TEMA : INVENTAREA RADIOULUI DE CĂTRE A. POPOV ȘI G.

MARCONI

A elaborat : Faurean Violeta

Profesoara : Andronicean Ana

Gimnaziul Gangura Clasa a-9-a

• De foarte multă vreme omul a fost nevoit să transmită informații la distanțe mari. În antichitate semnalele cu ajutorul focului
constituiau singura cale de comunicare la mari distanțe; așa s-a aflat de exemplu despre căderea Troiei sau a Ierusalimului.
• Existența undelor radio a fost făcută cunoscută publicului larg în special de către Guglielmo Marconi, un inventator italian
care activa în Anglia. Fizicianul sarb din America Nikola Tesla a contribuit în mod esențial, pe lângă alți câțiva inventatori,
la crearea primului aparat radio (precum și la alte multe invenții din domeniul electrotehnicii). El a construit un sistem care
putea transmite și primi semnale radio de la o distanță de aproape 3 km. În 1895 a trimis un semnal radio pentru prima dată;
în 1907 el a recepționat prima dată un semnal radio din Canada, și anume semnul "x" din Codul Morse.
• Odată cu aceasta a început să se dezvolte telegrafia fără fir și folosirea codului Morse, care au fost foarte importante mai ales
pentru comunicarea între nave în cazul unor dezastre pe mare. Primul care a transmis un mesaj vocal prin undele radio a fost
Reginald Fessenden în 1900. Nikola Tesla a inceput in 1900 construcția primei stații de emisie de radio, dar din lipsă de
fonduri a abandonat ideea. Totuși el este considerat inventatorul ideii de stații radio cu emisiuni.
Primul Receptor Radio al lui A.S.Popov

Fizicianul rus Alexander Stepanovici Popov a proiectat în 1895 primul receptor radio din lume capabil să distingă
semnalele după durată. În circuitul receptorului său radio, A. S. Popov a folosit indicatorul coherer O. Lodge, a adăugat
un amplificator de curent continuu (releu telegraf polarizat) și un sonerie electrică, care a furnizat feedback
electromecanic. Releul a făcut posibila pornirea unui sonerie electrică, a unui reportofon sau a unui aparat telegrafic la
ieșirea receptorului. Feedback-ul furnizat automat, sincron cu semnalele primite, restabilirea sensibilității cohererului -
când clopoțelul a sunat, ciocanul său a zguduit simultan cohererul. 
Prima demonstrație publică a receptorului a avut loc la 7 mai (25), 1895, la o întâlnire a Departamentului de Fizică al
Societății Ruse de Fizică și Chimie de la Universitatea din Sankt Petersburg. 
A. S. Popov a creat primul sistem de comunicații radio capabil să funcționeze în cod Morse. Schema lui A. S. Popov a
devenit un clasic și a stat la baza echipamentelor de comunicații radio de prima generație. 
Autor: A.S. PopovRI, Kronstadt. Clasa ofițer de mine1895
Metal, sticla , pluta, 
lemn 

Popov.
 Istoria Radioului

•Revoluția industrială
Revoluția industrială a constituit un salt în modul de a imagina și implementa o invenție, precum de exemplu au
fost mașinile (automobilele) pentru deplasare rapidă.
•Revoluția informațională
Revoluția informațională, deși mai puțin cunoscută și recunoscută, a fost foarte importantă. Consecința cea mai
importantă a revoluției electronice, a constituit-o apariția radioului. În primii ani de dezvoltare, comunicațiile
radio au fost numite telegrafie sau telefonie fără fir, expresii care nu au rezistat în timp, și care au fost înlocuite
cu termenul generic radio.
Receptor radio cu 6 tranzistoare, 1960
Cea mai largă folosire a radioului o constituie radiodifuziunea, cu al său caz particular, și de mare amploare 
televiziunea. Totuși, domeniile principale ale radiocomunicațiilor, inclusiv cele spațiale, îl reprezintă în
continuare radiotelegrafia și radiotelefonia. Un subdomeniu de largă prezență în radiodifuziune este constituit de
tehnica redării cu înaltă fidelitate a sunetului.
Începuturile radioului s-au cristalizat in urma fenomenelor fizice, în special electrice, cercetate de pionierii acestei
ramuri fascinante, cum ar fi Ampère, Gilbert, Volta, Faraday, Maxwell, Kelvin, sau Cavendish. Este unanim admis
că primul care a fost în masură să realizeze o emisie și o recepție de unde radio a fost fizicianul german 
Heinrich Hertz în 1887, care s-a bazat pe propriile studii de fizică teoretică, la care s-au adăugat cele ale
predecesorilor săi în special Maxwell. Un alt pionier care a contribuit la dezvoltarea radioului, a fost fizicianul rus 
Aleksandr Stepanovici Popov, cu al său înregistrator de furtună, 1895, care a realizat primele recepții sistematice,
fiind și cel căruia i se atribuie inventarea antenei. Guglielmo Marconi, sistematizând datele de până la el, a oferit
lumii, în 1896 primul sistem practic de emisie si receptie bazat pe undele electromagnetice, bazat pe aparatul lui
Tesla. Ulterior, în 1943, a fost recunoscută prioritatea savantului Nicolae Tesla asupra acestei invenții (1893)(Tesla:
„Marconi e un băiat bun. Lasă-l să continue. Folosește 17 din patentele mele”). Și totusi… SUA atribuie în 1865-
1866 dr. Mahlon Loomis, un dentist din Philadelphia, realizarea primei transmisiuni fără fir, în statul Virginia de
Vest prin eliberarea unui document oficial nr. 129971/30 iulie, și pune problema exploatării comerciale a
fenomenului. Acestea au fost chiar înaintea experiențelor lui Hertz, și chiar a celebrului articol al lui Maxwell din
revista Philosophical Transactions în anul 1865, care se intitula “A Dynamical Theory of the Electromagnetic
Field”.
În 1843 ia ființă primul serviciu telegrafic prin fir, între Washington și Baltimore, dupa ideea
pictorului american Samuel Morse, iar din acel moment nu a mai ramas de făcut decât
suprimarea cablului electric, ceea ce s-a și întâmplat câțiva ani mai târziu. În anul 1870 J.C.
Maxwell demonstrează matematic existența undelor electromagnetice și posibilitatea
acestora de a se propaga cu viteza luminii (300.000 km/s), întarind astfel ipoteza (nouă la
vremea ei), că și lumina este tot o oscilație electromagnetică. În sfârșit, Guglielmo Marconi
reușește pentru prima dată să transmită o telegramă de 26 de cuvinte între Glacebay Canada
 și PoldhorAnglia (3122 km), punând astfel bazele unei realitați, radiocomunicațiile.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE !