Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad

Jurnalism anul II

REFERAT
GENURILE PRESEI RADIO

Ciur Andrei Mihai

 Jurnalismul Radio: mai există viitor pentru acesta?

Înainte de a putea vorbi despre presa radio și viitorul acesteia trebuie să vedem
cum a luat naștere radio-ul în sine. Începuturile radioului s-au cristalizat in urma
fenomenelor fizice, în special electrice, cercetate de pionierii acestei ramuri
fascinante, cum ar fi Ampère, Gilbert, Volta, Faraday, Maxwell, Kelvin, sau
Cavendish. Este unanim admis că primul care a fost în masură să realizeze o emisie
și o recepție de unde radio a fost fizicianul german Heinrich Hertz în 1887, care s-a
bazat pe propriile studii de fizică teoretică, la care s-au adăugat cele ale
predecesorilor săi în special Maxwell. Un alt pionier care a contribuit la
dezvoltarea radioului, a fost fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov, cu al său
înregistrator de furtună, 1895, care a realizat primele recepții sistematice, fiind și
cel căruia i se atribuie inventarea antenei. Guglielmo Marconi, sistematizând datele
de până la el, a oferit lumii, în 1896 primul sistem practic de emisie si receptie
bazat pe undele electromagnetice, bazat pe aparatul lui Tesla. Ulterior, în 1943, a
fost recunoscută prioritatea savantului Nicolae Tesla asupra acestei invenții
(1893)(Tesla: „Marconi e un băiat bun. Lasă-l să continue. Folosește 17 din
patentele mele”). Și totusi… SUA atribuie în 1865-1866 dr. Mahlon Loomis, un
dentist din Philadelphia, realizarea primei transmisiuni fără fir, în statul Virginia de
Vest prin eliberarea unui document oficial nr. 129971/30 iulie, și pune problema
exploatării comerciale a fenomenului. Acestea au fost chiar înaintea experiențelor
lui Hertz, și chiar a celebrului articol al lui Maxwell din revista Philosophical
Transactions în anul 1865, care se intitula “A Dynamical Theory of the
Electromagnetic Field”.În 1843 ia ființă primul serviciu telegrafic prin fir, între
Washington și Baltimore, dupa ideea pictorului american Samuel Morse, iar din
acel moment nu a mai ramas de făcut decât suprimarea cablului electric, ceea ce s-
a și întâmplat câțiva ani mai târziu.
 În anul 1870 J.C. Maxwell demonstrează matematic existența undelor
electromagnetice și posibilitatea acestora de a se propaga cu viteza luminii
(300.000 km/s), întarind astfel ipoteza (nouă la vremea ei), că și lumina este tot o
oscilație electromagnetică. În sfârșit, Guglielmo Marconi reușește pentru prima
dată să transmită o telegramă de 26 de cuvinte între Glacebay Canada și Poldhor
Anglia (3122 km), punând astfel bazele unei realitați, radiocomunicațiile. Radio-ul
a fost la origine o metodă de transmitere a sunetelor prin unde radio, care prin
natura lor sunt unde electromagnetice. Azi se transmit prin radio o largă gamă de
semnale diferite, inclusiv imagini mișcătoare și fluxuri enorme de date.
De foarte multă vreme omul a fost nevoit să transmită informații la distanțe
mari. În antichitate semnalele cu ajutorul focului constituiau singura cale de
comunicare la mari distanțe; așa s-a aflat de exemplu despre căderea Troiei sau a
Ierusalimului.
Existența undelor radio a fost făcută cunoscută publicului larg în special de
către Guglielmo Marconi, un inventator italian care activa în Anglia. Fizicianul
sarb din America Nikola Tesla a contribuit în mod esențial, pe lângă alți câțiva
inventatori, la crearea primului aparat radio (precum și la alte multe invenții din
domeniul electrotehnicii). El a construit un sistem care putea transmite și primi
semnale radio de la o distanță de aproape 3 km. În 1895 a trimis un semnal radio
pentru prima dată; în 1907 el a recepționat prima dată un semnal radio din Canada,
și anume semnul "x" din Codul Morse.
Odată cu aceasta a început să se dezvolte telegrafia fără fir și folosirea
codului Morse, care au fost foarte importante mai ales pentru comunicarea între
nave în cazul unor dezastre pe mare. Primul care a transmis un mesaj vocal prin
undele radio a fost Reginald Fessenden în 1900. Nikola Tesla a inceput in 1900
construcția primei stații de emisie de radio, dar din lipsă de fonduri a abandonat
ideea. Totuși el este considerat inventatorul ideii de stații radio cu emisiuni.
Știrea de radio este un gen jurnalistic care prezintă realitatea actuală, pe care o
pune într-o formă comunicabilă, transmisă apoi, prin intermediul unor tehnici
moderne de difuzare în masă. Pentru a atrage interesul publicului țintă, știrea de
radio trebuie să fie concisă, să aibă o informație concretă, să fie de actualitate,
compatibilă cu proximitatea spațială și temporală, să conțină fapte interesante și să
implice personalități. Știrea de radio este un gen jurnalistic care prezintă realitatea
actuală, pe care o pune într-o formă comunicabilă, transmisă apoi, prin intermediul
unor tehnici moderne de difuzare în masă. Pentru a atrage interesul publicului țintă,
știrea de radio trebuie să fie concisă, să aibă o informație concretă, să fie de
actualitate, compatibilă cu proximitatea spațială și temporală, să conțină fapte
interesante și să implice personalități. De cele mai multe ori în ziua de azi ajungem
să ascultăm presa radio când suntem în trafic mergând la servici și chiar și la
servici, când ascultăm în fundal un post de radio pentru a nu avea parte de liniște.
Practic posturile de radio nu doar că încă au o audiență extrem de mare dar și
continuă să își crească audiența.
Cosider că presa radio poate avea în continuare un viitor deoarece lumea
continuă să asculte posturile de radio. Mulți preferă să își afle informațiile de la
radio deoarece informațiile ajung mult mai repede pe un post radio decât la
televizor iar informația este livrată concret. Pe lângă aceste atuuri radio-ul are
avantajul de a atrage ascultători și prin faptul că redau piese, astfel producătorii de
multe ori recurg la metoda de a prezenta știri între piese. Radio-ul mai are și
avantajul că îi permite ascultătorului să își folosească imaginația încercând să
vizualizezeî în minte cele auzite. Totodată ne putem referi și la interviurile de tip
„Podcast” interviuri care au luat amploare foarte mare o dată cu pandemia. Practic,
un podcast reprezintă un interviu mult mai lung și mai non formal în care gazda pe
lângă întrebările normale despre viață și carieră îi adresează invitatului tot felul de
întrebări cu scopul de a creea divertisment. Aceste emisiuni radio prind foarte bine
la public deoarce, cum spuneam și mai sus, pot fi ascultate oriunde, fără sa ai
nevoie de un ecran.
În concluzie, presa radio încă are un viitor în lumea jurnalismului și poate avea
parte de o dezvoltare la fel de mare ca presa de la tv.