Ernest Rutherford

Proiect realizat de:Turcu Maria-Alexandra

clasa:A XII-A E
Colegiul National Matei Basarab
Biografie
 Ernest Rutherford a fost un mare fizician şi chimist, celebru pentru
propunerea modelului planetar al atomului, dar şi pentru descoperirea şi
studiul anumitor tipuri de radiaţii.Ernest Rutherford (30 August 1871-19
Octombrie 1937) s-a născut la Spring Grove (oraş numit acum Brightwater),
în Noua Zeelandă.
 La vârsta de 16 ani a intrat la Colegiul Nelson, o şcoală doar pentru băieţi.
Mai târziu, în 1889, a obţinut o bursă la Universitatea Wellington, intrând la
Colegiul Canterbury. Acolo se remarcă prin inteligenţa de care dă dovadă
şi devine preşedintele societăţii de dezbateri. Absolveşte în anul 1893 şi îşi
continuă cercetările acolo pentru o perioadă scurtă de timp, după care
merge la Colegiul Trinity, Cambridge, pentru a urma studii postuniversitare
în Laboratorul Cavendish. Petrece aici trei ani şi obţine recordul mondial
pentru distanţa de la care undele electromagnetice pot fi detectate.
 In anul 1908 primeşte Premiul Nobel în Chimie. Acest lucru s-a întâmplat în
urma studiilor efectuate la Universitatea McGill, cercetarea sa fiind în
domeniul radiaţiilor şi a substanţelor radioactive.
 Mai târziu, în 1919, acceptă postul de
profesor de fizică oferit de Universitatea
Cambridge. Pe parcursul carierei sale
didactice a avut ca studenţi nu mai puţin
de nouă laureaţi ai Premiului Nobel. Printre
aceştia se numără Chadwick, premiat
pentru descoperirea neutronului, Appeton -
pentru demonstrarea existenţei ionosferei,
Cockcroft şi Walton - pentru un experiment
în care atomul a fost divizat cu ajutorul unui
accelerator de particule etc. Cariera sa
ştiinţifică a fost una înfloritoare, el publicând
numeroase lucrări bazate pe cercetările
sale, printre acestea numărându-se:
„Radioactivitatea” (1904), „Transformările
Radioactive” (1906), „Structura electrică a
materiei” (1926), iar ultima fiind „Noua
alchimie” (1937).

