. Între 1949 și 1989, Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor a înglobat
compania de telefoane naționalizată, transformată în Direcție PTT.

Pe 2 ianuarie 1990 se înființează ROM-POST-TELECOM, ca operator de

stat în domeniul telecomunicațiilor, poștei și broadcasting. În anul
1991 Romtelecom devine operator de stat în domeniul telecomunicațiilor, cu
monopol în domeniul serviciilor de bază.
 CUM FUNCŢIONEAZĂ O REŢEA DE TELEFONIE MOBILĂ

Un telefon mobil funcţionează ca un radio, în sensul că recepţionează semnalul

radio emis de un turn de telefonie mobilă din apropiere.
Pentru a iniţia un apel, telefonul mobil trebuie sa comunice cu staţiile radio ale
reţelei mobile, adică trebuie să fie în aria de acoperire a uneia dintre staţii. Fiecare staţie
radio asigură acoperirea pentru o zonă geografică, numită celulă. Staţiile radio sunt
interconectate formând în acest fel o reţea de telefonie mobilă. Celulele sunt în aşa fel
stabilite, încât zonele de acoperire radio să se întrepătrundă. Atunci când nu aveţi semnal
sunteţi în afara zonei de acţiune a vreunei staţii de bază. Centrala de comunicaţii asigură
transferul convorbirii între celulele reţelei. Sistemul celular necesită transferul convorbirii
între celule, pentru a permite continuarea discuţiei şi la trecerea unui telefon dintr-o celulă în
alta.
 Reţelele GSM

Ce înseamnă GSM?

GSM este cel mai popular standard internaţional de telefonie mobilă.

Bazele sale au fost puse în 1982 când la Conferinţa Europeană a serviciilor de Poştă
şi Telegraf s-a decis crearea gruplui menţionat mai sus. Acesta urma să creeze un
standard pentru telecomunicaţii mobile din Europa. În 1987 a fost semnat un
memorandum de 13 ţări care se angajau să dezvolte un sistem de telefonie mobilă
comun pe întreg continentul.
Responsabilităţile grupului GSM au fost transferate în 1989 Institutului
European pentru Standarde de Telecomunicaţii (ETSI), iar prima fază a
specificaţiilor standardului GSM au fost publicate un an mai târziu. Prima reţea GSM
a fost lansată în 1991 în Finlanda de către compania Radiolinja. Infrastructura
acesteia a fost parţial realizată de o companie ce se va remarca de-a lungul timpului
în domeniu: Ericsson. Radiolinja a punctat mai multe prime evenimente importante
în istoria reţelelor GSM, cum ar fi primul SMS trimis de la o persoană la alta în
1993 şi primul ton de apel descărcabil contra cost în 1998.
Antenele GSM au devenit comune în peisajul contemporan
 Din ce este formată o reţea GSM?
Structura unei reţele GSM este destul de complicată. În principiu, există trei elemente
principale: Base Station Subsystem (BSS), Network an Switching Subsystem (NSS) şi GPRS Core
Network. Base Station Subsystem este acea componentă care permite conectarea telefoanelor
mobile la centrala de telefonie mobilă. Ea este formată din staţiile GSM pe care le vedem la tot pasul
în zilele noastre şi care sunt numite Base Transceiver Station (BTS), precum şi din unităţile de control
pentru staţii (BSC). Staţiile GSM sunt de obicei dotate cu antene unidirecţionale. Zona de acoperire
din jurul unei staţii/celule GSM este împărţită radial în sectoare, pentru fiecare din ele fiind
repartizată una sau două antene. Un tip comun de sectorizare este cea de tip trifoi, cu trei sectoare
de 120o fiecare.
 O unitate de control pentru staţii (BSC) controlează de obicei zeci sau sute de antene,
direcţionând traficul către NSS. Într-o reţea GSM există mai multe BSC-uri regionale care
concentrează conexiunile dintr-o anumită zonă şi le transmite către MSC, o componentă a NSS. BSC
este considerată cea mai robustă componentă a unei reţele GSM, fiind dotată cu sisteme redundante
pentru a asigura funcţionarea continuă a reţelei.
 Network Switching Subsystem (NSS) este acea componentă a unei reţele GSM similară cu centrala
telefonică a unei reţele de telefonie fixă. Ea realizează managementul convorbirilor din reţea şi
asigură interconectivitatea cu alte reţele de telefonie mobilă sau fixă. Cea mai importantă
componentă a NSS este Mobile Switching Center (MSC). Aceasta este responsabilă în principal
cu direcţionarea apelurilor şi a SMS-urilor. De asemenea, prin intermediul MSC-ului, un utilizator din
reţeau GSM poate contacta un utilizator de telefonie fixă. GPRS sau General Packet Radio
Service este un serviciu de telefonie mobilă pentru transmisia de date, bazat pe trunchierea fluxului
de date în pachete. GPRS Core Network, cea de-a treia componentă a unei reţele GSM, este
Structura unei retele GSM - o versiune mai simplificată
 Scurt istoric al rețelelor GSM

