SCURT ISTORIC AL RADIOAMATORISMULUI

ROMANES
Se poate spune ca radioamatorismul a aparut odata cu primele rezultate capatate in
domeniul transmiterii la distanta a undelor electromagnetice.
Chiar lui Marconi ii placea sa se numeasca radioamator si la scurt timp dupa primele
sale experiente reusite, au fost multi care au incercat sa reinnoiasca rezultatele sale.
Despre radioamatori asa cum sunt ei cunoscuti astazi - se poate vorbi din momentul in
care unii oameni, observând in noua descoperire un mijloc de comunicare intre ei, au cautat si
dobândeasca conostintele care si le ingaduie a construi si mânui ei insisi o statie de
transmisie.
Astfel, radioamatorismul consta in principal, in studierea, experimentarea si instalarea
de mijloace de comunicatii fara un interes comercial.
Dezvoltarea radioamatorismului se suprapune in mare masura cu dezvoltarea
radiofoniei, a tehnologiei radiocomunicatiilor si informatiilor, enorm de multi radioamatori
contribuind prin pasiunea cu care si-au realizat experimentarile la dezvoltarea generala a
stiintei.
Radioamatorismul s-a nascut in SUA, cu putin inainte de primul razboi mondial, când,
prin 1910, iau fiinta numeroase asociatii care se ocupau de emisii radio.
La Londra, in 1912 se tine prima Conferinta Internationala de Telecomunicatii. Cum
teoriile valabile la acea data sustineau ca bataia unei statii de emisie scade pe masura ce se
micsoreaza lungimea de unda (era vorba de propagarea undei directe), la aceasta conferinta
s-a hotarât sa se atribuie radioamatorilor pentru experimentari, spectrul cu lungimi de unda
mai mici de 300 m, domeniu socotit inutilizabil pentru comunicatii la distante mari. Puterea
statiilor se limita la 1 kW. La aceasta conferinta România a fost reprezentata de C. Boerescu.
In 1913 radioamatorii americani realizau curent legaturi radio pe lungimea de unda de
200m pentru ca in aprilie 1914 cei 23 de membri ai Radioclubului din Hartford sa-si tina prima
lor adunare in care Hiram Percy Maxim, denumit parintele radioamatorilor din intreaga lume,
face propunerea de infiintare a ARRL (American Radio Relay League). ARRL se dezvolta, sunt
atrasi noi membri, numarul acestora fiind de 4000 in 1917. Acestia se straduiau sa-si
construiasca aparatura si sa realizeze legaturi radio la distante cât mai mari, recordurile
fiind de ordinul zecilor de kilometri.
Primul razboi a intrerupt pentru câtiva ani activitatea radioamatorilor dar, dupa
incheierea pacii, activitatea s-a reluat cu si mai multa pasiune. ARRL-ul aduna fonduri,
tipareste diplome, QSL-uri si cumpara revista QST, revista ce devine organul oficial al
asociatiei radioamatorilor americani, revista ce apare si astazi.
In 1919 la Pittsburg se pune in functiune prima statie de radiodifuziune din lume.
Programele muzicale si buletinele de presa au avut mare succes. In Europa radiodifuziunea va
apare abia in 1921. Razboiul a stimulat mult tehnica radiocomunicatiilor. Lampile cu vid au
inceput sa fie intrebuintate atât in aparatele de receptie cât si in cele de emisie si tipuri noi
de echipamente au inceput sa apara. Recordurile de distanta pentru legaturi cresc repede. In
România ziarul Stiintelor si Calatoriilor publica in numerele din 5 si 12 aprilie 1921 primele
articole despre "Telegrafia si telefonia electrica fara fir" prezentând schemele elctrice ale
unui emitator si receptor. Incepând cu decembrie 1921 se fac incercari de se realiza legaturi
radio peste oceanul Atlantic. Vine in Europa unul din cei mai de seama amatori, Paul Godley,
pentru a incerca cu un receptor performant pentru acea vreme, sa asculte radioamatorii
americani. Rezultatul a fost ca 30 de statii de amatori au fost auzite in Europa. In 1922 se
reiau aceste incercari, peste 315 statii americane fiind receptionate in Europa. In plus, o
statie franceza si doua din Anglia sunt auzite in America. Radioamatorii din intreaga lume
erau entuziasmati, dar cercurile oficiale au ramas sceptice, considerând aceste receptii ca
fiind "rezultate intâmplatoare pe care nu se putea conta pentru legaturi comerciale". 27
noiembrie 1923 dupa pregatiri minutioase, americanii Schnelll, Reinartz si Warner din
Hartford, realizeaza timp de câteva ore legaturi bilaterale cu francezul Deloy, din Nisa. S-a
lucrat pe lungimea de unda de 110 m. Barierele dintre continente cazusera! Incepea era
undelor scurte, iar radioamatorismul capatase caracter mondial.
Din 1924 zeci de statii comerciale au inceput sa lucreze pe lungimi de unda situate in
jurul a 100m. Haosul ce a urmat acestei stari de lucruri a determinat câteva reuniuni ale celor
interesati in serviciile de radio, pentru repartizarea diferitelor benzi de frecventa. Inca de
la prima reuniune din 1924, radioamatorii au obtinut dreptul de a folosi in exclusivitate
benzile de 80, 40, 20, 10 si chiar 5 m, frecvente care in principiu sunt folosite si astazi.
Radioamatori din tot mai multe tari au aparut in eter. Era necesar sa se faca o reglementare
internationala a indicativelor. Pentru radioamatorii români era alocat prefixul BR. In perioada
14 - 19 aprilie 1925, la Paris se desfasoara primul Congres International al Radioamatorilor,
ocazie cu care, la 17 aprilie ia fiinta I.A.R.U. (International Amateur Radio Union).
La 1 februarie 1926 in revista Radiofonia este publicat modul de realizare practica a
unui mic post de emisiune. Se folosea o singura trioda alimentata cu 4 V la filament si 90 V la
anod. Articolul nu este semnat, dar se arata ca s-au obtinut auditii la distanta de peste 50 m,
lucrându-se pe unde medii (cca 425 m lungime de unda). In 1927 la Washington are loc o
Conferinta de Telecomunicatii unde se elaboreaza Regulamentul International al
Radiocomunicatiilor, facându-se o stricta repartitie a benzilor de frecventa. Radioamatorilor
li se atribuie câteva benzi inguste de unde scurte, benzi aprig disputate si de diferite servicii
oficiale si comerciale. Desi lungimile de unda cele mai scurte folosite in acea epoca erau in jur
de 30 m, reprezentantii radiomatorilor dând dovada de spirit de prevedere, obtinând pentru
folosinta exclusiva, benzile de 160, 80, 40, 20, 10 si 5 m. Totodata se modifica si prefixele
utilizate de statiile de emisie. Radioamatorilor români li s-a stabilit prefixul ER (Europa -
Romania) In România trebuie arata ca prin anii '20 nu era permisa nici macar instalarea unor
de posturi de radioreceptie, desi in Europa se instalau posturi nationale de radiodifuziune si
exista o activitate de radioamatorism cu emisie si receptie. Din dorinta de a populariza
radiofonia si pentru a trezi gustul maselor pentru auditii radiofonice in martie 1925, prof.
doctor Dragomir Hurmuzescu, ing. E Petrascu, ing. Busila impreuna cu alti colaboratori,
formeza Asociatia Prietenii Radiofoniei, asociatie recunoscuta ca persoana juridica de
tribunalul Ilfov. Asociatia isi propune printre altele: organizare de cursuri de radioamatori,
editarea unei reviste de specialitate si instalarea unui post national de emisie de la care sa se
auda in toate colturile tarii " muzica, cugetul si cuvântul românesc".
In Adunarea Deputatilor din 12 iunie 1925, este adoptata cu 98 voturi pentru "Legea
pentru instalarea si folosirea statiilor si posturilor radioelectrice" In cap. II art. 3 se arata
cine poate instala si folosi un post de radio emisie, fara a se face insa nici o referire la
persoane particulare.
La Geneva intre 6 - 8 iulie 1925 are loc Conferinta Europeana a inginerilor din
Radiofonie. Au participat reprezentanti ai 20 de posturi de emisie. Lucrarile au fost conduse
de Cpt. P.P. Eckersley din Marea Britanie. S-au adoptat rezolutii importante privind
autorizarea posturilor de radiodifuziune, lungimilor de unda si de limitare a frecventelor pe
care lucrau emitatoarele cu scântei. S-a discutat de fapt numai despre lungimi de unda mai
mari de 200 m. Despre amatorii de emisie se arata "...inainte de a se acorda concesiuni pentru
postul de amatori, autoritatea competenta sa binevoiasca sa oblige pe solicitatori de a aduce
dovezi ca poseda cunostinte stiintifice aprofundate si o indemânare technica suficienta
pentru exploatarea satisfacatoare a unui post de emisiune radiofonica. Intre altele ca
puterea atribuita posturilor de amatori pentru experientelor lor sa fie redusa la minimum si a
interzice amatorului care a obtinut concesiunea de a lucra intre orele de emisiune pe o gama
de unde intre 600 - 200 m".
La 13 septembrie 1925 a aparut prima revista româneasca de radioamatorism "RADIO -
ROMâN", având ca redactori pe Ion Dragu si Aurel Clococeanu. Sediul era in str. Sarindar
nr.4. Incepând cu nr. 10 (15 noiembrie 1925) redactor al acestei publicatii va fi numit ing.
Nicolae Lupas.
Printre colaboratori gasim pe ing. PopescuMalaiesti,ing.Cristescu, M. Zapan, Th.
Iorganda etc. Initial revista a avut o aparitie saptamânala si isi propunea: "...a lamuri, a
edifica, a sfatui, a indruma pe amatori, a seconda pe constructori si a inlesni pe vânzatori si
instalatori". Revista aparea "pentru a oferi tuturor pe care ii intereseaza indeaproape intr-un
chip sau altul, aplicarea utila si placuta a celei mai mari descoperiri a veacului, o tribuna libera
destinata dezbaterii si clarificarii cu obiectivitate si cu cumpanire a chestinilor pe care le
ridica zilnic actiunea de continua perfectionare si raspândire a radiofoniei, pentru a informa
cât mai complet, mai lamurit si mai sigur asupra tot ce se leaga de T.F.F. ...". In cele 47 de
numere aparute (pâna in aprilie 1928), s-au publicat numeroase articole tehnice si de
propaganda pentru sprijinirea amatorilor de emisie. Astfel, in nr. 4, este publicat
"Vocabularul politetii" cuprinzând prescurtarile uzuale de trafic radio, prescurtari utilizate si
azi. S-au publicat de asemenea articole despre: metode de invatare a alfabetului Morse, codul
Q, lectii de initiere in radioamatorism.
