TELEFONUL

DESCOPERIREA CARE A SCHIMBAT LUMEA

 ISTORIA TELEFONULUI

• Dorinta oamenilor de a comunica la mare distanta a fost un vis inca de la

inceputurile istoriei. Iar pe masura ce omenirea a progresat, si mijloacele de
comunicare au evoluat continuu: de la rotocoalele de fum ale indienilor, la
gornistii secolului XIX; de la sunetele de toba din jungla africana, la scrisori
trimise prin porumbei voiajori. Iar cel mai mare pas catre sistemul modern
de comunicatii a fost facut cu un secol inainte de a exista internetul: in 1876.
• In acel an, facand studii separate si lucrand in paralel, doi inventatori au
anuntat - aproape in acelasi timp - faptul ca au creat un aparat care poate
transmite sunetul la distanta. Numele lor: Elisha Gray si Alexander Graham
Bell, ultimul dintre ei dovedindu-se mai rapid in a prezenta inovatia sa unui
birou legal de licente si obtinand astfel patentul inventiei. Astfel, Alexander
Graham Bell a ramas in istorie ca inventator al telefonului (la varsta de 29
de ani), iar Elisha Gray a fost complet uitat.

•  
• Pana in anii 1990, cand au aparut “mobilele” si “celularele”, clasicul telefon
nu s-a schimbat in mod esential de la inventarea sa. Adica, a ramas acelasi
aparat, cu un transmitator si un receptor, cu care se pot face convorbiri la
distanta, prin intermediul undelor electromagnetice, propagate de-a lungul
unor fire. Acum pare simplu, dar inainte ca Bell sa gandeasca si sa puna in
practica toate acestea, a vorbi si a te auzi cu un alt om, aflat la mii de
kilometri, parea doar un vis frumos. Cum a reusit, totusi, sa il transforme in
realitate inventatorul american de origine scotiana? 
• Alexander Graham Bell si-a concentrat studiile asupra perfectionarii
telegrafului, aparat care deja exista si care era folosit pentru transmiterea la
distanta a unor semnale (corespunzatoare cifrelor si literelor), tot cu ajutorul
undelor electromagnetice. Era vorba despre celebrul cod Morse, prin care
fiecarei cifre si fiecarei litere ii era atribuita o combinatie unica de linii si
(sau) puncte.
• Dezavantajele erau mari: atat cei care trimiteau, dar si cei care primeau
mesajele erau nevoiti sa stie codul Morse si nu putea fi trimis si primit decat
un singur mesaj in acelasi interval de timp. In plus, era imposibil sa ii auzi
vocea celui care dorea sa iti comunice astfel ceva. Bell a pornit de la o
observatie relativ simpla: vorbirea se rezuma - din punct de vedere fizic - la
sunete. Iar sunetele sunt, de fapt, niste vibratii ale particulelor unui mediu
elastic, care pot fi inregistrate de ureche. Adica, de timpane - acele
membrane elastice care transmit, prin vibratii, undele sonore la urechea
interna. 
• Si atunci, Bell s-a gandit cum sa “transporte” sunetul din gura celui care
vorbeste in urechea celui care asculta, peste mari si tari. Pentru aceasta, a
dotat aparatul cu un microfon (care transforma vibratiile sonore in oscilatii
electrice) si cu un receptor (in care ajung - prin intermediul firelor - acele
oscilatii electrice, fiind transformate, inapoi, in vibratii sonore - absolut
identice cu mesajul transmis). Mai simplu: vocea vorbitorului face ca
diafragma microfonului sa vibreze, iar acesta transforma vibratia in oscilatie
electrica. Aceasta oscilatie porneste pe fir, ca si curentul electric, ajungand
aproape instantaneu la receptorul celui care asculta si face sa vibreze
diafragma acestuia. Iar sunetul produs de vibratia diafragmei receptorului
este absolut identic cu cel emis de vorbitor. 
• La inceput, telefonul inventat de Bell avea microfonul si receptorul complet
separate, primul trebuind sa fie tinut cu o mana in dreptul gurii, iar celalalt -
cu cealalta mana, in dreptul uneia dintre urechi. 
 PRIMA CONVORBIRE
• Prima convorbire telefonica demonstrativa a avut loc pe 10 martie 1876, in
orasul american Boston (port la Oceanul Atlantic), capitala statului
Massachusetts. La un capat al firului: Alexander Graham Bell. La celalalt
capat, intr-o camera invecinata: Thomas Watson, asistentul inventatorului.
Cand legatura a fost stabilita, Bell a rostit celebrele cuvinte care au ramas in
istorie ca primele fraze comunicate intr-o convorbire telefonica: “Mister
Watson, come here! I want to see you!” (Domnule Watson, vino aici! Vreau
sa ne vedem!). 
 INOVAtII
• Firele obisnuite au fost inlocuite cu fibre optice, mult mai performante in privinta
calitatii si a vitezei transmiterii datelor. Si totul a culminat cu telefonia mobila, in
care firele si cablurile au disparut complet, oscilatiile fiind acum transmise direct
prin aer - cu ajutorul unor antene foarte puternice, iar receptionarea sau
retransmisia acestora se realizeaza prin intermediul mai multor relee.
Telefoanele mobile au o memorie in care se pot stoca sute de numere,
afiseaza numarul sau chiar numele apelantului, iar unele dintre ele au dotari cu
totul speciale: aparat de radio, modem sau camera foto si chiar video.
• Dar oamenii isi doresc tot timpul mai mult si mai bine. Si nu se mai multumesc
doar sa se auda la distanta. Ei si-au dorit sa se si vada in timp ce vorbesc. Iar
marii producatori nu au intarziat sa le puna la dispozitie video-telefonul! Un
aparat de ultima generatie, dotat cu boxe si monitor, cu ajutorul caruia
conversatia poate avea loc ca si cand cei care vorbesc ar fi fata in fata. Sa se fi
gandit Alexander Graham Bell la toate acestea? Nu ar fi imposibil, atat timp cat
Jules Verne a anticipat calatoriile in spatiu... Dar, oare, ce va mai urma? Cum
va evolua telefonul?