Thomas Alva Edison

Thomas Alva Edison (n. 11 februarie 1847 Milan, Ohio, SUA – d. 18 octombrie 1931, West Orange, New
Jersey, SUA) a fost un important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol
XX. A fost cunoscut și ca "Magicianul din Menlo Park", fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea
practică a descoperirilor științifice (1093 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să
realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a
telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei - kinetoscopul.
 Copilăria

Thomas Edison s-a născut la 11 februarie 1847 în Milano, Ohio, al șaptelea și ultimul copil al lui Samuel și Nancy Edison. La
împlinirea vârstei de șapte ani, familia sa s-a mutat la Port Huron, Michigan. Edison a trăit aici până la vârsta de șaptesprezece
ani. Edison a avut foarte puțină educație formală, câtă vreme a fost la școală doar pentru câteva luni. A învățat citirea, scrierea,
aritmetica de la mama lui, dar a fost întotdeauna un copil foarte curios și a învățat și singur. Această credință în auto-
îmbunătățire a păstrat-o pe tot parcursul vieții sale
La 12 ani vindea ziare într-un tren, ziare pe care le redacta și tipărea chiar el într-un vagon în care își instalase și un laborator.
 Invenții

În anul 1878 perfecționează telefonul lui Alexander Graham Bell și, folosind microfonul inventat de Hughes, brevetează
telefonul cu bobină de inducție și microfon cu cărbune, căruia îi adaugă apoi soneria electrică de apel.
În anul 1879 inventează becul cu incandescență, iar în anul 1880 realizează prima distribuție de energie electrică instalând o
centrală electrică pe pachebotul transatlantic "Columbia", care a devenit astfel prima navă iluminată electric.
În anul 1877 inventează fonograful, primul aparat de înregistrat sunete și totodată de redare a lor.
În anul 1894 inventează kinetoscopul, primul aparat care putea reda imagini în mișcare, cu o frecvență de 45 de imagini pe
secundă, dar acest aparat permitea vizionarea filmului doar de o singură persoană. Aparatul folosea benzi de film perforate pe
margini, unde imaginile luminate prin transparență puteau fi urmărite printr-o lentilă. Primul "spectacol" public a avut loc într-o
sală de pe Broadway, după care aparatul a fost construit în serie și comercializat.
 În anul 1892 inventează un aparat de luat vederi pentru
obiecte sau oameni în mișcare, care folosea o bandă de celuloid
de 35 mm cu perforații pe margine. Primele încercări, efectuate
în laborator, au fost executate în ritmul de 15 imagini pe
secundă, cadență care, pe moment, nu au dat rezultate
satisfăcătoare.
Monedă comemorativă pentru invenția becului electric (fața)

Monedă comemorativă pentru invenția becului electric (reversul)