La 13 octombrie 1925 Comisia Radio aproba primele cereri de instalare a unor posturi
de receptie din România. Primesc astfel aprobare de a avea un aparat de radio: General
Mosoiu, Ziarele Viitorul si Universul, Compania Româna de Radiofonie, Banca Nationala,
Institutul de Fizica - Cosmica a Universitatii din Cernauti, etc. La 15 octombrie 1925 apare o
alta revista bilunara intitulata "RADIOFONIA", publicatie având printre colaboratori pe:
prof. doctor D.Hurmuzescu, comandor Boerescu, ing. M. Konteschweller, ing. I. Halpern, ing.
I. Bruneanu, ing. Sergiu Condrea si ing. Emil Petrascu. Era o perioada caracterizata de un
interes enorm pentru radiofonie si TFF. In Scolile Superioare se predau cursuri de
radioelectricitate de inalt nivel stiintific, iar din strainatate (Franta, Germania) se primea un
numar impresionant de carti si reviste ce tratau problemele radiofoniei. Radiofonia va apare
pâna in iulie 1926, pentru ca la 9 noiembrie 1928 sa reapara sub aceeasi denumire, dar de
data aceasta ca "Organ de publicitate al Societatii de Difuziune Radiotelefonica", sediul
Str.General Berthelot 60. tel. 324/90.
In sala Bacaloglu a Universitatii din Bucuresti, la 8 noiembrie 1925. a avut loc Adunarea
Amatorilor de Radiofonie. Prof. Dragomir Hurmuzescu a vorbit despre "Rolul Radiofoniei in
tara noastra".
In noiembrie 1925 la Bucuresti are loc prima expozitie de TFF din România. S-au
prezentat receptoare si componente utile amatorilor. Se fac emisiuni radiofonice folosind un
mic post local, precum "i un post Levy, apartinând D-lui ing. Cotescu sau un post 4B1 dat
revistei Radio Român, dar si de la unele emitatoare de la Cercul Militar. Emisiunile din zilele
de 3, 5 si 7 decembrie 1925 sunt urmarite atât in capitala cât si in tara (ex. Râmnicu Vâlcea).
Lucrau aproximativ pe 500m si emiteau in general intre orele: 18.00 si 19.30.
La 17 decembrie un post de la scoala de Geniu transmite intre 16.35 si 17.00 un concert
radiofonic. In Radio Român nr.21 din 7 februarie 1926, sunt semnalalte o serie de emisiuni
clandestine ce se fac seara in Bucuresti, in care cineva numara pâna la sapte si apoi intreaba
cum a fost auzit. Când aceste emisiuni inceteaza in Radio Român nr. 22 (21.02.1926) apare o
mica notita intitulata "De ce taci". Notita se incheie cu aceste fraze: "...Il rugam sa reinceapa
caci ne distra cum se distreaza ca un soricel ce roade intr-un colt al camerei". Este clar ca
cei ce experimentau emisiuni nu se cunosteau si chiar se fereau unii de altii.
La Regimentul de Transmisiuni din Bucuresti se fac o serie de emisiuni pentru a testa
statiile destinate artileriei grele. Puterea de 100 W in antena face ca aceste emisiuni sa fie
urmarite cu usurinta in Bucuresti, numerosi ascultatori confirmând acest lucru revistei Radio
Român.
Si aceasta revista organizeaza cursuri si conferinte in Bucuresti (Bd.Domnitei nr.1),
Câmpulung, Buzau etc. Era o emulatie deosebita si o adevarata intrecere intre revistele Radio
Român si Radiofonia, intrecere care uneori a degenerat chiar in polemici inutile si critici
reciproce.
La 18 martie 1926 la Craiova ia fiinta o asociatie denumita Radio Craiova. La 25 mai
1927 aceasta asociatie isi tine adunarea generala sub presedentia D-lui N. Ciocârdia. D-sa
face o expunere asupra activitatii desfasurate in cursul anului, propunând celor prezenti sa
aleaga presedinte pe dr. Alexandru Savopol, animatorul radiofoniei din oras. Adunarea aclama
pe dr. Alexandru Savopol ca presedinte si pe d-l M. Nenoveanu - vicepresedinte. Secretar
este ales d-l locotenent Ion Bajenescu, ing. Ivanovici va fi "atasat tehnic" iar d-l Postelnicu -
casier. Acest colectiv de conducere va schimba denumirea aasociatiei in Radioclubul Craiova,
iar in 1928 va infiinta si o sectie speciala de amatori de emisie. Acest radioclub a avut un rol
important in dezvoltarea radioamatorismului de emisie la noi in tara. In cadrul Radioclubului
Craiova, radioamatorii români vor folosi insa un prefix neoficial si anume CV5. Utilizarea
acestuia va dura pâna la 1 ianuarie 1934 când va fi inlocuit cu prefixul YP5. Congresul al III-
lea al Uniuniii Internationale de radiofonie, organizat la sediul Societatii Natiunilor Unite din
Geneva la 25 martie 1926 discuta despre repartitia lungimilor de unda in intervalul: 200 - 600
m, stabilindu-se un ecart de 10 kHz intre posturi; despre drepturile de autor; despre pozitia
fata de telegrafia fara fir (TFF). etc.Pentru România se acorda lungimile de unda de: 205,5m,
236,5 m si in comun cu Norvegia: 461,5 m. La 12 iunie 1926 adunarea Deputatilor voteaza "
Legea pentru instalarea si folosinta statiilor si posturilor radio electrice". In cap.II art. 3se
arata cine are dreptul sa instaleze si sa exploateze un post de radioemisie, fara a face insa
nici o mentiune asupra activitatii de radioamator.
In ziua de 13 iunie 1926 la Bucuresti are loc primul Congres al Radiofonistilor Români,
unde prezinta rapoarte: prof. dr. Dragomir Hurmuzescu si ing. Emil Petrascu.
In luna octombrie 1926 un grup de entuziasti din Institutul Politehnic Bucuresti pun in
functiune un radioemitator cu putere de 25 W ce lucra pe lungimea de unda de 300 m si care
putea fi receptionat in Capitala. Postul transmitea stiri si programe artistice. In aceeasi luna,
folosind aparatura militara si la Craiova se fac o serie de emisiuni radiofonice. Tânarul ing.
Paul Popescu Malaesti (nascut la Bucuresti la 10 iunie 1910), incepe prin octombrie 1926 sa
lanseze apeluri generale, folosind un mic emitator (oscilator in contratimp - cuplaj inductiv
intre circuitele de grila, anod si antena), oscilator realizat cu doua tuburi Philips B406,
alimentate la 300 - 400 V. Antena era instalata in podul casei din str. Carol Davila 89.
Tatal său - profesor la Facultatea de Teologie era originar din Malaesti - Prahova. Paul
isi alege indicativul BR5AA. Prefixul BR era destinat de IARU pentru România, iar cifra 5 o
alege intrucât i se parea mai usor de transmis si receptionat in alfabetul Morse si era
folosita in Europa doar de Anglia. Literele AA aratau evident ca nu mai stia de existenta altui
radioamator de emisie român. Nu primeste nici un raspuns. Descurajarea dispare când
gaseste dupa câteva saptâmâni o notita in revista austriaca Radio-Welt, in care se arata ca
emisiunile sale fusesera receptionate in câteva orase austriece. Reia incercarile si in
decembrie 1926 reuseste primele legaturi radio (QSO-uri). In câteva zile face contacte cu
numeroase tari din Europa.
La 15 noiembrie 1926 se deschide subscriptia publica pentru acopertirea cotei de
actiuni rezervate publicului la Societatea Nationala de Difuziune Radiotelefonica din România.
Prima dovada ce confirma o legatura bilaterala efectuata de o statie din România cu un
radioamator strain, este un QSL expediat de radiomatorul englez G2BUP lui BR5AA -Popescu
Malaiesti. S-a lucrat pe 49 m si poarta data de 27 decembrie 1926. La putin timp a aparut in
eter un alt indicativ românesc: BR5AB ce apartinea lui Nicolae Lupas. Lupas a fost primul
caruia Paul Popescu Malaesti a indraznit sa-i arate statia realizata si pe care l-a invitat intr-o
noapte sa asiste la QSO-uri. Era la sfârsitul lunii martie 1927. In câteva zile Nicolae Lupas
realizeaza un emitator identic si folosind indicativul ER5AB apare in eter. România primise
prefixul YR. Deci ER5AA (BR5AA) si ER5AB sunt primele statii de amatori din România,
atestate documentar, care au facut legaturi bilaterale cu amatori din Europa. Lor li se alatura
studentul Th. Iorganda, ing. Cristescu, studentul S. Simionescu si altii. Nicolae Lupas isi
instaleaza statia si lucreaza chiar din sediul revistei Radio Român, folosind indicativul BR5RR
pâna ce va fi oprit de autoritati la 13 iulie 1927 când postul ii este confiscat desi obtinuse un
fel de aprobare de la Marele Stat Major. ER5RR a fost deci prima "statie colectiva" din
România. Revista Radio Român in nr. 36-38 din aprilie 1927, infiinteaza rubrica CQ in care
publica o serie de articole cum ar fi: "Ce se poate si ce se va putea auzi pe unde foarte
scurte"; "cum se invata alfabetul Morse"; lista cu prefixele acordate de IARU pentru
diferite tari ale lumii; "Recetia pe unde foarte scurte " - unde se descrie modul de realizare a
unui receptor cu doua lampi ce lucra in domeniul 20 - 80 m si cu care era dotata statia
ER5AA; "Prescurtarile folosite in traficul international", fotografia postului de emisie ER5RR
etc. La 13 iulie 1927 postul de emisie ER5RR este confiscat, desi i se daduse autorizatie in
ziua de 12 iulie, autorizatie in care i se cerea sa instaleze acel post la marele Stat Major. N.