 1945 a apărut generaţia 0, 0G, de telefoane mobile. Acestea nu erau telefoane

celulare (după cum probabil ştiţi, denumirea de telefon celular indică faptul că
reţeaua este formată din celule radio, caracterizate prin staţie radio şi acoperire
unică), ci există o singură staţie radio care acoperea o zonă relativ întinsă, iar fiecare
telefon monopoliza un canal atunci când era folosit.
 1979 a fost lansată în Japonia ,Generaţia 1, 1G, consta din reţele celulare automate
care au intrat în uz începând cu 1980.
 În 1983 Motorola a scos primul telefon mobil aprobat de FCC (Federal
Communications Commission - agenţie guvernamentală care reglementează
comunicaţiile naţionale şi internaţionale prin radio, televiziune, cablu, fibră optică şi
satelit).
 1991 în Finlanda, a fost lansată prima reţea modernă de telefonie mobilă
de generaţia a doua, 2G, de firma Radiolinja.
 2001 a fost lansată prima reţea comercială de generaţia a treia, 3G , în Japonia .
 2013-2014 a fost lansată reţeaua de generaţia a patra, 4G .
 2019 a fost lansată reţeaua de generaţia a cincea, 5G
 Prima generație - 1G
Din aceasta categorie fac parte primele telefoane mobile , din categoria celor de la
Motorola . În acea perioadă transmisia se efectua în sistem analog, tehnologie care nu era la fel
de performantă ca cea digitală de astăzi.
 A doua generație - 2G
-Are loc o evolutie rapidă a telefoniei mobile.
-Generatie care era bazată pe sistemele GSM (Global System for Mobile Communication)
-Transmisia se realiza în mod digital. Dispăreau interferențele, iar conectarea cu rețeaua era mai
rapidă.
-Telefoanele devin tot mai mici și portabile (greutatea cuprinsă între 100 și 200 grame devine
standard), mai eficiente energetic, iar popularitatea lor crește, devenind tot mai ieftine.
-Noi servicii oferite de a doua generație de telefoane:
*mesajul SMS: această nouă variantă de comunicare pur textuală a fost introdusă pentru prima dată
în 1993 în Finlanda. În curând SMS-ul devine un mod de comunicare preferat de tineret. Și astăzi,
în multe spații comerciale este preferată utilizarea mesajului scris în locul apelului vocal.
*accesul la fișiere multimedia prin intermediul telefonului. Un astfel de exemplu îl constituie
Finlanda, unde rețeaua Radiolinja oferea posibilitatea descărcărilor ("download") a tonurilor de
apel dorite, și aceasta începând cu anul 1998.
*ransmiterea de reclame promoționale: lucru realizat pentru prima dată în 2000, în Finlanda;
*realizarea de plăți comerciale pentru utilități, pionieratul având loc în Norvegia anului 1999;
*Internet prin i-Mode, anul 1999, Japonia (prin NTT DoCoMo).
 A treia generație – 3G
*Prima astfel de rețea, sub formă de test a fost introdusă în mai 2001, în Japonia (NTT
DoCoMo),lansarea comercială având loc în același an la 1 octombrie.
*Viteza de transmisie este mai mare, la fel și capacitatea rețelei și calitatea serviciior oferite, care devin
tot mai diversificate.
*În 2002 generația a treia este lansată și în SUA și Coreea de Sud, țări urmate la scurt timp de
Marea Britanie și Italia.
*La sfârșitul anului 2007 existau aproape 200 de milioane de abonați ai rețelelor 3G. În același an
venitul adus de serviciile 3G depășea 120 milioane de dolari.
 A patra generație – 4G
*Introducerea comercială a generației a patra, numită "4G", a fost așteptată pentru circa 2012-2014.
*Se urmărește ca transmisiile multimedia să fie net superioare, fiind executate în modul numit
"streaming media", prin care informația multimedia va fi transmisă prompt și cu fidelitate.
 A cincea generație – 5G
*Având în vedere că primele servicii 5G au început să fie implementate în multe țări în 2019, se
preconizează o disponibilitate pe scară largă a 5G până în 2025.
Tehnologia telefoniei mobile se află în plină evoluție. Aceasta constă atât în creșterea
numărului de abonați și de posesori de telefoane, cât și în creșterea numărului de servicii și opțiuni
realizabile cu ajutorul telefonului, bazate pe Internet și GPS, cum ar fi ghidaj pietoni (de ex., cum
ajung de aici la Parcul Carol?), informații locale (unde e cel mai apropiat dentist?), sistem de plată
(portmoneu electronic), modalitate de acces securizat în zone speciale și multe altele.
 Avantaje si dezavantaje ale telefonului fix
 AVANTAJE:
Telefoanele fixe sunt prezente în mod special în cadrul companiilor ele fiind deosebit de utile și
pentru faptul că vin de multe ori la pachet cu serviciile de fax.
Mulți preferă telefoanele fixe și la domiciliu din mai multe motive:
• Nu produc atât de multe radiații;
• Nu sunt deranjați atunci când sunt într-o instituție publică sau la un eveniment;
• Au abonamente Tv în care este inclusă și telefonia fixă.
Telefoanele fixe au devenit performante, astfel încât acestea pot fi fără fir și poți vorbi la ele de la o
distanta impresionantă.
 DEZAVANTAJE:
De-a lungul timpului multe persoane au renunțat la telefonia fixă și s-au îndreptat spre telefonia
mobilă. Iată de ce:
• Telefonul mobil poate fi cu tine oricând, oriunde;
• În cazuri de extremă urgență, apelul la 112 se face cu mare rapiditate;
• Poți păstra legătura mai ușor cu cei dragi;
• Sunt o mulțime de tipuri de abonamente, unele din ele mult mai ieftine decât abonamentul
pentru telefonia fixă;
• Telefoanele mobile sunt ușor de purtat la tine în permanență;
• Mobilele îndeplinesc multiple funcții, cum ar fi: camera foto, MP3, agenda, calendar, calculator
etc.;
• Daca vrei sa te odihnesti la o anumită ora, pur și simplu îți închizi mobilul sau îl dai pe silențios.
 Avantaje si dezavantaje ale telefonului mobil

