LASERUL IN

TELECOMUNICATII

Ciobanu Rares-Gabriel
Laserul este un dispozitiv optic care generează un fascicul coerent de lumină. Termenul laser provine
din limba engleză fiind acronimul LASER - Light Amplification by Stimulated Emission of
Radiation („amplificarea luminii prin stimularea emisiei de radiație”).
Principiile de funcționare ale laserului au fost enunțate în 1916 de Albert Einstein, printr-o evaluare a
consecințelor legii radiației a lui Max Planck și introducerea conceptelor de emisie spontană și emisie
stimulată. Aceste rezultate teoretice au fost uitate însă până după cel de-al doilea război mondial.
România a fost a patra țară din lume în care s-au realizat lasere, în urma unor cercetări întreprinse de un
colectiv condus de Ion I. Agârbiceanu (fiul scriitorului Ion Agârbiceanu). Rezultatul lor a fost raportat
în 1961.
Laserele au produs o revoluţie în telecomunicaţii şi în tehnica de imprimare a informaţiei. Există o
legitate simplă: cu cât e mai înaltă frecvenţa purtătoare a canalului de telecomunicaţie, cu atât e mai
mare capacitatea de transmisie a acestuia. Tocmai de aceea în legătura radio, realizată iniţial pe unde
lungi, s-a trecut treptat la unde tot mai scurte.
 Cum se ştie, lumina este o undă electromagnetică ca şi undele radio, numai că are
lungimea de zeci de mii de ori mai scurtă. Ca urmare, cu ajutorul unui laser se poate
transmite de zeci de mii de ori mai multă informaţie, decât printr-un canal radio cu
unde ultrascurte. Legătura laser se realizează prin fibre optice care reprezintă nişte fire
subţiri din sticlă şi în care lumina, datorită reflexiei interioare totale, se propagă
practic fără pierderi la distanţe de sute de kilometri. Fasciculul laser este utilizat la
imprimarea şi citirea imaginilor (inclusiv în mişcare) şi a sunetelor pe CD-uri.
ISTORIA LASERULUI IN TELECOMUNICAȚII
În 1880, Alexander Graham Bell și
asistentul său Charles Sumner Tainter
au creat fotofonul, Bell considerându-
l cea mai importantă invenție a sa.
Dispozitivul a permis transmiterea
sunetului pe un fascicul de lumină.
La 3 iunie 1880, Bell a efectuat prima
transmisie telefonică fără fir din lume
între două clădiri, la aproximativ 213
metri distanță.
În timpul războiului de tranșee din Primul Război Mondial, când comunicațiile
prin cablu erau deseori tăiate, semnalele germane foloseau trei tipuri de
transmițătoare optice Morse numite Blinkgerät, tipul intermediar pentru distanțe
de până la 4 km la lumina zilei și de până la 8 km noaptea, folosind filtre rosii
pentru comunicații nedetectate. Comunicațiile telefonice optice au fost testate la
sfârșitul războiului, dar nu au fost introduse la nivelul trupelor. În plus, s-au
folosit Blinkgerät speciale pentru comunicarea cu avioane, baloane și tancuri.
In ziua de azi, laserul este folosit foarte mult in scop comercial, precum
telecomenzi simple pentru consumatori ce utilizează comunicații de viteză
redusă folosind lumină cu infraroșu (IR). Acest lucru este cunoscut sub
numele de tehnologii IR pentru consumatori.
Un alt exemplu ar fi constelațiile de sateliți, cum ar fi SpaceX Starlink,care
sunt destinate să ofere o acoperire globală în bandă largă care utilizează
comunicații laser pentru legături inter-satelit între câteva sute până la mii de
sateliți, creând în mod eficient o rețea de plasă optică.