Lupas era plecat cu un alt post de emisie la Râmnicu Vâlcea pentru a face legaturi cu
Bucurestiul. Interesul pentru radiofonie, telegrafie fara fir si in general pentru
experimentari in domeniul radiocomunicatiilor era destul de ridicat, la Politehnica din
Bucuresti existând chiar cursuri cu aceasta tematica. In aceasta perioada patrund in tara
noastra primele receptoare cu galena si tuburi - alimentate de la acumulatoare. Astfel, in
afara de Popescu Malaiesti, N. Lupas, Th.Iorganda, S. Simionescu (ER5SS) si alti tineri
entuziasti cum ar fi: Cezar Bratescu, I. Bajenescu, Dan Constantin isi construiesc receptoare
cu care asculta emisiunile radioamatorilor din strainatate. Acestia isi construiesc prin 1927-
1928 si primele statii de emisie. In decembrie 1927 rubrica CQ de ER5 din Radio Român
descrie detaliat emitatorul Hartley folosit de ER5AD. Se arata de asemenea cum se
stabileste un QSO, se prezinta fotografiile unor confirmari primite de ER5AB din: Ungaria,
Rusia si Iugoslavia. Este publicata si lista principalelor statii de emisie de amatori din Rusia,
Cehoslovacia, Bulgaria etc. Este descris postul de receptie portativ realizat de Sublt. Cezar
Bratescu - ER5AF. Conferinta de la Washington, tinuta la sfârsitul anului 1927, decide
suprimarea emitatoarelor cu arc electric si aloca radioamatorilor de emisie pe unde scurte
urmatoarele benzi de frecventa: 1715 – 2000 kHz; 3500 - 4000 kHz; 7000 - 7300 kHz;
14000 - 14400 kHz; 28 - 30 MHz; 56 – 60 MHz. Revista Radio Român din aprilie 1928
prezinta postul de emisie realizat de EQ2AA un radioamator din Sofia, precum si incercarile
de modulatie radiofonica facute de ER5AB. Apar in eter si alte statii dintre care revista
enumera pe: ER5AM, ER5AF, ER5AG, ER5AP, AR5AR, ER5RC (radioclubul Craiova), ER5MSI –
Marele Stat Major (postul confiscat la 13 iulie 1927 si instalat la Statul major de N.Lupas),
ER5AZ, ER5AJ, ER5R16I (Falticeni), ER5AL (Lugoj), ER5AO (Cluj), ER5AU, ER5AW, ER5AY,
ER5BA (Craiova), ER5LL, ER1AR, ER5AX, ER4ER etc. Revista Radio Român isi va inceta
aparitia, dar isi facuse pe deplin datoria. Emisiunile de amatori aparusera si in România si nu
mai puteau fi oprite de nici o ingradire birocratica. La 1 noiembrie 1928 incepe sa functioneze
postul Radio Bucuresti, post imprumutat de Casa Marconi din Anglia. Putere = 400W, grad de
modulatie = 30%. Lungime de unda = 401,6 m (obtinuta cu greutate la Congresul de la Berlin
din septembrie 1928), sediul str. General Bertthelot 60. La 9 noiembrie 1928 reapare revista
RADIOFONIA, de aceasta data ca Organ al Societatii de Difuziune Radiotelefonica din
România.
In editorialul intitulat "Radiofonia Rediviva", prof. dr. Dragomir Hurmuzescu -
presedintele Societatii de Difuziune, arata stadiul si problemele radiofoniei din tara noastra
si cheama vechii colaboratori la realizarea noii publicatii. Editura Adevarul publica la 23
septembrie 1928, un ziar saptamânal intitulat RADIO. Sediul: str. Sarindar nr. 7-9-11. In
decembrie 1928, Cezar Bratescu ER5AF vine special la Craiova pentru a da un apel pe postul
radioclubului. Prima legatura se face cu un radioamator din Armenia. Astfel s-a facut botezul
lui 5AS dr. Alexandru Savopol. A participat si ER5PI - Ion Popescu, vicepresedintele clubului,
precum si ER5BI - Ion Bajenescu. Trebuie subliniat meritul de necontestat al dr. Alex.
Savopol, care a inteles ca in absenta unor legi clare, activitatea amatorilor de emisie avea
sanse sa fie permisa numai daca se desfasura intr-un cadru organizat si in colaborare cu
armata. S-a stabilit ca radioamatorii români sa ceara QSL-uri numai pe adresa Radioclubului
Craiovean. Timp de aproape 8 ani aici a functionat un adevarat QSL Bureau. La sediul
radioclubului din str. C.A. Rosetti nr. 4 se tineau si cursuri de initiere. Tinerii ofiteri (locot.
Ion Bajenescu, cpt. Dumitriu etc) insarcinati initial sa-l supravegheze la experimentari pe dr.
Savopol, devin curând radioamatori pasionati. Treptat la Radioclubul Craiova au aderat si alti
amatori din tara (Bucuresti, Bucovina, Timisoara, Cluj, Iasi, Prahova etc), intrucât fiecare se
voia protejat in fata legii. Astfel s-a nascut ideea de a se folosi prefixul CV5 (Craiova 5), desi
era un prefix neoficial. Câtiva ani radioamatorii români au lucrat cu acest prefix,pâna ce la 1
ianuarie 1934 s-a adoptat prefixul YP5. In martie 1929 ziarul Radio se uneste cu
RADIOFONIA si apare sub denumirea RADIO si RADIOFONIA. Director ing. EmilPetrascu.