 Ernest Rutherford moare pe data de 19

Octombrie 1937, ca urmare a amânării
operaţiei sale de hernie. Este înmormântat,
apoi, la Londra, în Catedrala Westminster.
 Cercetari
 Rutherford rămăne in istoria ştiinţelor ca "părintele fizicii nucleare". Cercetările
sale, incepute incă din perioada neozeelandeză, tratau despre proprietăţile
magnetice ale fierului atunci cănd este supus unor oscilaţii cu frecvenţă inaltă.
Lucrarea sa de diplomă, intitulată "Magnetizarea fierului prin descărcări cu
frecvenţe inalte", l-a condus la elaborarea unui aparat care putea să măsoare
intervale de timp de o sută de miimi de secundă. In Marea Britanie, geniul ideilor
sale a fost repede recunoscut, el lucrănd la Cambridge direct cu profesorul
Joseph John Thompson, laureat al premiului Nobel, şi cel care a descoperit
existenţa electronilor şi a izotopilor. In această perioadă a pus la punct un
detector pentru undele electromagnetice. Impreună cu profesorul Thompson a
studiat comportamentul ionilor din gazele care fuseseră tratate cu raze X. In
1898, a anunţat descoperirea razelor alfa şi beta in radiaţiile uraniului. In
perioada canadiană, studiile sale s-au concentrat pe teoria radioactivităţii,
impreună cu Frederick Soddy, concluzionănd că fenomenele radioactive
trebuie privite ca proces atomic, şi nu molecular.
 Radioactivitatea
 Radioactivitatea fusese descoperită în 1896, de
către savantul francez Antoine Henry Becquerel,
în timp ce făcea experienţe cu compuşi de
uraniu. Dar Becquerel şi-a pierdut curând
interesul pentru acest domeniu, astfel că
majoritatea cunoştinţelor noastre în materie
provin din cercetările cuprinzătoare ale lui
Rutherford. (Marie şi Pierre Curie au identificat
alte două elemente radioactive - poloniul şi
radiul -, dar nu au făcut nici o descoperire de
importanţă fundamentală.)
 Intr-o primă fază, Rutherford a constatat că
emisiile radioactive ale uraniului constau în două
componente diferite, pe care le-a numit raze
alfa şi raze beta. Mai târziu, el a demonstrat
natura fiecăreia dintre componente (ele
constând în particule rapide) şi a arătat că mai
există şi o a treia componentă, reprezentată de
razele pe care le-a numit gamma.
 O importantă caracteristică a radioactivităţii o constituie energia implicată în ea.
Becquerel, soţii Curie şi majoritatea celorlalţi oameni de ştiinţă credeau că
energia provine dintr-o sursă externă. Dar Rutherford a demonstrat că energia
implicată - care era mult mai mare decât cea eliberată în reacţiile chimice -
venea din interiorul atomilor individuali de uraniu! Astfel, el a inventat conceptul
de energie nucleară.
 Oamenii de ştiinţă au presupus întotdeauna că atomii sunt indestructibili şi
imuabili. Dar Rutherford a demonstrat că ori de câte ori un atom emite raze alfa
sau beta, el se transformă într-un atom de un tip diferit. La început, chimiştilor le-a
fost greu să admită acest lucru; dar Rutherford şi Soddy au pus în evidenţă toată
seria de dezintegrări care duc la transformarea uraniului în plumb. El a măsurat
ratele de dezintegrare şi a formulat importantul concept de „timp de
înjumătăţire". S-a ajuns astfel la tehnica datării cu izotopi radioactivi, care a
devenit una dintre cele mai importante aplicaţii în geologie, arheologie,
astronomie şi multe alte domenii.
 Uluitoarea serie de descoperiri i-a adus lui Rutherford Premiul Nobel din 1908 dar
abia ulterior avea să înregistreze cea mai mare realizare a sa. El a observat că
particulele alfa rapide pot să străbată o plăcuţă subţire de aur (nelăsând găuri
vizibile!), deşi erau puţin deviate de la linia dreaptă. Aceasta sugera faptul că
atomii de aur, departe de a fi obiecte tari, impenetrabile, ca nişte „bile
miniaturale de biliard" - cum crezuseră înainte oamenii de ştiinţă erau moi în
interior! Părea că micile particule alfa pot pătrunde prin atomii de aur ca un
glonţ cu viteză mare printr-o piftie.
 Descoperirea nucleului atomic de către Rutherford este
fundamentul teoriilor moderne asupra structurii atomice.
Când, doi ani mai târziu, Niels Bohr a publicat faimoasa sa
lucrare în care descria nucleul ca pe un sistem solar în
miniatură guvernat de mecanica cuantică, el a folosit
drept punct de pornire atomul cu nucleu al lui Rutherford.
La fel au făcut şi Heisenberg şi Schrodinger când au
construit modelele lor atomice mult mai sofisticate,
folosind mecanica matricială şi mecanica ondulatorie.
 Descoperirea lui Rutherford a marcat apariţia unei noi
ramuri a ştiinţei: studiul nucleului însuşi. Şi în acest domeniu
Rutherford s-a dovedit a fi un pionier. În 1919, el a reuşit să
transforme nucleele de azot în nuclee de oxigen prin
bombardarea lor cu particule alfa de mare viteză. A fost o
realizare menită să împlinească visurile vechilor alchimişti.
 Curând, lumea şi-a dat seama că transformarea nucleară
ar putea să fie sursa de energie a Soarelui. Mai mult,
având în vedere faptul că aceasta reprezintă procesul-
cheie în cazul armelor atomice şi al centralelor
electronucleare, interesul suscitat de descoperirea lui
Rutherford a fost mult mai mare decât cel pur academic.
 Personalitatea „mai puternică decât viaţa" a lui Rutherford
i-a impresionat pe toţi cei care l-au întâlnit. Era un bărbat
înalt, cu o voce sonoră, cu o mare energie, cu o infinită
încredere în sine şi vădit lipsit de modestie. Când un coleg
a remarcat abilitatea lui Rutherford de a fi mereu „pe
creasta valului" cercetării ştiinţifice, el a replicat prompt:
„Păi, de ce nu? La urma urmei, eu am făcut valul, nu?"
Puţini sunt oamenii de ştiinţă care nu împărtăşesc acest
punct de vedere.
 Rutherford este un
fiu nativ si un erou
al Noii Zeelande,si
este pus pe
bancnota de 40$

Chiar şi astăzi, la mai bine de 70 de ani de la Rutherford pe timbrele

moartea sa, amintirea lui Ernest Rutherford este postale din Rusia si
încă vie în conştiinţa noastră, dovadă fiind Noua Zeelanda
numeroasele instituţii, străzi şi clădiri ce îi poartă
numele. Printre ele se numără „Rutherford
Street”, în Nelson, Noua Zeelandă şi „Colegiul
Rutherford” din aceeaşi ţară. De asemenea,
amintirea sa a călătorit şi dincolo de planeta
noastră, un crater de pe lună fiind denumit
„Craterul Rutherford”. Meritele sale în ştiinţă sunt
de o valoare nepreţuită, Rutherford rămânând
pentru totdeauna în amintirea noastră drept
părintele fizicii nucleare.
Bibliografie

 http://www.scientia.ro
 https://sanatatea.com
 https://ro.wikipedia.org
Multumesc pentru atentie!