 DEZAVANTAJE:

• Produc multe radiații, iar efectul acestora nu este clar cunoscut la ora actuală;
• Telefoanele mobile crează dependență, deoarece îndeplinesc o mulțime de
funcții și te pot ține conectat ore întregi fără să îți dai seama cât de repede trece
timpul;

• Uneori se strică destul de ușor și atunci când sunt achiziționate costă destul de
mult față de un telefon fix.

 AVANTAJE:
De cele mai multe ori avantajele telefonului mobil sunt chiar dezavantajele
telefonului fix.
Folosirea în exces a mobilului duce la deteriorarea sănătății fizice, psihice și chiar
sociale. Iată o listă cu câteva probleme cauzate de telefonul mobil:
 1. Reduce interacțiunea între oameni. Dependența de telefon duce la izolare. Oamenii nu mai
pot interacționa între ei, iar următorul pas logic pare a fi comunicarea virtuală.
 2. Amorțeala și lenea. Nimănui nu îi plac persoanele leneșe. Folosirea în exces a mobilului
face ravagii în organism din cauza armoțelii și a lipsei mișcării.
 3. Insomnii. Mulți dintre cei care sunt dependenți de telefon se aleg cu probleme ale
somnului. Radiațiile de 884 MHz sunt suficiente pentru a cauza insomnia.
 4. Pierderea atenției. Această consecință este des întâlnită la cei care folosesc prea mult
mobilul. Aceștia se focuseaza asupra conversatiei și își pierd concentrarea.
 5. Tumori pe creier. Mobilele transmit radiații elecromagnetice și acestea au capacitatea de a
schimba organizarea celulelor și a țesuturilor cu rapiditate, fără să se vadă. Mutația celulară
generează cancerul la creier și multe alte boli.
 6. Crește temperatura corporală. Mobilele se folosesc de frecvențele radio pentru a comunica
cu centrala. Aceste frecvențe radio au efecte termice, iar temperatura corporală crește
simțitor.
 7. Accidente. Folosirea excesivă a mobilului este o cauză principală a accidentelor rutiere.
Acestea au fost interzise în trafic, însa mulți nu respectă acest lucru.
 8. Tumori în gură. Studii recente au arătat că folosirea excesivă a mobilului poate genera
cancer în gură. De cele mai multe ori, acest tip de cancer este localizat langa maxilar si
ureche.
FOLOSESTE TELEFONUL CA PE O
NECESITATE ,
NU CA PE UN ACCESORIU !