In al doile numar al acestei publicatii (7.04.1929), deja sunt mentionate drept sedii atât
adresa redactiei Adevârul (Sarindar 7-9-11) cât si cea a Societatii de Difuziune (General
Berthelot 60). Incepând cu nr.177 (ianuarie 1932), revista se va tipari pe masini plane si va
avea un aspect grafic mult imbunatatit. Revista isi va schimba din nou numele (octombrie
1934) devenind: RADIO (Radiofonie, televiziune, stiinta pentru toti). Sediu: str. C. Mille 7 - 9
- 11. Abia in decembrie 1940, Societatea de Difuziune isi va scoate o revista proprie
intitulata RADIO ROMâNIA, revista ce va continua sa apara pâna dupa razboi, când va deveni
"RADIO - AZI (pâna spre sfârsitul anului 1947), pentru a se transforma apoi in SECOLUL
RADIOFONIEI, PROGRAMUL RADIO TV, iar dupa 1990 din nou in RADIO ROMâNIA. In
iulie 1933 se infiinteazâ Radio-Club-Român (RCR) având ca presedinte pe prof. univ. dr.
Christian Musceleanu care a militat mai mult pentru promovarea radiofoniei si mai putin
pentru legalizarea emisiunilor de amatori.
La 1 octombrie 1933 la Bucuresti are loc primul Congres al amatorilor de emisie din
România, manifestare desfasurata sub emblema "Reteaua de Emitatori Români" (RER). Primul
punct la ordinea de zi era modalitatea de legiferare a activitatii de radioamatori emitatori in
tara. Lucrarile au fost deschise de doctor ing. Emil Petrascu, iar doctorul Al. Savopol
(CV5AS) si Popescu Malaiesti (CV5AA) au prezentat modul de organizare al retelelor de
radioamatori din strainatate.In octombrie 1934 apare revista saptamânala RADIO
UNIVERSUL. Redactor sef: I.C. Florea. Sediu: Brezoianu 23 - 25. In paginele acestei
publicatii care a aparut fara intrerupere pâna dupa razboi, gasim numerose descrieri de
receptoare, statii de emisie, informatii din viata amatorilor români si straini. A fost o revista
independenta ce a criticat adesea Societatea de Difuziune, dar care a sprijinit enorm
miscarea radioamatorilor de emisie. Chiar Buletinul Oficial al acesteia, intitulat YR5 Buletin, a
fost gazduit câtiva ani in paginile revistei RADIO UNIVERSUL. Dintre radioamatorii care au
colaborat cu revista, mentionam pe: Cezar Bratescu, Barbu Dumitrescu, Florian Dinescu, Paul
Popescu Malaesti, Liviu Macoveanu, Valeriu Vasilescu etc. La 23 decembrie 1934 amfiteatrul
Spiru Haret de la Facultatea de Stiinte gazdueste cel de-al II-leea Congres al amatorilor de
emisie din România. La 17 februarie 1935, Societatea Generala a Radioamatorilor din România
si ziarul Radio Universul organizeaza in amfiteatrul Spiru Haret, Congresul General al
Radiofoniei. S-a discutat mult despre taxe, despre emisiunile românesti, despre perturbatiile
industriale, dar si despre: "Chestiunea autorizatiilor de emisie". Citam din materialele
congresului: "Situatia ciudata a emisiunilor de amator este cunoscuta: nu se dau autorizatii...
din motive superioare de siguranta a Statului. Ca si cum siguranta Statului, in toate tarile
civilizate, ar fi periclitata din cauza zecilor de mii de emitatori amatori. Inca o dovada de
grava ignoranta a conducatorilor nostri. Aiurea legiunile de amatori indeplinesc sarcini reale
armatei - se instruesc pe cont propriu si statul nu are decât de câstigat de pe urma unor
radiotelegrafisti rutinati. La noi am ramas cu câteva zeci de emitatori, care lucreaza cu frica
in sân - iar Siguranta care ii cam cunoaste, inchide ochii pentru ca ...legea de prohibitie sa fie
respectata. In alte tari, oamenii care se instruesc pe socoteala lor la emisia si receptia TFF
sunt stimati si incurajati. La noi aceasta indeletnicire este socotita subversiva, iar
"delincventilor" li se intocmesc fise si li se confisca aparatura. Nu este posibil oare, odata cel
putin, sa imitam strainatatea si in manifestarile chibzuite" Deci: " Sa se ceara organelor in
drept reglementarea emisiunilor de amatori pe unde scurte, aceasta dovedindu-se de mare
interes pentru apararea tarii!" La 1 martie 1936, la Bucuresti are loc un Congres Extraordinar
al radioamatorilor emitatori din România si se infiinteaza Asociatia Amatorilor Români de
Unde Scurte (AAUSR) având ca presedinte pe doctorul Alex. Savopol. Se stabilesc
modalitatile de primire si expediere a QSL-urilor si se adopta pentru radioamatorii români
prefixul YR5.
Incepe o activitate organizata, extraordinara. Pe lâga radioamatorii de emisie apar si
câteva statii colective precum si numerosi radioamatori de receptie. Au loc intâlniri periodice,
se inchiriaza un sediu, se transmit emisiuni regulate ale statiei oficiale YR5AAC. Asocitia va
edita periodic revista "YR5 - Buletin", publicatie editata initial (numerele 1-2) de catre
Radioclubul Craiova. Aceasta publicatie va apare atât separat cât si ca rubrica separata in
ziarele Universul si Radio Romania. Incepe o activitate intensa de promovare a
radioamatorismului. In zilele de 8 si 18 aprilie 1936 se desfasoara primul concurs de unde
scurte (YR-TEST) in benzile de: 3,5; 7; 14 si 28 MHz, concurs câstigat de preotul Stefan
Rusu (YR5AR) din jud. Arad. La 31 ianuarie 1937 in sala Negreanu de la Facultate de Stiinte
are loc Adunarea Generala "AARUS".
