Aparitia RADIOULUI

În istoria ştiinţei nu sunt puţine cazurile în care o invenţie este revendicată de mai
multe persoane sau, după decesul acestora, este atribuită mai multor persoane,
dând prilej unor controverse aprinse, adeseori fără finalitate. În cazul radioului
lucrurile nu sunt clare şi nu se poate pune problema recunoaşterii unui unic
inventator. Acesta este şi cazul celor doi oameni cărora le datorăm noi,
radioamatorii existenţa însăşi a pasiunii noastre minunate.

La baza apariţiei radioului se află Guglielmo Marconi, un fizician italian care a

preluat ideile altor inventatori şi le-a pus împreună, realizând primul
„radiotelegraf” reuşit.

In 1894, omul de ştiinţă englez sir Oliver Lodge a trimis un semnal asemănător
codului Morse la o distanţă de peste 800 m. Din nefericire pentru ei, Hertz şi
Lodge au privit undele radio ca pe o curiozitate ştiinţifică, în loc să le considere un
fenomen cu implicaţii practice. Bineînţeles că nu toată lumea gândea la fel. Un
cercetător rus, Aleksandr Stepanovici Popov, a imaginat o serie de aplicaţii
practice, printre care şi posibilitatea transmiterii şi recepţiei unor semnale între
puncte aflate la distanţe de kilometri, un posibil avantaj în cazul comunicării cu
vapoarele aflate în larg. Într-adevăr, în Rusia, Popov este considerat adevăratul
inventator al radiotehnicii.

În 1895, Popov a construit un receptor care detecta undele electromagnetice din

atmosferă şi a afirmat că acel receptor va putea într-o zi să capteze semnale
generate. În 1896, a demonstrat această posibilitate în cadrul unui experiment ce
a avut loc la Universitatea din Sankt Petersburg. În timp ce Popov lucra în Rusia,
Marconi făcea acelaşi lucru în Italia. De fapt, acesta a realizat o serie de
experimente la reşedinţa familiei sale din Bologna, unul dintre ele fiind încercarea
de a amplifica un semnal şi de a-l trimite într-un punct situat pe versantul opus al
unui deal. A reuşit acest lucru conectând capătul transmiţătorului său de capătul
unui cablu lung de sârmă ce se afla în vârful unui stâlp.

În ciuda imediatului său succes, autorităţile italiene nu au manifestat un interes

deosebit pentru realizările sale, astfel că Marconi a plecat la Londra.

Cu ajutorul unui văr din Irlanda, a pregătit şi a obţinut un brevet pentru aparatul
său. Dându-şi seama de avantajele acestui sistem, Oficiul Poştal Britanic l-a
încurajat să-şi perfecţioneze dispozitivul. Cu timpul, invenţia sa a progresat şi a
devenit din ce în ce mai puternică, până în clipa în care Marconi a reuşit să trimită
un semnal radio la o distanţă de 15 km peste Canalul Mânecii. Încurajaţi de
această realizare, el şi vărul său au fondat Compania de Telegrafie şi Semnal Fără
Fir

În 1894 el a construit primul său receptor radio, care conţinea un aşa-numit

coherer, o formă primitivă de detector de semnale radio, inventat de fizicianul
francez Edouard Branly. Coherer-ul consta dintr-o capsulă umplută cu pilitură de
metal, care conduce electricitatea mult mai bine sub influenţa trecerii unor unde
electrice de înaltă frecvenţă. Într-o variantă îmbunătăţită receptorul a fost
prezentat în 7 mai 1895 sub denumirea de „detector de fulgere” membrilor
Societăţii ruse de fizică şi chimie, data respectivă fiind sărbătorită de atunci în
Rusia ca Ziua Radioului, deşi iniţial aparatul a fost considerat util doar pentru a
detecta furtunile care se apropiau. Semnale telegrafice transmise fără fir de la o
distanţă de 243 de metri dintr-o altă clădire au putut fi auzite de toţi cei aflaţi în
sala de conferinţe. F.F. Petruşevski, preşedintele Societăţii stătea în faţa tablei,
ţinând în mână o hârtie pe care erau înscrise litere alfabetului şi echivalentele lor
în codul Morse. Pe măsură ce semnalele se succedau, Petruşevski se uita pe hârtie
şi înscria pe tablă una câte una literele recepţionate: H E I N R I C H H E R T Z. Era
numele marelui fizician german care pentru prima dată a demonstrat existenţa
undelor electromagnetice, previzionate încă din 1864 de James Clerk Maxwell.

În acelaşi an este publicat şi articolul care descrie descoperirea lui Popov. În 1896
articolul a fost republicat în Jurnalul Societăţii ruse de fizică şi chimie.

În 1896 (sau la sfârşitul anului 1895) el a îmbunătăţit receptorul realizat de

fizicianul şi scriitorul englez Oliver Lodge, care la rândul său perfecţionase
coherer-ul lui Edouard Branly. Popov i-a adăugat acestui detector de unde radio o
sârmă suspendată – antena! -, fiind prima persoană din lume care a făcut acest
lucru – precum şi bobine de şoc menite a neutraliza efectul scânteilor locale.