Asociatia avea 72 de membri, 58 fiind cu cotizatia la zi. Cotizatia pentru 1937 se
stabileste la 240 lei pentru membri aderenti si 400 lei pentru activi si fondatori. Se alege un
nou Comitet de conducere, dupa cum urmeaza: presedinte: dr. Alex. Savopol -
YR5AS,vicepresedinte: ing. Paul Popescu Malaesti - YR5AA, secretar: Ion Niculescu - YR5EV,
casier: ing. G. Andriescu - YR5MG; Membri: ing. G. Enescu -YR5EB, Dr. I. Militaru - YR5NM,
V. Cantuniari - YR5VC, ing. D.Ceapâru - YR5MC, Paul Ciocos - YR5PC, Cenzori: Florian Dinescu
- YR5FD,ing. G. Benetaud - YR5BB, V. Gheorghiu - YR5VG, supleanti: Preot Stefan Rusu -
YR5AR, Anastase Trentea -YR5AT. Se premiaza al II-lea concurs AARUS, concurs câstigat
tot de parintele Stefan Rusu. La 1 ianuarie 1938 este anuntata oficial acceptarea AAUSR din
România in Uniunea Internationala a Radioamatorilor (IARU). Dupa razboi, datorita pozitiei
oficiale a statului român, vom putea vorbi de reluarea legaturilor cu Uniunea Internationala
de radioamatorism, abia dupa anul 1965. Adunarea Generala AARUS din 6 februarie 1938
care a avut loc tot in sala Negreanu de la Facultatea de Stiinte alege un nou comitet de
conducere. YR5AS lipseste fiind bolnav si la tratament in Viena. Presedinte va fi ales Gh.
Enescu - YR5EB, iar YR5MC, 5EB si 5PC sunt inlocuiti de noi membri: C. Florian YR5CF,
Septimiu Trifu - YR5TI si C. Iarca - YR5IY. Cenzori: YR5VG, S. Simionescu - YR5AK si C.
Ionescu- YR5CC; Supleanti: YR5AR si J. Sefciuc YR5JS. La 30 martie 1938 inceteaza din
viata dr. Alex. Savopol - n. 16 octombrie 1886 la Craiova, medic la Scoala Normala de Baieti,
decorat cu Steaua României pentru participarea sa la Primul Razboi Mondial. A avut un rol
remarcabil in unirea radioamatorilor atât in Radioclubul Craiova cât si in AARUS. In 15 aprilie
1938 apare proiectul de lege privind reglementarea emisiunilor de amatori Proiectul este
primit cu entuziasm de radioamatorii români dar Regulamentul de aplicare al acestei legi va
intârzia mult. In 1938, Conferinta Internationala a Radiocomunicatiilor de la Cairo va revizui o
serie de benzi de frecventa acordate radioamatorilor. In august 1938. AARUS face
demersurile necesare pentru ca 5AA, 5AT, 5EV,5II, 5ML, 5MV, 5TP, 5VC si 5XJ sa
primeasca de la ARRL celebra diploma WAC (Worked all Continents), aceasta reprezentand
un trofeu râvnit de toti radioamatorii lumii. In septembrie 1938, se cere radioamatorilor YR
sa trimita la Asociatie pâna la 15 octombrie 1938, un formular "tip" completat, imptreuna cu
actul sau certificatul de nationalitate, 2 fotografii si o descriere sumara a statiei.
Lunar fiecare va trimite copii dupa "Carnetul de Lucru". In decembrie 1938 in preajma
Craciunului sute de kilometri de fir telegrafic au fost distruse din cauza chiciurei si
viscolului. Statia YR5AAC operata de YR5AA, a ajutat oficialitatile in asigurarea
comunicatiilor radio intre localitatile sinistrate. La 28 martie 1939, AARUS trimite o
circulara membrilor sa-i prin care le cere sa inceteze emisiunile de amator, pâna la aparitia
regulamentului de aplicare alegii emisiunii de amator. Reiau activitate numai acei care primesc
aprobare de la AARUS in scris sau prin emisiunea YR5AAC. Dupa inceperea celui de-al II-lea
razboi mondial in Europa, activitatea radioamatorilor va fi suspendata. In septembrie 1939 se
cere din nou incetarea emisiunilor de amatori. Incep confiscari sau sigilari ale aparaturii de
emisie.
La 17 martie 1940 are loc o noua Adunare Generala AARUS. Participa numai 32 de
membri, multi fiind concentrati. Se cere sprijin pentru aparitia in continuare a YR5-Buletin.
Desi situatia in tara era complicata, pasiunea a invins! YR5 Buletin nr. 50 apare in nr.1 al
revistei Radio România (decembrie 1940). Erau mai putine pagini dar aparea bilunar. Stim doar
ca s-a ajuns pâna cel putin la nr.65. Redactori: ing. Gr. V. Andriescu si C. Iarca. Pe perioada
razboiului in Radio Universul, Liviu Macoveanu - YR5ML, Val. Vasilescu - YR5VV, N. Cioc -
YR5NC etc, publica sporadic o rubrica intitulata "Unde Scurte" sau chiar "CQ de YR5ML".
Activitate asociatiei scade mult. In mai 1943, Monitorul Oficial publica "Regulamentul
Radiocomunicatiilor". Activitatea radioamatorilor este clar definita, dar situatia politica
impiedica reluarea acesteia. Europa si tara noastra erau in plin razboi. Acest regulament
extraordinar de bine intocmit nu va mai fi aplicat dupa razboi intrucât era semnat de Ion
Antonescu. Va fi modificat si adpatat la ...cerintele vremii in 9 septeptembrie 1946. Desi dupa
razboi in majoritatea tarilor europene, radioamatorii isi reiau activitatea, in România
aprobarea oficiala a acesteia se va face abia in 1948-1949. La 5 noiembrie 1944, razboiul
depasise granitele tarii, dar nu se terminase. Un grup de radioamatori se intâlnesc si incearca
reactivarea AARUS. Sperante si visuri. In 1945, Ministerul Postelor organizeaza examene
pentru obtinerea certificatelor de radioamatori. Liviu Macoveanu, Ion Raduta, George Craiu,
Raul Vasilescu si multi altii se prezinta cu succes la acestea.
Autorizarile insa intârzie. Pasiunea era mare si incet, incet multi amatori - in special cei
tineri reincep traficul folosind indicative false. Ex. Mircea Negruti din Timisoara era YQ5U,
Dan Constantin devine - YR5J sau YR5"J, amintind de fostul indicativ: YR5XJ. Craiu era
YR5R In toamna anului 1946 un grup de radioamatori vechi si noi, printre care Ernest Gross,
Cezar Ionescu, Vintila Golumbovici, Paul Popescu Malaesti, Mihai Vasiliu, Cezar Pavelescu,
Trifu Septimiu, George Craiu, Liviu Macoveanu, Ion Cioc, Stefan Stanescu, Iani Teodorescu
etc, au intocmit un memoriu ce a fost trimis la: Directia Generala PTT din Ministerul
Comunicatiilor, Marele Stat Major al Armatei si la Ministerul de Interne. Prin aceste memorii
se solicita aprobarea reluarii activitatii de radioemisie si receptie a amatorilor si
reinfiintarea Asociatiei Amatorilor Români de Unde Scurte - AARUS. Dupa multe luni de
asteptare memoriile au primit avize favorabile si s-a trecut la inceputul lui 1948 la
reorganizarea AAUSR. La 25 februarie 1948, Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat a autentificat
Procesul Verbal de Constituire si Statutele luând fiinta "Asociatia Amatorilor de Unde
Scurte din Romania" stabilindu-se si schimbarea prefixului din YR in YO, prefix utilizat si
astazi. Sediul era in Calea Vacaresti nr.55.
La 23 august 1949, apar in eter primele indicative YO. Primesc indicative si autorizatii
23 de persoane. La 16 aprilie 1950 are loc prima Adunare generala a radioamatorilor YO.
Denumirea asociatiei se schimba in "Asociatia Radioamatorilor de Emisie Receptie de Unde
Scurte din R.P.R.", având ca presedinte pe Ernest Gross (YO3AA). Asociatia va ajunge la
peste 400 membri, din care 41 emitatori si va functiona in str. Jaques Elias nr. 2 din
Bucuresti. Si aceasta noua asociatie se va inregistra la tribunal. Se organizeaza cursuri,
examene, se incearca editarea unei reviste. Este vorba de revista Radioamatorul din care
apare doar un singur numar. Se elibereaza autorizatii si pentru radioamatorii de receptie.
Acestea aveau forma YO-R-... (3 cifre).
In 1954 activitatea de radioamatorism este incorporata in cadrul Asociatiei Voluntare
pentru Sprijinirea Apararii Patriei - AVSAP. Initial denumirea acesteia a fost Asociatia
Voluntara pentru Tehnica si Cultura Fizica - AVTCF. Sediul central in Bucuresti al COC era in
Bd.Dacia nr.13. Asemenea organizatii paramilitare functionau in toate tarile cu "democratie
populara". Ex. DOSAAF in URSS, OSO - Bulgaria, MHSZ -Ungaria, GST - R.D.Germana,
SVAZARM - Cehoslovacia etc. Desi controlata de militari activitatea de radioamatorism
cunoaste o revigorare. Se obtin sedii, se infiinteaza statii colective, se angajeaza sefi de
radioclub salariati in toate cele 16 regiuni administrative, sunt tiparite carti originale sau
traduceri, se construiesc echipamente, se organizeaza cursuri si examene, se tiparesc
revistele Radio (noiembrie 1954 - octombrie 1955) si Radioamatorul (decembrie 1956 -
septembrie1958). Sunt pregatiti ca radiotelegrafisti numerosi tineri incoporabili...
Se infiinteaza Radioclubul Central având indicativul YO3RCC si sediu in Bd. Muncii 59.
Salariati: Cpt. Pancenco Vasile, Cpt. Angelescu C si Virban C. In noiembrie 1955 apare revista
Pentru Apararea Patriei, revista care mai târziu se va transforma in Sport si Tehnica. In
fiecare numar gasim si câteva pagini dedicate radioamatorismului. Articole cu caracter
tehnic, utile pentru radioamatori se vor gasi si in paginile revistei TEHNIUM.